UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI
CICLUL II-MASTER
SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN SPAȚIUL RURAL

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

Coordonator ştiinţific:
Prof. Univ.Dr. Ing DRAGOS DRACEA

Absolvent:
NEGOIŢĂ PREDA ELENA

București

1
 2016
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI
CICLUL II-MASTER
SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN SPAȚIUL RURAL

PROCESAREA BIOMASEI SI A NAMOLURILOR DIN STATIILE DE

EPURARE

Îndrumător ştiinţific:
Prof. Univ.Dr. Ing DRAGOS DRACEA

Absolvent:
NEGOIŢĂ PREDA ELENA

2
 2016

TEMA PROIECTULUI

3
 CUPRINS

Lista tabelelor si a figurilor............................................................................................

Tema Lucrarii .................................................................................................................
Capitolul 1-Surse de energie neconventionale..............................................................
1.1.Surse de energie neconventionale...................................................................
1.2.Energie solara..................................................................................................
1.3.Energie solara termica.....................................................................................
1.4.Energie solara fotovoltaica..............................................................................
1.5.Energie eoliana................................................................................................
1.6.Energia mareelor..............................................................................................
1.7.Energia valurilor..............................................................................................
1.8.Energia geotermala..........................................................................................
1.9.Biomasa...........................................................................................................
Capitolul 2-Biomasa........................................................................................................
2.1. Biomasa.Sursa de energie regenerabila..........................................................
2.2.Compozitia chimica a biomasei.......................................................................
2.3.Cum se formeaza biomasa...............................................................................
2.4.Utilizarea biomasei..........................................................................................
2.5.Forme de valorificare energetica a biomasei ( biocarburanti).........................
2.6 Biomasa,o sursa de energie aflata la rascruce.................................................
2.7.Potential de biomasa din reziduri si deseuri...................................................
2.8.Recuperarea energiei din rezidurile organice.................................................
2.9.Fermentarea anaeroba......................................................................................
2.10.Faza fermentatiei acidogene ( lichefiere).....................................................

4
 2.11.Faza de fermentare metanogena (gazeificarea).............................................

Capitolul 3-Procesarea biomasei si a namolurilor din statiile de epurare.................

3.1.Fabrici de Co-digestie.....................................................................................
3.2.Descrierea unei instalatii realizate...................................................................
3.3.Tehnologii de prelucrare a namolurilor...........................................................
3.3.1.Fermentabilitatea.............................................................................
3.3.2.Schema de prelucrare a namolurilor cu ingrosare independenta a
namolului primar si a celui in exces si fermentarea anaeroba intr-o singura
treapta...................................................................................................................
3.3.3.Schema de prelucrare a namolurilor cu bazin de omogenizare
egalizare ,fermentare anaeroba in doua trepte ..................................................
3.3.4.Schema de prelucrare a namolurilor provenite din statii de epurare
fara decantor primar...............................................................................................
3.3.5.Factorii care influenteaza fermentarea anaeroba .............................
3.3.6.Bilantul de substanta pe linia namolului intr-o singura treapta......
3.3.7.Fermentarea anaeroba a namolului intr-o singura treapta ...............
3.3.8.Fermenatrea anaeroba a namolului in doua trepte...........................
3.3.9.Stabilizare ( fermentare) anaeroba..................................................
3.3.10.Stabilizare aeroba...........................................................................
3.3.11.Valorificarea namolurilor..............................................................
3.4.Tehnologii de valorificare a potentialului energetic din biomasa agricola......
3.5.Solutii tehnice de valorificare a potentialului energetic din biomasa agricola

Capitolul 4-Studiu de caz.Statia Noua de epurare in aglomerarea Tulcea

4.1.Raport privind functionarea liniei de fermentare si a liniei de biogaz la
incarcatura actuala din SE Tulcea....................................................................................
4.2.Instalatie de Biogaz pe baza de siloz de porumb……………………………

5
 Capitolul 5-Impactul procedeelor de procesare asupra mediului .............................
5.1 Impactul utilizării energetice a biomasei asupra mediului ............................
5.2 Impactul asupra aerului ……………………………………………………..
5.3 Impactul asupra
apei…………………………………………………………
5.4 Impactul asupra
solului……………………………………………………….

Capitolul 6.Concluzii......................................................................................................

6
 Lista Tabelelor
Tabelul 2.8.1 Reziduri din sectorul agricol si zootehnic
Tabelul 2.8.2 Reziduri din sectorul agricol si zootehnic
Tabelul 4.1.1 Punerea in functiune a liniei de fermentare respectiv linia de biogaz

Lista figurilor
Figura 1.9.1 Energia solara ,eoliana,mareelor
Figura 1.9.2 Biomasa
Figura 2.3.1 Formarea Biomasei
Figura 2.4.1 Utilizarea Biomasei
Figura 2.5.1 Valorificarea energetica a biomasei ( Biocarburantilor)
Figura 3.1.1 Reprezentarea schematica a circuitului inchis al unei fabrici de biogaz
centralizate
Figura 3.1.2 Principalele fluxului ale conceptului integrat al unei fabrici de Co-digestie
centralizate
Figura 3.2.1 Valorificarea potentialului energetic din biomasa
Figura 3.4.1 Circuitul sustenabil al biogazului provenit din procesul AD (Al Seadi
2002)
Figura 4.2.1 Golirea Digestorului

7
8
 CAPITOLUL 1

SURSELE DE ENERGIE

1.1 Sursele de energie neconventionala

Sursele de energie neconvenţionala au capatat si vor capata in continuare, o pondere
din ce in ce mai mare in cadrul sistemelor energetice din intreaga lume, atat datorita efortului
energiei obtinute prin metodele traditionale.
Sursele de energie primara, numite in general regenerabile, sunt acele surse din mediul
natural, disponibile in cantitati practic nelimitate sau care se regenereaza prin procese naturale,
intr-un ritm mai rapid decat cel in care sunt consumate.

