PROIECT

HIDROGEN ȘI
PILE DE
COMBUSTIE

0
CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................3

1. METODE DE OBȚINERE ALE HIDROGENULUI.........................................................4

A. Electroliza.....................................................................................................................6

B. Descompunerea arcului plasmatic................................................................................8

C. Termoliza apei..............................................................................................................8

D. Divizarea termochimică a apei.....................................................................................9

E. Conversia termochimică a biomasei, gazeificare și reformarea biocombustibililor. .10

F. Electroliza fotovoltaică, fotocataliză și metoda fotoelectrochimică..............................10

G. Fermentarea la întuneric.............................................................................................11

H. Electroliza la temperaturi ridicate..............................................................................12

I. Gazeificarea cărbunelui.................................................................................................13

J. Reformarea combustibililor fosili..................................................................................14

K. Biofotoliza și fotofermentarea....................................................................................15

L. Fotosinteza artificiala.................................................................................................15

M. Fotoelectroliza............................................................................................................16

2. PROPRIETĂȚILE HIDROGENULUI.............................................................................17

A. Proprietățile fizice ale hidrogenului...........................................................................18

B. Proprietățile chimice ale hidrogenului.......................................................................19

3. UTILIZĂRILE ENERGETICE ȘI ALTE UTILIZĂRI ALE HIDROGENULUI...........20

4. BIOHIDROGEN...............................................................................................................22

5. METODELE DE PURIFICARE ALE HIDROGENULUI..............................................25

6. METODELE DE STOCARE ALE HIDROGENULUI...................................................28

7. METODELE DE TRANSPORT PENTRU HIDROGEN................................................30

A. Livrarea de hidrogen gazos........................................................................................30

B. Livrarea hidrogenului lichid.......................................................................................31

C. Purtători de hidrogen pe bază de material..................................................................32

1
8. PILE DE COMBUSTIE....................................................................................................33

A. Definire.......................................................................................................................33

B. Funcționare.................................................................................................................34

C. Clasificare...................................................................................................................35

9. MATERIALE FOLOSITE PENTRU PILELE DE COMBUSTIE..................................38

A. Ansamblul Membrană- Electrod (MEA)....................................................................39

B. Plăcile Bipolare..........................................................................................................41

C. Mediile de Etanșare....................................................................................................46

10. TEHNOLOGII ACTUALE, PRODUCĂTORI ȘI APLICAȚII PRACTICE ALE

PILELOR DE COMBUSTIE....................................................................................................47

CONCLUZII.............................................................................................................................52

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................53

Lista de Figuri
Figura 1 – Atomul de Hidrogen................................................................................................18
Figura 2 – Metode de obținere a biohidrogenului.....................................................................24
Figura 3 - Tipuri de aplicații de stocare a hidrogenului: Staționar care include stocarea la fața
locului la punctul de producție sau utilizare și generarea staționară de energie. Aplicațiile
mobile includ transportul de combustibil și hidrogen pentru vehicule.....................................29
Figura 4 – Metode de stocare ale hidrogenului.........................................................................29
Figura 5 - Populația mondială reală și estimată, cererea de energie și electricitate..................33
Figura 6 - Schema simplificată a unei pile de combustie pe bază de hidrogen........................34
Figura 7 – Diagrama schematică a unei celule de combustie...................................................38
Figura 8 – Structura unei celule de combustie..........................................................................39
Figura 9 – Secțiune într-un Ansamblu Membrană – Electrod..................................................39
Figura 10 – Tipuri constructive de MEA..................................................................................41
Figura 11 – Clasificarea materialelor utilizate în fabricarea plăcilor bipolare.........................43
Figura 12 - Toyota Mirai este un tip de vehicul electric cu pile de combustie cu hidrogen care
a fost deja dat în producție de câțiva ani...................................................................................49
Figura 13 - Toyota și Hino dezvoltă în prezent o serie de camioane electrice cu pile de
combustie cu hidrogen..............................................................................................................51
2
Lista de Tabele

Tabelul 1 - Prezentare generală a metodelor de producere a hidrogenului în funcție de sursa de

energie primară și de materiale...................................................................................................6
Tabelul 2 - Specificații tipice ale electrolizoarelor alcaline, cu membrană polimerică (PEM) și
cu oxid solid (SOE).....................................................................................................................7
Tabelul 3 - Rezumatul tehnologiilor de reformare a combustibililor fosili..............................14
Tabelul 4 - Comparația tehnicilor de purificare a hidrogenului...............................................27
Tabelul 5 - Tabel de comparație pentru celulele de combustie................................................37
Tabelul 6 – Proprietățile fizice și chimice ale materialelor din care sunt realizate plăcile
bipolare.....................................................................................................................................42
Tabelul 7 – Materiale metalice pentru stratul de acoperire al plăcilor bipolare.......................44
Tabelul 8 – Tipuri diferite de materiale compozite utilizare în realizarea plăcilor bipolare.. . .45

3
 INTRODUCERE

Tehnologiile ce utilizează hidrogen au experimentat de-a lungul timpului numeroase cicluri de

așteptări excesive, unele fiind urmate de anumite eșecuri. În pofida acestui lucru, un număr
semnificativ de dovezi sugerează faptul că acest tip de tehnologie constituie o opțiune
atractivă pentru decarbonizarea fundamentală a sistemelor energetice la nivel global și că
optimizarea recentă a costurilor și performanțelor indică și o semnificativă viabilitate
economică.

În acest proiect s-a realizat o revizuire cuprinzătoare a rolului potențial pe care hidrogenul
poate avea în furnizarea de căldură, energie electrică, industrie, transport și stocare a energiei
într-un sistem energetic cu emisii foarte scăzute de carbon, dar și o evaluare a stării
hidrogenului pentru a putea îndeplini acest rol potenţial.

Primele 3 capitole fac referire la Hidrogen, mai precis metodele de obținere a acestuia,
studiate de-a lungul timpului în numeroase articole de specialitate, proprietățile fizice și
chimice ale Hidrogenului și utilizările des întâlnite ale sale.

Capitolul 4 descrie noțiunea de biohidrogen și aplicațiile acestuia.

Următoarele 3 capitole sunt axate pe metodele de purificare, stocare și transport ale

Hidrogenului. Întru-cât acesta va deveni în viitorul apropiat o importantă componentă în
domeniul energetic, au fost elaborate numeroase studii pe baza modalităților de livrare și
depozitare a sa.

Capitolul 8 descrie noțiunea de pilă sau celulă de combustie, pornind de la definirea acesteia,
modalitatea de funcționare, dar și enumerarea principalelor tipuri de pile de combustie cu
specificațiile tehnice aferente.

În Capitolul 9 se detaliază materialele utilizate la crearea pilelor de combustie, iar capitolul 10

subliniază tehnologiile actuale și utilizarea lor în prezent.

3
 1. METODE DE OBȚINERE ALE HIDROGENULUI

Hidrogenul reprezintă cel mai simplu și mai abundent element de pe Pământ. Acesta se
combină cu ușurință cu alte elemente chimice și se găsește întotdeauna ca parte a unei alte
substanțe, cum ar fi apa, alcoolul sau hidrocarburile. Hidrogenul se regăsește și în biomasa
naturală (plante și animale). Din acest motiv, el este considerat un purtător de energie și nu o
sursă de energie. Hidrogenul poate fi produs folosind resurse foarte diverse, precum gaze
naturale, cărbunii, biomasa și alte surse regenerabile (energia solară, eoliană, hidroelectrică
sau geotermală). Această diversitate a surselor de energie face din hidrogen un purtător de
energie promițător și important pentru securitatea energetică.

Este de dorit ca hidrogenul să fie produs folosind o varietate de resurse și tehnologii.

Producția de hidrogen poate fi realizată prin diferite tehnologii de proces, precum cele termice
(reformarea gazelor naturale, procesarea lichidelor regenerabile și a biouleiurilor, biomasa și
gazeificarea cărbunelui), electrolitică (diviziunea apei folosind o varietate de resurse
energetice) și fotolitică (diviziunea apei folosind lumina solară prin materiale biologice și
electrochimice).

Producția anuală de hidrogen este estimată la aproximativ 55 de milioane de tone, iar

consumul acestuia crește cu aproximativ 6%/an. Hidrogenul poate fi produs în multe moduri
dintr-un spectru larg de materii prime. În prezent, hidrogenul este produs în principal prin
reformarea cu abur a gazelor naturale, proces care duce la emisii masive de gaze cu efect de
seră.1

Tabelul 1 ilustrează o prezentare generală și o scurtă descriere a metodelor de producere ale

hidrogenului, împreună cu sursele lor primare de energie și materialele utilizate.

Metodă Sursă Descriere

Energia primară Material
Curentul continuu este
folosit pentru a diviza
Electroliză Electric Apă
apa în O2 și H2 (reacție
electrochimică)
Descompunerea Electric Combustibili fosili Gazul natural curățat
arcului plasmatic este trecut prin arcul
plasmatic pentru a
genera H2 și funingine

1
Kalamaras, C. M., & Efstathiou, A. M. 2013. Hydrogen Production Technologies: Current State and Future
Developments. Conference Papers in Energy.

4
 de carbon
Descompunerea termică
a apei (aburului) la
Termoliza Termic Apă
temperaturi peste 2500
K
Procese Reacții chimice ciclice
termochimice Termic Apa (reacție netă: scindarea
Schindarea apei apei în H2)
Procese Conversie
termochimice Termic Biomasă termocatalitică
Conversia biomasei
Procese Transformarea biomasei
termochimice Termic Biomasă în gaz de sinteză
Gazeificare
Conversia biomasei
Procese
Biomasă lichide
termochimice Termic
(biocombustibili) în H2
Reformare
Panourile fotovoltaice
sunt folosite pentru a
Electroliză PV Fotonic Apă
produce energie
electrică
Apa este scindată în H2
folosind perechea
Fotocataliza Fotonic Apă
electron-gaură generată
de fotocatalizator
O celulă hibridă
Metoda produce simultan curent
Fotonic Apă
fotoelectrochimică și tensiune la absorbția
luminii
Sistemele biologice
Fermentare la sunt folosite pentru a
Biochimic Biomasă
întuneric genera H2 în absența
luminii
Energia electrică și
energia termică sunt
Electroliza la
utilizate împreună
temperaturi Electric + Termic Apă
pentru a determina
ridicate
scindarea apei la
temperaturi ridicate
Energia electrică și
Cicluri termică sunt utilizate
termochimice Electric + Termic Apă împreună pentru a
hibride conduce reacții chimice
ciclice
Transformarea
Gazeificarea
Electric + Termic Apă cărbunelui în gaz de
cărbunelui
sinteză
Reformarea Electric + Termic Apă Combustibilii fosili sunt
combustibililor transformați în H2 și

5
 fosili CO2
Pentru a genera H2 se
folosesc sisteme
Biofotoliza Fotonic + Biochimic Biomasă + apă
biologice (microbi,
bacterii etc.).
Proces de fermentare
Fotofermentarea Fotonic + Biochimic Biomasă + apă activat prin expunerea
la lumină
Sistemele de inginerie
Fotosinteza chimică imită
Fotonic + Biochimic Biomasă + apă
artificială fotosinteza pentru a
genera H2
Fotoelectrozii și energia
Fotoelectroliza externă sunt utilizate
Electric + Fotonic Apă
pentru a conduce
electroliza apei
Tabelul 1 - Prezentare generală a metodelor de producere a hidrogenului în funcție de sursa de energie primară și de
materiale2

A. Electroliza

În prezent, procesul industrial de bază pentru producția de hidrogen cu o puritate ridicată este
electroliza apei, iar utilizarea acestuia este de așteptat să crească în viitor. Electroliza apei se
bazează pe mișcarea electronilor, susținută de un circuit extern. Electrolizoarele alcaline, cu
membrană polimerică și cu oxid solid sunt tehnologiile cheie de producere a hidrogenului
electrochimic.

Specificație Alcalin PEM SOE

Maturitatea Starea tehnicii Demonstrație R&D
tehnologiei
Temperatura 60-80 50-80 900-1000
celulei, C
Presiunea celulei, <30 <30 <30
bar
Densitatea 0.2-0.4 0.6-2.0 0.3-1.0
curentului, A/cm2
Tensiunea celulei, 1.8-2.4 1.8-2.2 0.95-1.3
V
Densitatea de Până la 1.0 Până la 4.4
putere, W/cm2
Eficiența tensiunii, 62-82 67-82 81-86
%

2
Dincer I. 2012. Green methods for hydrogen production. Int J Hydrogen Energy.

6
 Consum specific de 4.5-7.0 4.5-7.5 2.5-3.5
energie al
sistemului,
kWh/Nrn3
producerea de <760 <30
hidrogen,
Nm3/h
Durata de viață a <90,000 <20,000 <40,000
stivei, h
Durata de viață a 20-30 10-20
sistemului, ani
Puritatea >99.8 99.999
hidrogenului, %
Timp de pornire la 15 <15 >60
rece, min
Tabelul 2 - Specificații tipice ale electrolizoarelor alcaline, cu membrană polimerică (PEM) și cu oxid solid (SOE) 3

Tabelul 2 rezumă specificațiile tipice ale electrolizoarelor alcaline, cu membrană polimerică

(PEM) și cu oxid solid (SOE). Dintre parametrii enumerați în Tabelul 2, eficiența și densitatea
de curent sunt cei mai importanți parametri. Eficiența unei celule de electroliză este calculată
pe baza energiilor ideale și reale necesare pentru a conduce reacția. Catalizatorii sunt utilizați
pentru a crește densitatea curentului și viteza reacțiilor de electroliză.

