Evanghelia Dupa Ioan

ARHIEPISCOPIA B FACULTATEA DE TEOLOGIE O
ANUARUL
pe anul
2021
Decan Pr. prof. univ. dr. Ioan MOLDOVEANU
Anul XXI 2021

COMITETUL :
Pr. prof. univ. dr. Ioan MOLDOVEANU
Universitatea din Bucure Justinian Patriarhul, decan
Pr. prof. univ. dr. Ioan C

Universitatea -Bolyai
Pr. prof. univ. dr. Nicolae C ,

Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, Facultatea de Teologie , decan
Pr. prof. univ. dr. Ioan VICOVAN,

Universitatea Alexandru Ioan Cuza , decan
Pr. prof. univ. dr. Daniel BENGA

Universitatea Ludwig Maximilian, Departamentul de Teologie Ortodox München
-Alexandru TUDORIE
St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary, New York, decan academic
Pr. prof. univ. dr. David PESTROIU

Universitatea din Bucure Justinian Patriarhul, prodecan
Pr. prof. univ. dr. Constantin PREDA

Universitatea din Bucure Justinian Patriarhul, prodecan
Pr. conf. univ. dr. Marian VILD

Universitatea din Bucure Justinian Patriarhul,
director
Pr. prof BELDIMAN,

Universitatea din Bucure Justinian Patriarhul,
director
dr. Ion-Andrei ÂRLESCU,

George Oprescu
C :
Pr. lect. univ. dr. Mihai BURLACU
Diac. lect. univ. dr. Nicolae PREDA
Pr. asist. univ. dr. Alexandru Atanase BARNA
Diac. asist. univ. dr. Eugen MAFTEI
I -review
publicarea în Justinian Patriarhul ,
abrevierile www.ftoub.unibuc.ro.
Justinian Patriarhul
Str. Sf. Ecaterina, nr. 4, 040155
anuar.ftoub@gmail.com
www.ftoub.unibuc.ro
ISSN: 1582-8840
ISSN-L: 1582-8840
Respo asupra textelor

Cuprins
Pr. prof. univ. dr. Ioan MOLDOVEANU

Decanul
Cuvânt înainte..............................................................................................11
Anul 2021 românilor din afara României i

;
Pr. prof. univ. dr. Emanoil B

-lea..................................17
Pr. conf. univ. dr. Lucian Vasile PETROAIA

: aspecte teologico-liturgice.......................................35
Pr. asist. univ. dr. Georgian P

,
în scrierile Sf. Isaac de Ninive......................................................................69
Pr. dr. Z
:
Tratatul De cura pro mortuis gerenda al Fericitului Augustin.....................93
5
-a
Simpozionul Mitropolitul Bartolomeu Anania centenar 1921-2021,

, Sfântul Simeon Noul Teolog, în
perioada 7-13 martie 2021
PS MACARIE D
Mitropolitul Bartolomeu Anania: neobositul veghetor................................107
Pr. lect. univ. dr. Bogdan IVANOV

Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania.......................................111
Diac. conf. univ. dr. Alexandru M

ÎPS Bartolomeu Anania.
...........................................119
Dr. Nicoleta P
,
..........................................................................143
Dr. Marius OPREA

A 153
Prof. dr. Daniel MAZILU
Alexandru Mironescu..................................................................................169
6
II-a
Miscellanea
Pr. prof. univ. dr. Vasile R

Începuturile monahismului în Sinai............................................................177

Sfântul Ioan Teologul: ...................193
Pr. prof. univ. dr. Constantin P

Quintus Septimius Florens Tertullianus
, .............................................................287
Prof. univ. dr. Savu TOTU

..............................................................303
Prof. univ. dr. Mihaela PALADE

Melcul din blazonul Sfântului Antim Ivireanul
............................315
Prof. univ. dr. Antoaneta OLTEANU

.........................333
Pr. conf. dr. Gheorghe Viorel HOLBEA

........................................353
Prof. univ. dr. Dumitru SORICA

...........................365
7
Pr. conf. univ. dr. Vasile C
resetare.......................................371
Asist. univ. dr. Alexandru PRELIPCEAN

.............387
Lect. univ. dr. Monica RUSET-O

Influential Women in Medieval Times: The role of Christian sacrifice......393
Prof. dr. Daniel MAZILU

Alexandru Mironescu .......................405
Drd. Florin CARAGIU

.............................409
Drd. CHIRIAC
Timpul :
premise apologetice în opera Sf. Maxim M .............................427
Drd.
8
IV-a
Biblioteca Ecclesia a Justinian
Patriarhul
Drd. Ovidiu- AVRAM
..................................463
Drd. Marius-George C
Works and Theological Translations of Reverend
Ecclesia Library
of the Faculty of Orthodox Theology in Bucharest.....................................489
-a
pe anul 2021
Drd. George-Adrian ERBAN

Cronica Justinian Patriarhul
anul 2021 .......................................................................499
Prezentarea autorilor..................................................................................537
9
Departamentul de Teologie Istoric ,
SFÂNTUL IOAN TEOLOGUL:
Abstract: Saint John the Theologian: The Spiritual Gospel of the Church. The Gospel of John
is certainly the most original of the four canonical Gospels, which is why it has been called
nd
century AD and until 1700,
therefore, the
th
century, this tradition has
been debated, both because of literary discoveries and, especially, because of the ending of
controversy against Gnosticism, which had led the early Church to claim the ecclesiastical
affiliation of the Gospel text. The issue of the paternity of the fourth Gospel is quite complex,
as is the history of its writing and transmission. This study is intended to be an introduction to
the study of the Gospel of John.
Keywords: spiritual Gospel, the book of signs, the book of glory, spiritual symbols, light,
shepherd, gate, Jesus the pre-existent Word.
1. Introducere.
cinci scrieri (Evanghelia a patra, , 2, 3 Ioan Cartea

Apocalipsei
Testament: evanghelic, epistolar apocaliptic. În recentele introduceri la
tratate ca un fel de corpus johanneum

1
.
E
to pneumatikón euanggelion),
începând cu Clement Alexandrinul (mort înainte de anul 215 d.Hr.).
1
A se vedea Claudio DOGLIO, La testimonianza del discepolo. Introduzione alla letteratura
giovannea, coll. Graphé 9, Ed. Elledici, Torino, 2018.
193
-a atribuit Sfântului Ioan simbolul vulturului
Testament, -am purtat pe

-
Ps
Is
potrivit Proverbelor lui Solomon Pr

30, 18-19)2.
- -
mbolul Evangheliei
a patra (cf. Iz 1, 4- Ap 4, 7). În secolul al IX-lea, Ioan Scotus Eriugena,
în
reprezentare a evanghelistului Ioan, care s-

3
- .
În prim -a bucurat de
cinstea de care s-
d.Hr., întâlnim termenul sarx, carne) referitor la Sfânta Euharistie.
inspirate din Evanghelia a patra precum; femeia din Samaria (In 4), orbul din
In In
acest
4
.
d.Hr. la Teofil al Antiohiei (Siria) care-
2
BURRIDGE, Four Gospels, One Jesus? A symbolic reading,
SPCK, Londra, 2013, pp. 133-134.
3
R.A. BURRIDGE, Four Gospels, One Jesus?..., p. 134.
4
Massimo GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni. Elementi di introduzione e teologia, Ed.
Dehoniane, Bologna, 2016, pp. 11-13.
194
Logos (
dintre cele mai importante.
-
gnostic valentinian citat de Origen în scrierile sale polemice a fost probabil
Sf. Irineu de Lyon, în polemica sa cu gnosticii, a fost primul mare teolog
Începând cu secolul al III-lea d.Hr. tra -
usebiu de Cezareea, i-a
n
5
.
Sfânt este foarte prezent în ea. Acest punct de vedere este aproximativ; nu se
tra.
Tot Clement Alexandrinul i-
-i poate explica sensul, decât numai cel care s-a plecat

6
- .
5
EUSEBIUS CAESARIENSIS, Historia Ecclesiastica VI, 14, 7.
6
M. GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni, p. 13.
195
Origen7 8
, Sf. Chiril al Alexandriei9, Fericitul Augustin10
Începând cu secolul al XVIII- -o
fost
sinoptice.
-
e care- -
Evangheliei.
2.
Între motivele care i-
corpus
din
punct de vedere istoric, lit i-
7
ORIGENES, In Joannem Commentarii, PG 14, 21-830, trad. francez în vol. Commentaire
sur saint Jean, text grec, introd., trad. et notes C. BLANC, coll. Sources Chrétiennes 120bis,
157, 222, 290, 385, Paris, 1966, 1970, 1975, 1982, 1992.
8
CHRYSOSTOMUS, Homiliae LXXXVIII in Joannem, PG 59, 23-482; trad. rom. în vol. Omilii
la Sf , vol. I, II, III, trad. Sabin Preda et alii, Ed. Gândul
9
SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEI, , trad., introd
(în continuare PSB) 41, Ed.
10
AUGUSTINUS, In Johannis evangelium Tractatus CXXIV, PL 35, trad. ital. AGOSTINO,
Commento al Vangelo di Giovanni
Città Nuova, Roma, 2005.
196
11
problemei homerice sau al celei sinoptice.
probabila deosebire dintre Ucenicul iubit Apostolul Ioan, de deosebirea

Ucenic martor
Ioan apostolul
Ioan prezbiterul, atestat de alte izvoare documentare. Din grupul de cinci
Apocalipsa, pe de alta, au fost atribuite de

Dionisie din Alexandria în secolul al III-
12
, deoarece sunt foarte diferite între ele ca stil literar, limbaj
corpusului ioaneic
decât pe calea ipotezelor de lucru.
iderare
ute ale problemei ioaneice legate de identitatea autorului,

, ,
teologice ale Evangheliei a patra
cinci scrieri, atribuite Sfântului Apostol
Ioan.
3. Autoritatea Sfântului Ioan:
autorului. Titlul kata ( ,
-lea -a impus definitiv sub forma
11
Martin HENGEL, Die johanneische Frage. Ein Lösungsversuch, coll. Wissenschaftliche
Untersuchungen zum Neuen Testament (în continuare WUNT) 67, Mohr, Tübingen, 1993
(trad. ital., La questione giovannea, coll. Studi biblici 120, Ed. Paideia, Brescia, 1998.
12
EUSEBIUS CAESARIENSIS, Historia Ecclesiastica, VII, 25, 6-26.
197
Bisericii s-a bazat pe Papias, episcop de Hierapolis din 125 d.Hr.,
Deoarece opera s- -au parvenit prin meritul lui

Eusebiu, episcopul Cezaree
au spus Andrei sau Petru? Ce a spus Filip? Ce, Toma sau Iacov sau Ioan sau Matei sau
13
apostolul, fiul lui Zevedeu, trebuie deosebit de Ioan prezbiterul. Dionisie din
Ioan apostolul Ioan prezbiterul
: apostolul care ar fi autorul Evangheliei a
Sf. Irineu de Lyon, ucenicul Sf. Policarp al Smirnei, nu are nicio
Adversus Haereses
Ioan, ucenicul Domnului, cel care s-a plecat pe pieptul Lui (In 13, 3), a
prezbiterii care s-au întâlnit în Asia cu Ioan, ucenicul Mântuitorului

presbiterii care s-au întâlnit în Asia cu Ioan, ucenicul Mântuitorului,
14
. Într-o
episcopul Policarp pe când
[Fericitul Policarp]... cum istorisea el rela