1.2 Energia solara

Durata de viaţă a Soarelui este estimata la 5 miliarde de ani, ceea ce conduce la
concluzia că, pe scara noastră a timpului, el reprezintă o energie inepuizabilă şi deci
regenerabilă.
Energia totală captată de scoarţa terestră este de 720*106 TWh pe an.
Disponibilitatea acestei energii depinde insa de ciclul zi-noapte, de latitudinea locului
unde este captată, de anotimpuri şi de pătura noroasă.

1.3 Energia solara termica

9
 Se bazează pe producerea de apă caldă utilizată în clădiri, sau în scopul de a permite
acţionarea turbinelor ca şi în cazul centralelor termice clasice, pentru producţia de electricitate.
Această tehnică de a produce electricitate se aplică în cazul centralelor experimentale
cu randamentul net într-adevăr mic, de 15%.
Aceste funcţionează pe baza diferenţei de temperatură dintre apa de suprafaţă (25 până
la 30°C) şi apa de adâncime (5°C la 1000 m adâncime).
Pentru ca această soluţie să fie practică ar trebui ca diferenţa de temperatură să fie mai
mare 20°C, dar randamentul de 2% este foarte slab.

1.4 Energia solara fotovoltaica

Se bazează pe producerea directă de electricitate prin intermediul celulelor cu siliciu.
Atunci când străluceşte şi atunci când condiţiile climatice sunt favorabile, soarele
furnizează o putere de 1 kW/mp.
Panourile fotovoltaice permit convertirea directă în electricitate a 10 - 15% din această
putere.
Producţia de energie a unui astfel de panou variază odată cu creşterea sau scăderea
intensităţii solare: 100 kWh/mp/an în Europa de Nord, iar în zona mediteraneană este de două
ori mai mare. Un acoperiş fotovoltaic de 5x4 metri are o putere de 3kW şi produce 2 - 6
MWh/an.

1.5 Energia eoliana

Sursa eoliană disponibilă este evaluată pe scară mondială la circa 60.000 TWh pe an,
jumatate din acest potential aflandu-se in locatii off shore (în largul marilor sau oceanelor).
Teoretic, energia de origine eoliană poate acoperi necesarul mondial de electricitate ce
se ridica la 40.000 Twh (inclusiv pierderile).
Pe de alta parte, principalul inconvenient al acestei surse de energie, o reprezintă
instabilitatea vântului.
În perioadele cu temperaturi extreme, cand cererea de energie este acerbă, efectul
produs de vânt este practic inexistent, fapt care a condus la solutia realizarii instalatiilor

10
hibride de producere a energiei electrice, ce contin, pe langa sursa eoliană, si alte surse bazate
pe energii regenerabile, cu o stabilitate superioara în funcţionare, precum si sisteme de stocare
a energiei electrice.

1.6 Energia mareelor

Si acest tip de energie primara regenerabila poate fi utilizată pentru a produce
electricitate.
Se bazeaza pe exploatarea fluctuatiilor periodice ale nivelului marilor si oceanelor,
datorate atractiei gravitationale exercitate de Luna si de Soare asupra apelor.
Pe plan mondial se afla in studiu mai multe tipuri de instalatii de captare a acestui tip
de energie

1.7 Energia valurilor

Aceasta sursa este o alta sursa importanta de energie.
Puterea medie anuală pe coasta Oceanului Atlantic este cuprinsă între 15 şi 80 kW/m
de coastă. Prototipuri de centrale de acest gen sunt astăzi în fază de analiză şi testare.
Din pacate insa, energia valurilor nu se poate folosi însă pe scară largă, datorita
suprafetelor mari ocupate de instalatiile de captare.

1.8 Energia geotermala

Potenţialul geotermic natural este, în continuare, considerat limitat, deoarece există
numeroase locaţii unde se întâlneşte o temperatură foarte ridicată (mai mare de 200°C), dar nu
există apă.
Această resursă termică poate fi exploatată prin intermediul tehnologiei "rocilor calde
şi uscate", în curs de dezvoltare.
Principiul constă în pomparea de apă prin intermediul unui puţ către zonele de mare
adâncime (mai mari de 3000 m) corespunzătoare fisurilor din rocă.
Această apă reîncălzită urcă prin intermediul unui alt puţ şi permite producerea de
electricitate ca şi în cazul centralelor termice clasice.

11
 Totuşi, potenţialul acestui tip de energie nu este precizat

1.9 Biomasa
Poate fi considerata o energie regenerabilă, cu conditia exploatării durabile a ei
(refacerea fondului forestier etc.).
In general, termenul de biomasa se refera la o sursa ce furnizează biocombustibili şi
biocarburanţi

Figura nr.1.9.1

Energie solara si eoliana Energia mareelor

Figura nr.1,9.2

12
 CAPITOLUL 2
BIOMASA

2.1 Biomasa-Sursa de energie regenerabila

Biomasa reprezintă componentul vegetal al naturii.
Energia obtinuta din materie organica, regenerativa se numeste Bioenergie
Ca formă de păstrare a energiei Soarelui în formă chimică, biomasa este unul din cele
mai populare și universale resurse de pe Pământ.
Ea asigură nu doar hrana, ci și energie, materiale de construcție, hârtie, țesături,
medicamente și substanțe chimice.

