ORA SERRATA

reprezintă principalul nod zimţat care se află între retină şi corpul ciliar. Această intersecţie marchează trecerea zona
simplă de non - fotosensibile din retină la complex, adică regiunea fotosensibilă multi – stratificată

MACULA LUTEA
Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind
format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având
maximum de precizie șiclaritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben (luteina).

Funcţie
Structurile din macula sunt specializate pentru viziune de
mare acuitate.
În cadrul maculei sunt fovea șifoveola, ambele conținand o
densitate mare de conuri (fotoreceptori cu acuitate ridicată).

FOVEA CENTRALIS
este o parte din ochi localizata in centrul
regiunii maculare a retinei.
Fovea este respnsabila de vederea
centrala care este necesara la oameni pentru citit, urmaritul
televizorului, condusul masinilor sau orice alta activitate in
care detaliile vizuale sunt de importanta primara. Este
inconjurata de centura parafovea si zona perifovea.
Aproximativ 50% din fibrele nervului optic conduc informatii
din fovee, iar 50% din restul retinei. Cuprinde sub 1% din
dimensiunea retinei dar are proiectie peste 50% din cortexul
vizual.
Ce este dioptria?
 Unitate de masura a puterii unei lentile, avand la baza puterea lentilei cu
distanta focala de un metru.

Tipuri de dioptrii:
 SFERICA (SPH): influentate de gradul de curbura al corneei si de cristalin
- corneea prea bombata face ca lumina sa se focalizeze inainte de retina (-) -
miopie
- corneea prea aplatizata face ca lumina sa se focalizeze dupa retina (+) -
hipermetropie
 CILINDRICA: influentata de forma corneei (denivelari) – duc la formarea
imaginii mai sus sau mai jos fata de axul ochiului– forma obiectelor va fi
denaturata
- Orice dioptrie cilindrica are un ax {0⁰-180⁰}
 SFERO-CILINDRICA: astigmatism (ametropie de curbura in care focarul
principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur punct ci dintr-o
serie de puncte; fiecare meridian al mediilor optice avand punctul sau focarul
propriu)
Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge
clar obiectele situate la o distanță mai mare
• De regula, globul ocular al persoanelor mioape este mai lung si razele de lumina paralele, care
vin de la un obiect situat la departare, se focalizeaza inaintea retinei, fiind necesara plasarea
unei lentile divergente in fata ochiului, pentru le face sa focalizeze intr-o imagine clara situata
pe retina.
• De asemenea, exista miopii determinate de modificarile calitative ale mediilor transparente
ale ochiului (cornee, cristalin) care apar in anumite boli precum distrofiile corneene sau
cataracta.
Din punct de vedere optic, hipermetropia este contrară miopiei.

Hipermetropia se datorează unui viciu de refractie, caracterizat printr-un deficit de convergență

ce face ca imagina obiectelor să se formeze în spatele retinei. La nivelul maculei (zona de
acuitate vizuala maximă) lumina se proiectează sub forma unui cerc luminos, responsabil de
vederea neclară, ceea ce duce la scăderea acuității vizuale pentru depărtare dar șipentru
apropiere.

Persoanele ce suferă de hipermetropie văd totuși relativ mai bine la distanță, deșivăd obiectele
depărtate mai aproape decât sunt în realitate
Astigmatismul reprezinta o conditie vizuala frecventa, in care simptomul principal este vederea
neclara, atat la distanta cat si la aproape.
Exista asadar astigmatism simplu, miopic, hipermetropic sau mixt.

Cum se pune diagnosticul de astigmatism?

Dupa testarea acuitatii vizuale, se masoara curbura corneei prin keratometrie. Se poate efectua si o
topografie corneana, pentru mai multe detalii legate de forma si de suprafata corneei.
Strabismul reprezinta o afectiune vizuala
in care ambii ochi nu au capacitatea de a
focaliza aceeasi imagine in acelasi timp.

Cel mai adesea apare in copilarie.

Uneori strabismul mai este numit si

“ochi-incrucisati”, “privire crucisa”.

In mod normal, musculatura din jurul fiecarui

ochi determina miscarea sincrona in aceeasi
directie si in acelasi timp al ambiilor ochi.

Strabismul apare atunci cand musculatura

oculara nu mai functioneaza corect pentru
coordonarea miscarilor oculare.
Atunci cand musculatura globilor oculari nu
functioneaza corect, ochii nu mai sunt centrati
corect si creierul are dificultati in suprapunerea
celor doua imagini ce provin de la fiecare glob
Afectiune oftalmologica, frecventa,
ce determina scaderea progresiva a
vederii prin pierderea transparentei
cristalinului.