15
13
EUSEBIUS CAESARIENSIS, Historia Ecclesiastica, III, 39, 4.
14
15
EUSEBIUS CAESARIENSIS, Historia Ecclesiastica, V, 5-6.
198
al Efesului, într-
anul 190 d.Hr., episcopului Victor al Romei (189-
care s-a odihnit pe pieptul Mântuitorului, cel care a fost preot (hieréus
pétalon; cf. 28, 36-38), martor (mártys) al
16
didáskalos . Policrat, episcopul
Efesului
-se de mormântul
de al doilea mormânt, al unui alt Ioan17 an

nu ar fi autorul Apocalipsei.
Eusebiu, în textul citat în , III, 39, 3-
persoane cu numele de Ioan (
, ,
,
trecutului, oan,
vremea lui Papias. Acesta i-
apias
n Mc
10, 38-39, cei doi fii ai lui Zevedeu au murit ca martiri. Marcu nu ar fi
-ar
, din care s-
16
EUSEBIUS CAESARIENSIS, Historia Ecclesiastica, III, 31, 3; V, 24, 3.
17
199
Martirologiu sirian din 411 d.Hr.
Omilia 21
l, apostolii care au murit
ca mucenici în Palestina (la Ierusalim); Ioan mai apoi, deoarece în timpul
Ga 2, 9) ar fi fost ucis
izbucnirea primei revolte iudaice împotriva romanilor din anul 66 d.Hr.

Mc 10, 38-39, nu poate fi considerat un vaticinium ex
eventu -i califice pe fiii lui Zevedeu ca
mucenici, ci numai le ves
tuturor ucenicilor. Moartea lui Ioan apostolul în anul 62 d.Hr.,
Iacov, sau chiar mai târziu,
Filip de Side în
are,
-un singur manuscris din cele 27 ale cronicii
Sfântul Irineu, nic

-
Martirologiul sirian,
-
ea
18
.
-
19
salvat în mod minunat dintr-un cazan cu
18
A se vedea Alfred WILKENHAUSER, Josef SCHMID, Einleitung in das Neue Testament,
Herder, Freiburg, 61973 (trad. ital., Introduzione al Nuovo Testamento, coll. Biblioteca
Teologica 9, Ed. Paideia, Brescia, 1981, pp. 349-356); Donald GUTHRIE, New Testament
Introduction, InterVarsity Press, Leicester/Downers Grove, 41990, pp. 272-275; Pr. Vasile
MIHOC et alii, Introducere în Studiul Noului Testament, I, Ed. Teofania, Sibiu, 2001, pp. 148-
160.
19
200
venirea lui Nerva (96 d.Hr.) la conducerea Imperiului Ioan s-a întors din exil
20
- condus Bisericile de acolo
-117). Ar fi adormit în Domnul pe la
anul 100 d.Hr.
Origen, în ,
- lul
-217 d.Hr.), atribuiau
In 14, 16 etc.) pe care ei îl identificau cu fondatorul sectei

alogilor, care negau întruparea Logosului,
C
-
sericii nu s-
al III-
începutul
secolului al XIX-lea.
4. Identitatea Ucenicului pe care-l iubea Iisus
In 21, 24-25: despre
-
-ar fi scris cu de- -ar cuprinde
- s-a ajuns la formularea
unor ipoteze. e ,
-
20
201
sau ucenicul martor. Este
cuprinsul Evangheliei a patra ucenicul pe care-l

iubea Iisus In 13, 23- -a plecat capul pe pieptul lui Iisus
In 19, 25-27, la picioarele Crucii; în In 20, 2, când
-
l iubea Iisus pentru a- In
In 21, 7 când este
In 21, 20-
23 în timp ce- In 21, 24 scriitorul (scriptor)
auctor) a ceea ce s-a istorisit în
cuprinsul ei21.
identitatea ucenicului pe care-l iubea Iisus: Cine este acesta? Au fost avansate
diferite ipoteze. S-
existat: ar fi vorba numai de
-
22
exemplar .
numele lui
-
identificat
-
cu apostolul Ioan, fiul lui Zevedeu: era unul din cei Doisprezece, era unul
dintre cei trei ucenici care s-au aflat în mod constant în jurul lui Iisus. La
-
In 21, 24 care
23
.
-
-religioase ale
21
BROWN, La comunità del discepolo prediletto, Ed. Citadella, Assisi, 1982.

22
M. GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni, p. 39.
23
Giuseppe SEGALLA, Evangelo e Vangeli. Quattro evangelisti, quattro Vangeli, quattro
destinatari, EDB, Bologna, 1992, pp. 372- GRILLI, Il Vangelo secondo
Giovanni, pp. 39-40.
202
de
Ucenicul cel iubit, care conta nu ca teoreticianul unei doctrine, ci ca martorul
patra sunt rodul
24
propov . Un
redactor final
5.
Un exemplu de reconstituire ipot
25
aristocr -
-
a-
l mare al ucenicilor lui Iisus, iar mai apoi a fost un
Ierusalim.
-
24
M. GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni FABRIS, Evanghelia
-33.
25
M. HENGEL, Die johanneische Frage. Ein Lösungsversuch, WUNT 67, Mohr, Tübingen,
1993; Ipoteza lui Martin Hengel LÉON-DUFOUR, Lettura
(capitoli 18-21), IV, Ed. San Paolo, Cinisello Balsamo, 1998,
pp. 400-408.
203
26
vremea Mântuitorului aveau afaceri în afara Ierusalimului, iar patronimicul

Zéved, Zabúd, Zabdy, Zabdiel,
Zabdiyahu
, . Datele relative despre Ioan al lui
autorului desprinse din opera sa: un fiu al lui Zevedeu, membru în grupul celor
Prezbiterul nu are baze solide din punct de vedere istoric. Este folosit numai
mame, de care era considerat a fi unu Ga

înainte de anul 70 d.Hr., foarte probabil, s-
titlu
important care- -l
-
M -
de ani (30-100 d.Hr.), l-
persoane, s-
-
27
ucenicului Domnului .
6.
26
Henri CAZELLES, Jean, fils de Zébédée, prêtre et apôtre Recherches de Science
Religieuse, 88 (2000), pp. 253-258.
27
C. DOGLIO, La testimonianza del discepolo, pp. 25-28.
204
câteva dintre ele.
(In 7, 53-8, 11) nu
uca (cf. Lc
66
In 7, 53- ; P75), din codicii
maiusculi (Sinaitic Vatican umeroase versiuni vechi. Originea non
Versetele din In 20, 30-31

-
un al
posterior: vocabularul nu este ioaneic, stilul este diferit. M.-E. Boismard
-
autorului.
În In 14, -
-a lungul a trei
In 15,
In 15-17
-ar fi dat seama de
In 5- an au o
; într-
In
deoarece iude -
In 5,
- In
-
-Se pe Sine
doisprezece (In In 7, 1 se
205
încorporat în Evanghelie. Prologul este scris în baza unei scheme foarte abil
-a lungul
Evangheliei.
ipotetice28:
Ip
a ordinii
capitolelor 5-
detrimentul pl
Ipoteza izvoarelor multiple
dublurile din Evanghelia a patra, ar deriva din folosirea unor surse
documentare diferite, pe care evanghelistul le-ar fi preluat din contextul
29
cultural
Semeia Quelle
(sursa semnelor), care ar constitui nucleul narativ al capitolelor In 1-12
(Cartea semnelor). O astfel de
In
buie acestei surse

Offenbarungs-Reden (
-
îns
28
M. GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni, pp. 23-28.
29
Rudolf Karl BULTMANN, Theologie des Neuen Testaments, coll. Neue theologische
Grundrisse XI, Mohr, Tübingen, 61968 (trad. engl., Theology of the New Testament, Scribner,
New York, 1951; trad. ital. Teologia del Nuovo Testamento, Ed. Paideia, Brescia, 41991), pp.
337-348.
206
demitologizeze, oferindu-
3.
bil, într-
In 18-20.
Potrivit lui Bultmann30, evanghelistul, înainte de convertirea sa, aderase
naivitate. Într-
In aristie
(în In 6, 51- In
împletirea dintre semne nu ne poate permite,

potrivit lui Ch. Dodd31
independente, care ar fi fost contopite de evanghelist (cf. In 6, capitol în care
alte semne).
loghia ale lui Iisus,
care pot fi considerate ca ; de
-
materialul provenit din toate cele trei surse documentare, de cel atribuit
30
M. GRILLI, Il Vangelo secondo
Giovanni, pp. 25- FABRIS, , pp. 32-33; cf.
G. SEGALLA, Giovanni. Versione, Introduzione, Note, Ed. San Paolo, 1994, pp. 14-18.
31
Charles Harold DODD, Historical Tradition in the Fourth Gospel, Cambridge University
Press, Cambridge, 1963 (trad. ital., La tradizione storica nel quarto vangelo, coll. Biblioteca
Teologica 20, Ed. Paideia, Brescia, 1983); C.H. DODD, The Interpretation of the Fourth
Gospel, Cambridge University Press, Cambridge, 1953 (trad. ital.,
quarto vangelo, coll. Biblioteca Teologica 11, Ed. Paideia, Brescia, 1974).
207
ioaneic -
ai acestei teorii au f
Ioan32:
1.
fi Ioan, fiul lui Zevedeu.

2. : este vorba de prima r
gar
3.
nou redactor care ar fi adunat alte materiale ioaneice, care circulau între
(In 2, 23-3, 36), capitolele In 15- In 21.