13
 Biomasa este utilizată în scopuri energetice din momentul descoperirii de către om a
focului.
Astăzi combustibilul din biomasă poate fi utilizat în diferite scopuri – de la încălzirea
încăperilor până producerea energiei electrice și combustibililor pentru automobile.
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din
agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum
și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane.
Definiție cuprinsă în Hotărârea nr. 1844 din 2005 privind promovarea utilizării
biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport.
Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă.
Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale
organismelor vii.
Biomasa este un termen generic, in aceasta categorie fiind incluse diverse materiale
biologice care pot fi folosite drept combustibil pentru centralele de cogenerare.
In acelasi timp, conceptul de „cogenerare” defineste producerea concomitenta, cu
aceeasi instalatie, atat a energiei termice, cat si a energiei electrice.
Instalatiile de cogenerare au cunoscut o dezvoltare remarcabila in ultimii 20 de ani, in
special datorita crizelor energetice determinate de fluctuatiile preturilor petrolului, precum si
ca urmare a incercarilor intreprinse de autoritati de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera,
conform Asociatiei Europene a Industriei de Biomasa.
O centrala termica de cogenerare poate functiona cu biomasa solida, mai exact cu orice
materie organica vegetala, reziduuri metabolice de origine animala (gunoi), precum si
microorganisme.
De exemplu, biomasa agricola include produsele secundare ale plantelor, precum:
paiele, ciocalaii, tulpinile (floarea- soarelui, soia) frunzele (sfecla), pastaile (soia, fasole),
cojile (nuci, alune), semintele (prun, piersic, cais) si gunoiul din fermele de animale.
Pe langa sursele de biomasa agricola mai exista si cele forestiere, materialul principal
si secundar din exploatarea padurilor si a plantatiilor de rasinoase si foioase.

14
 Este important de mentionat ca biomasa reprezinta materie organica de origine
biologica.
Prin urmare, reprezinta componenta organica a naturii.
Aceasta resursa energetica reprezinta, de asemenea, o importanta sursa de energie
regenerabila, jucand un rol important in contextul strategiilor de obtinere a independetei
energetice, prin utilizarea energiilor regenerabile.
Uniunea Europeana are pentru anul 2020 o tinta de 20% in ceea ce priveste sursele de
energie regenerabila din totalul consumului energetic.
Uniunea Europeana are pentru 2020 o tinta de 20% in ceea ce priveste consumul de
energie din surse regenerabile.

2.2 Compozitia chimica a biomasei

Poate fi diferențiată în cîteva tipuri.
De obicei plantele conțin 25% lignină și 75% glucide (celuloză și hemiceluloză) sau
zaharide.
Fracțiunea glucidică este compusă dintr-o mulțime de molecule de zaharide, unite
între ele prin lanțuri polimerice lungi.
Una din cele mai importante glucide este celuloza.
Componenta ligninică este compusă din molecule nesaharizate.
Natura utilizează moleculele polimerice lungi de celuloză la formarea țesuturilor, care
asigură integritatea plantelor.
Lignina apare în plante ca ceva de genul lipiciului, care leagă moleculele celulozice
între ele.
Biomasa, care reprezintă 15% din sursele primare de energie utilizate pe plan mondial,
nu contribuie la creşterea concentraţiei de CO 2 în atmosferă, însă contribuie la reducerea
efectului de seră şi nu produce ploi acide, datorită unui conţinut de sulf mai redus decât cel
existent în structura combustibililor fosili.
Biomasa este o resursă universală a Pământului; ea asigură nu doar hrana, ci şi energia,
respectiv diferite materiale de construcţii, medicamente, substanţe chimice, ş.a.

15
 Biomasa a fost utilizată în scopuri energetice încă din momentul descoperirii focului
de către om.
Astăzi, combustibilul din biomasă poate fi utilizat în diferite scopuri: de la încălzirea
încăperilor până la producerea energiei electrice şi a combustibililor pentru automobile.

2.3 Cum se formeaza Biomasa?

Bioxidul de carbon din atmosferă și apa din sol participă în procesul obținerii
glucidelor (saharidelor), care formează „blocurile de construcție” a biomasei.
Astfel, energia solară, utilizată la fotosinteză, își păstrează forma chimică în structura
biomasei.
Dacă ardem efectiv biomasa (extragem energia chimică), atunci oxigenul din
atmosferă și carbonul din plante reacționează formand dioxid de carbon și apă.
Acest proces este ciclic, deoarece bioxidul de carbon poate participa din nou la
procesul de formare a biomasei.
Ca adăugare la sensul său estetic de floră pămîntească a planetei, biomasa prezintă o
rezervă resursă util și important pentru om.
Pe parcursul a mii de ani oamenii extrăgeau energia soarelui, păstrată în formă de
energiei legăturilor chimice, arzînd biomasa în calitate de combustibil sau utilizînd-o în
alimentație, utilizînd energia zaharidelor și celulozei.
Pe parcursul ultimelor secole omenirea a învățat să obțină tipurile fosile de biomasă, în
deosebi, în formă de cărbune.
Combustibilii fosili prezintă rezultatul reacției chimice foarte încete de transformare
polisaharidelor în compuși chimici asemănătoarei fracției ligninice.
În rezultat compusul chimic al cărbunelui asigură o sursă de energie mai concentrată.â
Toate tipurile de combustibil fosil, utilizate de către omenire – cărbune, petrol, gaze
naturale – reprezintă (prin sine) biomasă străveche.
Timp de milioane de ani pe Pămant resturile plantelor (vegetale) se transformă în
combustibil.

16
 Deși combustibilul extras constă din aceleeași componente – hidrogen și carbon - ca și
biomasa ”proaspătă”, el nu poate fi atribuit la surse energetice renovabile, pentru că formarea
lui necesită o perioadă îndelungată de timp.