Platina este unul dintre cei mai frecvent utilizați catalizatori eterogeni aplicați pe suprafața
electrozilor. Catalizatorii omogeni pot fi utilizați de asemenea. Datorită ratelor lor ridicate de
rotație, catalizatorii omogeni sunt mai puțin scumpi decât cei eterogeni. În literatură, există o
serie catalizatori omogeni cu viteze de rotație de 2,4 moli de hidrogen pe mol de catalizator și
secundă.4

Deoarece electrolizoarele (în special electrolizoarele PEM) sunt foarte sensibile la puritatea
apei, desalinizarea și demineralizarea trebuie aplicate înainte de procesul de electroliză. De
exemplu, dacă saramura (sau apa de mare) este furnizată unui electrolizor, este mai probabil
să producă clor decât oxigen. Există mai multe metode disponibile descrise în literatură pentru
a opri reacțiile secundare (cum ar fi reacția de evoluție a clorului) în timpul electrolizei; una
dintre ele este utilizarea membranelor ion-selective pentru desalinizarea apei. Această metodă

3
Bhandari R, Trudewind CA, Zapp P. 2014. Life cycle assessment of hydrogen production via electrolysis e a
review. J Clean Prod.
4
Karunadasa HI, Chang CJ, Long JR. 2010. A molecular molybdenum-oxo catalyst for generating hydrogen
from water. Nature.

7
este propusă de El-Bassuoni.5 Când este utilizat ca și catalizator, magneziul susține reacția de
evoluție a oxigenului în loc de generarea de clor.6

B. Descompunerea arcului plasmatic

Plasma reprezintă o stare ionizată a materiei care conține electroni în stare excitată și specii
atomice. Aceasta are potențialul de a fi utilizată ca mediu pentru eliberarea de curent electric
de înaltă tensiune datorită prezenței particulelor încărcate electric. Gazul natural (în mare
parte metanul – CH4) se disociază în hidrogen și negru de fum (funingine) ca rezultat al
activității plasmei termice. Negrul de fum este în fază solidă și rămâne în partea de jos, în
timp ce hidrogenul este colectat în fază gazoasă. Reacția de descompunere a metanului la
hidrogen și carbon se scrie astfel:

C H 4 → C( s )+2 H 2 (g ) ; ∆ H=74.6 MJ /kmol

Următoarea reacție este studiată de Fulcheri și colab. 7; reactorul lor cu plasmă termică are 3
electrozi conectați la o tensiune trifazată. Gazul plasmatic este introdus în 2 din cei 3 electrozi
și metanul este introdus din partea de sus a reactorului. Rezultatele lor arată o producție de
hidrogen 100% pur, cu zero emisii de CO2 (negru de fum în stare solidă rămâne în partea de
jos a reactorului). Descompunerea arcului de plasmă poate fi clasificată ca „piroliză la
temperatură înaltă”. Gaudernack și Lynum8 afirmă că cracarea plasmei are potențialul de a
reduce costul de producție a hidrogenului cu cel puțin 5%, în comparație cu reformarea
metanului cu abur la scară largă cu reținerea dioxidului de carbon.

C. Termoliza apei

Termoliza apei, cunoscută și sub numele de disocierea termică într-o singură etapă a apei, a
cărei reacție poate fi scrisă ca:

1
H 2 O căldură H 2 + O2
→ 2

5
El-Bassuoni AMA, Sheffield JW, Veziroglu TN. 1982. Hydrogen and fresh water production from sea water.
Int J Hydrogen Energy.
6
Ni M, Leung MKH, Sumathy K, Leung DYC. 2006. Potential of renewable hydrogen production for energy
supply in Hong Kong. Int J Hydrogen Energy.
7
Fulcheri L, Probst N, Falmant G, Fabry F, Grivei E, Bourrat X. 2002. Plasma processing: a step towards the
production of new grades of carbon black. Carbon.
8
Gaudernack B, Lynum S. 1998. Hydrogen from natural gas without release of CO2 to the Atmosphere. Int J
Hydrogen Energy.

8
Pentru a realiza un grad rezonabil de disociere, reacția necesită o sursă de căldură care ar
putea asigura temperaturi peste 2500 K. De exemplu, la 3000 K și presiunea de 1 bar, gradul
de disociere este de 64%. Una dintre provocările acestei metode de producție este separarea
H2 și O2. Membranele semi-permeabile existente pot fi folosite la temperaturi de până la 2500
K. Prin urmare, amestecul trebuie să fie răcit înainte de a fi trimis la procesul de separare.
Studiul experimental de termoliză solară a apei realizat de Baykara9 realizează 90% din
echilibru la un timp de rezidență de 1 ms și o temperatură de 2500 K. Rezultatele arată, de
asemenea, că dacă gazele de produs sunt răcite rapid la 1500-2000 K (în câteva milisecunde),
recombinarea H2 și O2 poate fi evitată prin separarea eficientă a hidrogenului cu ajutorul
membranelor de paladiu.

D. Divizarea termochimică a apei

Ciclurile termochimice de scindare ale apei au avantajul de a nu necesita cataliză pentru a

conduce reacțiile chimice individuale. Cu excepția apei, care este sursa producției de
hidrogen, toate substanțele chimice utilizate în ciclul termochimic pot fi reciclate. Alte
avantaje ale ciclurilor termochimice de împărțire a apei pot fi enumerate ca:

(i) nu este nevoie de membrane de separare O2-H2

(ii) interval rezonabil de temperatură de 600-1200 K
(iii) cerință de energie electrică zero sau scăzută.

Balta și colab. au rezumat articolele de revizuire despre scindarea termochimică a apei

disponibile în literatură. Fiind pe deplin dezvoltat și demonstrat în Japonia și SUA, ciclul S-I
este considerat viabil din punct de vedere tehnic. Pe de altă parte, trebuie dovedită viabilitatea
comercială a acestor cicluri. Prima reacție a ciclurilor S-I este condusă termic și poate fi scrisă
astfel:

H 2 S O 4 (aq ) caldură(300−500℃) H 2 O( aq ) + S O3 ( g )
→

Gazele produse (H2O și SO3) se separă încălzite până la 800-900 °C. Apoi gazul SO3 se
descompune termic conform:

1
S O3 (g ) caldură(800−900℃) O2( g )+ S O2 ( g)
→ 2

9
Baykara SZ. 2004. Experimental solar water thermolysis. Int J Hydrogen Energy.

9
După separarea de O2, SO2 suferă o reacție exotermă cu iod și apă care apar spontan la
temperaturi scăzute:

S O 2 ( g )+ I 2 ( g) +2 H 2 O ( aq) → 2 H I ( g) + H 2 S O 4 ( aq)

În cele din urmă, HI se descompune termic în H2 la temperaturi de aproximativ 425-450 °C:

2 H I ( g) caldură(425−450 ℃) H 2 (g )+ I 2 ( g)
→

Deoarece nu au loc reacții secundare în timpul ciclului S-I, este destul de simplu să se separe
și reutilizeze substanțele chimice utilizate. Din cauza cerințelor relativ ridicate de temperatură
de reacție ale ciclurilor S-I, nu există multe surse durabile de energie termică disponibile
pentru a conduce reacțiile individuale din ciclu. Căldura nucleară, solară concentrată și de
ardere a biomasei pot fi enumerate ca posibile surse de energie termică durabile pentru a
conduce reacțiile ciclului S-I. În versiunea hibridă a ciclurilor S-I, reacția de generare a
hidrogenului este susținută electrochimic.

E. Conversia termochimică a biomasei, gazeificare și reformarea

biocombustibililor

Când se utilizează biomasă pentru extragerea hidrogenului, conținutul de umiditate trebuie

menținut sub un anumit nivel prin uscare sau gazeificare cu abur supercritic. Unele dintre
exemplele de biomasă sunt rumegușul de lemn și trestia de zahăr.

În acest sens, patul fix, patul mobil și patul fluidizat sunt tratate ca tipuri comune de
gazeificatoare utilizate în procesul de gazeificare. Pe baza cantității de căldură furnizată,
procesul se numește fie autotermic, fie termic. În gazeificarea autotermă, căldura necesară
este furnizată de oxidarea parțială în gazeificator. Producția de hidrogen din biocombustibili
lichizi (adică etanol și metanol) are loc prin procese termochimice.

F. Electroliza fotovoltaică, fotocataliză și metoda fotoelectrochimică

Procesul de electroliză bazat pe PV include panouri fotovoltaice (PV), bară DC, rețea AC, set
de baterii de acumulatori, electrolizor și recipiente de stocare a hidrogenului. Electroliza pe
bază de PV este una dintre cele mai scumpe metode de producere a hidrogenului; cu
tehnologia actuală, costul hidrogenului din electroliza fotovoltaică este de aproximativ 25 de
ori mai mare decât cel al alternativelor de combustibili fosili.

10
Cu toate acestea, costul acestui proces a fost în continuă scădere și se estimează că acest
factor va scădea la 6.10 Fotocataliza convertește energia fotonică (provine din iradierea solară)
în energie chimică (hidrogen). Energia transportată de foton este proporțională cu frecvența
radiației și dată de hn unde h este constanta Planck și n este frecvența. Când un foton lovește
fotocatalizatorul, se generează o pereche electron-gaură și sarcina electrică obținută este
utilizată pentru a disocia apa. Pentru ca un fotocatalizator să despartă apa și să genereze
hidrogen, acesta ar trebui să aibă o bandă interzisă adecvată și benzi de conducere și de
valance amplasate corespunzător pentru reacțiile de oxidare/reducere.

În plus, generarea și separarea rapidă a perechilor electron-gaură este esențială atunci când
alegeți un fotocatalizator adecvat. În literatură, semiconductorii (adică TiO2) și oxizii metalici
(adică Fe2O3) sunt studiati intens ca fotocatalizatori. De asemenea, dispozitivele
supramoleculare complexe modificate chimic și proiectate sunt utilizate pentru a efectua
reacții fotocatalitice.

Celulele fotoelectrochimice (PEC) convertesc energia solară într-un purtător de energie prin
procese electrochimice stimulate de lumină. Într-un PEC, lumina solară este absorbită de unul
sau ambii fotoelectrozi și cel puțin unul dintre ei este un semiconductor. PEC-urile pot
produce fie energie chimică, fie electrică. Ele sunt, de asemenea, utilizate pentru tratarea
deșeurilor apoase periculoase.11 Principiul de funcționare al semiconductorului într-un PEC
este similar cu cel al unei celule fotovoltaice. În ambele cazuri, fotonii cu energie mai mare
decât banda interzisă generează perechi electron-gaură și acest câmp electric este folosit
pentru a oxida/reduce apa.

Sistemele PEC combină absorbția energiei solare și electroliza apei într-o singură unitate.
Acesta este un avantaj clar al PEC deoarece nu necesită un generator de energie separat, cum
ar fi o celulă fotovoltaică și, prin urmare, sunt mai compacte. Există multe tipuri de
semiconductori fotosensibili investigați în literatură. Opțiunea cea mai promițătoare de până
acum este TiO2. Pe lângă TiO2, au fost studiați câțiva alți semiconductori, cum ar fi ZnO,
Fe2O3, BiVO4 și WO3. Nitrururile și fosfurile metalice (adică Ta 3N5 și GaP), oxinitrurile
metalice (adică TaON) și siliciul de tip n și p au fost, de asemenea, investigate în literatura de
specialitate.

10
Rand DAJ, Dell RM. 2014. Fuels e hydrogen production: coal gasification. Encycl Electrochem Power
Sources
11
Quan X, Yang S, Ruan X, Zhao H. 2005. Preparation of titania nanotube and their environmental applications
as electrode. Environ Sci Technol.

11
 G. Fermentarea la întuneric

Energia biochimică, care este stocată în materia organică, poate fi folosită pentru a extrage
hidrogenul în absența sau prezența luminii. Fermentația la întuneric este conversia energiei
biochimice stocate în materia organică în alte forme de energie în absența luminii (acest caz
se poate întâmpla atunci când există o cantitate redusă de lumină). Bioreactoarele utilizate
pentru fermentația la întuneric sunt mai simple și mai ieftine în comparație cu
fotofermentarea, deoarece procesul nu necesită procesare de intrare solară.

Producția de hidrogen prin fermentație la întuneric are câteva alte avantaje, cum ar fi
capacitatea de a produce hidrogen din deșeurile organice și, prin urmare, de a controla și
stabiliza deșeurile biologice care prezintă un potențial pericol de contaminare. De exemplu,
fermentația la întuneric poate fi integrată în sistemele de tratare a apelor uzate pentru a
produce H2 din apele uzate. Producerea hidrogenului din deșeurile organice are potențialul de
a reduce costurile de producție a hidrogenului, deoarece deșeurile organice (inclusiv apele
uzate) sunt ieftine și ușor disponibile. Producția de hidrogen din ulei de măsline diluat cu apă
prin studiul lui Koutrouli și colab. 12 arată un maximum de 640 g de H 2 pe tonă de ulei
măsline. Un randament de producție de hidrogen de aproximativ 77 g H 2 per kg de glucoză
este raportat de Das și Veziroglu. 13 Capacitatea scăzută de producție per unitate de investiție
de capital (în instalație de producție) este una dintre provocările majore ale digestiei anaerobe.

H. Electroliza la temperaturi ridicate

Electroliza la temperatură înaltă este o metodă de electroliză în care aburul este disociat de H 2
și O2 la temperaturi cuprinse între 700 și 1000 °C. Această metodă este în general considerată
mai eficientă decât electroliza convențională la temperatura camerei (eficiența crește odată cu
creșterea temperaturii). În electroliza la temperatură înaltă, apa este transformată în abur prin
utilizarea energiei termice. Componentele sistemului sunt fie încălzite direct de alimentarea
cu abur, fie indirect prin transfer de căldură. Astfel necesarul de energie electrică al acestui tip
de electroliză este mai mic decât cel al metodelor convenționale de electroliză. Un alt avantaj
al acestei metode este posibilitatea de a realiza zero emisii de gaze cu efect de seră atunci
când o sursă de căldură curată (adică solară, geotermală și/sau nucleară) este utilizată ca sursă
de căldură externă.

12
Koutrouli EK, Kalfas H, Gavala HN, Skiadas IV, Stamatelatou K, Lyberatos G. 2009. Hydrogen and methane
production through two-stage mesophilic anaerobic digestion of olive pulp. Bioresour Technol.
13
Das D, Veziroglu TN. 2008. Advances in biological hydrogen production processes. Int J Hydrogen Energy.