R. Brown, biblistul
Ioan33
32
Rudolf SCHNACKENBURG, Das Johannesevangelium, coll. Herders Theologischer
Kommentar zum Neuen Testament (în continuare HThK) 4/1-3, Herder, Freiburg, 51986, R.
SCHNACKENBURG, Ergänzende Auslegungen und Exkurse, HThK 4/4, Herder, Freiburg, 31994
(trad. ital. Il vangelo di Giovanni, coll. Comentario teologico del Nuovo Testamento (în
continuare CTNT) 4/1-4, Ed. Paideia, Brescia, 1973-1987; trad. engl. The Gospel According
to St John, Burns & Oats, London, 1980).
33
R.E. BROWN, The Gospel According to John, coll. The Anchor Bible Comentary (în
continuare AncB) 29, 29A; Doubleday, Garden City, 1966, 1970 (trad. ital. Giovanni.
Commento al Vangelo spirituale, Commenti e studi biblici, Ed. Cittadella, Assisi, 1979); R.E.
BROWN, An Introduction to the Gospel of John, Francis J. MOLONEY (ed.), seria The Anchor
Yale Bible Reference Library (în continuare AncBRL), Doubleday, New York, 2003 (trad. ital.,
Introduzione al vangelo di Giovanni, ed. F.J. MOLONEY, Ed. Queriniana, Brescia, 2007).
208
ipotezei sale. Autoironizându-
care s-
doisprezece, cunosc -
este diferit din perspectiva lecturii.
- -
astfel de
decât , prin
-
Evangheliei a patra se înscrie în arcul de timp dintre anii 28-

-100 d.Hr.), iar din punct de vedere geografic
-
Evanghe In 21, 2).
In
Mc 1, 19-
- are Iisus
In 20, 2,
- -l iubea Iisus
(
-l iubea
-ar fi ascuns identitatea sub
209
In 1, 37-40; In 18, 15-16; In 20, 8), în timp ce
comunitatea sa, inspirându- -
- In 13, 23-26; In 19, 25-27; In 20,
2; 21, 7, 20- tului Irineu (140-202 d.Hr.),
Adv. Haer. III, 1.1).
-
n
altele, pe care
atestat în cartea Faptele Apostolilor. De aceea,

-
Sinodul apostolic de la Ierusalim din 48 sau 49 d.Hr.
7.
7.1.
,
doua concluzie
In 21, 24). Comunitatea
iubit. Evangheli
In 1, 35-37).
-a urmat -a urmat
In
celor car -
210
(semeia In
10, 41).
Ioan, unul din cei doisprezece Apostoli, l-a urmat pe Iisus în tot timpul
-a
-o spre ocrotire pe Maica Domnului (In 19, 26-
a început
: In
In
iei Evangheliei a patra.

Ajungem astfel
patra:
-a avut Persoana
minunile
Lumina lumii, , . Sale sunt în

-a
Eu sunt (
tra de
, înainte
de anul 70 d.Hr topografia
211
(cf. In 5-10)34. De altfel mediile culturale, cu care se pare
c
- -
a
In 2, 13-3, 36; In 5; 7-
20). Despre Galileea vorbesc numai capitolele din In 1, 43-
In In In
Samaria (In
FA 8).
, -
Ierusalim
rabbì de 2 ori, messias, Kêfa,
Siloam, Thomas Bethesda, );
3 sunt comune cu sinoptici (amên ).
de nimeni.
7.2.
-
(
In 20, 30-31).
-un mediu
cultural elenistic
34
A se vedea Urban C. VON WAHLDE
CHARLESWORTH (ed.), Jesus and Archaeology, Eerdmans Publishing, Grand Rapids,
Michigan, Cambridge, 2006, pp. 523-586; cf. Francesco G. VOLTAGGIO, Alle sorgenti della
fede in Terra Santa. Le feste ebraiche e il Messia, Ed. Cantagalli e Chirico, Siena, Napoli,
2017.
212
nevoia de a t
In
-
cu scopul de a-i invita pe e -
-
sau chiar mai târz
-a extins apoi în principalele centre ale Asiei

în epistolele Apocalipsei 1-3).
, ,
.
ioaneic. Este
Logos
-
forma imnului liturgic
Mai exi
ioaneice: .
Numai în Evanghelia a patra întâlnim termenul straniu,
( : cf. In 9, 22; In 12, 42; In
35
blestemarea grupurilor eretice

maliel al II-lea
(90-
emoneh Esreh), un blestem, Birkat ha-minim
( ), care suna astfel:
han-
weha-minim
iei cât mai curând, în timpul zilelor noastre! Binecuvântat fii Tu,
Doamne, care- -
Iudeo- ,
iar înainte de anul 70 de cultul de la templu s-
35
A se vedea: C. DOGLIO, La testimonianza del discepolo, pp. 30-33.
213
(In 9, 28-29),
. Se reflectau astfel
termen tipic în Ioan pentru a-

In 6; In 7-9).
Evanghelia, - ,
-
, vindecat de Iisus,
sinedriu, deoarece (cf. In
,
In ; cf.
In In
In 12, 42).
Într-
-i
scandaliza pe iudei, s-
drept punct de reper pe Sfântul Apostol Ioan, .
7.3. Reda
scopul ei
In
1- pe care-
In 21, 24).
-l iubea Iisus ( ; hón
: In 13, 23b; ; : In 19,
. Potrivit
textului din In 13, 23- apul pe pieptul lui Iisus, iar Petru
- In 18, 15 se
-
Mântuitorului,
ucenicul iubit se afla la picioarele crucii (cf. In 19, 26-27), iar Domnul i-a
In
In 20 2- -a vestit lui Simon-

-
In 21, 7 el este cel
dintâi care- -i
214
In 21, 20- -a întrebat pe Mântuitorul
ce se va întâmpla cu acest ucenic care I-
În toate aceste
- -a identificat cu
Ioan fratele lui Iacov, fiii lui Zevedeu, pe care Mântuitorul i-a chemat la
Mc 1, 19-20; Mt 4, 11-22; Lc 5, 10).

-un motiv
importante la care Ioan, f

Mc 1, 16-20), învierea
fiicei lui Iair (cf. Mc Mc 9, 2), agonia din
Ghetsimani (cf. Mc 14, 33).
-
In 9, 22; cf. In
scris înainte de anul 117 d.Hr.
generale
-
sebiu (Istoria
III, 23, 1-4). În capitolul 21 citim de fapt acest scurt episod:
u -
ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-

In 21, 22-23).
,
. Moartea
pr -
nu-
(cf. In
215
un al doilea redactor al
Evangheliei a patra.
, ,
Înviat Apostolilor,
,
destinul ucenicului iubit,
, care era amen
apostolului martor
a fi un fericit
reîntoarcerea Domnului.
-
In 20, 17)
In 21, 22-
form
ucenicului iubit (In -un mod hiperbolic opera mântuitoare
a Domnului Iisus Hristos.
Scopul pentru care evanghelistul Ioan a scris Evanghelia sa este indicat
la sf In 20, 30-
-au
este Hristosul, Fiul
de a
îi
Putem spune, ,
rând, -
-i arate omului creat Calea pentru a
celor care înc
diaspora. În cel de al doilea caz
exclud. Capitolele din In 5-
216
Capitolele din In 13-17 sunt în mod clar adresate ucenicilor, celor care deja
s-
In 18-20.
scriere care s- -
. Nu pare a fi vreun
-
cunoscut diferite faze de elaborare, inserarea diferitelor izvoare documentare

(Semeia Quelle, Cuvânt
8.
Evangheliei. Trei sunt ipotezele cele mai acreditate:

Alexandria Egiptului
Antiohia Siriei
- folosit-o. Dincolo
Efes
unanime ale
-117 d.Hr.). De
fapt, motivul anti-sinagoga
Ap
torul numai la Efes (cf.

FA 19, 1-7).
217
9.
(Religiongeschichteschule) din secolul
al XIX- -critice s-
-a avut asupra scrierii Sfântului Ioan.

-au pus au fost foarte numeroase:
,
elenistic
contradictori
36
seco
humus-ul (substratul) gândirii ioaneice este gnosticismul. Mai
Offerbarungs Rede
orba de un , oriental,
anterior celui din secolul II d.Hr. Un astfel de gnosticism ar fi caracterizat de
dintre doctrinele
Urmensch
suflete um -o lume a întunericului, uitând originea lor.

- -
-
readucându-
ioaneice: de fapt Iisus a fost pentru o vreme revelatorul ceresc al

gnosticismului, el este preexistent (In 1,1) devine trup (In
In 14, 6). Alte urme ale substratului
gnostic presupus de Bultmann s- humus-ului gnostic
-un vocabular specific, ca
36
A se vedea: M. GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni, pp. 43-44; cf. G. SEGALLA,
Giovanni. Versione, Introduzione, Note, pp. 50-54.
218
-
gnosticismul pre- l
- -au
: Unii comentatori mai vechi ai Evangheliei
din Ioan: , , o
religie care s- - -lea. Contrastul
irea categoriei logosului

creator
37
.
ului Logos) au
Ben
Sirah
ui din Palestina. Unii termeni fundamentali,

care au marcat, mai apoi, Hermetica (mysterion, demiourgos), sunt total
polimorf
l din diaspora. Comunitatea
i
-
37
G. SEGALLA, Giovanni. Versione, Introduzione, Note, pp. 45-50.
219
scrierile de la
Qumran
,a
38
.
: Spre deosebire de sinoptici, în Evanghelia a
patra întâlnim mul
veterotestamentare, precum mesianismul, regalitatea, robul suferind al lui

Dumnezeu cât în Sinoptici. Multe
In 1, 17; 5, 46), la
mana din pustie în In 6, 31;
în In 7, 38; în In 3, 14;
Dumnezeu în In
39
mod direct din literat .
10. :
stilul
40
1.011 cuvinte diferite, spre deosebire de cele 1.345 ale lui Marcu, cele 1.691
sunt hapax legomena

cele pat
38
G. SEGALLA, Giovanni. Versione, Introduzione, Note, pp. 32-45.
39
A se vedea, mai pe larg: R. FABRIS, , pp. 41-44.
40
G. SEGALLA, Evangelo e Vangeli, pp. 321-330; R. FABRIS, Eva ,
pp. 39- Josef Oriol TUÑI, Xavier ALEGRE, Escritos Joánicos y Cartas
Católicas, Ed. Verbo Divino, Estella, 1995 (trad. ital. Scritti giovannei e lettere cattoliche,
coll. Introduzione allo studio della Bibbia 9, Ed. Paideia, Brescia, 1997, pp. 19-23).
220
-
r care transmit un mesaj teologic profund.
, , , lume, a crede, a
, semn, , , , Fiul.
In 1, 38, 41, 42; 4, 25; 5, 2).
apropiindu-l pe cititor de adâncimea tainei (de la simbolismul simplu al apei,
sau chiar deloc, în

41
.
Mt Mc Lc In
a iubi/iubire 9 6 13 43
a ghinóskein 20 13 28 57
a crede pistéuein 11 14 9 98
iudeii Iudáioi 5 6 5 71
a judeca krínein 6 0 6 19
5 3 4 24
a trimite pémpein 4 1 10 32
a doxázein 4 1 9 23
7 1 7 27
a fanerún 0 1 0 9
lume kósmos 8 2 3 78
a teréin 6 1 0 18
patér 45 4 17 118
(referitor la Dumnezeu)
a ménein 3 2 7 40
a Martyrein/martyria 4 6 5 47
Alétheia/alethes/alethinos 2 4 4 46
zoé 7 4 5 35
De asemenea,
41
C. DOGLIO, La testimonianza del discepolo, pp. 74- J.O. TUÑI, X. ALEGRE,
Scritti giovannei e lettere cattoliche, pp. 20-22.
221
Mt Mc Lc In
a chema kaléin 26 4 43 0
a Metánoia, metanoien 7 3 14 0
parabolé 17 13 18 0
putere dýnamis 13 10 15 0
a kerýssein 9 12 9 0
a katharéin 7 4 7 0
basiléia 57 20 46 5
Evanghelie/a evangheliza euanghélion 5 7 10 0
Stilul
42
scrie folosind parataxa

kai ( ) de ( oun ( ). El folo oun, ,
în special de subordonatele finale (de scop) introduse prin particula hina ( ).