Figura nr. 2.3.1

Formarea Biomase
2.4 Utilizare biomasei

În unele state dezvoltate biomasa este utilizată destul de intens, spre exemplu, Suedia,
care își asigură 15% din necesitatea în surse energetice primare.
Suedia planifică pe viitor creșterea volumului biomasei utilizate concomitent cu
închiderea stațiilor atomo- și termo-electrice, care utilizează combustibil fosil.
În SUA 4%, unde din energie este obținută din biomasă, aproape de cantitatea obținută
la stațiile atomo-electrice, astăzi funcționează instalații cu capacitatea totală de 9000 MW,
unde se arde biomasa cu scopul obținerii energiei electrice.

17
 Biomasa cu ușurință poate asigura peste 20% din necesitățile energetice a țării.
Altfel spus, resursele funciare existente și infrastructura sectorului agrar permite
înlocuirea completă a tuturor stațiilor atomice, fără a influența prețurile la produsele
alimentare.
De asemenea utilizarea biomasei la producerea etanolului poate micșora împortul
petrolului cu 50%.
Utilizarea biomasei poate fi periculoasă pentru sănătate și mediu.
Spre exemplu, la prepararea bucatelor în încăperi puțin aerisite se pot forma CO, NOx,
formaldehide, particule solide, alte substanțe organice, concentrația cărora poate întrece
nivelul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății.
În plus, utilizarea tradițională a biomasei (de obicei arderea lemnului) este favorizează
deficitul în creștere a materiei lemnoase:
Sărăcirea de resurse, de substanțe hrănitoare, problemele legate de micșorarea
suprafețelor pădurilor și lărgirea pustiurilor.
La începutul anilor 1980 aproape 1,3 miliarde de oameni își asigurau necesitatea în
combustibil pe baza micșorării rezervelor forestiere.
Există un potențial enorm a biomasei, care poate fi inclus în circuit în cazul
înbunătățirii utilizării resurselor existente și creșterea productivității.
Bioenergetica poate fi modernizată datorită tehnologiilor moderne de transformare a
biomasei inițiale în purtători de energie moderni și comozi (energie electrică, combustibili
lichizi și gazoși, solid finisat).
Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate, care însă, în cele din
urmă, reprezintă procesul chimic de ardere (transformare chimică în prezența oxigenului
molecular, proces prin excelentă exergon
Figura nr.2.4.1

18
 Utilizarea Biomasei

2.5 Forme de valorificare energetică a biomasei (biocarburanți):

Arderea directă cu generare de energie termică.
Arderea prin piroliză, cu generare de singaz (CO + H2).
Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH)- în cazul
fermentării produșilor zaharați; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, în amestec cu
benzina, poate fi utilizat în motoarele cu combustie internă.
Producerea biogazului presupune un consum de energie pentru ridicarea temperaturii
materiei prime supuse fermentatiei mai ales in sezonul rece,respective pentru actionarea unei
pompe ,agitatoare mecanice.
In marea majoritate a cazurilor ,pentru instalatiile mici consumul de energie din
perioada rece ,este mai mare decat energia total produsa.
Transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool și
generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) și glicerol.

19
 În etapa următoare, biodieselul purificat se poate arde în motoarele diesel.
Degradarea enzimatică a biomasei cu obținere de etanol sau biodiesel.
Celuloza poate fi degradată enzimatic la monomerii săi, derivați glucidici, care pot fi
ulterior fermentați la etanol.
Biomasa este ansamblul materiilor organice nonfosile, în care se înscriu: lemnul,
pleava, uleiurile și deșeurile vegetale din sectorul forestier, agricol și industrial, dar și
cerealele și fructele, din care se poate face etanol.
La fel ca și energiile obținute din combustibilii fosili, energia produsă din biomasă
provine din energia solară înmagazinată în plante, prin procesul de fotosinteză.
Principala diferență dintre cele două forme de energie este următoarea: combustibilii
fosili nu pot fi transformați în energie utilizabilă decât după mii de ani, în timp ce energia
biomasei este regenerabilă, putând fi folosită an de an.
Conform Agentiei pentru Conservarea Energiei (ARCE), Romania trebuie sa
incurajeze companiile si cetatenii pentru a investi in surse alternative de energie, astfel ca
ponderea energiei electrice produse din resurse regenerabile de energie, fata de consumul
national brut de energie electrica sa ajunga la 33% pana in anul 2010.
Acest tip de energie nepoluanta este practic, inepuizabila, pe termen mediu si lung,
costurile sale fiind mult mai reduse (cu aprox. 40% fata de sursele de energie conventionala),
in special in conditiile in care pretul produselor petroloiere sunt in continua crestere.
Principalele surse de energie regenerabila in Romania ar putea fi biomasa, energia
solara, eoliana si energia geotermala.

Figura nr.2.5.1

20
 Valorificare energetică a biomasei (biocarburanți):

2.6 Deseurile lemnoase - principala sursa de energie alternativa

Rezervele de biomasa sunt în special deșeurile de lemn, deșeurile agricole, gunoiul
menajer și culturile energetice.
Producerea de biomasă nu reprezinta doar o resursa de energie regenerabilă ci și o
oportunitate semnificativă pentru dezvoltarea rurala durabila.
În prezent, în Uniunea Europeana, 4% din necesarul de energie este asigurat din
biomasa.
La nivelul UE, se estimează crearea a cca. 300.000 de noi locuri de muncă în mediul
rural, prin exploatarea biomasei.
În prezent, în Romania nu s-au dezvoltat tehnologii de valorificare completă a tuturor
deșeurilor.
De exemplu, în momentul de fața, la noi în țara nu exista utilaje specializate în
scoaterea cioatelor și a radacinilor, acest potențial de deșeuri lemnoase neputand fi astfel
valorificat cel puțin pe termen scurt și mediu.
Pe termen lung este necesară realizarea unei analize pentru determinarea oportunității
de achizitionare a tehnologiilor deja existente pe piața europeană pentru scoaterea și