12
Cu toate acestea, din cauza temperaturilor ridicate de funcționare, componentele sistemului
trebuie să îndeplinească cerințe specifice pentru o generare eficientă de hidrogen.

Provocările actuale ale electrolizei la temperatură înaltă pot fi enumerate ca

(i) dezvoltarea electrolitului stabil chimic cu conductivitate ionică ridicată și

electronică scăzută,
(ii) cercetarea electrozilor poroși, stabili chimic în medii puternic
reducătoare/oxidante, cu o conductivitate electronică bună și un coeficient de
dilatare termică similar. la electrolit
(iii) proiectarea materialelor stabile din punct de vedere chimic la temperaturi ridicate
și medii puternic reducătoare/oxidante.

I. Gazeificarea cărbunelui

Cu stadiul actual al tehnologiei și rezervele de cărbune la nivel mondial, acesta este o opțiune
economică și practică din punct de vedere tehnic pentru a produce hidrogen în instalații la
scară largă. În comparație cu metodele existente (adică electroliza), gazeificarea este mai
potrivită pentru transformarea cărbunelui în hidrogen. În gazeificare, cărbunele este parțial
oxidat cu abur și O2 într-un reactor de temperatură înaltă și de înaltă presiune, iar produsele
sunt în principal H2, CO, amestecate cu abur și CO 2 (gaz de sinteză). Acest gaz de sinteză
trece printr-o reacție de schimbare pentru a crește randamentul de hidrogen. Produsul gazos
poate fi procesat și curățat în cazurile în care este nevoie de recuperarea sulfului elementar sau
a acidului sulfuric.

O parte din gazul de sinteză poate fi procesat și utilizat în turbine cu gaz pentru a genera
energie electrică. În ciuda unor avantaje ale gazificării cărbunelui, datorită conținutului ridicat
de carbon al cărbunelui, această metodă provoacă emisii de CO 2 mai mari în comparație cu
alte tehnologii disponibile de producere a hidrogenului.

Tehnologiile de captare și stocare a carbonului sunt dezvoltate în prezent pentru a aborda

această problemă. În prezent, costul de producție de hidrogen al gazeificării cărbunelui este
puțin mai mare decât cel al reformării cu abur a gazelor naturale. Cu toate acestea, tehnicile
de gazeificare a cărbunelui sunt mai puțin bine definite decât cele utilizate în reformarea cu
abur a gazelor naturale. Din punct de vedere economic, fabricarea hidrogenului din cărbune
diferă de alți combustibili fosili: costurile unitare ale materiilor prime sunt mai mici, în timp

13
ce costurile unitare ale capitalului sunt mai mari pentru instalațiile de gazeificare a
cărbunelui.14

J. Reformarea combustibililor fosili

Reformarea cu abur, oxidarea parțială și reformarea autotermică sunt trei tehnologii principale
de reformare a combustibililor fosili pentru a produce hidrogen. Avantajele și provocările
fiecăruia dintre aceste procese sunt enumerate în Tabelul 3.

Tehnologie Avantaje Dezavantaje

Cel mai dezvoltat proces
industrial
Fără nevoie de oxigen
Reformarea cu abur Cele mai mari emisii în aer
Cea mai scăzută temperatură
de funcționare
Cel mai bun raport H2/CO
Temperatură de proces mai
scăzută decât oxidarea Necesarul de aer/oxigen
Reformare autotermica parțială
Experiență comercială
Alunecare scăzută de metan
limitată
Cerință redusă de
Raport scăzut H2/CO
desulfurare

Temperaturi ridicate de
Oxidare Parțială Fără cerință de catalizator
funcționare

Alunecare scăzută de metan Proces complex de

manipulare
Tabelul 3 - Rezumatul tehnologiilor de reformare a combustibililor fosili15

Pe lângă H2, CO și CO2 sunt emise la sfârșitul unui proces de reformare. Reformarea cu abur
necesită, în general, o sursă de căldură externă, dar nu necesită oxigen pentru a conduce
procesul. Are o temperatură de funcționare mai scăzută și un raport H 2/CO mai mare decât
oxidarea parțială și reformarea autotermică. În oxidarea parțială, hidrocarburile sunt parțial
oxidate cu oxigen pentru a produce hidrogen. Sursa de căldură care conduce acest proces este
derivată din reacția de oxidare parțială (combustie). Nu există nicio cerință de catalizator în
oxidarea parțială și este mai tolerant la sulf în comparație cu aburul și reformarea autotermică.
Cerința de presiune a reformării autotermale este mai mică decât oxidarea parțială.
Reformarea autotermală și oxidarea parțială nu necesită o sursă externă de căldură. Cu toate

14
Royal Belgian Academy Council of applied science report: hydrogen as an energy carrier. 2006. Website:
http://www. kvab.be/downloads/lezingen/hydrogen_energycarrier.pdf [accesat 11.01.2022].
15
Holladay JD, Hu J, King DL, Wang Y. 2010. An overview of hydrogen production technologies. Catal Today.

14
acestea, ambele procese necesită alimentare cu oxigen pur, ceea ce crește complexitatea și
costul prin adăugarea de unități de separare a oxigenului. În comparație cu alte tehnologii de
reformare a combustibililor fosili, reformarea cu abur (în special reformarea metanului cu
abur) este cea mai puțin costisitoare și cea mai comună metodă de a produce hidrogen.16

K. Biofotoliza și fotofermentarea

Biofotoliza și fotofermentarea sunt procese fotonice de producere a hidrogenului biochimic

din apă. Kotay și Das17 clasifică producția de hidrogen prin biofotoliză în directă, indirectă și
fotofermentare. În biofotoliză, unele microorganisme sensibile la lumină sunt folosite ca
convertoare biologice într-un fotobioreactor special conceput. Dintre posibilele
microorganisme, cele mai potrivite sunt microalgele, deoarece pot fi cultivate și au potențialul
de a genera hidrogen în sisteme închise, ceea ce permite captarea hidrogenului. Tulpinile de
microalge cultivate prezintă randamente ridicate de hidrogen. Avantajul major al biofotolizei
este capacitatea de a produce hidrogen din apă într-un mediu apos la temperatură și presiune
standard. Cu toate acestea, este demonstrat doar la scară de laborator și nu este încă pe deplin
dezvoltat pentru uz comercial. Reacțiile generale de generare a hidrogenului cu ajutorul
enzimelor fotoactivate sunt:

6 H 2 O+ 6 C O2 hϑ C 6 H 12 O6 +6 O2
→

6 H 2 O+C 6 H 12 O 6 hϑ 6 C O2 +12 H 2
→

L. Fotosinteza artificiala

Fotosinteza artificială este un proces bio-mimetic care imită procesul natural de fotosinteză
pentru a realiza următoarele:

(i) Generarea de energie electrică pe bază de fotovoltaice: pentru a sprijini sistemul de

rețea.
(ii) Agricultura uscată: cu această metodă, carbohidrați (alimente), combustibili
lichizi, furaje chimice și polimeri pentru fabricarea fibrelor pot fi produși cu un
consum de apă minim aproape sau absolut chimic. Această cantitate este de mii de
ori mai mică decât consumul de apă din agricultură convențională. Sistemul are un

Holladay JD, Hu J, King DL, Wang Y. 2010. An overview of hydrogen production technologies. Catal Today.
16
17
Kotay SM, Das D. 2008. Biohydrogen as a renewable energy resource e prospects and potentials. Int J
Hydrogen Energy.

15
 sistem de reactor cu pat enzimatic care fixează CO2 din aer (sau din alte surse
convenabile) și este alimentat de hidrogen și traductoare bioelectrice.
(iii) Producția de hidrogen: descompunerea electrolitică a apei în H 2 și O2 poate fi
realizată prin imitarea fotosintezei.

Deși tehnologia nu este suficient de matură pentru a fi aplicată la producția la scară largă,
fotosinteza artificială are un potențial semnificativ de a reduce consumul global de apă și de a
sprijini sistemele de energie curată prin generarea de electricitate și hidrogen din energia
fotonică.

M.Fotoelectroliza

Procesul prin care se aplică fotocatalizatori eterogeni pe unul sau ambii electrozi se numește
fotoelectroliză. Pe lângă expunerea la iradierea solară, celula de electroliză ar trebui să fie
susținută de energie electrică pentru a efectua fotoelectroliza. Prin urmare, în fotoelectroliză,
atât energiile fotonice, cât și cele electrice sunt convertite în energie chimică (hidrogen).

Mecanismul de producere a hidrogenului fotoelectrolitic include următorii pași:

(i) generarea unei perechi electron-gaură cu ajutorul unui foton care are o energie
suficient de mare (mai mare decât banda interzisă a joncțiunii),
(ii) fluxul de electroni din anod la catod generează curent electric,
(iii) descompunerea apei în ioni de hidrogen și oxigen gazos,
(iv) reducerea ionilor de hidrogen la catod pentru a forma hidrogen sub formă de
gaz,
(v) separarea gazelor produse, procesare, si depozitare.

Performanța unui sistem fotoelectrolitic depinde de tipul de material absorbant de fotoni, de

structura cristalină a acestora, de proprietățile suprafeței, de rezistența la coroziune și de
reactivitate. De obicei, există un compromis între stabilitatea fotoelectrodului și energia
fotonului și eficiența conversiei hidrogenului: fotoelectrozii de înaltă eficiență au, în general,
o stabilitate slabă în electroliți, în timp ce fotoelectrozii stabili din punct de vedere chimic
prezintă o eficiență slabă de divizare a apei.

16
 2. PROPRIETĂȚILE HIDROGENULUI

În anul 1671, Robert Boyle a descoperit și descris reacția ce are loc între pilitura de fier și
acizii diluați, având ca rezultat producerea hidrogenului. În anul 1766, Henry Cavendish a fost
cel care a recunoscut gazul de hidrogen ca fiind o substanță discretă, denumind gazul dintr-o
reacție metal-acid „aer inflamabil”. El a afirmat că „aerul inflamabil” era de fapt identic cu
substanța ipotetică numită „flogiston” și a constatat în 1781 că gazul produce apă atunci când
este ars.18

În 1783, Antoine Lavoisier a dat elementului numele de hidrogen (din grecescul ὑδρο- hydro
care înseamnă „apă” și gene -γενής care înseamnă „anterior”) când el și Laplace au reprodus
descoperirea lui Cavendish, demonstrând că apa este produsă atunci când este ars hidrogenul.

Lavoisier a produs hidrogen pentru experimentele sale privind conservarea masei prin reacția
unui flux de abur cu un fier metalic, printr-un tub de fier incandescent încălzit. Oxidarea
anaerobă a fierului de către protonii apei la temperatură ridicată poate fi reprezentată
schematic prin următoarele reacții:19

1 ¿ Fe+ H 2 O → FeO + H 2
2 ¿ Fe +3 H 2 O → F e2 O3+3 H 2
3 ¿ Fe+4 H 2 O → F e3 O4 +4 H 2

Multe metale, cum ar fi zirconiul, suferă o reacție similară cu apa, ducând la producerea de
hidrogen.

Hidrogenul a fost lichefiat pentru prima dată de James Dewar în 1898, folosind răcirea
regenerativă și invenția sa, balonul cu vid. El a produs hidrogen solid în anul următor.
Deuteriul a fost descoperit în decembrie 1931 de Harold Urey, iar tritiul a fost preparat în
1934 de Ernest Rutherford, Mark Oliphant și Paul Harteck. Apa grea, care constă din deuteriu
în locul hidrogenului obișnuit, a fost descoperită de grupul lui Urey în 1932. François Isaac de
Rivaz a construit primul motor de Rivaz, un motor cu ardere internă alimentat de un amestec
de hidrogen și oxigen în 1806. Lampa și lumina reflectoarelor lui Döbereiner au fost inventate
în 1823.20

18
J. Emsley, 2001. Nature's Building Blocks. Oxford: Oxford University Press.
19
https://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen#Discovery_and_use
20
J. Emsley, 2001. Nature's Building Blocks. Oxford: Oxford University Press.

17
Până în prezent sunt bine cunoscuţi trei izotopi ai hidrogenului denumiţi:hidrogen uşor sau
protiu, simbol chimic H, deuteriu sau hidrogen greu, simbol chimic D, tritiu sau hidrogen
supergreu, simbol chimic T. Izotopii de masă 1 şi 2 sunt stabili, în timp ce izotopul de masă 3
este radioactiv. Deuteriul a fost descoperit în anul 1932 de către chimistul Clayton Urey,
laureat al premiului Nobel pentru chimie în anul 1934. Existenţa tritiului a fost prevazută
teoretic de E.P.Wigner în anul 1933. În anul 1939 L.V.Alvarez şi R.Cornog îi pun în evidenţă
radioactivitatea.21

A. Proprietățile fizice ale hidrogenului

Hidrogenul reprezintă cel mai mic element chimic deoarece are în nucleul său un proton unic.
Simbolul său este H, iar numărul atomic este 1. Acesta are o masă atomică medie de 1,0079
UAM (Unități Atomice de Masă), ceea ce îl face cel mai ușor element. Hidrogenul este cel
mai abundent compus chimic din univers, regăsindu-se în special în stele și planetele
gigantice gazoase. Cu toate acestea, hidrogenul monoatomic este rar pe Pământ. Aceasta se
datorează tendinței sale de a forma legături covalente cu majoritatea elementelor. La
temperatură și presiune standard, hidrogenul este un gaz diatomic netoxic, nemetalic, inodor,
insipid, incolor și foarte inflamabil, cu formulă moleculară H 2. Hidrogenul este, de asemenea,
răspândit pe Pământ sub formă de compuși chimici precum hidrocarburi și apă.

