,,SĂNĂTATEA ESTE O COMOARĂ PE CARE PUȚINI ȘTIU SĂ O PREȚUIASCĂ,DEȘI APROAPE

TOȚI SE NASC CU EA”

UNGUENTE CU ANTIBIOTICE

PROF INDRUMATOR: ABSOLVENT

VOLANSKI DORIN STRATON DIANA SANDRA
III
J
 INTRODUCERE
• Trecutul medicinei este plin de
sacraficii din partea celor ce s-au
dedicat ca slujitori ai ei.După un timp
de milenii medicina a fost dependentă
de practici tradiționale ,dar de câteva
secole ea s-a modernizat continuu.
• Un proces mai mare s-a înregistrat în
domeniul preparării
medicamentelor.În tratarea diferitelor
afecțiuni un rol important îl constitue
antibioticele.
 Generalitati
• Pentru a asigura o
îngrijire rațională a pielii,
pentru aplicarea corectă a
dermapreparatelor este
necesar în primul rând
cunoașterea structurii
biologice a organului
cutanat și mai ales reacția
lui față de diverși factori.
• Pielea nu este doar un înveliș al corpului ci
este un organ în activitate.Ea este învelișul
exterior al corpului omenesc care se continuă
cu mucoasele cavităților.
• Pielea este organul de aparare al organismului
datorită țesutului adipos si fibrelor elastice,
protejează corpul față de agenții mecanici
externi, iar grăsimile greu saponificabile
împiedică pătrunderea substanțelor străine
prin tegument.
 STRUCTURA PIELII

• 1.Epidermul
• 2.Dermul
• 3.Hipodermul
• 4.Anexele pielii
• 5.Sistemul epilar
• 6.Unghiile
• Epidermul- este situat la suprafață și se află în
contact direct cu factorii agresivi ai mediului
înconjurător, protejând întregul nostru corp.
Este compus dintr-un strat interior cu celule vii
și dintr-un strat cornos cu celule moarte,
învelite în substanțe grase.
• Dermul- stratul de sub epiderm se numește
derm. Acesta are o grosime de aproximativ 1
mm. Conține un țesut elastic membranos de
legătură, vase de sânge, țesuturi nervoase,
terminații nervoase, glande sudoripare, foliculi
de păr și celule sebacee. Dermul acoperă
hipodermul.
• Hipodermul– stratul din interior. Este
constituit din celule sebacee și țesut de
legătură. Rezervele de lipide sunt depozitate
sub formă de țesut adipos în hipoderm.
• Unguentele au fost cunoscute încă din antichitate
când se foloseau ca excipienti grasimile naturale.
• Unguentele se pot clasifica după diferite criterii:
1.Din punct de vedere al modului de acțune:
• Unguente epidermice
• Unguente endodermice
• Unguente diadermice
2.După forma farmaceutică
• Soluții
• Emulsii
• Suspensii
• Polifazice
 Baze unguente
• Prin bazele de unguente se
intelege in general, produse
noi, onctucoase.Consistenta
lor este intre solid si lichid.
• Bazele de unguent trebuie să
îndeplinească o serie de
condiții generale:proprietățile
organoleptice, proprietățile
fizice(solubilitate,capacitatea
de intindere).
 Baze de unguente hiposolubile
• Din aceasta categorie fac parte:grăsimile de
natură animală și vegetală si hidrocarburi.
• Grăsimile de natură animală: ceara, axungia,
seul etc
• Uleiuri vegetale: uleiul de floarea soarelui,de
ricin, susan ,arahide,migdale, măsline etc.
Uleiurile vegetale în general au bune proprietăși
emoliente.
 Bazele de unguente cu hidrocarburi

• Contin excipienti care pot fi :