21
valorificarea acestor cioate și rădăcini, ținănd seama de faptul ca această practica este aplicată
la scara largă în țarile nordice ale Europei și în Italia.
Avantaje ale valorificării deșeurilor lemnoase:
- valorificarea produsului rezultat prin comercializarea să atăt pe piața internă, căt și la
export;
- aplicarea standardelor de calitate și de mediu existente la nivel european;
- asigurarea unei protecții ecologice eficiențe a populației, precum și a apei, a pădurii
etc.;
- reciclarea materialelor;
- eliminarea deșeurilor de material lemnos de pe suprafețele de depozitare;
- asigurarea unor performanțe de ardere superioare a produselor peletizate, sub
aspectul duratei mai mari de ardere a aceluiași volum de material, precum și a unei cantități de
caldură recuperate mai mari;
- utilizarea eficiență a deșeurilor de material lemnos rezultate prin prelucrarea
lemnului;
- reducerea volumului de depozitare a materialelor combustibile, ținănd seama ca
volumul unei brichete este de circa șapte-opt ori mai mic decăt volumul ocupat de aceeași
cantitate de rumeguș înainte de brichetare;
- realizarea unei alternative simple pentru producerea căldurii în domeniul casnic sau
în întreprinderi din mică industrie;
- realizarea de noi locuri de munca;
- accelerarea alinierii legislației ecologice din țara noastră la cea existentă în domeniu
la nivelul UE.

2.7 Biomasa, o sursa de energie aflata la răscruce

Folosită atât pentru obținerea de curent electric, cât și a agentului termic pentru
locuințe, energia extrasă din biomasă ridică, mai nou, probleme de etică, întrucât în multe
zone ale lumii e nevoie mai degrabă de hrană, decât de combustibili.

22
 Deși folosirea biomasei în scopuri energetice este una dintre cerințele Uniunii
Europene, există voci care susțin că folosirea acestei resurse necesită precizări și reconsiderări.
Motivele scepticilor sunt două: poluarea și lipsa de hrană.
La fel ca și energiile obținute din combustibilii fosili, energia produsă din biomasă
provine din energia solară înmagazinată în plante, prin procesul de fotosinteză.
Principala diferență dintre cele două forme de energie este următoarea: combustibilii
fosili nu pot fi transformați în energie utilizabilă decât după mii de ani, în timp ce energia
biomasei este regenerabilă, putând fi folosită an de an.

2.8 Potenţialul de biomasă din reziduuri şi deşeuri

Cantitatea de reziduuri produse de o anumită cultură (denumită raportul
reziduu/produs) poate varia semnificativ în funcţie de practicile agricole, de specie/varietate
sau de condiţiile climatice locale.
De aceea estimări ale raportului reziduu/produs trebuie să fie cât mai specifice posibil.
Oricum, având în vedere că aceste date sunt rar disponibile la nivel local, este posibil
să se facă referire la studii publicate în literatura ştiinţifică sau de specialitate.
 Reziduurile din sectorul zootehnic
Volumul anual al gunoiului de grajd şi dejecţiilor diferă mult de la o specie de animal
la alta şi în funcţie de vârstă şi de greutate.
În orice caz au fost calculate nişte valori medii pentru a pemite planificarea,
proiectarea şi funcţionarea sistemelor de colectare a deşeurilor, de stocare, de pretratare şi de
utilizare.
 Reziduuri şi deşeuri din sectorul industrial
Reziduuri industriale includ deşeurile de lemn industriale de la fabricile de cherestea şi
fabricile de prelucrare a lemnului (coaja, rumeguş, aşchii de lemn, plăci şi bucăţi).
De asemenea sunt incluse deşeurile de la fabricile de celuloză şi hârtie (de ex. leşie
neagră), dar cea mai mare resursă de reziduuri industriale este generată de industria
alimentara.

23
 Tabelul nr.2.8.1

Reziduuri din sector agricol si zootehnic

Valorile se referă la gunoiul de grajd şi la dejecţiile proaspete.

Având în vedere posibilităţile de colectare şi utilizare a energiei gunoiului de grajd
(având în vedere păstrarea în aer liber a animalelor, sau în ferme mici), doar 50% pot fi
considerate disponibile pentru producţia de energie.
Tabelul nr.2.8.2

24
 Biogaz obtinut in urma reziduurilor
Tabelul nr.2.8.3.
Materialul organic Cantittaea de substanta Continutul de metan
uscata descompusa in in % din biogazul
% produs
Plevuri grosiere 63-89 62
Tulpini de floarea soarelui 61
Coceni de porumb 58 53
Ciocalai de porumb 35-57 53
Paie de in 48 59
Paie de grau 46-49 58
Vreji de cartof 41 60
Frunze de fainoase 34-40 59
Dejectii de taurine 35 60
Gunoi de grajd 20 60
Teci de mazare 12 60
Coji de la decorticarea 6,4
orezului