Hidrogenul este format dintr-un un proton și un electron; cel mai comun izotop, protium ( 1H),
nu are neutroni. Punctul de topire al hidrogenului este de de -259,1 °C (14,025 K), iar punctul
de fierbere este de -252,9 °C (20,268 K). Hidrogenul are o densitate de 0,08988 g/L, ceea ce îl
face mai puțin dens decât aerul. Acesta are două stări de oxidare distincte, (+1, -1), care îl fac
capabil să acționeze atât ca agent oxidant, cât și ca agent reducător. Raza sa de covalență este
de 31,5 pm. Energiile sale specifice, energia de fuziune are o valoare de 0,05868 kJ/mol, iar
energia de evaporare este de 0,44936 kJ/mol. Volumul molar al hidrogenului este de
22,42×10-3 m³/kmol.22

21
https://ro.scribd.com/document/81693574/8-HIDROGENUL-Proprietati-OB-oINEREA-HIDROGENULUI
22
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen

18
 Figura 1 – Atomul de Hidrogen

B. Proprietățile chimice ale hidrogenului

Multe dintre proprietățile chimice ale atomului de hidrogen se datorează dimensiunii sale
reduse, spre exemplu, tendința sa de a forma legături covalente, inflamabilitate și reacția
spontană cu elementele oxidante.

Hidrogenul gazos (H2) este foarte inflamabil și arde în aer la o gamă foarte largă de
concentrații între 4% și 75% volumic. Entalpia de ardere pentru hidrogen este -286 kJ/mol și
este descrisă de ecuația:

2 H 2 (g)+O 2(g)→ 2 H 2 O(l)+572 kJ (286 kJ /mol H 2 )

Hidrogenul gazos poate exploda și în amestec de clor (5-95%). Această soluție pot exploda ca
răspuns la o scânteie, căldură sau chiar lumina soarelui. Temperatura de autoaprindere a
hidrogenului (temperatura la care se produce arderea spontană) este de 500 °C (773.15 K).
Flăcările cu hidrogen-oxigen pur emit lumină ultravioletă și sunt invizibile pentru ochiul
uman. Ca atare, detectarea unei scurgeri de hidrogen care arde este periculoasă și necesită un
detector special. Deoarece hidrogenul plutește în aer, flăcările de hidrogen urcă rapid și
provoacă mai puține daune decât incendiile de hidrocarburi. H2 reacţionează cu elementele
oxidante, care la rândul lor reacţionează spontan şi violent cu clorul şi fluorul, formând
halogenurile de hidrogen corespunzătoare.

Hidrogenul formează compuși cu majoritatea elementelor, în pofida stabilității sale chimice.

Când participă la reacții, hidrogenul poate avea o sarcină parțial pozitivă atunci când
reacționează cu mai multe elemente electronegative, cum ar fi halogenii sau oxigenul, dar
poate avea o sarcină negativă parțială atunci când reacționează cu mai multe elemente
electropozitive, cum ar fi metalele alcaline. Atunci când hidrogenul se leagă de fluor, oxigen
sau azot, acesta poate participa la formarea de legături necovalente (intermoleculare) de
rezistență medie numită legături de hidrogen, care sunt esențiale pentru stabilitatea multor

19
molecule biologice. Compușii care au legături de hidrogen cu metale și metaloizi sunt
cunoscuți ca hidruri.

Oxidarea hidrogenului îi îndepărtează electronul și dă ionul H+. Adesea, H+ din soluțiile

apoase este denumit ion hidroniu (H3O+). Această specie este esențială în chimia acido-
bazică.23

23
https://courses.lumenlearning.com/introchem/chapter/properties-of-hydrogen/

20
 3. UTILIZĂRILE ENERGETICE ȘI ALTE UTILIZĂRI ALE
HIDROGENULUI

Fără îndoială, cererea globală de producție sporită de energie și preocupările legate de mediu
sunt problemele semnificative cel mai des întâlnite în secolul al XXI-lea. Pentru a satisface
apetitul în creștere al lumii pentru energie, menținând planeta în siguranță, cel puțin 10
terawatt (TW) de energie fără carbon trebuie să fie produși până la mijlocul secolului. 24
Creșterea dramatică a prețului petrolului, rezerva limitată de combustibili fosili, îngrijorările
sporite legate de mediu legate de emisiile de gaze cu efect de seră (GES) și încălzirea globală,
decăderea considerațiilor generale de sănătate și siguranță umană impun căutarea surselor
alternative de energie.25

Majoritatea literaturii recente26,27,28 se concentrează pe aplicațiile hidrogenului în fiecare parte

a vieții noastre sociale, inclusiv domeniul industrial, casnic sau spațial. În general, hidrogenul
este utilizat în principal în rafinarea petrolului29, producția de amoniac30 și, într-o măsură mai
mică, rafinarea metalelor, cum ar fi nichel, wolfram, molibden, cupru, zinc, uraniu și plumb.31

În viitor, este posibil ca hidrogenul să fie folosit ca si combustibil în aproape toate aplicațiile
în care se folosesc astăzi combustibili fosili. În special pentru transport, hidrogenul ar oferi
beneficii imediate în ceea ce privește reducerea poluării și mediu mai curat. Hidrogenul este
utilizat în principal pentru sinteza amoniacului și a altor îngrășăminte azotate, rafinare și
desulfurare (reacții de hidrogenare, hidrodesulfurare), hidrogenare a deșeurilor periculoase
(dioxine, PCB), fabrici chimice, prepararea alimentelor, sinteza metanolului, etanolului,
eterului dimetilic (DME). ), sinteza combustibililor alternativi prin sinteza Fischer–Tropsch

24
Muradova Nazim Z, NejatVeziroğ lub T. 2008. Green path from fossil-based to hydrogen economy: an
overview of carbon-neutral technologies. Int J Hydrog Energy.
25
Balat M, Mehmet Balat M. 2009. Political, economic and environmental impacts of biomass-based hydrogen.
Int J Hydrog Energy.
26
Balat M. 2008. Potential importance of hydrogen as a future solution to environmental and transportation
problems. Int J Hydrog Energy.
27
Barbir F. 2009. Transition to renewable energy systems with hydrogen as an energy carrier.
28
Zeng K, Zhang D. 2010 Recent progress in alkaline water electrolysis for hydrogen production and
applications. Prog Energy Combust Sci.
29
Mueller-Langer F, Tzimas E, Kaltschmitt M, Peteves S. 2007. Techno-economic assessment of hydrogen
production processes for the hydrogen economy for the short and medium term. Int J Hydrog Energy.
30
Lattin WC, Utgikar VP. 2007. Transition to hydrogen economy in the United States: a 2006 status report. Int J
Hydrog Energy.
31
Richards M, Shenoy A. 2007. H2-MHR pre-conceptual design summary for hydrogen production. Nucl Eng
Technol.

21
(FT), tehnologia de sinteză de la gaz la lichid (GTL), combustibil pentru rachete, combustibil
pentru motor IC, combustibil pentru cuptoare industriale de înaltă temperatură etc.

În primul rând, hidrogenul este utilizat pentru producția de amoniac, alte substanțe chimice și
în petrochimie. Din totalul de 500 de miliarde de metri cubi (Bm 3) de hidrogen, numai
producția de amoniac consumă 250 de miliarde de metri cubi, urmată de producția de alte
produse chimice care consumă aproximativ 65 de miliarde de metri cubi, iar petrochimie
consumă 185 de miliarde de hidrogen, reprezentând 50, 13 și 37%, respectiv.32

Un raport recent care explorează diverse aplicații ale hidrogenului afirmă implicațiile sale
semnificative asupra producerii de electricitate, gătirii alimentelor, combustibilului pentru
automobile, industriilor alimentate cu hidrogen, avioane cu reacție și pentru toate cerințele
noastre interne de energie.33

Dupont V. 2007. Steam reforming of sunflower oil for hydrogen gas production.
32

Sharma, S., & Ghoshal, S. K. 2015. Hydrogen the future transportation fuel: From production to applications.
33

Renewable and Sustainable Energy Reviews.

22
 4. BIOHIDROGEN

În 1933, Marjory Stephenson și studentul ei Stickland au raportat că suspensiile celulare au

catalizat reducerea albastrului de metilen cu H2. Șase ani mai târziu, Hans Gaffron a observat
că alga verde fotosintetică Chlamydomonas Reinhardtii producea uneori hidrogen. La sfârșitul
anilor 1990, Anastasios Melis a descoperit că lipsa de sulf determină alga să treacă de la
producerea de oxigen (fotosinteză normală) la producerea de hidrogen. El a descoperit că
enzima responsabilă pentru această reacție este hidrogenaza, dar că hidrogenaza și-a pierdut
această funcție în prezența oxigenului. Melis a mai descoperit că epuizarea cantității de sulf
disponibilă pentru alge a întrerupt fluxul lor intern de oxigen, permițând hidrogenazei un
mediu în care poate reacționa, determinând algele să producă hidrogen.34

Biohidrogenul este H2 care este produs biologic. Interesul este mare pentru această tehnologie,
deoarece H2 este un combustibil curat și poate fi produs cu ușurință din anumite tipuri de
biomasă.

Multe provocări caracterizează această tehnologie, inclusiv cele intrinseci, cum ar fi

depozitarea și transportul unui gaz necondensabil. Organismele producătoare de hidrogen sunt
otrăvite cu O2, iar randamentele de H2 sunt adesea scăzute.35

Principalele reacții implică fermentarea zaharurilor. Reacțiile importante încep cu glucoză,

care este transformată în acid acetic:

C 6 H 12 O6 +2 H 2 O→ 2C H 3 COOH +2C O2+ 4 H 2

O reacție înrudită dă formiat în loc de dioxid de carbon:

C 6 H 12 O6 +2 H 2 O→ 2C H 3 COOH +2 HCOOH + 2 H 2

Aceste reacții sunt exergonice cu 216, respectiv 209 kcal/mol.

Producția de H2 este catalizată de două hidrogenaze. Una se numește [FeFe]-hidrogenază;

celălalt se numește [NiFe]-hidrogenază. Multe organisme dețin aceste enzime. Exemple
notabile sunt membrii genurilor Clostridium, Desulfovibrio, Ralstonia și agentul patogen
Helicobacter.

34
Yang, Shihui; Guarnieri, Michael T; Smolinski, Sharon; Ghirardi, Maria; Pienkos, Philip T. 2013. De novo
transcriptomic analysis of hydrogen production in the green alga Chlamydomonas moewusii through RNA-Seq.
Biotechnology for Biofuels.
35
M. Rögner, 2015. Biohydrogen. De Gruyter.

23
S-a estimat că 99% din toate organismele utilizează dihidrogen (H 2). Majoritatea acestor
specii sunt microbi, iar capacitatea lor de a folosi H 2 ca metabolit provine din exprimarea
metaloenzimelor H2 cunoscute sub numele de hidrogenaze. Hidrogenazele sunt subclasificate
în trei tipuri diferite, în funcție de conținutul de metal al locului activ: hidrogenază fier-fier,
hidrogenază de nichel-fier și hidrogenază de fier.36

Biohidrogenul este un produs secundar natural și tranzitoriu al diferitelor reacții biochimice

determinate de microbi. Generarea de gaz H2 fie prin reacții biologice, fie prin tratarea
termochimică a biomasei poate fi definită ca „biohidrogen” (Figura 2). De altfel, H2 produs
termochimic este, de asemenea, denumit biohidrogen datorită utilizării biomasei ca
substrat/materie primă. Totodată, sunt disponibile diferite căi biologice pentru producerea de
biohidrogen cum ar fi la mecanismele anaerobe/fermentării, fotobiologice, enzimatice și
electrogenice. Numărul de cercetări din întreaga lume a arătat un interes semnificativ pentru
rutele biologice de producere a H2 în ultimele două decenii. Deceniul care a trecut a ilustrat în
special cercetări remarcabile privind biohidrogenul atât în domeniile de bază, cât și în cele
complexe.37

Pe baza dependenței de lumină, procesele biologice de producere a H2 pot fi clasificate în

continuare în procese de fermentație independentă de lumină (întuneric) și procese
fotosintetice dependente de lumină. Într-un alt mod, procesul fotobiologic poate fi din nou
clasificat fie într-un proces fotosintetic, fie într-un proces de fermentație, în funcție de sursa
de carbon și de biocatalizatorul utilizat. Procesele dependente de lumină pot fi prin biofotoliza
apei folosind alge verzi și cianobacterii prin biofotoliză directă și indirectă sau prin
fotofermentare mediată de bacterii fotosintetice. Cianobacteriile și microalgele suferă
biofotoliză directă și indirectă pentru a produce H2 prin utilizarea CO2 anorganic în prezența
luminii soarelui și a apei, în timp ce bacteriile fotosintetice (PSB) manifestă producția de H 2
prin fotofermentare consumând o mare varietate de substraturi, de la acizi anorganici la acizi
organici în prezență. de lumina. Cu toate acestea, procesul de fermentație la întuneric se
limitează la metabolismul anaerob, unde microorganismele anaerobe (în mare parte bacterii
acidogenice) generează H2 metabolic printr-un proces acetogen, împreună cu generarea de
acizi grași volatili (VFA) și CO2. Producția de H2 are loc în absența O2 în timpul fermentației.
Atât bacteriile obligatorii, cât și cele facultative sunt capabile să producă H 2 într-un mediu
fără oxigen.

36
Lubitz W, Ogata, H.; Rüdiger O, 2014. Hydrogenases. Chemical Reviews.
37
Mohan, S. V., & Pandey, A. 2013. Bohydrogen Production. Biohydrogen.

24
 Fermentare la
Termo-chimic Anaerob
întuneric
Biohidrogen
Biologic Fermentare ușoară
(Anoxigenic)

Fotobiologic Fotoliza directă

(Oxigenic)

Enzimatic
Fotoliza indirectă
(Oxigenic)
Electroliza
microbiană

Figura 2 – Metode de obținere a biohidrogenului

25
 5. METODELE DE PURIFICARE ALE HIDROGENULUI

Purificarea sau separarea hidrogenului s-a bazat în mod tradițional pe tehnologia de difuzie în
stare solidă folosind membrane de metal nobil. Dezvoltarea acestei tehnologii, care a fost
centrată în jurul materialelor membranare de difuzie îmbunătățite bazate pe sistemul de aliaj
argint-paladiu. Se arată că, în ciuda apariției unor tehnici alternative, tehnologia de difuzie
bazată pe membrane argint-paladiu rămâne cea mai potrivită tehnică pentru producerea
hidrogenului de înaltă puritate, produs care este din ce în ce mai solicitat în multe aplicații de
înaltă tehnologie.