• - hidrocarburi (vaselina, parafina, ulei de
parafina);
• - gliceride naturale sau de semisinteza;
• - ceruri;
• - alcooli alifatici superiori;
• - acizi grasi superiori.
 Baze de unguente cu emulsii
• Ele sunt capabile sa incorporeze o
cantitate mai mica sau mai mare se
apa sau solutii apoase,
hidroalcoolice etc. Aceste baze au
proprietati emulsive, formand
emulsii de tip A/U sau U/A.
• Bazele de unguent emulsii usureaza
si accelereaza patrunderea
substantelor medicamentoase in
organism, facand posibila o mai
buna actiune terapeutica.
 Baze de unguente hidrogeluri
• Sunt formate din substante macromoleculare organice
sau anorganice cu capacitatea de a hidrata prin imbinare
cu apa.
• Avantaje:
• - sunt usor lavabile;
• - sunt preferabile pentru persoanele cu piele sensibila la
grasimi;
• - se folosesc pentru tratarea zonelor paroase sau pentru
mucoase;
• - se folosesc pentru uz oftalmic si pentru unguente
peliculogene;
 Modul de preparare
• Fazele obtinerii unguentelor:
• a) – pregatirea bazei de unguent
• b) – dispersarea substantelor active in baza
de unguent
• c) – ambalarea, etichetarea si expedierea
 UNGUENTE CU ANTIBIOTICE
GENERALITĂȚI
• Substanțele antibiotice ca: penicilina,
strptomicina,cloramfenicolul,tetraciclina,
bacitracina, neomicina,eritromicina,etc.se prescriu
frecvent sub formă de unguente datorită eficacității
lor.
• La prepararea unguentelor trebuie să se țină seama
de proproetățile fizico-chimice ale antibioticelor:
stabilirea în mediul apos și în prezența unor agenți
externi a ph-ului optim de stabilitate,
termostabilitatea,biostabilitatea și conservarea.
 Unguente cu penicilină
• La prepararea unguentelor cu penicilină se va ține
cont de sensibilitatea penicilinii față de unii agenți
fizico-chimici și biologici.Penicilina hidrolizează
repede în soluții apoase sau alcoolice.
• Este inactivă de glicerine,PEG-uri, vitaminele B și C,
acid salicilic, ioni metalici.
• Prepararea se realizează dizolvând antibioticul în
soluții sterile tampon de fosfați cu pH-ul 6,3-6,5 sau
soluție de citrat de sodium 0,5% și soluția obținută se
emulsionează în baza de unguent steril.
• Penicilina este indicată în infecții cu stafilococi,
streptococi, pneumococi etc.
 Unguente cu tetraciclină
• Din seria tetraciclinelor cel mai frecvent prescris
este clorhidratul de tatraciclină.Acesta este puțin
solubil în apă(1/75), este stabil la un pH acid si se
descompune cu ușurință la un pH alcalin.
• Pentru prepararea unguentelor se preferă baze
grase sau emulsionate.
• Unguentele cu tetraciclină se prepară în mod
aseptic de obicei în concentrații de 3%.
• Acestea sunt indicate în infecții cu coci gram-
pozitivi, stafilococi,piodermite, infecții oculare cu
stafilococi,streptococi etc.
 Unguente cu neomicină
• Neomicina este o pulbere albă higroscopică,
ușor solubilă în apă, insolubilă în alcool,eter,
cloroform.
• Neomicina este un antibiotic stabil în soluție
apoasă și baze de unguent cu hidrogeluri,
vaselină,ulei de parafină.Lanolina hidratată
favorizează negativ stabilitatea neomicinei și
scăderea în antibiotic ajunge până la 90%.
• Unguentul cu neomicină se folosește în infecții
dermatologice și oftalmologice,obstetrică,
abcese, dermatite etc.
 Unguente cu bacitracina
• Bacitracina este un antibiotic alcătuit dintr-un
amestec de polipeptide, principala fiind bacitracina
A.Aceasta este bactericidă față de majoritatea
germenilor gram pozitivi.
• Bacitracina este stabilă în baze de unguent anhidru.
• Pentru preparare se tritureaza aseptic bacitracina cu
ulei de parafină sterilizat și se încorporează vaselina,
omogenizandu-se foarte bine.
• Unguentele cu bacitracină dau rezultate foarte bune
în diferite infecții ale pielii, nazale sau oftalmice.
 Unguente cu cloramfenicol
• Cloramfenicolul se prezintă ca o pulbere albă
cristalină, inodoră, cu gust amar greu solubilă în apă.
• Este stabil și activ în mediul neutru și slab alcalin dar la
un pH peste 10 activitatea lui scade repede.
• Ca excipienți se utilizează baze grase anhidre
constituite din vaselină,lanolină, ulei de parafină.
• Unguentele cu cloramfenicol sunt utilizate în afecțiuni
cauzate de streptococi,stafilococi, coci gram-negativi.
 Unguente cu eritromicină
• Eritromicina este o pulbere albă, cristalină, greu
solubilă în apă(1/1000) dar ușor solubilă în alcool și
eter.
• Aceasta este inactivă la un pH -4.Bazele ca: vaselina,
lanolina, glicerina,ulei de parafină au o comportare
satisfăcătoare.Substante precum clorura mercurică,
acid boric, oxid de zinc etc măresc activitatea
eritromicinei.
• Se recomandă pentru tratament local al mastitelor,
metritelor, abceselor etc.
 Unguente cu streptomicină
• Este o pulbere albă, cristalină, sărată, solubilă în
apă, slab solubilă în alcool,eter și cloroform și
insolubilă în ulei de parafină si vegetal.
• Excipienții folosiți în prepararea unguentelor cu
streptomicină sunt: vaselina, lanolina sau alte
baze anhidre.
 NEOPREOL UNGUENT
• Ambalaj -cutie cu un tub a 40 g unguent.