Frunze de conifere 5 69

Gradul de descompunere la diferite material organice natural prin fermenatrea

anaeroba ,timp de 30-40 zile

25
 Fata de celelalte material organice vegetale se remarca biodegrabiliatea mai ridicata a
plevurilor,datorita gradului lor avansat de maruntire ,precum si a tulpinilor de floarea soarelui
si cea mai scazuta a cojilor ramase la decorticarea orezului care sunt foarte bogate in lignin.
Potentialul de producer a biogazului a variat in functie de cantitatea de materie
organica descompusa,iar din cantitatea de biogaz produsa ,metanul a reprezentat intre 53-69%.
Cantitatile de biogaz obtinute concret in statiile de diferite marimi ,depend insa de
caracteristicile biochimice ale amestecurilor de materiale organice ,care le
alimenteaza ,precum si de tehnologia procesului de metanizare.
Se considera ca productia de biogas rezultata prin descompunerea substanței usacte
este de 740l/Kg M.O.
2.9.Recuperarea energiei din rezidurile organice
Exista mai multe procedee de recuperarea a energiei din rezidurile organice si
anume:fermentarea aeroba la temperature mediului ambient;fermentarea anaeroba la
temperaturi ridicate; piroliza ,compostarea si incinerarea.
Dintre procedeele enumerate,fermentarea anaeroba prezinta potentialul cel mai ridicat
de recuperare a energiei .

2.10 Fermentarea anaeroba

Este procesul dirijat de descompunere naturala a materiei organice umede ce se
desfasoara in incinte inchise ,in conditii controlate de mediu si absenta oxigenului si a luminii.
Figura 2.10.1

Fermentarea anaeroba

26
 2.11 Faza fermentatiei acidogene ( lichefierea)
Actioneaza organismele fermentatoare nespecializate ( microaerofile si anaerobe) cu
capacitatea de hidroliza a materiei organice si de producer de acizi oragnici.

2.12 Faza de fermentare metanogena ( gazeificarea)

Actioneaza bacteriile metanogeze ( obligatoriu anaerobe) care sunt specializate in
producerea de metan.
Baceriile metanogene sunt singurele microoragnisme care au o respiratie strict
anaeroba si capacitatea de a produce metan prin procese metabolice.
Faza de metanogeneza se incheie prin obtinerea biogazului.

Figura 2.12.1

Schema fermentarii metanogene

27
 CAPITOLUL 3
PROCESAREA BIOMASEI SI A NAMOLURILOR DE LA STATIILE DE
EPURARE

3.1 Fabrici de Co-digestie centralizate

Co-digestia centralizata reprezinta un concept bazat pe digestia gunoilui animal,colecta

din mai multe ferme,intr-o fabrica de biogaz amplasata central fata de acestea.
Localizarea central a fabricii de biogaz este facuta cu scopul reducerii costurilor ,a
timpului si a ecesarului de forta de munca pentru transportul gunoiului si a digestatului si
ferma de biogaz .
Gunoiul animal este supus co-digestiei ,impreuna cu o varietate de tipuri de materii
prime ( de exemplu,reziduri agricole digerabile ,rezidururi dein industriile
alimengtare ,piscicola si agro-industrii ,deseuri oragnice sorate sau namol de canalizare ).
Fabricile de co-digestie centralizate ,de asemenea denumite si fabrici de co-digestie
comune sunt folosite la scara mare in Danemarca dar si in alte lumii cu un sector zootehnic
dezvoltat.
Figura 3.1.1

28
 Imagine a unei fabrici co-digestie centralizata in Danemarca ( LEMVING BIOGAS)

Gunoiul animal (gunoiul de grajd bovin ,cel porcin ,precum si dejectiile provenite de la
pasari) este depozitat in tancurile de pre-stocare ale fermei sin in canalele pentru colectarea
namolurilor.
De la facilitatile de pre-stocare ,gunoiul este transportat ,conform unei scheme stabilite
,pana la fabrica de biogas,in containere tubulare speciale ,vidate .
La destinatie ,acestea sunt amestecate cu alte co-substraturi omogenizate si pompate in
tancul de digestie.
Fabrica de biogaz este responsabila pentru colectarea si transportul gunoiului proaspat
de la ferme catre fabrica si a digestorului in sens invers.
Digestorul este transportat direct la suprafetele de teren pe care trebuie aplicat ca
ingrasamant ,unde fermierii si-au stabilit deja un numar de facilitate de post-stocare a
acestuia.
Procesul de digestie are loc atat la temperaturi mezofile ,cat si la temperaturi
termofile,iar HRT este de 12-25 zile .
Dupa digestie ,are loc un proces controlat de igienizare a substratului ,in scopul
realizarii unei reduceri eficiente a populatiilor de agenti patogeni si a caăpacitatii germinative
a semintelor si buruienilor asigurandu-se ,in acest mod ,o reciclare sigura a digestatului ,ca
ingrasamant.

29
 Alimentarea digestorului se face in flux continuu ,amestecul de biomasa fiind pompat
de digestor si evacuate din acesta in cantitati egale,intr-o secventa de pompare stricta.
Digestatul evacuate este transportat prin conducte pana la tancurile de stocare .
In multe cazuri ,aceste tancuri sunt acoperite cu ajutorul unor membrane
impermeabile ,in scopul captarii biogazului produs de post-digestie ( pana la 15% din total) la
temperaturi mai sczute.
Biogazul rezultat este colectat impreuna cu cel produs in interiorul digestorului .
Digestatul este supus analizelor si se realizeaza caracterizarea acestuia.

Figura nr.3.1.2

Reprezentarea schematic a circuitului inchis al unei fabrici de biogaz centralizate

30
 Din punct de vedere al conţinutului în nutrienţi (DM, VS, N, P, K, Ph), după care este
transportat către ferme (furnizorilor de materie primă) şi depozitat în tancurile de poststocare
de pe teren.
Fermierii primesc numai cantitatea de digestat permisă prin lege a fi dispersată pe
terenul agricol, excesul fiind comercializat către fermele învecinate.
În toate cazurile, digestatul este inclus în planurile pentru fertilizare ale fiecărei ferme,
acesta înlocuind îngrăşămintele minerale.
Astfel, producţia de functi reprezintă o etapă în circuitul de reciclare a nutrienţilor din
gunoiul animal şi deşeurile organice .
Multe fabrici centralizate sunt echipate, de asemenea, şi cu instalaţii pentru separarea
fracţiilor lichidă şi solidă din digestat.