Deși capacitatea metalelor și în special a paladiului de a pătrunde selectiv este cunoscută de

peste un secol, utilizarea comercială a acestei proprietăți pentru purificarea hidrogenului este
relativ recentă. De atunci s-au dezvoltat câteva alte tehnici de purificare a hidrogenului și se
află în diferite stadii de exploatare comercială. Deoarece hidrogenul devine din ce în ce mai
important în multe domenii majore, inclusiv în industria de fabricare a electronicelor, este
necesară dezvoltarea unor metode de a modifica starea difuzării membranei pentru purificarea
hidrogenului și pentru a evidenția evoluțiile actuale în materialele membranelor, în special
aliajele de paladiu, în contextul influenței lor potențială asupra tehnologiei de purificare a
hidrogenului și a aplicațiilor sale industriale.

Tehnici de purificare a hidrogenului

De la introducerea tehnicii de purificare a hidrogenului prin difuzie selectivă prin membrane

din aliaj de paladiu au fost dezvoltate câteva alte tehnici de purificare. Acestea se împart în
general în trei categorii:

 Chimic
o Purificare catalitică
 Fizic
o Separarea hidrurii metalice
o Adsorbție prin fluctuație de presiune
o Separarea criogenică.
 Difuzia selectivă
o Membrană de metal nobil
o Membrană polimerică de difuzie

26
 o Polimer solid de difuzie
o Celule electrolitice.

Fiecare tehnică are limitări, precum și avantaje, care sunt rezumate în Tabelul 4 și este
oportun să fie luate în considerare într-un mod comparativ.

Principiul Gaz de Ieșire de hidrogen Scara

Tehnica (ref.) alimentar Comentarii
Puritat Recuper de
e tipic
e utilizar
are
Condensar Gaze Etapa de prepurificare
ea parțială reziduale La
necesară pentru a
Separarea a petrochimi 90-98 96 scară
criogenică amestecuri ce și de elimina CO2, H2S și
lor de gaze rafinărie largă
H2O.
la
temperatur
Viteza Gaze
diferențial reziduale Mic He, CO2 și H20 pot, de
Difuziune cu ă de de
difuzie a rafinărie și 92-98 >85 spre asemenea, să pătrundă
membrană
polimerică gazelor gaz de mare în membrană.
printr-o purjare cu
membrană amoniac
permeabil
Reacția Gaz de
reversibilă purjare Mic Absorbția
Separare cu a amoniac hidrogenului otrăvit
99 75-95 spre
Hidrură de hidrogenul
metal ui cu mediu cu O2, N2, CO și S
metalele
pentru a
Trecerea Purificarea
electrolitic hidrogenul
ă a ionilor ui produs Compușii care conțin
Celulă cu de de 99.8 95 Mic sulf otrăvesc
electrolit hidrogen
polimer solid printr-o electrocatalizatorii.
membrană
polimerică
solidă
Adsorbția cicluri Recuperarea este
selectivă a termochim
Adsorbție prin relativ scăzută
impuritățil ice 99.999 70-85 Mare
fluctuație de or din deoarece hidrogenul
presiune fluxul de
se pierde în etapa de
gaz
Eliminarea Orice gaz purjare.
Utilizat de obicei
Mic
oxigenului bogat în
Purificare 99.999 99 spre pentru a îmbunătăți
prin hidrogen
catalitică reacție mare hidrogenul
catalitică
electrolitic. H2O
cu
produs

27
 Difuzia Fluxuri de Compuși care conțin
selectivă a hidrogen Mic
>99.99 sulf și hidrocarbură
Difuziunea cu hidrogenul cu
ui printr-o impurități 99 spre nesaturată.
membrană de 99
paladiu membrană de oxigen mediu Deteriorează
din aliaj
de paladiu permeabilitatea.
Tabelul 4 - Comparația tehnicilor de purificare a hidrogenului 38

38
G. J. Grashoff, C. E. Pilkington. 2000. The Purification of Hydrogen. A review of the technology emphasising
the current status of palladium membrane diffusion.

28
 6. METODELE DE STOCARE ALE HIDROGENULUI

Stocarea hidrogenului este un element cheie în sistemele energetice cu hidrogen, mai ales
când vine vorba de utilizarea pe scară largă a sa. Pentru a răspunde cerințelor actuale și
potențiale viitoare ale pieței de energie cu hidrogen, este vital să existe o soluție de stocare
robustă și fiabilă pentru fiecare aplicație.

Aplicațiile stocării hidrogenului în contextul economiei hidrogenului sunt rezumate în Figura

3. Aplicațiile stocării hidrogenului pot fi împărțite în două grupe: aplicații staționare și
mobile. Metodele de stocare staționară sunt în principal pentru stocarea la fața locului, fie la
punctul de producție, fie la utilizare, și pentru generarea staționară de energie. Aplicațiile
mobile au scopul fie de a transporta hidrogenul stocat la punctul de depozitare sau utilizare,
fie de a folosi hidrogenul într-un vehicul.

Hidrogenul are o densitate energetică în volum scăzută în comparație cu combustibilii fosili

(9.9MJ / m3 LHV (Valoare de încălzire inferioară)39), ceea ce ar putea duce la vase de stocare
extrem de mari. Pentru a evita acest lucru, cel puțin una dintre următoarele trei caracteristici
este necesară pentru a stoca o cantitate suficientă de hidrogen: presiune mare de stocare,
temperatură scăzută de depozitare sau utilizarea unui material care atrage o cantitate mare de
molecule de hidrogen.

Tehnologiile de stocare a hidrogenului pot fi împărțite în două grupe principale: pe bază fizică
și pe bază de materiale, așa cum este demonstrat în Figura 4. Prima grupă include stocarea
hidrogenului sub formă de gaz comprimat, la rece/crio-comprimat și stocarea hidrogenului
lichid. Depozitarea pe bază de materiale are două subgrupe principale de sorbție/chimisorbție
chimică și asorbție/fizisorbție fizică.40

39
White C, Steeper R, Lutz A. 2006. The hydrogen-fueled internal combustion engine: a technical review. Int J
Hydrogen Energy .
40
Niaz S, Manzoor T, Pandith AH. 2015. Hydrogen storage: materials, methods and perspectives. Renew Sustain
Energy Rev.

29
 Figura 3 - Tipuri de aplicații de stocare a hidrogenului: Staționar care include stocarea la fața locului la punctul de
producție sau utilizare și generarea staționară de energie. Aplicațiile mobile includ transportul de combustibil și hidrogen
pentru vehicule.

Figura 4 – Metode de stocare ale hidrogenului

30
 7. METODELE DE TRANSPORT PENTRU HIDROGEN

Transportul hidrogenului este o contribuție esențială la costul, utilizarea energiei și emisiile

asociate căilor hidrogenului. În cazul producției centralizate de hidrogen, transportul
hidrogenului către utilizatorii finali include două faze principale: transportul (livrarea
hidrogenului de la fabricile de producție la nivelul orașului) și distribuția (livrarea de la
intrarea în oraș la stațiile de alimentare sau utilizatorii finali). Există trei căi principale de
transport sau livrare, care depind în mare măsură de metoda de depozitare:

1. Livrarea de hidrogen gazos

2. Livrarea hidrogenului lichid

3. Purtători de hidrogen pe bază de material

Alegerea metodei de transport depinde de caracteristicile geografice și ale pieței specifice,

cum ar fi populația țintă și comportamentele de consum, densitatea populației, dimensiunea
stațiilor de realimentare și penetrarea pe piață a vehiculelor cu celule de combustie și a altor
unități consumatoare de hidrogen.

A. Livrarea de hidrogen gazos

Hidrogenul gazos este transportat fie prin recipiente sub presiune cu H 2, dispus în remorci cu
tuburi sau prin conducte de gaze.

Transportul hidrogenului gazos prin conducte

Pentru a utiliza conducte pentru livrarea de hidrogen, sunt necesare sute de mii de kilometri
de conducte dedicate.41 Drept urmare, cercetătorii și factorii de decizie politică au început să
exploreze utilizarea infrastructurii actuale a conductelor de gaze naturale pentru a distribui
hidrogenul.

Transport hidrogen gazos cu remorci tubulare

Transportul hidrogenului gazos prin remorci tubulare a fost sub atenția DOE și a
colaboratorilor. Un raport al lui HEXAGON Lincoln 42 descrie pașii luați pentru a dezvolta o

41
Doe hydrogen and fuel cells program: Doe H2A delivery analysis,
https://www.hydrogen.energy.gov/h2adelivery. html (Accesat la 13.01.2022).
42
Baldwin D. 2017. Development of high pressure hydrogen storage tank for storage and gaseous truck
delivery. Tech. rep. Lincoln, NE (United States): Hexagon Lincoln LLC.

31
remorcă cu tuburi de înaltă presiune, numită TITAN. Presiunea de funcționare a acestor
rezervoare este de 250 bari iar capacitatea totală a unui TITAN este de 616 kg hidrogen având
în vedere că masa de hidrogen stocată în rezervoare mari este de aproximativ 7% din
greutatea rezervorului.

Utilizarea remorcilor cu tub este de interes deoarece, în general, este cea mai simplă metodă
în ceea ce privește cerințele de infrastructură. Mai mult, istoria din spatele stocării gazoase și
transportului altor gaze a oferit cunoștințe ample despre fizica implicată. Un alt avantaj al
remorcilor cu tub este că pierderea de hidrogen este minoră, iar costul compresiei la stațiile de
alimentare este scăzut și poate fi redus și mai mult cu 60% conform Elgowainy și colab. 43.
Pentru asigurarea faptului că remorca cu tub este sigură de utilizat, sunt efectuate mai multe
teste, cum ar fi spargere hidrostatică, test de penetrare, scurgere înainte de spargere, teste de
ciclu de presiune și temperatură etc. Pentru a numi câteva aspecte ale unor astfel de produse,
se pot aminti blistering-ul din liner din cauza saturației și decompresiei (observat
experimental la presiunea de testare de 350 bar), costul ridicat de fabricație a vaselor COPV
(70% din costul total), capacitatea de stocare încă mică a remorcii cu tuburi și limitări privind
dimensiunile și presiunea maximă în rezervoare, impuse de reglementările de transport.

B. Livrarea hidrogenului lichid

În ciuda pierderilor de energie mai mari menționate anterior, această metodă este considerată
a fi economică pentru solicitări mari (peste 500 kg/zi) și distanțe medii.44

Livrarea hidrogenului criogenic constă în trei etape principale: lichefiere, depozitare

(discutată în METODELE DE STOCARE ALE HIDROGENULUI) și transport cu rezervoare
criogenice către utilizatorii finali. Dacă hidrogenul lichid urmează să devină calea viitoare de
livrare, să aprovizioneze viitoarea piață a hidrogenului cu cantitățile adecvate de hidrogen,
mai multe instalații de lichefiere cu rate de producție mai mari, un consum specific de energie
mai mic este necesar un cost de capital mai mic și o eficiență mai mare.

C. Purtători de hidrogen pe bază de material

Livrarea hidrogenului pe bază de material are potențialul de a oferi niveluri de siguranță mai
ridicate, datorită presiunii scăzute de depozitare, proprietăților gestionabile în condițiile

43
Elgowainy A, Reddi K, Sutherland E, Joseck F. 2014. Tube-trailer consolidation strategy for reducing
hydrogen refueling station costs. Int J Hydrogen Energy
44
Hydrogen delivery roadmap. Iulie 2017. https://www.energy. gov/sites/prod/files/2017/08/f36. Accesat la
13.01.2022

32
ambientale și densității gravimetrice bune în comparație cu stocarea gazoasă (așa cum se
menționează într-o remorcă cu tuburi, greutatea hidrogenului este doar de 7% din greutatea
rezervorului), dar nu sunt adecvate pentru cerințe mari.

33
 8. PILE DE COMBUSTIE

Este bine cunoscut faptul că opt țări dețin 81% din toate rezervele mondiale de petrol, șase țări
au 70% din toate rezervele de gaze naturale și opt țări au 89% din toate rezervele de cărbune.
Situația încălzirii globale este agravată de faptul că generarea de energie este în continuă
creștere în întreaga lume folosind combustibilul fosil. În plus, populația mondială continuă să
crească cu 1,2–2% pe an, astfel încât se așteaptă să se dubleze până la mijlocul secolului al
XXI-lea. Prin urmare, în anul 2050, populația lumii este de așteptat să ajungă la 12 miliarde.
În consecință, dezvoltarea economică va continua cu siguranță să crească, iar cererea globală
de servicii energetice este de așteptat să crească cu un ordin de mărime în 2050, în timp ce
cererea de energie primară va crește de 1,5-3 ori, așa cum se arată în Figura 5.

Figura 5 - Populația mondială reală și estimată, cererea de energie și electricitate

A. Definire

O pilă de combustie este un dispozitiv de conversie a energiei care generează electricitate și

căldură prin combinarea electrochimică a unui combustibil gazos (hidrogen) și a unui gaz
oxidant (oxigen din aer) prin electrozi și printr-un electrolit conducător de ioni. În timpul
acestui proces, se formează apă la evacuare. Pila de combustie nu se consumă și nu necesită
reîncărcare, spre deosebire de baterie, aceasta va produce energie atâta timp cât este furnizat
combustibil. Caracteristica principală a unei celule de combustie este capacitatea sa de a
converti energia chimică direct în energie electrică, oferind eficiențe de conversie mult mai
mari decât orice sistem termo-mecanic convențional, extragând astfel mai multă electricitate

34
din aceeași cantitate de combustibil, pentru a funcționa fără ardere, astfel încât acestea sunt
practic nepoluante și au o funcționare mai silențioasă, deoarece nu există părți în mișcare.45

B. Funcționare

O celulă de combustie este formată din doi electrozi așezați în jurul unui electrolit.
Combustibilul este introdus în anodul celulei de combustie, iar oxigenul, din aer, intră în
celulă prin catod. Hidrogenul, sub acțiunea catalizatorului, se împarte în protoni (ioni de
hidrogen) și electroni, care parcurg diferite căi către catod. Protonul trece prin electrolit și
electronul creează un curent separat care poate fi utilizat înainte de a ajunge la catod, pentru a
fi reunit cu hidrogenul și oxigenul pentru a forma o moleculă de apă pură și încălzire, așa cum
se arată în Figura 6.