hina
prezentul istoric
istoric, relativ mai multe decât cele de la Marcu)43.
Stilul lui Ioan
monologuri din care devine destul de gr

(cf. In
e.
42
A se vedea: Nigel TURNER James H. MOULTON, Francis Wilbert HOWARD
(eds.), A Grammar of New Testament Greek, IV, T&T Clark, Edinburgh, 1976, pp. 64-79.
43
N. TURNER Style 70; C. DOGLIO, La testimonianza del discepolo, pp. 77-81.
222
Argumentele aduse de Bultmann nu sunt suficiente
istoric, înainte
.
11.
11.1. Ambiguitatea
literare44. Una dintre tehnicile sale caracteristice este folosirea ,
oamenii îl
- , când
45
- : de la
face o afirma
In 2, 19)
In 2, 21). Când Iisus
44
R. Alan CULPEPPER, Anatomy of the Fourth Gospel. A Study in Literary Design, Fortress,
Philadelphia, 1983, pp. 92-202 (trad. ital.,
narrativa del Quarto Vangelo CULPEPPER, C.
Clifton BLACK (eds.), Exploring the Gospel of John, Westminster John Knox, Louisville,
1996; a MARGUERAT
MARGUERAT (ed.), Dio dei primi cristiani, Ed. Borla, Roma, 2011, pp. 182-199; Valerio
MANNUCCI, Giovanni il Vangel
Vangelo, EDB, Bologna, 1993, pp. 57-80; 97-116.
45
C. DOGLIO, La testimonianza del discepolo, p. 82.
223
din nou din punct de vedere fizic (In 3, 3-
(In 4, 10, 1
In 4, 31-34).
In 6, 33-
In 9, 39-40; In 11, 11-13, 23-27).
În dialogul cu femeia samarinean In 4
In 4, 15). În capitolul 8 Iisus

In 8, 21);
In
pri - In
Nicodim (In 3)46.
In
mai
In
In 3, 2). Ei bine, chiar mai înainte (In 2, 23-25),
credita, nu avea încredere în ei! Acest ping pong

-
relata In 2,
In 3, 4).
46
D. MARGUERAT, Il quarto vangelo: il credere è un cammino, pp. 187-188.
224
Ce s-
( In 3, 3).
Termenul ( ) este un adverb care în traducerile noastre
moderne nu va putea fi
: îi permite
- -
In 3, 5-
Nicodim un
rol ingrat, rolul ucenicului superficial
-
o
cititorului Evangheliei.
Cit
Cu alte cuvinte, procedeul retoric a

47
. El
Evangheliei.
, care-
asemenea ucenicilor lui Iisus (cf. In 3, 36; 20, 31). Ioan a scris Evanghelia
In -
-
48
.
In 3, 4-
hristologiei (In 3,
16- In 3,
47
D. MARGUERAT, Il quarto vangelo: il credere è un cammino, p. 187.
48
225
l
Fiului lui D
Ambiguitatea ca procedeu al strategiei retorice a Evangheliei a
In 4)
este decât un evreu In 4, 9); apoi

este recunoscut ca proroc (In 4, 19), mai apoi ca fiind Hristosul (In 4, 29);
Mântuitorul lumii In
acest
11.2. Expresii cu sens dublu
nui cuvânt sau a unei expresii cu sens dublu,

(
( ),
-un mod spiritual, având în
- In
3, 14; 8, 28; 12, 32). Cuvântul grecesc ( )
în sens pur literal
are în vedere ambe
49
.
( In 2, 19-21 citim:
-
-
Telos
(
49
226
) i-a
( sens material, fie
cineva
(In 3, 4-5).
11.3. Dualismul ioaneic
sau moartea (In 5, 24), (In 3, 16; 10,

28), cele de jos sau cele de Sus (In din lumea aceasta sau care nu
sunt din lumea aceasta In 8, 23; 17, 14-16), trup sau duh
ales, (In 1, 5; 3, 19-21; 8, 12; 12, 35-36, 46). Criticii
numesc adesea aceste
Perspectiva asupra lumii a Sf. Evanghelist Ioan cu contrastele ei

a
Ioan asupra lumii (

50
prezent.
11.4. Ironia
ironia; cel de-al patrulea
51
Evanghelist este atras în mod special de ir -
de -
In
50
pozitive la ea: de ex. In 1, 9; 3, 16-17. Termenul ( ) este folosit de Ioan în trei

atea în general, sau
51
A se vedea pe larg: V. MANNUCCI, Giovanni il Vangelo narrante, pp. 67-81.
227
In 4, 12). În oc
autorul îi face cu ochiul cititorului pentru a-
-
În Noul Testament, Ioan Evanghelistul este maestrul incontestabil al ironiei52.
Ironia sa atinge punctul culminant în relatarea despre vindecarea orbului din
In In 9, 1-7),
care
- -o astfel de
In
deosebire de Nicodim, care nu crede decât în urma
In 9, 16-17, 30-33). Dialogurile din capitolul 9 sunt

pline de ironie.53 Când fariseii îl supun unui nou interogatoriu pe orbul din
- -
In 9, 27). Ironia devine
lor pentru
In -
Iro
In 9, 39). Sarcasmul transpare

când evanghelistul le at
(In
un orb.
In 8, 53). Cel mai evident exemplu de
In 11, 50-
-o întronizare
52
53
228
In
nostru Iacov, care ne-
de patriarhul Iacov. La fel în In de unde este

( )54 originea lui
Iisus, de unde vine El este un om
: El
este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
In
In
adev
55
.
11.5. Limbajul simbolic

Cea de- simbolismul ei
56
arhetipal , pentru limbajul simbolic folosit, prin care se
întunericul, , apa, vântul, lumina, pâinea,
57
mielul, , etc.), atribuindu- .
58
Simbolismul
într-
Simbolul
,
, . În timp ce semnul
54
Expresia póthen estín ( ):
Ioan (cf. In
cf. In 4, 16; 6, 5; 7, 27-28; 8, 14; 9, 29-30; 19, 9), fiind deci o aluzie la originea
In 2, 9), apei (In 4, 10),

al pâinii (In
55
A se vedea: Ignace DE LA POTTERIE, La Passione di Gesu secondo il vangelo di Giovanni.
Testo e spirito, Ed. Paoline, Cinisello Balsamo, 1999.
56
V. MANNUCCI, Giovanni il Vangelo narrante, pp. 103-117.
57
né KIEFFER,
Le monde symbolique de Saint Jean, coll. Lectio Divina 137, Cerf, Paris, 1989. Un comentariu
Xavier LEON-DUFOUR, Jean, vol. I-IV, coll. Parole de Dieu, Seuil,

Paris, 1988-1996.
58
229
urma pe nisip este semnul trecerii cuiva), simbolul -
Symbolon de la
grecesul syn-ballein diabolon,
de la dia-ballein
Evangheliei a
59
.
In -a coborât
In In
In In
In In 14, 6);
In 15, 1, 5). Aceste imagini cu un fundament
vetero-testamentar (pâinea -8; lumina: Fc 1, 3-5; Ps 27, 1; :
Num 27, 17; Ps 22, 1). Simbolismul , cu simbolurile
In
Ioan.
Folosirea lim
.
- In 8, 21; cf. In 1, 9)
vedea într-
Iuda l- noaptea (cf. In 13, 30), de ce Maria Magdalena a mers

întuneric (In 20, 1), sau de ce ucenicii din capitolul
21 au pescuit -au
S- simbolistica apei
nunta din Cana (In 2), mai apoi în In 3 (cazul lui Nicodim), în In 4 (cazul
59
230
In 19, 34) a
ce
Evangheliile trebuie citite, recitite,
, -
pas cu pas,
revelat (sensus plenior).
,
ironia, expresii cu dublu sens -l
itor la Hristos.
mistagogic60
Eu sunt: lumina lumii, pâinea care s-a coborât din cer,
,
-
Hristosul evangheliei. Întreg -
Capitolul 11
în ele61
In 11, 6), astfel
- In 11, 21).
In
In
-
60
61
231
(In 11, 25-26).
Marta
- , de la orizontul
eshatologic, , pentru a o descoperi în momentul
prezent al întâlnirii sale cu Hristos; este vorba de a crede în Cuvântul lui
Iisus, , în prezent,
, ci este Învierea!
un ucenic model al lui Iisus (In 11, 21-
- -un mod mai adecvat. Trebuie
coin
1 Tes 4, 13-17; 1 Co 15, 20-28,
49- Mc 12, 24-27; Mt 12, 38-42; Lc 14, 14).
capitolul 20 al Evangheliei. Întreg capi
, prin
Primul nivel (In 20, 1-
incoativ din 20, 8:

efecte: cei doi ucen Al doilea nivel (In 20, 11-18): Maria
- -L
(In 20, 19). Al treilea nivel

In 20, 19-
Al patrulea nivel (In 20, 24-29):
-
- In 20, 29).
-
Mântuitorului Hristos, asigurându- -au
232
scris în cartea aceasta, s- )
In 20, 31).
62
12.
lui Iisus la
iudaic (In 2, 13; In 6, 4; In
Episoadele narative sunt ordonate într-un aranjament schematic (ciclul Cana:

In 2, 1-
consecutive.
La începutul Evangheliei sale, (In
1, 19-2, 11) despre care unii critici con
In 1, 19)
In 1, 29) Botezul lui Iisus
In 1, 35)
pe Petru
In 1, 43)
-a: cf. In 2, 1) nunta din Cana.
Facerea. Potrivit
abil în a
In 13, 1-19, 42 care
au loc într-
In
In
In 1, 29;
19, 29, 31-37). Se pune astfel în dezacord cu Evangheliile sinoptice, care
62
233
In 19, 14, 31; 20, 1). (cf. In 1, 43; 2, 1-12; 4,
43-54; cap. 6; 7, 1-9), Samaria (cap. 4), (In 3, 22)
partea de est a Iordanului (cf. In 10, 40-42; cf. 1, 29
acestuia. Casele
Casa
In
Iisus - In 12, 3).
6; 21). Muntele In
oamenilor. In 18, 1, 26; 19, 41; cf. 20, 15.
Fc 2-3, iar crucea

Fc 2, 9),
izvorul nemuririi de care primul om s-a lipsit. Templul
In 2, 15; 5, 14; 7, 14). În
In 2, 19
In
13.
ca grup de persoane
întotdeauna la cei Doisprezece apostoli: el se poate referi la un grup mai mare

(In
face referire la cei Doisprezece sau la un grup mai mare. Se face referire
In 6, 67-
O
Andrei,
Petru, Natanael, Toma,
aduce pe Petru la Iisus. Petru

In 6, 68-69). La
-i spele pi
- -
In 13, 8-
- us,
234
dragostea sa pentru Iisus.
Ucenicul cel iubit ce prima
(In 13, 23- -