Figura nr.3.1.3

31
 Pricipalele fluxuri ale conceptului integrat al unei fabrici de Co-digestie centralizate

Co-digestia centralizată reprezintă un sistem de functi integrat de producţie a energiei

regenerabile, de tratament al deşeurilor organice şi de reciclare a nutrienţilor.
Aceasta generează beneficii la nivel agricol, de mediu şi economic pentru fermieri,
pentru personalul operator al fabricii pentru societate în ansamblu, asigurând:

 Reciclarea ieftină şi fără riscuri de mediu a gunoiului animal şi a deşeurilor

organice.
 Producerea energiei regenerabile.
 Reducerea emisiilor de gaze cu functi de seră.
 securitate veterinară îmbunătăţită, prin sterilizarea digestatului.
 eficienţă a fertilizării îmbunătăţită.
 Mai puţine inconveniente cauzate de mirosuri neplăcute şi uncti.

32
  Beneficii economice pentru fermieri.
La nivel european cele mai multe fabrici de co-digestie centralizate sunt organizate sub
forma companiilor cooperatiste, fermierii care le aprovizionează cu materii prime fiind, în
acelaşi timp, acţionari şi functional.
De obicei, aceste companii posedă un comitet de directori, responsabil cu
managementul fabricii, cu angajarea personalului necesar, precum şi cu încheierea tuturor
acordurilor economice şi legale de cooperare cu privire la construcţia fabricii, aprovizionarea
acesteia cu materie primă, distribuirea/redistribuirea îngrăşământului rezultat,comercializarea
energiei şi finanţare.
În Danemarca, companiile cooperatiste s-au dovedit a fi functiona organizaţionale
fezabile din punct de vedere economic şi functional.

3.2. Descrierea unor instalatii realizate

Figura 3.2.1

Schema unui sistem de fermentare cu alimentare continua

In general componentele unei unitati de fermentare sunt reprezentate prin depozitul de

material organic ,fermentatorul propriu-zis ,depozitul de biogaz si de material organic
epuizat,sistemul de manipulare a materialului organic la mintroducerea si evacuarea din

33
fermentator ,sistemul de incalzire si de omogenizare a materialului si evacuarea din
fermentator,sistemul de incalzire si de omogenizare a materialului organic.sistemul de
incalzire si de manipulare a biogazului .
Fermentatorul este realizat din beton armat ,amplasate sub cota terenului si bine isolate
termic.
Incalzirea se realizeaza printr-o serpentine de la un boiler in care se arde biogaz.
Namolul care se acumuleaza la fundul fermentatorului este indepartat cu ajutoul unei
pompe de vid obisnuite.

3.3 Tehnologiile de prelucrarea a nămolurilor

Cantitățile de nămol ce rezultă din epurarea apelor uzate depind de calitatea apelor
uzate și de tehnologia de epurare adoptată.
În staţia de epurare se reţine şi se produce nămol în următoarele obiecte tehnologice:

- în decantoarele primare se reţin materiile solide în suspensie care trec de treapta de

degrosisare şi pot sedimenta gravitaţional în anumite condiţii de timp şi încărcare
superficială; poartă denumirea de nămoluri primare.
În aceste nămoluri este reţinut şi azot, în proporţie e N = 10 … 15% şi fosfor în proporţie
de eP = 5…10%;
- în bazinele anaerobe şi în bioreactoarele unde se desfăşoară procesele de
nitrificaredenitrificare se produce nămol suplimentar alcătuit din biomasa rezultată din
îndepărtarea substanţelor organice biodegradabile şi din eliminarea fosforului;

- în decantoarele secundare se reţine biomasa creată în bioreactoare, precum şi

materiile solide în suspensie care au trecut de treapta de epurare mecanică, complex de
substanţe care poartă denumirea de nămol activat;

Nămolul primar este dirijat spre treapta de prelucrare a nămolului.

Nămolul activat din decantoarele secundare este dirijat către bioreactor în zona anoxică,
aerobă sau în bazinul anaerob, după caz, ca nămol de recirculare în scopul menţinerii unei
anumite concentraţii de biomasă în reactorul biologic (recirculare externă).

34
 Surplusul (excedentul) de nămol activat este denumit nămol în exces şi este dirijat spre
treapta de prelucrare a nămolului; cea mai mare parte a biomasei din decantorul secundar este
recirculată continuu în sistemul biologic.

Nămolul în exces conţine 10% azot şi 15 % fosfor, cantităţi care ajung în treapta de
prelucrare a nămolului.

Se recomandă evacuarea continuă a nămolului activat din decantoarele secundare, dar dacă
nu este posibil, intervalul de timp dintre două evacuări de nămol nu trebuie să fie mai mare de 4 h
(cu măsuri adecvate la recircularea nămolului).
Decantoarele secundare sunt alcătuite în principal din:

− compartimente pentru decantarea propriu-zisă;

− sistemele de admisie şi distribuţie a apei epurate biologic;
− sistemele de colectare şi evacuare a apei decantate;
− echipamentele mecanice necesare colectării şi evacuării nămolului, precum şi
dispozitivele de închidere pe accesul şi evacuarea apei în şi din decantor, necesare
izolării fiecărui compartiment în parte în caz de necesitate (revizii, reparaţii, avarii);

- conducte de evacuare a nămolului activat şi de golire a decantorului ;

− pasarela de acces pe podul raclor ;
Nămolurile proaspete reţinute în staţiile de epurare prezintă caracteristici biologice şi
bacteriologice similare cu cele ale apelor uzate supuse epurării.