Figura 6 - Schema simplificată a unei pile de combustie pe bază de hidrogen 46

Așa cum am menționat anteior, pila de combustie este compusă în principal din doi electrozi,
anodul și catodul, catalizatorul și un electrolit. Combustibilul este, de asemenea, important ca
parametru principal, dar independent. Funcția principală a electrodului este de a produce o
reacție între reactant (combustibil sau oxigen) și electrolit fără a fi consumat sau corodat. De
asemenea, trebuie să pună în contact cele trei faze, adică combustibilul gazos, electrolitul
lichid sau solid și electrodul însuși. Anodul, folosit ca post negativ al celulei de combustie,
dispersează hidrogenul gazos în mod egal pe întreaga suprafață a catalizatorului și conduce
electronii, care sunt eliberați de molecula de hidrogen, pentru a fi utilizați ca putere utilă într-
un circuit extern. Catodul, postul pozitiv al celulei de combustie, distribuie oxigenul alimentat
pe suprafața catalizatorului și conduce electronii înapoi din circuitul extern, unde se pot
recombina cu ionii de hidrogen, trecuți prin electrolit și oxigenul pentru a forma apă.
Catalizatorul este un material special care este utilizat pentru a facilita reacția oxigenului și
45
Boudghene Stambouli, A., & Traversa, E. 2002. Fuel cells, an alternative to standard sources of energy.
Renewable and Sustainable Energy Reviews.
46
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pil%C4%83_de_combustie Accesat la 13.01.2022.

35
hidrogenului. Aceasta poate fi o acoperire de platină ca în Membrana cu Schimb de Protoni
(MEA) sau nichel și oxid pentru celulele de combustie cu oxid solid. Natura electrolitului,
lichid sau solid, determină temperatura de funcționare a celulei de combustie. Este folosit
pentru a preveni contactul electronic al celor doi electrozi prin blocarea electronilor. De
asemenea, permite fluxul ionilor încărcați de la un electrod la altul. Aceasta poate fi fie un
conductor de ioni de oxigen, fie un conductor de ioni de hidrogen (protoni), diferența majoră
dintre cele două tipuri este partea din celula de combustie în care este produsă apa: partea
oxidantă a celulelor de combustibil cu proton-conductor și partea de combustibil în cele de
oxigen-ion-conductor.47

C. Clasificare

Pilele de combustiesunt clasificate după temperatura lor de funcționare și se face în

general în funcție de natura electrolitului utilizat. Există mai multe tipuri de tehnologii de
celule de combustie care sunt dezvoltate pentru diferite aplicații, fiecare folosind o chimie
diferită, așa cum este rezumat în Tabelul 5.

47
Millington B., ; Du S., Pollet G. 2011. The Effect of Materials on Proton Exchange Membrane Fuel Cell
Electrode Performance. Journal of Power Sources.

36
 Temperatura Ieșire Eficiență
Tipul celulei Aplicații Avantaje
Electrolit comun de Operare sistem electrică Dezavantaje
de combustie
Necesita catalizatori
scumpi
Sensibilitate ridicată la
Putere de Electrolitul solid
impuritățile de
rezervă reduce coroziunea
combustibil
Membrană 60% Putere și problemele de
Polimer organic <1kW – Căldura reziduală la
electrolitică (direct) portabilă gestionare a
solid acid poli- 50 - 100°C 250kW temperatură scăzută
polimerică 25-40% Generație electroliților
perfluorosulfonic Temperatura căldurii
(PEM) (reformat) mică Temperatura
reziduale nu este
distribuită scazută
adecvată pentru
transport Pornire rapidă
combinarea energiei
termice și electrice
(CHP)
Stocare mare de
energie
Polimer organic Laptop-uri Putere scăzută de ieșire
Metanol direct Până la Nu este nevoie de
solid acid poli- 50 - 100°C 20 - 25% Telefoane Metanolul este toxic și
(DMFC) 1,5 kW reformare
perfluorosulfonic mobile inflamabil
Depozitare și
transport usor
Reacție catodică Este necesară
Soluție apoasă de Domeniul
mai rapidă în eliminarea costisitoare a
hidroxid de potasiu 10kW – Militar
Alcalin (AFC) 90 - 100°C 60% electrolit alcalin, CO2 din combustibil și
introdusă într-o 100kW Domeniul
performanță mai fluxuri de aer (CO2
matrice Spațial
mare degradează electrolitul)
Acid fosforic Acid fosforic lichid 150 - 200°C 50kW – 32-38% Generație Eficiență generală Necesită catalizatori
(PAFC) introdus într-o 1MW distribuită mai mare cu CHP scumpi de platină
matrice Toleranță crescută Curent și putere scăzute
la impuritățile din Dimensiune/greutate
hidrogen mari

37
 Eficiență ridicată
Temperatura ridicată
<1kW – Flexibilitatea
Soluție lichidă de Utilitate accelerează coroziunea
1MW combustibilului
carbonați de litiu, electrică și deteriorarea
Carbonat topit (modul Poate folosi o
sodiu și/sau potasiu 600 - 700°C 45-47% Generație componentelor celulei
(MCFC) de 250 varietate de
introdus într-o mare Managementul complex
kW catalizatori
matrice distribuită al electroliților
tipic) Potrivit pentru
Pornire lentă
CHP
Eficiență ridicată
Flexibilitatea
combustibilului
Poate folosi o Temperatura ridicată
Putere
varietate de îmbunătățește
auxiliara
Oxid de zirconiu catalizatori coroziunea și defalcarea
Utilitate
Oxid solid solid la care se 5kW – Electrolitul solid componentelor celulei
650 - 1000°C 35-43% electrică
(SOFC) adaugă o cantitate 3MW reduce Pornire lentă
Generație
mică de Yttria problemele de Friabilitatea
mare
gestionare a electrolitului ceramic cu
distribuită
electroliților ciclul termic
Potrivit pentru
CHP
Ciclu hibrid/GT
Tabelul 5 - Tabel de comparație pentru celulele de combustie 48

9.

48
https://www.mpoweruk.com/fc_comparison.htm Accesat la 13.01.2022.

38
 10. MATERIALE FOLOSITE PENTRU PILELE DE
COMBUSTIE

Așa cum s-a precizat anterior, celulele de combustie transformă energia liberă a reacțiilor
chimice în energie electrică. O celulă tipică este prezentată în Figura 7. Pe anod,
combustibilul utilizat și apa reacționează pentru a produce produs de sinteză, protoni și
electroni. La nivelul anodului, protonii care au fost produși anterior, migrează prin MEA către
catod, reacționând cu O2, al cărui produs de reacție este H 2O. Pentru a conduce sarcina
electrică, electronii circulă liber la nivelul circuitului electric extern.49

Figura 7 – Diagrama schematică a unei celule de combustie

49
Supramaniam S.. Fuel Cells: From Fundamentals to Applications. Springer, 2006.

39
 Figura 8 – Structura unei celule de combustie

Așa cum este ilustrat în Figura 8, elementele de bază ale unei celule de combustie sunt:

A. Ansamblul Membrană- Electrod (MEA)

MEA constituie partea centrală a unei celule de combustie. Așa cum sugerează și numele,
MEA este alcătuită dintr-o membrană conducătoare de protoni, așezată între doi electrozi (pe
suprafața cărora a fost depus stratul de catalizator), deasupra cărora se află se găsește un strat
de gaz difuziv.

În Figura 9 se prezintă structura unui ansamblu membrană-electrod a unei celule de

combustie.

40
 Figura 9 – Secțiune într-un Ansamblu Membrană – Electrod.

a. Membrana

Membrana ansamblului răspunde de două funcții la nivelul celulei de combustie și anume:

separă combustibilulul și oxidantul și transportă protonii de la anod către catod, în scopul
realizării reacției RedOx. Simultan, membrana servește ca și izolator electric, asigură
stabilitatea mecanică, chimică și electrochimică într-un mediu bogat în substanțe chimice, în
condiții dure de funcționare, oferind simultan și o permeabilitate redusă pentru reactanți și o
conductibilitate crescută a protonilor.50

b. Stratul de difuzie al gazelor

Stratul de difuzie este un mediu poros care permite transportul reactantului din câmpul de
curgere și îl împrăștie uniform pe siturile catalizatorului. Pe lângă aceasta, stratul de difuzie
servește ca și cale de dirijare către circuitul extern prin plăcile uni/bipolare, de aceea are o
rezistivitate electronica scăzută. Pânza de carbon sau hârtia sunt conductive și stabile în
mediul celulelor de combustie, de aceea sunt utilizate ca mediu de difuzie.51

c. Electrozii

Electrozii sunt structuri poroase de catalizator de dimensiuni nanometrice, dispersate într-un

mediu de legătură. Catalizatorii pot fi susținuți în medii de carbon pentru a promova dispersia

50
https://www.sutd.edu.sg/cmsresource/idc/papers/2009-
_Manufacturing_of_membrane_electrode_assemblies_for_fuel_cells.pdf, accesat la data de 13.01.2022
51
S. Srinivasan. 2006. Fuel Cells: From Fundamentals to Applications. Springer,

41
și încărcarea scăzută a acestora. Este important a se realiza niște căi adecvate pentru difuzia
mediilor reactante către siteul catalizatorului, îndepărtarea produșilor de reacție, precum și
asigurarea unei bune conductibilități electrice și protonice.

Electronii generați în timpul reacției trebuie să fie transportați către circuitul exterior, în timp
ce protonii trebuie să traverseze electrolitul în scopul completării reacției la contorul
electrodului. Conductivitatea electrică a electrodului este data fie de suportul de Carbon, fie
de particulele de catalizator în sine.

În cazul primelor celule de combustie s-a utilizat Politetrafluoroetilena (C2F4)n, denumită

industrial PTFE ca și liant în cadrul electrodului. Wilson și colab.52 au realizat o structură
inovativă a electrodului, la care ionomerul și catalizatorul sunt legate pentru a forma un tip de
cerneală aplicată, cu scopul de a forma stratul de catalizator, fără a integra și PTFE. Acest tip
de electrozi sunt denumiți generic „electrozi cu film” subține, iar ionomerul utilizat ca liant
poartă denumirea de Nafion.53

Performanța celulei de combustie este data de interfațarea ideală a celor 3 componente ale
MEA, precum și de limitele trifazate dintre reactant, catalizator și ionomer.

În literatura de specialitate s-au menționat, în esență, două tipuri principale de MEA, diferența
între cele două constând în baza pe care se aplică cerneala de la nivelul catalizatorului pentru
a se forma electrodul, așa cum se poate observa în Figura 10.

52
MS Wilson, S. Gottesfeld. 1992. Thin-film catalyst layers for polymer electrolyte fuel cell electrodes. Journal
of Applied Electrochemistry.
53
MS Wilson, S. Gottesfeld. 1992. Thin-film catalyst layers for polymer electrolyte fuel cell electrodes.
Journal of Applied Electrochemistry.

42
 Electrozi cu Film Subțire

Membrană acoperită cu catalizator Substrat acoperit cu catalizator

(CMM) (CSS)

Procesare Metoda Procesare GDL

membrană decalitică
Aplicare Pregătire
Pregătire Aplicare Aplicare Pregătire cerneală cerneală
cerneală cerneală cerneală cerneală
Uscare
Uscare Uscare
Presare la Procesare
Preprocesare cald membrană
MEA CMM Presare la
în 3 straturi cald membrană
MEA CMM
Presare la Inlăturare în 5 straturi
Procesare
GDL cald decaluri

MEA CMM MEA CMM

în 5 straturi în 3 straturi

Presare la Procesare
cald GDL
Metoda aplicării
directe a cernelei
MEA CMM
în 5 straturi

Metoda decalitică de
transfer

Figura 10 – Tipuri constructive de MEA

B. Plăcile Bipolare

O parte semnificativă a unei stive de celule de combustie o constituie plăcile bipolare care
reprezintă 80% din masa celulei și aproximativ 45% din costul acesteia. 54 Plăcile sunt
realizate pentru a îndeplini mai multe funcții, după cum urmează:

 Distribuția uniformă a oxidantului și a combustibilului în celulă;

 Facilitarea gestionării apei în celulă;
 Separarea celulelor între ele la nivelul stivei;
 Transportul curentului în afara celulei;
 Facilitarea gestionării căldurii;
 Asigurarea stabilității mecanice a întregului ansamblu.55
Materialele din care sunt fabricate plăcile bipolare trebuie să îndeplinească o serie de condiții
și să aibă proprietăți fizice și chimice adecvate cerințelor. Astea sunt ilustrate în Tabelul 6.

Funcția îndeplinită Proprietatea fizică și chimică

Distribuția și gestionarea combustibilului, Permeabilitate pentru H2 (plăci uscate și

Tsuchiya H, Kobayashi O. 2004. Int J Hydrogen Energy.

54
55
J. Moreira, AL. Ocampo, PJ Sebastián, MA Smit, JA. Montoya,R. Perez,L. Martinez. 2003. Int J
HydrogenEnergy.

43
 oxidanților, gazelor și lichidelor reziduale neporoase), presiune cu bule – „ Bubble
pressure” (plăci ude și poroase), rezistență
la coroziune.
Densitate.
Hidrofobicitate.