Tratamentul cataractei este exclusiv

chirurgical. Specialistul oftalmolog
inlocuieste cristalinul cataractat
(opacifiat) cu unul artificial,
care nu mai poate fi afectat niciodat a
Afectarea membranei retiniene a ochiului – retinopatia diabetica – este cea
mai serioasa si frecventa complicatie a diabetului zaharat.

- Leziuni la nivelul vaselor de sange prezente pe fundul de ochi

- Infiltratii
- Probleme ale campului vizual pe partea centrala
- Se trateaza functie de nivelul de afectare – fotocoagularea vaselor
- medicamentos
La început retinopatia este neproliferativă, caracterizată prin variate afectări
ale vaselor mici de sânge, care pierd mici cantităţi de lichid.
Aceasta duce în timp la îngroşarea zonei centrale a retinei: edemul macular
diabetic, care scade vederea.
Retinopatia proliferativă înseamnă apariţia unor vase noi de sânge la nivelul
retinei (neovase).
Acestea reprezintă un pericol iminent de complicaţii precum sângerarea
masivă intraoculară (hemoragia vitreană) sau dezlipirea de retină.
De asemenea, o complicaţie severă este şi glaucomul neovascular,
caracterizat prin presiune intraoculară mult crescută - adesea cauzatoare de
dureri oculare - şi risc important de orbire.
• Edemul macular este cea mai frecventă cauză de scădere a vederii la pacienţii cu diabet zaharat.
După aspectul de leakage evidenţiat angiofluorografic, edemul macular poate fi focal sau difuz.
Tehnicile convenţionale bidimensionale ca fotografia retiniană şi AFG oferă o imagine topografică a
retinei ce ajută la stabilirea leziunilor tratabile, dar nu evidenţiază schimbările care apar în interiorul
straturilor retiniene. OCT conferă o imagine în interiorul straturilor retinei şi poate detecta
acumularea de fluid, formarea de spaţii chistice, exudatele dure şi decolarea seroasă de retină.
• Mai mult, OCT este capabil să diagnosticheze tracţiunea maculară, membrana hialoidă îngroşată,
tensionată şi găurile maculare lamelare.
Rolul OCT în edemul macular diabetic

• Definirea aspectului leziunilor: Edemul macular diabetic are 5 patternuri distincte

în OCT:
1. Îngroşarea retiniană, cu aspect spongios
2. Edemul macular cistoid
3. Decolarea seroasă a retinei
4. Decolare retiniană foveală tracţională
5. Tensionarea (întinderea) membranei hialoide posterioare.
• OCT este util în monitorizarea răspunsului după terapie: cuantificarea grosimii
retiniene, realizarea volumului central foveal şi a hărţilor retiniene, ajută
monitorizarea efectelor terapiei (LASER, injecţii intraretiniene cu Triamcinolon
sau Avastin).
• OCT defineşte indicaţii pentru tratamentul chirurgical: vitrectomie prin pars
plana. Edemul macular cistoid secundar tracţíunii foveale şi îngroşarea-întinderea
membranei hialoide nu beneficiază de fotocoagulare laser şi reprezintă o indicaţie
pentru vitrectomie
Afectiune direct legata de varsta.
- alterarea calitatii vizuale centrale
- nu duce la pierderea vederii
- nedureroasa

2 stadii: - umeda
- uscata – forma usoara (90% din cazuri)
Degenerescenta maculara uscata (nonexudativa)
 Este cea mai frecventa forma (90% din cazuri)
 Apare treptat si de cele mai multe ori nu produce pierderi severe de vedere
 In aceasta forma, celulele si vasele de sange din interiorul maculei se vor distruge
si vor produce depozite hipertrofice (drusen) in polul posterior al ochiului
 Acest lucru produce leziuni la nivelul maculei si ii afecteaza capacitatea de a
transmite mesaje catre creier - vederea centrala devine treptat mai slaba sau din
ce in ce mai incetosata

Degenerescenta maculara umeda (exudativa)