In 19, 26-
ndu-l, el crede în Învierea lui Iisus (cf. In
In 21, 7). El este
In 21, 24).
Ucenicul iubit este caracteri
(In 13, 23, 25)
(gr.
) -a spus despre Fiul în versetul In 1,
). Ucenicul cel iubit este prezentat ca
Învie numai
-a plecat capul pe pieptul lui Iisus (
In 3, 23. Se poate vedea în Evanghelia a patra trasat un circuit al
In
care apar în
Evangheliile sinoptice,
Ioan ( In 7, 53-8, 11, în relatarea despre
apar
frecvent îm In 7, 32, 45; 11, 47, 57;
In 11, 47-
In
In
In 3, 1; 7, 50-51; 19,
39).
daice sunt frecvent caracterizate ca fiind un

). Termenul
iudeii (
In 2, 6, 13; 4, 9,
235
ostili lui Iisus (cf. In
despre ei (mai ales în In 8, 39-
(cf. In 8, 31; 12, 11).
Folosirea peio
Iisus (In
63
.
14.
Mântuitorului
64
. În cea de-a patra
In 2,
sinoptice sunt absente. Din cele i patru de pericope comune

sinopticilor65, : ,
63
R. FABRIS, , pp. 44- -
tephen MOTYER, Your Father the
Devil? A New Approach to John and the Jews
BURRIDGE, Four Gospels, One Jesus? A symbolic reading, pp. 150-153; a
64
În
Lc 2, 41- Mt Lc 4, 9 diavolul Îl duce pe Iisus în
Ierusalim în timpul unei ispitiri.
65
1.
; 2. Botezul lui Iisus; 3. Ispitirea lui Iisus; 4. Vindecarea soacrei lui Petru; 5.
; 6. Chemarea lui Matei/Levi; 7. Vindecarea unui om cu mâna
; 8. ; 9. ;
10. ; 11. Prima vestire a Patimilor; 12. Schimbarea l ; 13.
Vindecarea lunaticului; 14. ; 15.
Ierusalim; 16. ; 17. Vestirea distrugerii templului; 18. Discursul
eshatologic ; 20. ; 21.
236
,
Ierusalim, , arestarea lui Iisus, ,
. Ioan Evanghelistul face aluzie la botezul lui
propo
sinoptice. Episoadele comune, în versiunea Sfântului Ioan Evanghelistul,
exemplu, Ioan face o relatare

lui Pilat (In 18, 28-
lipsa unor evenimente în
În mod diferit de celelalte Evangh

numeroase incidente bine cunoscute care sunt în întregime
Evanghelie, inclusiv acestea: (In 2, 1-11);
Convorbirea cu Nicodim (In 3, 1-21); Întâlnirea cu femeia samarinea (In
4, 1-42) (In 5, 1-15);
(In 9) (In 11, 1-44); Iisus
(In 13, 1-17)
(capitolele In 14-16) (In 17); Învierea
(In 20, 11-18)
(In 20, 24-29).
angheliile Sinoptice, dar,
(expresia propriu-
schimb, E
-
P .a.m.d.
lui Iisus din Ghetsimani; 22. Arestarea lui Iisus; 23. ; 24.
în
237
pun problema modului în care ei se
XX-lea era în general accep

completare, un adaos la celelalte trei Evanghelii. Pe la mijlocul secolului al
XX- -
dar nu era dependent propriu-zis de cel
-
mici, dar izbitoare între
In Mc
primul era familiar cu scrierile celui de-al doilea.
15. :
deosebiri
deosebirile66
-
Studiul critic al Evangheliilor accentuat în perioada Iluminismului, inaugurat
15.1.
Asemenea Sinopti
învierea Sa. Trebuie
nu începe cu episodul botezului lui Iisus, ci cu
isus.
66
Jean ZUMSTEIN MARGUERAT (ed.), Introduzione
al Nuovo Testamento. Storia, redazione, teologia, Ed. Claudiana, Torino, 2004, pp. 367-368;
J. ZUMSTEIN, , coll. Commentaire du Nouveau Testament 4a-b,
Ed. Labor et Fides, Geneva, 2007-2014.
238
din ea un motiv teologic: cf. Lc 9, 51), în Evanghelia lui Ioan, în schimb, de
trei ori Iis
, ceasul lui Iisus,
termenii euaggelion euaggelizomai

euaggelistes
(cf. Mc
istorico-kerygmatic, deoarece este o scriere

-moartea-învierea lui Iisus Hristos, cu
In 20, 30-
aceasta. Iar acestea s-
15.2. Deosebirile
lexicul este
diferit, iar expresiile întâlnite foarte frecvent în Evanghelia a patra sunt rare
în Sinoptici. Termenul
Evanghelia a patra, de 2 ori în M

termenul
în Evanghelia
revelarea numelui lui Dumnezeu în Vechiul Testament, în timp ce în Luca se
In
el ioaneic nu este numai o
239
a patra transmit o teologie proprie.
parabolelor. În primul rând, în Evanghelia a patra minunile sunt desemnate cu

termenul ; (
dynamis, ( an. Sfântul Ioan
Cele 7 semne descrise numai de Ioan

sunt: 1. Semnul vinului de la Cana, arhetipul semnelor (In 2, 1-11); 2. Semnul
fiului, din nou la Cana, al doilea semn (In 4, 46-54)
(In 5, 1-9) (In
6, 1-15) (In 6, 16-21); 6. Semnul
toarea Siloamului (In 9, 1-41); 7. Semnul
(In 11, 1-44
In 2, 18-21). Considerate
In
2, 11), confirmându- In 7, 31;
20, 30- In
In 12, 37).
Din cele 29 de istorisiri miraculoase prezente în Sinoptici, Evanghelia
:
în In 4, 46-54 (cf. Mt ) nilor în In 6, 1-14 (cf.
Mt 14, Mc 6; Lc 9); umblarea pe ap în In 6, 16-21 (cf. Mt Mc 6). Pe
semnul de la Cana (In 2)

Vitezda (In 5), (In 9) (In
11).
literar al parabolei întâlnit în schimb foarte frecvent în Sinoptici; relatarea

In
în Sinoptici activitatea lui Iisus începe în Galileea

, în timp ce în Ioan epicentrul îl constituie
Ierusalimul
sus a luat parte la Ierusalim: 1) prima urcare la Ierusalim
- In 2, 13); 2) cea de a doua urcare
240
In
-au
suit la Ierusal In 11, 55).
-
)
(In 19, 14).
mielu
iu-
lendarul esenian, diferit de cel oficial de la
- ratul miel pascal, ar fi

anticipat moartea Sa în momentul în care aceste animale erau jertfite.
nu ciud
67
.
16. Structura teologico-
, slujirea lui Iisus în Galileea,

, ,
67
M. GRILLI, Il Vangelo secondo Giovanni, pp. 29-32; a C. DOGLIO, La
testimonianza del discepolo, pp. 84-86.
241
i dispunerea materialului sunt originale
indicii literare care

ne pot ajuta s planul narativ al Evangheliei a patra. Segmentul de
text In 1, 1-
In 12, 37-
Hristos. În In =
In
):
ceasul Lui
i-
In 20, 30-31 constituie prima concluzie a Evangheliei alte
multe minuni (
în cartea aceasta. Iar acestea s-
In 21, 1-25 este un adao

o a doua concluzie a Evangheliei a patra
-a f
s-ar fi scris cu de- - -
-25).
macrostructuri literare poate fi formulat astfel68: Fiul lui Dumnezeu,

Cuvântul întrupat, ,
, Parakletos, trimis de
ca scop -
, -
ai trimis (In 17, 3).
68
G. SEGALLA, Panorama letterario del Nuovo Testamento, p. 210; G. SEGALLA, Evangelo
e Vangeli, pp. 287-291.
242
În baza acestor elemente narative, textul Evangheliei poate fi structurat
: Partea I: In 1- -a: In 13-20, plus In 21 ca
Prologul imnic (In 1, 1-18)

Prologul narativ (In 1, 19-51)
Partea I. Cartea s (In 2, 1-
12, 50)
1. : de la Cana la Cana (In 2, 1-4, 54), sau despre
2. : (In
5, 1-
In 10, 40-41.
3. : (In 11, 1-12, 36a):
mântuitoare a lui Iisus (In 11, 49-52; 12, 23-33).

(In 12, 36b -50).
Partea a-II-a.
(In 13, 1-20, 29).
1. : care se
In 13, 1-17, 26).
2. : Istorisirea p ,
In 18, 1-19,
42).
3. : Istoria mormântului gol,
In
20, 1-29).
(In 20, 30-31).
Epilog In
21, 1-23).
(In 21, 24-25).
243
69
:
Prologul: lui Dumnezeu (In 1, 1-18)

Prima parte: (In 1, 19-5170)
Parte a doua: (In 2, 1-4, 5471)
Partea a treia: contextul (In 5, -10, 4272)
Partea a patra: (In 11, 1-12, 5073)
Partea a cincea: (In 13,1-17, 2674)

(In 18, 1-19, 4175)
(In 20, 1-3176)
Epilogul: (In 21, 1-2577)
69
Giuseppe DE VIRGILIO, Teologia biblica del Nuovo Testamento, Ed. Messaggero Padova,
2016, pp. 458-459.
70
Prima parte cuprinde In 1,
19- In 1, 35-51.
71
Partea a doua cuprinde In 2, 1-25; b)
In 3, 1-4, 54; Nicodim evreul: In 3, 1-
despre Hristos: In 3, 22- In 4, 1- In 4, 43-
54.
72
Partea a treia cuprinde
In 6, 1-
lumii: In 7, 1- Fiul lui
Dumnezeu: In 10, 22-42.
73
Partea a patra cuprinde In 11, 1-50; b)
In 12, 1-
50.
74
Partea a cincea cuprinde: -38; b) Prima cuvântare de
In 14, 1- In 15, 1-
In 17, 1-26.
75
In 18, 1-11; b)
In 18, 12-27; c) Procesul lui Iisus înaintea
lui Pilat: In 18, 28- In 19, 17-37; e) Înmormântarea
lui Iisus: In 19, 38-42.
76
inde In 20, 1-
lui Iisus Mariei Magdalena: In 20, 11- In 20, 19-
In 20, 26-29; e) Concluzia Evangheliei: In 20, 30-
31.
77
Epilogul cuprinde
In 21, 1-14; b) Reabilitarea lui Petru: In 21, 15-
In 21, 20-23; d) A doua concluzie a Evangheliei: In 21, 24-25.
244
78
17.
Prologul imnic (In 1, 1-18) (In 1, 19-51)

In 1,
1- În prima parte a
prologului, In 1, 1-
Cuvântului ( ; Ho Lógos) lui Dumnezeu. Este vorba de Cuvântul lui
-
Partea a doua a prologului, In 1, 6- la Cuvântul lui
recunoscut- - -au primit le-a dat
Partea a treia a prologului, In 1, 14- -a
care a unit-
verbul uterea Fiului