Conducerea curentului electric Conductivitate electrică

Facilitarea managementului căldurii Conductivitate termică.
Coeficient ridicat de dilatare termică.
Separarea celulelor individuale în stivă Rezistență la compresiune
Tabelul 6 – Proprietățile fizice și chimice ale materialelor din care sunt realizate plăcile bipolare 56

Pentru a se găsi materialele optime realizării plăcilor bipolare, Borup și Vanderborgh57 și

Metha și Cooper58 au studiat mai multe elemente și au ajuns la următoarele proprietăți
necesare:

 Conductivitate electrică: rezistența plăcii < 0.01  / cm2

 Conductivitate termică: cât mai înaltă posibil;
 Permeabilitatea gazelor/H2: < 10-4 cm3/s cm2;
 Rezistența la coroziune: < 0.015mA/cm2;
 Rezistența la compresiune: > 0.006 kg/m2;
 Densitatea: < 5 g/cm3;
Clasificarea materialelor studiate până în prezent se pot clasifica astfel:

a. Nemetale: Grafic și electrografit neporos;

b. Metale: Acoperite și Neacoperite;
c. Compozite: Polimer – Carbon și Polimer – Metal;59
Clasificarea detaliată a materialelor din care se pot realiza plăcile bipolare se poate regăsi în
Figura 11.

56
A. Hermann et al. International 2005. Journal of Hydrogen Energy.
57
RL. Borup, NE. Vanderborgh. 1995. Mater. Res. Soc. Symp Proc.
58
V. Metha, JS. Cooper, 2013. Power Sources.
59
RC. Makkus, A. Janssen, F. de Bruijin. 2000. Fuel Cell Bull.

44
 Figura 11 – Clasificarea materialelor utilizate în fabricarea plăcilor bipolare 60

Cel mai utilizat material pentru realizarea plăcilor bipolare este grafitul, datorită ratei sale de
stabilitate chimică de a rezista mediului intern al celulei de combustie. Totodată, grafitul
prezintă o rezistivitate scăzută și o putere electrochimică foarte ridicată. Principalele
inconveniente în ceea ce privește utilizarea grafitului se reduc la costurile de producție
ridicate, slaba rezistență mecanică și dificultatea întâmpinată la prelucrarea sa pentru
realizarea canalelor de curgere.61

Datorită bunei stabilități mecanice și a conductivității termice și electrice ridicate, metalele

realizate sub formă de foi pot fi utilizate ca plăci bipolare. Totuși, din cauza pH-ului foarte
scăzut (valori de 2-3) și a temperaturilor ridicate (~80C), plăcile realizate din metal sunt
foarte predispuse la coroziune, iar asta ar însemna otrăvirea membranei PEM și scăderea
conductivității.

60
https://www.researchgate.net/publication/222860500_Bipolar_plates_for_PEM_fuel_cells_A_review, accesat
la data de 13.01.2022.
61
https://www.lanl.gov/org/ddste/aldps/materials-physics-applications/materials-synthesis-integrated-devices/
fuel-cells/index.php, accesat la data de 13.01.2022.

45
Oțelul inoxidabil reprezintă singurul material metalic care prezintă mai multe proprietăți
compatibile cu funcțiile și cerințele plăcilor bipolare. Acestea au o rezistență ridicată,
stabilitate chimică, gamă largă de aliaje, cost redus și permeabilitate redusă a gazelor. 62 Wang
și colab.63 au demonstrat recent că oțelul inoxidabil reprezintă un candidat puternic pentru
plăcile bipolare. Atât oțelul Austenitic (349TM) și cel Feritic (AISI446), îmbogățite cu un
conținut ridicat de Crom se potrivesc cerințelor.

În ceea ce privește clasa materialelor metalice acoperite, Aluminiul, Titaniul, Oțelul

inoxidabil și Nichelul sunt variante foarte bune pentru plăcile bipolare ale celulelor de
combustie. Acoperirea cu diferite straturi se realizează în scopul prevenirii coroziunii.
Straturile de acoperire sunt realizate de obicei din grafit, polimer conductiv, diamand și
carbon, nitruri metalice, carburi metalice, etc. Totodată, s-au analizat metalele nobile,
carburile metalice și nitrurile metalice ca și materiale utilizate ca strat de protecție. În Tabelul
7 se prezintă tipurile principale de straturi de acoperire cercetate.

Acoperire Materiale de bază

Aluminiu Oțel Inoxidabil Titan Nichel
Polimeri conductivi Nespecificat
Diamant Nespecificat
Aur 
Folie de grafit   
Strat de grafit    
Oxid de Staniu de Indiu 
Oxid de Plumb 
Monopolimer Organic 
Carbură de Siliciu 
Titaniu – Aluminiu
Nitrură de Titan 
Oxizi 
Nitrură de Crom Ni/Cr
Tabelul 7 – Materiale metalice pentru stratul de acoperire al plăcilor bipolare 64

Materialele compozite polimerice reprezintă alternative foarte fiabile pentru plăcile bipolare.
Acestea au avantajul de fi ușoare și ușor modelabile. Laboratorul Național Los Alamos a
dezvoltat o idee de placă bipolară pe bază de grafit poros, plastic policarbonat și oțel
inoxidabil. Fabricarea plăcilor de grafit poros nu este costisitoare (spre deosebire de plăcile de

62
R. Borup, N. Vanderborgh. 1995. Mater Res Soc Symp Proc.
63
H. Wang, A. Turner, 2014. Power Sources.
64
https://www.researchgate.net/publication/222860500_Bipolar_plates_for_PEM_fuel_cells_A_review, accesat
la data de 13.01.2022.

46
grafit neporos), și pot fi utilizate cu încredere deoarece impermebilitatea se asigură cu ajutorul
oțelului inoxidabil. Policarbonatul conferă rezistență chimică ridicată.65

Laboratorul Național Los Alamons a realizat un studiu amplu în ceea ce privește utilizarea
plăcilor bipolare compozite, iar rezultatele lor sunt prezentate în Tabelul 8.

Rășină Material de umplere Fibre

Fibre de Carbon /
Poli (fluorură de viniliden) Particule de Carbon / Grafit
Grafit
Poli (fluorură de viniliden) Particule de Carbon / Grafit
Negru de fum, Pulbere de
Polipropilenă
Grafit
Amestec de rășină epoxidică
Pulbere de Grafit
și întăritor de amină
Fenil-aldehidă rezol sau
Pulbere de Grafit Fibre de Grafit
novola
Fenil-aldehidă rezol sau Particule de Grafit
novola
Rășină fenolică Pulbere de Grafit Fibre de Celuloză
Rășină fenolică sau rășină
Pulbere de Grafit Fibre de Celuloză
furanică
Rășină fenolică Pulbere de Grafit Fibre de Carbon
Ester de vinil Pulbere de Grafit Bumbac
Ester de vinil Pulbere de Grafit Bumbac
Tabelul 8 – Tipuri diferite de materiale compozite utilizare în realizarea plăcilor bipolare. 66

Literatura actuală dovedește progrese reale în aria materialelor compozite grafit-polimerice.

Middleman și colab.67 au dezvoltat materiale compozite cu proprietăți conductive excelente,
iar Cho și colab.68 au realizat materiale compozite pe bază de carbon cu performanțe
asemănătoare Grafitului.

La nivelul pieței internaționale, materiale compozite pe bază de polimeri grafitici sunt

disponibile și vândute de către companii precum DuPont, H2Economy, NedStack, ICM
Plastics, etc.

C. Mediile de Etanșare

Garniturile de etanșare sunt plasate între primele două elemente, între MEA și plăcile
bipolare, iar rolul acestora este de a preveni scurgerile de combustibil sau oxidant în exteriorul

65
https://www.lanl.gov/org/ddste/aldps/materials-physics-applications/materials-synthesis-integrated-devices/
index.php, accesat la data de 13.01.2022.
66
A. Hermann și colab. 2005. International Journal of Hydrogen Energy 30.
67
E. Middleman, W. Kout, B. Vogelaar, J. Lenssen, E. De Waal, 2003. Power Sources.
68
E. Cho, U. Jeon, HY. Ha, S. Hong, IH. Oh, 2004.P ower Sources.

47
celulelor. Pe lângă aceasta, garniturile funcționează ca și izolatori electrici între părțile pe care
le și separă și asigură simultan controlul înălțimii celulei.

În general, garniturile se realizează din materiale polimerice sau elastomerice, pentru a

menține gazele reactante și celelalte elemente în intoriorul celulelor. 69 Polimerii cei mai
adecvați pentru etanșeitate sunt de obicei: polimerul fluorocarbonat, cauciucul etinel-
propilenic, cauciucul neopren și cel siliconic.

Cerințele majore ale acestor medii de etanșare sunt reprezentate de un caracter de relaxare
superior, duritate, o bună rezistență mecanică și stabilitate termică și chimică puternică.
Totodată, în cazul utilizării lor în cadrul celulelor de combustie, acestea trebuie să includă
lipsa unor otrăvuri potențiale catalizatoare (acestea pot migra și pot dezactiva stratul de
catalizator, fapt ce conduce la reducerea performanței celulei de combustie).

69
L. Frisch, 2001. PEM fuel cell stack sealing using silicone elastomers.

48
 11. TEHNOLOGII ACTUALE, PRODUCĂTORI ȘI
APLICAȚII PRACTICE ALE PILELOR DE COMBUSTIE

Hidrogenul și pilele de combustie înregistrează o renaștere a interesului: producția pe scară

largă de vehicule cu celule de combustie a început, iar sute de mii de case sunt acum încălzite
și alimentate cu celule de combustie.70 O diferență cheie de la ultimul „ciclu de exagerare” a
hidrogenului în anii 2000 este că producția extinsă și scăderea costurilor înseamnă că
hidrogenul și pilele de combustie sunt comercializate în mai multe sectoare, de la electronice
portabile și energie de rezervă până la stivuitoare.71

Între timp, analizele sistemelor energetice au devenit mai sofisticate în identificarea

complexitatății decarbonizării căldurii și transportului prin electrificare completă și, prin
urmare, nevoia de vectori energetici flexibili și stocabili.72

Treisprezece corporații internaționale au format recent Consiliul Hidrogen „pentru a poziționa

hidrogenul printre soluțiile cheie ale tranziției energetice”.73 A face acest lucru implică
provocări legate de complexitatea și diversitatea acestuia:

A. Hidrogenul poate fi produs din multe materii prime și procese, cu diferite emisii de
gaze cu efect de seră și alte costuri și cerințe de infrastructură;
B. Hidrogenul poate fi utilizat în multe moduri, inclusiv fără celule de combustie, în timp
ce pilele de combustie pot funcționa folosind alți combustibili decât hidrogenul;
C. Hidrogenul și pilele de combustie pot contribui în multe feluri la întregul sistem
energetic;
D. Infrastructura pe bază de hidrogen poate fi costisitoare, dar căile includ mai multe rute
incrementale cu costuri reduse, care „strâng” rețelele stabilite, care sunt adesea
neglijate.

În martie 2017, Hydrogen and Fuel Cell Supergen Hub din Marea Britanie a publicat o carte
în care a evaluat sistematic starea actuală și perspectivele viitoare ale hidrogenului și pilelor
de combustie în viitoarele sisteme energetice.74 Acest articol sintetizează și actualizează

70
N. P. Brandon and Z. Kurban, 2017. Philos. Trans. R. Soc., A.
71
E4Tech, 2017. The Fuel Cell Industry Review.
72
Strbac G., Aunedi M., Pudjianto D., 2015. Value of Flexibility in a Decarbonised Grid and System
Externalities of Low-Carbon Generation Technologies, NERA Economic Consulting.
73
Hydrogen Council, 2017. Hydrogen scaling up: a sustainable pathway for the global energy transition.
74
Staffell I, Dodds P, Scamman D, 2017. The Role of Hydrogen and Fuel Cells in Future Energy Systems, H2FC
Supergen

49
această carte, extinzându-și domeniul de aplicare la o focalizare globală. Se bazează pe
analizele holistice anterioare ale hidrogenului și pilelor de combustie și adoptă abordarea
varianta de a lua în considerare modul în care acestea ar putea fi integrate împreună în
sistemul energetic.

Această recenzie acoperă următoarele:

1. Sectorul transporturilor, atât vehicule personale, cât și vehicule grele de marfă și

transport public mai mari;
2. Producția de căldură pentru utilizatorii rezidențiali, comerciali și industriali;
3. Integrarea sectorului electric, echilibrarea energiei regenerabile intermitente;
4. Nevoile de infrastructură, opțiunile de utilizare a rețelelor de gaze existente, cerințele
de compresie și puritate;
5. Provocări politice, sprijin global și obiective pentru hidrogen și pile de combustie.

Este posibil ca vehiculele electrice cu pile de combustie cu hidrogen (HFCEV) să nu fi primit

acordul public precum vehiculele electrice cu baterie (BEV), dar tehnologia nu este doar
pentru uz personal. De fapt, provocările actuale de stocare și logistică înseamnă în prezent că
hidrogenul este des mai potrivit pentru aplicații comerciale la scară mai mare, cum ar fi
transporturile grele.

Combustibilul cu hidrogen este ușor disponibil și eficient, obținut ca produs secundar al

petrolului sau prin electroliză folosind energia generată din surse regenerabile. Ca gaz lichid
sau sub presiune, este relativ ușor de transportat și rapid de alimentat, ocolind timpul lung de
încărcare necesar bateriilor de astăzi.

Mai ales că producția de hidrogen continuă să se deplaseze către surse regenerabile,

electrolizatoarele și pilele de combustie reprezintă o opțiune promițătoare pentru stocarea și
distribuția de energie puternică, eficientă și 100% curată în întreaga lume.

50
Figura 12 - Toyota Mirai este un tip de vehicul electric cu pile de combustie cu hidrogen care a fost deja dat în producție de
câțiva ani.

În continuare se vor lista 10 aplicații ale celulelor de combustie mai puțin cunoscute.

1. Depozite Logistică

Zeci de companii cu nevoi mari de depozitare și distribuție apelează la pile de combustie cu

hidrogen pentru a alimenta camioane, stivuitoare, transpaleți și multe altele.

2. Distribuția globală

Pilele de combustie beneficiază atât de autonomia, cât și de puterea necesare pentru

transportul pe distanțe lungi și distribuția locală. Companii precum Nikola, Hyundai, Toyota,
Kenworth și UPS construiesc deja semi-camioane și furgonete alimentate cu hidrogen.

3. Autobuze

Energia cu hidrogen este luată în considerare pentru alte aplicații de transport public, inclusiv
pentru autobuzele cu celule de combustie cu hidrogen. Mai multe orașe mari, inclusiv
Chicago, Vancouver, Londra și Beijing, au experimentat cu autobuze alimentate cu hidrogen.