 Este mai putin frecventa, doar in 10% din cazuri
 Poate sa produca leziuni permanente ale maculei in timpul catorva luni sau chiar
saptamani
 Forma exudativa apare in cazurile in care exista deja forma nonexudativa
 Se vor forma vase de sange de neoformatie (anormale) care sunt fragile - aceste
vase sangereaza producand distrugerea maculei
 De asemenea vor schimba pozitia normala a maculei, aflata in polul posterior al
globului ocular, distrugand vederea centrala
• Degenerescenţa maculară legată de vârstă este o afecţiune care afectează primar stratul
coriocapilar, membrana Bruch şi epiteliul pigmentar retinian. În forma
nonneovasculară, drusenii moi se evidenţiază pe OCT ca elevaţii focale ale epiteliului
pigmentar. Acestea apar ca ondulaţii ale EPR, fără margini nete, fără con de umbră
posterior, imagini care confirmă faptul că drusenii rezultă din acumularea unui material
sub retina neurosenzorială şi in interiorul membranei Bruch.
• Atrofia geografică este un stadiu avansat al degenerescenţei maculare non-
neovasculare caracterizată prin atrofia bine delimitată a epiteliului pigmentar şi stratului
coriocapilar. OCT arată o reflectivitate optică crescută a coroidei datorită pătrunderii
luminii prin retina atrofică.
• Forma neovasculară a degenerescenţei maculare este caracterizată prin membrane
neovasculare coroidiene clasice, oculte sau mixte, decolare seroasă sau hemoragică de
epiteliu pigmentar şi/sau neuroepiteliu, cicatrice fibrovasculară. La pacienţii cu
membrană neovasculară coroidiană bine definită (clasică) apare o disrupţie sau o
îngroşare a benzii continue înalt reflective, care reprezintă complexul RPE-coriocapilară,
iar straturile retinei interne pot prezenta îngroşări cu spaţii cistoide sau fluid subretinian.
Rolul OCT în diagnosticul degenerescenţei maculare (DMLV)

1. Precizează forma de boală: OCT localizează leziunile patologice din straturile

retinei
2. Formele de membrană neovasculară ocultă beneficiază de diagnostic mai precoce
prin OCT, faţă de angiofluorografie
3. Evidenţiază leziunile asociate: edemul macular cistoid, ruptura EPR, atrofia
retinei neurosenzoriale
4. Monitorizarea tratamentului: răspunsul la tratamentul cu anti-VEGF sau terapia
fotodinamică (PDT) este monitorizat prin repetarea examinărilor OCT
“Boala parsiva a ochiului”
 este o afectiune cronica a ochilor, care se manifesta prin
- cresterea presiunii intraoculare
- afectarea nervului optic
- diminuarea vederii
- orbire (cecitate) ireversibila – distruge nervul optic
 simtome principale:
- cresterea presiunii intraoculare
- ingustarea campului vizual
- modificarile nervului optic
Tipuri de glaucom:
• glaucom cu unghi inchis
• glaucom cu unghi deschis
Rolul OCT în diagnosticul GLAUCOMULUI

• Glaucomul este considerat în prezent o neuropatie optică ce rezultă din moartea progresivă a
celulelor ganglionare, pierderea stratului fibrelor optice retiniene cu aspect caracteristic la nivelul
discului optic şi deficit de câmp vizual.
• OCT permite măsurarea obiectivă a grosimii stratului fibrelor nervoase retiniene, a parametrilor
discului optic şi a grosimii complexului celulelor ganglionare maculare.
• Diagnosticul precoce al glaucomului este posibil acum prin tehnologia OCT. Primele modificări
induse de glaucom implică pierderea fibrelor nervoase retiniene, care precede deficitele funcţionale.
Aici OCT se dovedeşte extrem de util în detectarea reducerii stratului fibrelor nervoase chiar în lipsa
unui aspect de disc optic suspect sau presiunii oculare mărite, deci detecţia precoce a glaucomului
chiar înaintea instalării deficitelor de câmp vizual.
• Evaluarea progresiei glaucomului .OCT reprezintă o metodă obiectivă de urmărire a pacienţilor
prin evidenţierea deteriorărilor structurale în timp, detectând progresia bolii mai devreme decât
analiza câmpului vizual.
• Pentru polul anterior, OCT este folosit în: imagistica unghiului camerei anterioare,
managementul glaucomului cu unghi închis, screeningul keratoconusului, aplicaţii de chirurgie
refractivă, implanturi corneene şi patologii corneene.
Este o afectiune idiopatica ce se caracterizeaza prin difuzia de
lichid din spatiul coroidian in spatiul subretinian(94%) sau/si
sub epiteliul pigmentar retinian(3%) , datorita unei disfunctii a
epiteliului pigmentar retinian sau a coroidei.
CRSC afecteaza mai frecvent barbatii ( 10:1) cu vârste intre 20-
50 de ani. De obicei este unilaterala, dar poate fi si bilaterala.
Exista o serie de factori de risc aditionali, imprecis definiti, ca :
personalitate tip A, stress, hipocondrie; poate fi asociata cu
sarcina, utilizarea medicamentelor din clasa steroizilor,
hipertensiune, sindrom Cushing, Lupus eritematos sistemic,
transplantarea de organe.
Scaderea acuitatii vizuale, micropsie (imagine mai mica),
metamorfopsie (imagine deformata), scotom central-scaderea
campului vizual, tulburari ale vederii culorilor, scaderea
sensibilitatii de contrast , dar poate fi si asimptomatica.