-
deoarece prin Iisus Hristos Dumnezeu ne-

descoperindu-ne pe Dumn -
Evangheliei.
Programul narativ
imnic (In 1, 6-
Cuvântului întrupat. Programul teologic
(In 1, 14- -
pentru a ni-
78
SEGALLA, Evangelo e Vangeli, pp. 287-316; G. SEGALLA Nuovo

Dizionario di Teologia Biblica, P. ROSSANO, G.F. RAVASI, A. GIRLANDA (eds.), Ed. Paoline,
Milano, 1988, pp. 666-673.
245
Evenimentele narate în textul E
-L revela pe Dumnezeu.
autorului,
- -a
, , -a
- .
-
rolog, In 1, 6-
acestuia privind Persoana lui Iisus (In 1, 19-34). Atunci când este întrebat de
sosirea Unuia mai mare decât

el (In 1, 19-
(In In 1, 4).
Botezul lui Iisus
-Se
asupra lui Iisus, ca un porumbel (In 1, 32).
chemarea ucenicilor (In 1, 35-
Andrei. El merge Simon-Petru -

-
Filip care, la rândul lui, îl aduce pe Natanael
sceptic la început, când Iisus îi demonst
(In 1, 49).
; ), în
In In 1,
ului lui Dumnezeu a fost acela de a-
-
Mântuitorul Hristos, Logosul întrupat, ca fiind Mielul pascal ce se aduce spre
- -o oferit
Autorul de fap -a întrupat Fiul
246
le-
jertfei Sale pe cruce.
Partea I: (In 2, 1-12,

50)
1. : de la Cana la Cana (In 2, 1-4, 54)
nunta din Cana (In 2, 1-11).
inci care are loc în

In 2, 13-22). În timpul
-25).
, In 2, 1-
- In 2, 4). În In 7, 30, se spune
- -
Lui In -
nu venise ceasul Lui In -au rugat pe Filip
-
-
-
de ce
- In
,
- In
a venit ceasul
agape
-a descoperit
dragostea Sa mântuitoare.
jertfelnice a Mântuitorului este
exprimat în In 8, 24-
Eu sunt In -L întrebau:
247
-
Eu sunt In
într-
Hristos prin - -
In 12, 24 unde, vorbind
In 12, 32 în care
In Dumneze , încât pe
- -
In 3, 14-15).
-a
ul Iisus Hristos s-a descoperit iubirea

, deoarece prin El, Fiul, Dumnezeu s-a revelat ca
noscut Dumnezeu
-
-a dat Unicul Fiu pentru mântuirea celor

ce vor crede în numele Lui.
a vedea în ce fel evanghelistul Ioan ni-

-
noa
În In
Mântuitorul
, unul dint In 3, 1-21).
248
-l
-
( In
Omului trebuie s
(cf. In 3, 14-
pe cruce, pentru ca cel ce va cred

-i
-l
-
In 3, 1-
) pentru
( ), o
torul (In 3, 22-
Samaria.
În In 4, 1-
a întâlnit o
Sihar -
- In
-i Se descopere oferindu-
Cine este Cel ce- - i-ar fi dat
In
In 4, 11). I-
bea din apa pe care i- -
In
- -mi
In 4, 15). Într-
un mod atât - -
) (In 4, 26). Ea
249
In 4, 42: ).
-
- -
-a trimis pe
In
In 4, 35). Mântuirea acelor oameni care-
tò érgon) lui
-
cum i- In
-
, ,
. Trebuie
2. :
(In 5, 1-10, 41)
În capitolele de la In 5-
-i condu -
r-
mântuirea.
în Galileea unde este
întâmpinat cu încredere (In 4, 43-45). În Cana Galileei El
unui slujitor regesc (In 4, 46- -
Iisus Se întoarce apoi în Ierusalim la

, (In 5, 1-15). Vindecarea are loc
250
- -ai
- In 5, 14). Iudeilor care-L prigoneau
- în zi de sabat, li
In -
In 5,
-
In
In -
In 5, 26).
-
care Fiul a primit-
In
In 5, 28-
pe care Fiul ne-a adus-
-
- In 5, 24).
Iisus Se întoarce în Galileea
(In 6, 1-22). Apoi, în
sinagoga din Capernaum predica Sa despre
In 6, 22-
-L urmeze (In 6, 60-65). Petru, ca reprezentant al celor doisprezece
In 6, 66-70). Replica celui
de-al patrulea Evanghelist despre
din Evangheliile sinoptice
, Fiul Dumnezeului Celui viu (In 6, 69). Cu toate
acestea, (In 6, 71).
(In
6, 1-15). Oamenilor care-
-a pecetluit
Dumnezeu- : In 6, 27). La întrebarea ce
- In 6, 29b). Apoi
-
251
In - In
sunt pâinea cea vie, care s-
viu va fi în veci.
In
al lui Hristos, care s-
In cuvântare despre
l- - s (In 6, 59-60, 66).
,
lor: Doamne,
, Fiul Dumnezeului Celui viu
(In 6, 68-69).
Capitolele 5-
pentru a
In 6, 57).
(Sukkot) este ocazie pentru dezvoltarea
In 7, 1-
plecarea lui Iisus la Ierusalim ea Sa în
în zona templului din Ierusalim (In 7, 10-15),

pe parcursul mai multor zile (cf. In In 7,
15-8, 59)79. Identitatea lui Iisus, , este
e demon (In 7, 20; In 8, 48, 52).
Iisus
cu pietre
79
In 7, 53-8,11) care întrerupe schimbul
de replici elistul,
versetul In 7, 36 sau In
Lc 21, 38.
252
In 8, 57-59). În capitolul 7,
cu prilejul
au de unde vine, care este originea Sa ( : In 7, 27). Iisus
-
In 7, 37-38). Sfântul Ioan -o

-
In 7, 39).
În capitolele 8-
In 8, 1-11 (iertarea femeii prinse în adulter)

In In 8, 11.
In 8, 1-11 nu este în afara contextului, deoarece
în cuv In 8, 12-
în care mor cei ce nu cred în El (In 8, 21-
In 8, 34-
ar fi fost precedat de
nu va umbla în întuneric, ci v In 8, 12). Astfel Iisus se

-L
Tat - In 8, 18).
din cele de jos ( ); Eu sunt din cele de sus (
(In 8, 23). De fapt îi înde

- -am spus deci
Eu sunt (
: In 8, 24).
; In
253
; In 8, 28).
Iertarea
; In 8, 31b-
fi într- In
-
(In
In
-
In 8, 5 -
; ) mai înainte de a fi fost
In -
, nu este altceva decât un semn

pe care Domnul l- In 8,
a unui orb din

(In 9, 1- este cel supus unui
-
254
In 10, 1-
în care acest discurs a fost rostit. Pare
în Ierusalim cu ocazia (Hanukka)
In
pridvorul lui Solomon In 10, 23-42.
identitatea lui Iisus.
Mântuitorul s-
; In
ca
In 10, 14-15).
-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine,

ci Eu de la Mi -
- - In 10, 17-18). Din
-
A
- -
In
care nu i-o descoperise lui Nicodim:
-
iubirea mântuitoare a
In unitatea Sa
cu Dumnezeu-
; In -l u
aduce blasfemie considerându-se Dumnezeu (In
invitându- -
In 10, 37-38). Iudeii atunci
3. : (In 11, 1-12, 36a)

(In 11, 1-44) este cel de-
. Acest eveniment are o
In 11, 45-53). Prin
255
In 11,
25-26). Iisus L-
întoarce în Betania,
iudaic. e cu mir de
In 12, 1-11).
(In 12, 12-19).
-
In 12, 23). Printr- pe Iisus
(In 12, 28). Într-
In 12, 37-43). Relatarea despre
care readuce în prim-plan unele teme prezentate la

In 12, 44-50). Din punct de vedere literar acest episod
încheie prima parte a Evangheliei (In 2-12) semnelor care
,
.
Partea a-II-a:
(In 13, 1-20, 29)
1. :
se încheie cu (In 13, 1-17, 26)
-a
(In 13, 1-17),

(In 13, 18-30),
(In 13, 31-35) (In 13, 36-38). Capitolele
-bun ,
.
In 14, 1-
câteva teme narative: -Fiu (In 15, 8-14), Duhul Sfânt ca
256
Mângâietor (In 14, 16-17, 25-26; In 15, 26-27; In 16, 4-15),
de Iisus (In 15, 1-11); iubirea (In 15, 12-17),
(In 15, 18-25 Care a
biruit lumea (In
pentru Sine In
17, 1-5), apoi pentru ucenici
(In 17, 6- pentru cei ce vor crede în El prin
(In 17, 20-26).
-bun (In 13, 31-
simbolic despre (In 14, 2-
] ;
- -
- In 14, 6-7).
-
In
In 14, 10-11b). Cu aceste cuvinte

. Cine-l vede pe
Duhul Sfânt -l
alt Mângâietor (
In 14, 16).
M In 14, 19-20). Este

,
ii lui Dumnezeu în cel ce crede în jertfa
-l voi iubi
In
In14, 23). În acest fel
încheie , mai înainte
257
- -L voi face cunoscut,
ca iubirea cu care M- In 17, 26). Cuvintele
-
cei ce-
2. : ,
(In 18, 1-19,
42)
In 18-19 evanghelistul expune într-
des
-o
kêpos) de la începutul
kêpos
cinci
scene sau tablouri: 1.
(In 18, 1-11); 2. Iisus înaintea arhiereului An (In 18,
12-27); 3. (In 18, 28-19,
16a); 4. Drumul Crucii, (In 19, 16b-37); 5.
Îngroparea lui Iisus într- (In 19, 38-42).
Istoria
intermediul expresiei
de fapt o teofanie a lui Iisus, o manifestare a dumnezeirii Sale. Mântuitorul,
o parte
-L aresteze (In 18, 4-
- In 18, 11). Înaintea lui Pilat
In
-
In
-
ale, dragostea
258
-
-
In 19, 14) atunci când a luat
ho
murit înainte de apusul soarelui, atunci când era jertfit mielul pascal la templu.
-s-a!, tetélestai, cf.
Consummatum est! In
-
- -
mântuirea lumii (cf. In Iisus a murit, nici un os din trupul Lui
In 19, 33-
-au zdrobit
In
cartea
moartea Mântui
celui ce crede în jertfa mântuitoare a lui Hristos.
3. : istoria mormântului gol,

Înviat,
Înviat înaintea lui Toma,
(In 20, 1-29)
Relatarea Învierii în cea de-
patru episoade legate
de Învierea Domnului.
-
In 20, 1-10). Iisus Se ara

- In 20, 11-
In 20, 19-
In 20, 24-
In 20, 26-
-
ceia care cred
In 20, 30-31).
259
-
mormântului lui Iisus: Maria Magdalena vede piatra
In 20, 8).
Folosir
pe care o au
parcurs-
pedagogie a vederii
-
blepo ( ) traduce o
( ) care descrie o vedere
horao (
la simplul fapt de a- -
a
prezentare a celor patru episoade din apropierea mormântului lui Iisus tinde
-
(In 20, 29).
În primul episod
-i avertizeze pe ucenici, apoi cel al
- In
In
, este asemenea unei

orbiri a martorilor
Ioan numai a intuit ceva din acele semne,
-ar fi întors la
c -ar fi
260
-
In
-de-
avea un caracter simbolic

-
,
În cel de al doilea episod al capitolului 20,
vederea ac
de la simpla constatare a faptului

blepein
(theorein
-l cheme înainte de înviere, în timpul activi
-
-
vostr In
Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu T Flp 2, 11).