• Compoziţie:100 g unguent conțin prednisolonă 0,25 g și sulfat de
neomicină 0,50 g și excipienți: ulei de pește, vaselină albă, lanolină, ceară
galbenă.
• Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz dermatologic;
corticosteroizi în combinații cu antibiotice;corticosteroizi cu potenă slabă.
Indicaţii terapeutice:
Arsuri localizate de gradul I și II,radiodermite cronice tardive ulcerate, fără
sfacele,dermatite suprainfectate cu bacterii sensibile la neomicină, inclusiv
dermatită atopică și de contact.
• Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului, leziuni
tuberculoase și sifilitice cutanate, infecții primitiv bacteriene, virale,
fungice sau parazitare, în cazul în care nu se administrează concomitent
tratament etiologic, reacții postvaccinale, dermatită periorală, acnee
rozacee.
• Doze şi mod de administrare
• Se aplică pe zona lezată un strat subțire de unguent,
repetând administrarea de 3 - 4 ori pe zi. Durata
tratamentului nu trebuie să depășească 8 zile.
• Reacţii adverse
• Rareori, pot să apară suprainfecții cu germeni rezistenți,
reacții iritative sau alergice locale.
• Se recomandă să se comunice medicului sau farmacistului
oricare din reacțiile adverse care apar în timpul
tratamentului inclusiv cele care nu sunt descrise în prospect.
Hemorzon
• Ambalaj
• Cutie cu un tub a 18 g unguent.
• Compoziţie
Unguent (Hemorzon) conținând hidrocortizon acetat 500 mg,
tetraciclină 1g,lidocaină 100mg,excipient la 100g (tub cu 18g).
• Acţiune terapeutică
Antiinflamator prin hidrocortizon, antibacterian prin
tetraciclină sau oxitetraciclină, anestezic local prin lidocaină.
Indicaţii
Criză hemoroidală, hemoroizi externi sau interni, proctită,
fisuri, eczemă, prurit anal.
• Contraindicaţii
Leziuni locale tuberculoase, sifilitice sau virotice;
hipersensibilitate la lidocaină; aplicarea impune un
diagnostic proctologic îngrijit. Posibilitatea absorbției
hidrocortizonului implică prudentă la sportivi
(glucocorticoizii figurează pe lista substanțelor dopante).
Reacţii adverse
Tratamentul prelungit poate provoca efecte cortizonice
sistemice; există posibilitatea dezvoltării unor infecții
locale cu germeni rezistenți.
Mod de administrare
Unguentul se aplică local, seara (la nevoie de 2-3 ori/zi).
Fluocinolon
• Prezentare farmaceutică:
• Fluocinolon cremă în tuburi de 12 g. Fluocinolon N, cremă
în tuburi de 12 g. Fluocinolon unguent în tuburi de 18 g.
Fluocinolon N, unguent în tuburi de 18 g.
Acţiune farmacoterapeutică:
• Fluocinolon acetonid este un glucocorticoid sintetic pentru
uz topic, cu acțiune antiinflamatoare, antipruritică,
antialergică. Normalizează procesul de keratinizare.
Fluocinolon N mai conține și un antibiotic eficace față de
germeni grampozitivi și gramnegativi, dintre cei mai
frecvent întâlniți în infecțiile pielii.
• Mod de administrare:
• Crema, respectiv unguentul cu Fluocinolon sau Fluocinolon
N, se aplică în strat subțire, pe zona afectată a pielii,
repetându-se aplicația de 2-3 ori pe zi, după necesitate.
• Indicaţii
• Fluocinolon acetonid este indicat în: dermatita atopică;
neurodermită; dermita de contact; dermatita seboreică;
prurit ano-genital; lichen simplex cronic; eczema numulară;
dermatita de stază; intertrigo; dermatita exfoliativă;
psoriazis.
 Baneocin
• Prezentare:
Cutie cu un tub a 20 g unguent.
• Baneocinul este activ în toate infecțiile provocate de germeni patogeni
sensibili la neomicină și/sau la bacitracină.
Compoziţie: 1 g conține: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicină:
5000 UI (5 mg).
• Proprietăţi şi acţiune
Baneocinul este o combinație de antibiotice exclusiv pentru uz extern
care conține bacitracină și neomicină, antibacteriene singerice, cu o
puternică activitate locală.
• Mod de administrare:
Se aplică un strat subțire de pudră pe rană.
În general 2-3 aplicații cu Baneocin unguent pe zi, atât la adulți cât și la
copii.
• Indicaţii terapeutice:
Indicat în infecții bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax
(după tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita
profundă, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis.
Indicat și în infecții ale pielii de extindere limitată: Impetigo
contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare
infectate, răni și tăieturi infectate secundar, opăriri cu apă
fierbinte, arsuri, operații estetice și grefe cutane.
• Reacţii adverse
În aplicații locale pe piele și leziuni deschise, Baneocin este în
general bine tolerat.
Tratamentul prelungit poate determina apariția de reacții de
hipersensibilitate ca de exemplu eritem și uscăciune a pielii,
erupții cutanate și prurit.
 Concluzii
• Indicațiile terapeutice ale unui unguent cu
antibiotic ține de felul bolii,agentul causal,
localizarea infecției și particularitățile chimice
ale bolnavului.
• Unguentele cu antibiotice sunt contraindicate
în următoarele situații:Boli infecțioase
nebacteriene,infecții cu germeni rezistenți,
sensibilitate la antibiotic etc.
VĂ MULTUMESC!