4. Trenuri

Trenurile cu celule de combustie au apărut acum în Germania, iar în următorii cinci ani se
așteaptă să vină alte modele în Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia, Coreea de Sud și
Statele Unite.

5. Vehicule personale

Nouă dintre marii producători de automobile dezvoltă vehicule electrice cu pile de combustie
cu hidrogen (HFCEV) pentru uz personal. Modelele notabile includ Toyota Mirai, Honda
Clarity, Hyundai Nexo și BMW I Hydrogen Next.

51
6. Avioane

Mai multe proiecte experimentale, cum ar fi prototipurile Pathfinder și Helios, au explorat

aplicarea pilelor de combustie cu hidrogen în domeniul aerospațial. Aceste vehicule cu pilot
automat cu rază lungă de acțiune au folosit un sistem hibrid cu celule de combustie cu
hidrogen care au fost reumplute cu energie electrică de la rețele solare, permițând, teoretic, un
zbor continuu pe zi și noapte nedefinit.

7. Generare de energie de rezervă

La nivel local, pilele de combustie staționare sunt utilizate ca parte a sistemelor de alimentare
neîntreruptibilă (UPS), unde timpul de funcționare continuu este critic. Atât spitalele, cât și
centrele de date caută din ce în ce mai mult hidrogen pentru a-și satisface nevoile de
alimentare neîntreruptibilă. Recent, Microsoft a făcut titluri cu un test de succes al noilor săi
generatoare de rezervă cu hidrogen, rulând serverele unui centru de date doar pe hidrogen
timp de două zile.

8. Generare de energie mobilă

Hidrogenul oferă opțiuni versatile pentru generarea de energie mobilă. De fapt, unele dintre
cele mai vechi celule de combustie cu hidrogen au fost dezvoltate de NASA pentru a furniza
energie electrică pentru rachete și navete în spațiu.

9. Vehicule aeriene fără pilot (UAV)

De la livrarea pachetelor până la operațiunile de căutare și salvare, multe aplicații noi ale
UAV-urilor (adică drone) sunt limitate semnificativ de puterea și raza de acțiune oferite de
bateriile tradiționale. Atât industria militară, cât și cea privată intenționează să depășească
aceste provocări cu pile de combustie, care se laudă cu o gamă de până la trei ori mai mare
față de sisteme bazate pe baterii. Pilele de combustie au, de asemenea, un raport energie/masă
mai mare și pot fi alimentate în câteva minute.

10. Bărci și submarine

Pilele de combustie și-au găsit drumul într-o serie de aplicații marine. Unele bărci precum
Energy Observer folosesc chiar și panouri solare și turbine eoliene la bord pentru a-și genera
propriul hidrogen pentru un sistem de celule de combustie. Pentru submarinele militare
stealth, cum ar fi German Type 212, pilele de combustie cu hidrogen oferă o alternativă la

52
energia nucleară, cu rază lungă de acțiune, croazieră silențioasă și căldură scăzută de
evacuare.75

Figura 13 - Toyota și Hino dezvoltă în prezent o serie de camioane electrice cu pile de combustie cu hidrogen.

75
https://wha-international.com/10-hydrogen-fuel-cell-applications-you-might-not-know/, Accesat la 14.01.2022

53
 CONCLUZII

Hidrogenul și celulele de combustie au suferit, probabil, un „deceniu pierdut”, după ce

așteptările mari din anii 2000 nu s-au materializat. Trei factori principali permit sectorului
energetic să-și recapete vitalitatea. În primul rând, avansul în tehnologie și producție dovedesc
faptul că sistemele care costau 60.000 Euro în 2005 costă acum 10.000 Euro. 76 În al doilea
rând, produsele comerciale devin disponibile pe scară largă și o absorbție semnificativă are
loc în sectoare specifice. În al treilea rând, o hotărâre globală consolidată de a atenua
schimbările climatice este cuplată cu o conștientizare tot mai mare a faptului că energia curată
este insuficientă, din cauza complexității decarbonizării căldurii și transportului.

Proiectul de față sintetizează nevoia utilizării hidrogenului și a pilelor de combustie în toate

domeniile precum transport, căldură, industrie tehnică, producere și stocare a energiei
electrice, acoperind diverse tehnologii, dar și economie, cerințe de infrastructură și politici
guvernamentale.

S-au definit astfel numeroasele roluri pe care aceste tehnologii le pot juca în viitorul apropiat,
ca o completare flexibilă și versatilă a energiei electrice și oferind utilizatorilor finali mai
multe opțiuni cu privire la modul de decarbonizare a serviciilor energetice pe care se bazează.
Deși există temeiuri solide pentru a crede că hidrogenul și pilele de combustie pot
experimenta o traiectorie a costurilor și a performanței similare cu cele ale Panourilor Solare
și bateriilor, mai trebuie depășite mai multe provocări pentru ca ele să se ridice în sfârșit la
potențialul lor.

76
Staffell I,Scamman D,Velazquez A, Balcombe P. 2018. The role of hydrogen and fuel cells in the global
energy system.

54
BIBLIOGRAFIE

Articole de specialitate

1. Kalamaras, C. M., & Efstathiou, A. M. 2013. Hydrogen Production Technologies:

Current State and Future Developments. Conference Papers in Energy.
2. Dincer I. 2012. Green methods for hydrogen production. Int J Hydrogen Energy.
3. Bhandari R, Trudewind CA, Zapp P. 2014. Life cycle assessment of hydrogen
production via electrolysis e a review. J Clean Prod.
4. Karunadasa HI, Chang CJ, Long JR. 2010. A molecular molybdenum-oxo catalyst for
generating hydrogen from water. Nature.
5. El-Bassuoni AMA, Sheffield JW, Veziroglu TN. 1982. Hydrogen and fresh water
production from sea water. Int J Hydrogen Energy.
6. Ni M, Leung MKH, Sumathy K, Leung DYC. 2006. Potential of renewable hydrogen
production for energy supply in Hong Kong. Int J Hydrogen Energy.
7. Fulcheri L, Probst N, Falmant G, Fabry F, Grivei E, Bourrat X. 2002. Plasma
processing: a step towards the production of new grades of carbon black. Carbon.
8. Gaudernack B, Lynum S. 1998. Hydrogen from natural gas without release of CO2 to
the Atmosphere. Int J Hydrogen Energy.
9. Baykara SZ. 2004. Experimental solar water thermolysis. Int J Hydrogen Energy.
10. Rand DAJ, Dell RM. 2014. Fuels e hydrogen production: coal gasification. Encycl
Electrochem Power Sources
11. Quan X, Yang S, Ruan X, Zhao H. 2005. Preparation of titania nanotube and their
environmental applications as electrode. Environ Sci Technol.
12. Koutrouli EK, Kalfas H, Gavala HN, Skiadas IV, Stamatelatou K, Lyberatos G. 2009.
Hydrogen and methane production through two-stage mesophilic anaerobic digestion
of olive pulp. Bioresour Technol.
13. Das D, Veziroglu TN. 2008. Advances in biological hydrogen production processes.
Int J Hydrogen Energy.
14. Royal Belgian Academy Council of applied science report: hydrogen as an energy
carrier. 2006.
15. Holladay JD, Hu J, King DL, Wang Y. 2010. An overview of hydrogen production
technologies. Catal Today.

55
16. Kotay SM, Das D. 2008. Biohydrogen as a renewable energy resource e prospects and
potentials. Int J Hydrogen Energy.
17. J. Emsley, 2001. Nature's Building Blocks. Oxford: Oxford University Press.
18. Muradova Nazim Z, NejatVeziroğ lub T. 2008. Green path from fossil-based to
hydrogen economy: an overview of carbon-neutral technologies. Int J Hydrog Energy.
19. Balat M, Mehmet Balat M. 2009. Political, economic and environmental impacts of
biomass-based hydrogen. Int J Hydrog Energy.
20. Balat M. 2008. Potential importance of hydrogen as a future solution to environmental
and transportation problems. Int J Hydrog Energy.
21. Barbir F. 2009. Transition to renewable energy systems with hydrogen as an energy
carrier.
22. Zeng K, Zhang D. 2010 Recent progress in alkaline water electrolysis for hydrogen
production and applications. Prog Energy Combust Sci.
23. Mueller-Langer F, Tzimas E, Kaltschmitt M, Peteves S. 2007. Techno-economic
assessment of hydrogen production processes for the hydrogen economy for the short
and medium term. Int J Hydrog Energy.
24. Lattin WC, Utgikar VP. 2007. Transition to hydrogen economy in the United States: a
2006 status report. Int J Hydrog Energy.
25. Richards M, Shenoy A. 2007. H2-MHR pre-conceptual design summary for hydrogen
production. Nucl Eng Technol.
26. Dupont V. 2007. Steam reforming of sunflower oil for hydrogen gas production.
27. Sharma, S., & Ghoshal, S. K. 2015. Hydrogen the future transportation fuel: From
production to applications. Renewable and Sustainable Energy Reviews.
28. Lubitz W, Ogata, H.; Rüdiger O, 2014. Hydrogenases. Chemical Reviews.
29. Mohan, S. V., & Pandey, A. 2013. Bohydrogen Production. Biohydrogen
30. G. J. Grashoff, C. E. Pilkington. 2000. The Purification of Hydrogen. A review of the
technology emphasising the current status of palladium membrane diffusion.
31. White C, Steeper R, Lutz A. 2006. The hydrogen-fueled internal combustion engine: a
technical review. Int J Hydrogen Energy .
32. Niaz S, Manzoor T, Pandith AH. 2015. Hydrogen storage: materials, methods and
perspectives. Renew Sustain Energy Rev.
33. Doe hydrogen and fuel cells program: Doe H2A delivery analysis,

56
34. Baldwin D. 2017. Development of high pressure hydrogen storage tank for storage
and gaseous truck delivery. Tech. rep. Lincoln, NE (United States): Hexagon Lincoln
LLC.
35. Elgowainy A, Reddi K, Sutherland E, Joseck F. 2014. Tube-trailer consolidation
strategy for reducing hydrogen refueling station costs. Int J Hydrogen Energy
36. Boudghene Stambouli, A., & Traversa, E. 2002. Fuel cells, an alternative to standard
sources of energy. Renewable and Sustainable Energy Reviews.
37. Millington B., ; Du S., Pollet G. 2011. The Effect of Materials on Proton Exchange
Membrane Fuel Cell Electrode Performance. Journal of Power Sources.
38. Staffell I,Scamman D,Velazquez A, Balcombe P. 2018. The role of hydrogen and fuel
cells in the global energy system.
39. Supramaniam S.. Fuel Cells: From Fundamentals to Applications. Springer, 2006.
40. MS Wilson, S. Gottesfeld. 1992. Thin-film catalyst layers for polymer electrolyte fuel
cell electrodes. Journal of Applied Electrochemistry.
41. Tsuchiya H, Kobayashi O. 2004. Int J Hydrogen Energy.
42. J. Moreira, AL. Ocampo, PJ Sebastián, MA Smit, JA. Montoya,R. Perez,L. Martinez.
2003. Int J HydrogenEnergy..
43. A. Hermann. 2005. International Journal of Hydrogen Energy.
44. RL. Borup, NE. Vanderborgh. 1995. Mater. Res. Soc. Symp Proc.
45. V. Metha, JS. Cooper, Power Sources. 2013.
46. RC. Makkus, A. Janssen, F. de Bruijin. 2000. Fuel Cell Bull.
47. R. Borup, N. Vanderborgh. 1995. Mater Res Soc Symp Proc.
48. H. Wang, A. Turner, 2014. Power Sources.
49. A. Hermann și colab. 2005. International Journal of Hydrogen Energy 30.
50. E. Middleman, W. Kout, B. Vogelaar, J. Lenssen, E. De Waal, 2003. Power Sources.
51. E. Cho, U. Jeon, HY. Ha, S. Hong, IH. Oh, 2004.P ower Sources.
52. L. Frisch, 2001. PEM fuel cell stack sealing using silicone elastomers.
53. N. P. Brandon and Z. Kurban, 2017. Philos. Trans. R. Soc., A.
54. E4Tech, 2017. The Fuel Cell Industry Review.
55. Strbac G., Aunedi M., Pudjianto D., 2015. Value of Flexibility in a Decarbonised Grid
and System Externalities of Low-Carbon Generation Technologies, NERA Economic
Consulting.
56. Hydrogen Council, 2017. Hydrogen scaling up: a sustainable pathway for the global
energy transition.

57
 57. Staffell I, Dodds P, Scamman D, 2017. The Role of Hydrogen and Fuel Cells in
Future Energy Systems, H2FC Supergen

Site-uri Web

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen#Discovery_and_use
2. http://www. kvab.be/downloads/lezingen/hydrogen_energycarrier.pdf
3. https://ro.scribd.com/document/81693574/8-HIDROGENUL-Proprietati-OB-
oINEREA-HIDROGENULUI
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen
5. https://courses.lumenlearning.com/introchem/chapter/properties-of-hydrogen/
6. https://www.hydrogen.energy.gov/h2adelivery.html
7. https://www.energy. gov/sites/prod/files/2017/08/f36
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pil%C4%83_de_combustie
9. https://www.mpoweruk.com/fc_comparison.html
10. https://www.sutd.edu.sg/cmsresource/idc/papers/2009-
_Manufacturing_of_membrane_electrode_assemblies_for_fuel_cells.pdf
11. https://www.researchgate.net/publication/
222860500_Bipolar_plates_for_PEM_fuel_cells_A_review
12. https://www.lanl.gov/org/ddste/aldps/materials-physics-applications/materials-
synthesis-integrated-devices/fuel-cells/index.php
13. https://www.researchgate.net/publication/
222860500_Bipolar_plates_for_PEM_fuel_cells_A_review
14. https://www.lanl.gov/org/ddste/aldps/materials-physics-applications/materials-
synthesis-integrated-devices/index.php
15. https://wha-international.com/10-hydrogen-fuel-cell-applications-you-might-not-
know/

58