În cel de al treilea episod al capitolului 20, din Evanghelia de la Ioan,
-
intrând p
Dumnezeu, nu mai poate fi oprit
nu s-
261
-
Fc
-i
siunea lor.
Potrivit ultimului episod din capitolul 20
care -L
L- -un fel pe fiecare dintre noi. Astfel

cazul lui Toma preveste
In
-
au crezut ceea ce Maria Magdalena le-a vestit. Iisus îi spune atunci lui Toma:
- In 20, 29). Este
demonstrându-
îndu
a voit-
In 20, 22-
Mântuitorului.
-a
atins scopul. Cuvintele pe care el le- -au împlinit
In
-o pentru a-i înd -a împlinit în darul Duhului
Epilogul (In 21, 1-25)

P
262
Învierea Sa, în care ucenicilor
: In 21, 1-14). Petru este chemat
Cel bun (Reabilitarea lui Petru

-un viitor apropiat (In 21, 15-1
nu ar
In 21, 20-
textului Evangheliei:
cel iubit (In 21, 24-25).
18. : temele teologico-

narative
Evanghelia du
(iubirea,
, , , lumea, ). Vom
80
.
-a atribuit simbolul vulturului. Clement
gul Evangheliei se poate vedea profunzimea
80
John ASHTON, Studying John. Approaches to the Fourth Gospel, Clarendon Press, Oxford,
1994; J. ASHTON, Understanding the Fourth Gospel, Clarendon Press, Oxford, 1991 (trad.
ital. Comprendere il Quarto Vangelo, coll. Letture bibliche 14, Libreria Editrice Vaticana,
Città del Vaticano, 2000); J. ASHTON (ed.), The Interpretation of John, Fortress, Philadelphia,
PA, 1986; R.E. BROWN, An Introduction to the Gospel of John, F.J. MOLONEY (ed.), AncBRL,
Doubleday, New York, 2003 (trad. ital. Introduzione al vangelo di Giovanni, edito da F.J.
Moloney, Ed. Queriniana, Brescia, 2007); R.E. BROWN, The Community of the Beloved
Disciple, Paulist, New York, 1979 (trad. ital. La comunità del discepolo prediletto, Cittadella,
Assisi, 1982; trad. franc. La communauté du disciple bien-aimé, coll. Lectio Divina 115, Cerf,
Paris, 1983; V. MANNUCCI, Giovanni il Vangelo narrante, pp. 246-333; I. DE LA POTTERIE, La
vérité dans Saint Jean. I. ; II. Le croyant et la vérité,
coll. Anchor Bible 73, 74, Biblical Institute Press, Roma, 21999; I. DE LA POTTERIE, Studi di
cristologia giovannea, coll. Dabar. Studi biblici e giudaistici 4, Marietti, Torino, 1973, 21986;
R. VIGNOLO, Personaggi del Quarto Vangelo. Figure della fede in San Giovanni, Glossa,
Milano, 1994; Alain MARCHADOUR, I personaggi del Vangelo di Giovanni. Specchio per una
cristologia narrativa, EDB, Bologna, 2007; Angelico POPPI
vol. Sinossi dei quarto Vangeli II, Commento Sinottico, Ed. Messaggero, Padova, 2006, pp.
521-553.
263
teologiei Logosului întrupat
Persoanei Mântuitorului Hristos în calitatea Sa de Descoperitor sau Revelator

-a dus la împlinire planul de
mântuire prin trimiterea -
locuit printre oameni, pentru a-
folosit în cea de-a patra Evanghelie. Expres

In
In
Evangheliei a patra, apoi ne vom opri asupra unor aspecte controversate legate
de eclesiologia, tainele, eshatologia, Evangheliei pentru a încheia cu anumite
18.1. Chipul lui Iisus Hristos în Evanghelia a patra
patru Evanghelii. Revenind asupra portretului lui Iisus putem face din nou
di
Hristos In 20, 30-
In
Hristos în prolog (In
In
In In 11, 27). În
In 7, 25-31, 40-44; 12, 34).

In 7, 41).
In 10, 24).
Dt
Pentateuhul).
Fiul lui Dumnezeu
264
de Sfântul Ioan în
In In 1, 49). În
vers
In 5, 25;
ia Sa cu Marta (In
In
-
nsiderat ca fiind o blasfemie (In 19, 7). În final
Iisus este într- In 20, 30-
exclusiv de Fiu al
Unul-
; : cf. In 3, 16, 18; cf. 1, 14, 18).
Domnul. Citarea din Is 40, 3 la In
Kyrios de diferite personaje din
In 4,
In 11, 3, 12). Dar uneori se
In
c al lui Iisus (In

In 13, 14,
In 6, 23; 11, 2; 20, 20).

Fiul Omului. Iisus folo
versetul In 1, 51, în convorbirea lui Iisus cu Natanael. În Evangheliile
In
In
In
In 12, 23; 13, 31) Fiului Omului (In 3, 14; 8, 28; 12, 23) face
265
(cf. In
de Fiul Omului (In

peste Fiul Omului (In -a coborât
In 3, 13; 6, 62; 8, 28).
Alte titluri. Rolul de al lui Iisus este subliniat în mod special
în cea de-a patra Evanghelie (cf. In
Rabbi
sus este numit Rabbi In 1,
In 3, 2; 6, 25). Este prezentat ca
Proroc (In 4, 19, 44; 9, 17); într- In 6, 14), aproape
Dt 18, 15. Iisus este atât în mod real (In 1,
In 18, 33, 37, 39)
identificat cu Regele lui Israel
In 6, 15; 18, 33, 36-37).
Sf. Ioan Evanghelistul e
). Acest titlu Îi este atribuit lui Iisus doar
în prologul Evangheliei; în rest cuvântul grecesc logos
f. In 2, 22; 4, 37). Termenul logos
logos-ul era principiul
Fc 1; Ps
care se face cunoscut prorocului (ca în Ier 1, 2; Iez 1, 3). În Is 55, 11 cuvântul
Cel de-al patrulea Evanghelist pune accentul pe f

lui Iisus. Iisus S- In 3, 13, 31; 6,
In 8, 23). În
, mai mult decât în Evangheliile sinoptice,
ca
Iisus în cea de-

cu - In 5,
In 6, 46; 10, 15), de împreuna- In 10,
38; In 14, 10- In
In 8, 28; 12, 49, 50); El Îl
In In
In 17, 5).
266
Sfântul Ioan
controlul exercitat de El asupra evenimentelor. Acest control este evident mai
In
18, 2-
-Se
In 19, 8). În
-L elib -L
- -
In
Sale.
. În Evangheliile
sinop
In 17, 5). Slava Fiului se face

In
In 2, 11; 11, 4). El este
In
81
umanitatea Sa . În prolog Iisus este numit Cuvântul Întrupat82
Astfel,
însetat (In 4, 6-7; In19, 29); plânge la moartea prietenului apropiat (In 11,
35); sufletul e tulburat (In 12, 27); sânger (In 19, 34)
(In 19, 30, 33).
18.2. Hristos,
întreaga teologie este , Iisus Hristos. Dumnezeu

-
81
-L
KÄSEMANN, The Testament of Jesus, SCM,
SCHNELLE, Antidocetic Christology in the Gospel of
John: An Investigation of the Place of the Fourth Gospel in the Johannine School, trad. Linda
dochetismul.
82
A se vedea, mai ales, Marianne Meye THOMPSON, The Humanity of Jesus in the Fourth
Gospel, Fortress Press, Philadelphia, 1988.
267
In
lucrarea Fiului
-
-
-un crescendo
punctele cheie ale
a lui Iisus, Dumnezeu adev

, vom
(hristologia), despre misiunea
Sa de mântuire a lumii (soteriologia)
-
: In
, aspectul cel
mai original, întemeiat pe schema coborârii ( )
( ) Fiului lui Dumnezeu pre
de prim plan în Evanghelia a patra. Iisus, mai mult decât un profet, este
l- -a asumat
udinea
Iisus; Dumnez
268
. Sfântul Ioan o
-
einai ghinesthai
katabainein erhestai exerhesthai
mi carea de coborâre a Logosului
katabasis îi corespunde cea

de anabasis sau de întoarcere
Fiul lui Dumnezeu S-
hristologia Sfântului Ioan.

(
u contemplat-o ca pe
-
-se pe Sine, prin întrupare, ca mai apoi prin
-
ucenicilor, - In
deplina revelare a slavei lui Hristos. Într-

(In
slava pe care a avut-o mai înainte de facerea lumii. Dumnezeirea lui Iisus este
In 1, 1:
In 20, 28: ).
Formulele de autorevelare
-
Dumnezeu, descoperit lui Moise pe muntele Sinai (cf. 3, 14-

In
punându-
In 6, 35, 51; In 8, 12; etc).
Is 43, 10:
Is 41, 4;
-
mânia iudeilor, care- In 5, 17-18; 10,
- In 19, 7).
269
Întruparea, , , dumnezeirea lui Hristos
la misiunea Sa de mântuire. Cu alte cuvinte,
transcendente nu trebu . Iisus nu este pentru
unui om: ,
, foame,
,
, care are prieteni, .
ui
18.3.
soteriologia
nucleu întruparea
moartea
atribuie lui Iisus titlurile de Hristos Mesia (de 2 ori), Fiul lui
Dumnezeu Fiul Omului (mai ales în
l Mântuitorul (In 4, 42), asemenea lui
In 1,
45-
Evanghelia a patra verbul sozein (
Mielul lui Dumnezeu

-
In 12, 31; 14, 30; 16, 33). El
In 3, 14-
Bun care- In 10, 15, 17), totdeauna în acord cu
270
, Ade , .
lume
-
-
In 3, 16). Spre deosebire de
-a trimis pe
Mesia pentru a- ci pentru a oferi mântuirea
1 In Dumnezeu este iubire
Iisus este
, cel care ne-
(cf. In
de 7 ori).
Dumnezeu este iubire
oameni
Ioan este Cel care L- -a adus
18.4. a teologiei Evangheliei a patra
dumn In
Monogenes al lui Dumnezeu,
In 2, 17). Lume
271
In
decât ceea ce-
- In 14, 31). Mâncarea
In
In 7, 16; 15, 15); cuvintele Sale sunt
In 12, 49; 14, 10; 17, 14).
Iisus
iubire,
In
(In 17, 1-
- -l voi face
cunoscut, ca iubirea cu care M- In 17, 25-
-
-
Abbà, cu care
Iisus se adresa lui Dumnezeu.
Fiului. Cine- In
14, 7- In
- In 17, 21).
.
-a oferit
intra- . Evanghelistul Ioan
î Pogorârea
[
] îi f
Mesia (In 1, 32-
83
.
83
Pr. Dumitru S , Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991, p. 29.
272
In
Isaac, sau de
84
Acesta este Fiul lui Dumne In 1, 34). Prin botezul de la Ioan, Hristos
.
de sus din
duh
In 3, 5-
descoperi planul de mântuire (cuvintele lui Dumnezeu;
cf. In -
care L-a trimis Dumnezeu
In
In 4, 14).
Ea
-un progres
duhovnicesc continuu
In
In
In 7, 37-
lor prevestite de
In
(In 14, 15-17, 25-26; In 15,

26-27; In 16, 7-11, 13-15). Duhul Sfânt Mângâietorul, (
In 14, 16-
84
Pr. D. S , Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, p. 26.
273
despre Slava Sa (In
In 14, 16-17, 2
In 16, 7-12). În calitate de
In 14, 16).
mijlo In 16, 7).
aminte despre toate cele ce le-a spus Iisus [
) In
-
In
In 16, 14), deoarece va prelungi
lui Hristos. Ucenicii vor avea în Duhul Sfânt un avocat care-

In 16,
8-11); Duhul Sfânt
In 15, 26-
In 1, 29-20, 22-23).
E -
18.5.
ekklesía. Ioan
274
(cf. In 10, 1-18 i 25-30)
(In 15, 1-8). Bunului
-
In -
-
In
el ce i le-
-a dat, este mai

In
10, 28-29).
-
Fiul întrupat ca om nu este singur85
laos ( , poporul
în In
Hristos ( In 3, 29), iar

). Pentru Ioan
In
are constituie comunitatea celor
- In 1,
In 20,
17). Iisus, (In 15, 1-
85
Pr. D. S , Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, p. 173.
275
(In 17, 11, 22-
In
13, 34-
unitatea de iubire care-
jahad
-
Dumnezeu.
, în Ioan
-
tor (diakonos) al lui Iisus (In

-
In 13, 15-15).
us este cel care-
prin puterea Cuvântului dumnezeiesc. Ucenicii nu constituie un grup elitist,
ume, cu scopul de a
- -
In In -
-a trimis pe El (In 17, 18; In 20, 21). Evanghelistul Ioan este
, pentru a descoperii
,
,
Sfânt, , - fapt.
despre care vorbesc des sinopticii, în Ioan este
(basileia), cât mai ales a

Hristos (numit Basileus
276
alte oi care nu sunt din staulul acesta (In 10, 16)
- In 12, 32). Unitatea
-un singur fir
-o rupe (In 19, 23-24), de plasa
(In 21, 1-14) care, , nu
s-a rupt.
lui
Cuvântul lui Iisus, pe care-
In 16, 13), pentru a-
mod concret prin practicare iubirii agapice. Nu este vorba de o comunitate
lipsindu-se de iubirea Sa (In 6, 60).
18.6. Tainele,
ica
taina Sfântului
Botez în In 3, 5, la Euharistie în In 6, 51-58. Este controversat sensul sângelui
In 19, 34), considerat de
(In 20, 22-23) s-

Ioan, spre deosebire de sinoptici, nu
In 6), la fel nu
ele Preasfintei
Treimi (cf. Mt
In
ar -ar referi la
sfânta Euharistie; participarea lui Iisus la nunta din Cana ar fi preambulul
licit aluzie la taina sfântului Maslu.
277
iei Sfântului
-L prezenta
omulu
a Persoanei lui
Templul cel viu care- In 2, 19-
In 4, 23-
-
agice. Tainele Bisericii se
- -
In 3, 5; In 20,
22- Sfintele Taine
86
.
18.7. Eshatologia Evangheliei a patra87
-a
rolul pe care t
)
86
A se vedea V. MANNUCCI, Giovanni il Vangelo narrante, pp. 288-310.
87
Prosper GRECH, P.
GRECH, Il messaggio biblico e la sua interpretazione. Saggi di ermeneutica, teologia ad
esegesi, Ed. Dehoniane, Bologna, 2005, pp. 319-332.
278
In 3,
3- In 3, 15-16).
ai nios
( )
vremii care va veni -
feri Mc 10, 30). În Evangheliile sinoptice
Mc 10, 17, 30). În
Iisus (In
In 6, 39-40, 44,
54).
Din perspectiva sinopticilor,

Mc 10, 30; 13,
27). Mântuitorul cunoscând mentalit
la parusie (Mc
eshatologie viitoare
facerea
.
Prin întruparea Cuvântului, Dumnezeu s-a apropiat maxim de lume, iar
88
. Ioan
eshatologiei realizate sau prezente în
-a asumat firea
itoare a lui Dumnezeu. Prin Hristos Iisus lumea de sus a
- -i transfigura prin
88
279
re
- -
-
-
In 3, 16-
In 3, 36).
crede
In 8, 51). Judecata lui
krisis, In 12, 31) între
-a
In
In
ce pentru sinoptici apare ca dar viitor (Lc 6, 35; 20, 36).
- cf. In
-
In 12, 32). Esha
,
In 11, 26), este cu
-a
f
-subiect (In 11, 27; 20, 30-

istos (In 15). Accesul
-a
este rep
ioaneice.
280
Mi se pare a fi o
sinopticii i- -a însuf
-
In 5, 28-29; In
6, 39, 40, 44, 54; In shatologice în Ioan
prin lu
Primul text este cel din In 5, 28- -a
In 5, 28-
Dn
sia
In 6, 39, 40, 44, 54),
învierea viitoare este darul lui Hristos; în cazul acesta nu este vorba de
In 5, 28-
29, ci numai de
In 12, 48
-l judece: cuvântul pe care l-am

In
Logosul din prologul Evangheliei).
281
iere). Este dificil de atribuit redactorului final,
specifice teologiei evanghelistului, concentrând eshatologia viitoare în
deja prezente în
-bun sau de adio (In 14-
-
(In 14, 2- In
ia pe care Mi i- -ai dat-o
-
-
r.
18.8. teologia Sfântului Ioan
, prin care
89
.
;
fiind cuvântul-
( pistis
In
89
P. GRECH, P. GRECH, Il messaggio biblico e la
sua interpretazione, pp. 333-341.
282
-
[ In 20, 31).
Scriptur In In
In 10, 38)
pentru a exemplifica ce ;
In 16, 30). În al doilea rând

eis pentru a
90
circa
In
-
In 3, 18).
- -
ntul moral al
refuzul iubirii lu -a
este aceea de a crede în Iisus. Ioan re-
Dumnezeu care-
90
Într- In en
283
celui care crede. Prin iubi
- -a iubit (cf.
In
-treimice,
care- at
-
-
-
In
În
1 In
unul pe altul, precum ne-

aceasta este dragostea: nu -
ne-
1 In 4, 8- -
1 In 4,
11-
19. Concluzii
cade pe Dumnezeirea lui Iisus în calitate de Fiu al lui Dumnezeu întrupat, Ioan
284
Dumnezeiesc întrupat prin gândirea
hrist
Rezumat: , nu s-a bucurat de cinstea de

care s-a bucurat
Ioan a fost foarte m

-
re a
,
-
, , identificat cu
-l iubea Iisus -
, atât în baza descoperirilor literare,
,
cea
, ucenicul iubit trebuie identificat cu apostolul Ioan, fiul lui
,
capitolului 21, , numai în forma
fiii lui Zevedeu (In 21, 2).
285

Evanghelia Dupa Ioan

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evanghelia Dupa Ioan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARHIEPISCOPIA B FACULTATEA DE TEOLOGIE O

Decan Pr. prof. univ. dr. Ioan MOLDOVEANU

Anul XXI 2021

Pr. prof. univ. dr. Ioan C

Pr. prof. univ. dr. Nicolae C ,

Pr. prof. univ. dr. Ioan VICOVAN,

Pr. prof. univ. dr. Daniel BENGA

Pr. prof. univ. dr. David PESTROIU

Pr. prof. univ. dr. Constantin PREDA

Pr. conf. univ. dr. Marian VILD

Pr. prof BELDIMAN,

dr. Ion-Andrei ÂRLESCU,

Respo asupra textelor

Pr. prof. univ. dr. Ioan MOLDOVEANU

Anul 2021 românilor din afara României i

Pr. prof. univ. dr. Emanoil B

Pr. conf. univ. dr. Lucian Vasile PETROAIA

Pr. asist. univ. dr. Georgian P

Simpozionul Mitropolitul Bartolomeu Anania centenar 1921-2021,

Pr. lect. univ. dr. Bogdan IVANOV

Diac. conf. univ. dr. Alexandru M

Dr. Marius OPREA

Prof. dr. Daniel MAZILU

Pr. prof. univ. dr. Vasile R

Pr. prof. univ. dr. Constantin PREDA

Pr. prof. univ. dr. Constantin P

Prof. univ. dr. Savu TOTU

Prof. univ. dr. Mihaela PALADE

Prof. univ. dr. Antoaneta OLTEANU

Pr. conf. dr. Gheorghe Viorel HOLBEA

Prof. univ. dr. Dumitru SORICA

Asist. univ. dr. Alexandru PRELIPCEAN

Lect. univ. dr. Monica RUSET-O

Prof. dr. Daniel MAZILU

Drd. Florin CARAGIU

Drd. Ovidiu- AVRAM

Drd. George-Adrian ERBAN

SFÂNTUL IOAN TEOLOGUL:

cinci scrieri (Evanghelia a patra, , 2, 3 Ioan Cartea

tratate ca un fel de corpus johanneum

Testament, -am purtat pe

potrivit Proverbelor lui Solomon Pr

reprezentare a evanghelistului Ioan, care s-

d.Hr., întâlnim termenul sarx, carne) referitor la Sfânta Euharistie.

d.Hr. la Teofil al Antiohiei (Siria) care-

Sf. Irineu de Lyon, în polemica sa cu gnosticii, a fost primul mare teolog

Începând cu secolul al III-lea d.Hr. tra -

usebiu de Cezareea, i-a

-i poate explica sensul, decât numai cel care s-a plecat

Începând cu secolul al XVIII- -o

problemei homerice sau al celei sinoptice.

probabila deosebire dintre Ucenicul iubit Apostolul Ioan, de deosebirea

Apocalipsa, pe de alta, au fost atribuite de

ute ale problemei ioaneice legate de identitatea autorului,

3. Autoritatea Sfântului Ioan:

autorului. Titlul kata ( ,

-lea -a impus definitiv sub forma

Deoarece opera s- -au parvenit prin meritul lui

Ioan apostolul Ioan prezbiterul

: apostolul care ar fi autorul Evangheliei a

Sf. Irineu de Lyon, ucenicul Sf. Policarp al Smirnei, nu are nicio

prezbiterii care s-au întâlnit în Asia cu Ioan, ucenicul Mântuitorului

[Fericitul Policarp]... cum istorisea el rela

de al doilea mormânt, al unui alt Ioan17 an