Tabelul 3.3.1

Nr. Nămol Nămol Nămol activat brut

crt. Indicatorul de calitate U.M. primar primar
brut fermentat
0 1 2 3 4 5
1 Materii solide totale % 5–9 2–5 0,6 – 1,2
(MST)
2 Materii solide volatile % din 60 – 80 30 – 60 59 – 88
MST
Grăsimi animale și
vegetale: % din 6 – 5 – 50 – 5 - 12
3
-solubile cu eter MST 30 –
-extractibile în eter

35
 7 –
35

4 Proteine % din 20 – 30 15 – 20 32 – 41
MST
5 Azot % din 1,5 – 4 1,6– 3 2,4 – 5
MST
6 Fosfor % din 0,8 – 2,8 1,5 – 4 2,8 – 11
MST
7 Potasiu % din 0–1 0–3 0,5 – 0,7
MST
8 Celuloză % din 8 – 15 8 – 15 –
MST
9 Fier % din 2–4 3–8 –
MST
10 Siliciu % din 15 – 20 10 – 20 –
MST
11 pH Unități 5–8 6,5 – 7,5 6,5 – 8
pH
12 Alcalinitate mg 500 – 2.500 – 580 – 1.100
CaCO3/l 1.500 3.500
13 Acizi organici mg/l 200 – 100 – 600 1.100 – 1.700
2.000
14 Capacitate energetică kJ/kg 23.000 – 9.000 – 19.000 – 23.000
MST 29.000 14.000
Compoziția chimică și biologică a nămolurilor.

MST = cantitatea de materii solide obținute în urma etuvării unei probe de nămol la
temperatura 105 C

3.3.1 Fermentabilitatea

Reprezintă parametrul care indică cantitatea și compoziția gazului, acizilor volatili

precum și valoarea pH-ului, înregistrate în urma analizei fermentării unei probe de nămol
proaspăt amestecat cu nămol bine fermentat.

Producția de biogaz rezultat (qbg) în urma fermentării anaerobe a substanțelor organice:

− pentru hidrocarbonați: qbg = 0,79 Nm3 biogaz/ kg s.o. redusă (50% CH4; 50 % CO2);

− pentru grăsimi: qbg = 1,25 Nm3 biogaz/ kg s.o. redusă (68% CH4; 32 % CO2);

− pentru proteine: qbg = 0,7 Nm3 biogaz/ kg s.o. redusă (71% CH4; 29 % CO2);

36
 Productia de gaz se referă la kg substantă organică, fiind maximă la materiile organice
cu o compozitie ridicată de grăsimi de natură organică. In cazul nămolului proaspăt provenit
din apele uzate urbane, cantitatea de gaz ce se poate produce este cuprins intre 0,85 - 1,0
Nm3 /kg materii solide organice degradate.

Dacă se consideră materia organică din nămolul proaspăt, atunci productia poate fi
estimată la 0,4 -0,7 Nm3gaz/kg materie organică introdusă in bazin spre fermentare.

3.3.2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngroșare independentă a

nămolului primar și a celui în exces și fermentare anaerobă într-o singură
treaptă.

Figura 3.3.2.1

Linia apei Cantități nămol

BNA - bazin cu nămol activat Vnp - volumul de nămol primar

DS - decantor secundar Np - cantitatea de nămol primar

37
 DP - decantor primar Nf - cantitatea de nămol fermentat

Qre - debit de recirculare nămol Nd - cantitatea de nămol deshidratat

Linia nămolului Vne – volumul nămolului în exces

SP nre - stație de pompare nămol de recirculare și în exces Ne – cantitatea de nămol în

exces
SPn - stație pompare nămol Npe – cantitatea de nămol primar și în
exces

RFN - rezervor de fermentare nămol Npec – cantitatea de nămol primar și în

exces după

BT - bazin tampon concentrare

DM - deshidratare mecanică Biogaz

CN - concentrator de nămol RG – rezervor de gaz

BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol; bg – biogas

Umiditate nămol Supernatant

wp – umiditatea nămolului primar ; s – supernatant w e – umiditatea

nămolului în exces; SPs – stație de pompare supernatant

∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare; lf – limita tehnică de fermentare

∆w f – creșterea de umiditate prin fermentare;

∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare ;

3.3.3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare

fermentare anaerobă în două trepte
− treapta primară (RFN 1) realizează reducerea substanțelor organice prin procedee de
fermentație anaerobă fără eliminare de supernatant și cu producere de biogaz, cu o
creștere a nămolulu efluent;

38
-treapta secundară (RFN 2) realizează o concentrare a nămolului, reduce umiditatea și
evacuează supernatantul;

Figura 3.3.3.1

Linia apei Cantități nămol

BNA - bazin cu nămol activat Vnp - volumul de nămol primar

DS - decantor secundar Np - cantitatea de nămol primar
DP - decantor primar Nf1, Nf2 - cantități de nămol fermentat
Q re - debit de recirculare nămol Nd - cantitatea de nămol deshidratat

Linia nămolului
Vne – volumul nămolului în exces
SPnre - stație de pompare nămol de recirculare și în exces
Ne – cantitatea de nmol în exces
SP n - stație pompare nămol
RFN1 - rezervor de fermentare nămol (treapta 1)
RFN2 - rezervor de fermentare nămol (treapta 2)
BT - bazin tampon

39
 DM - deshidratare mecanică
CN - concentrator de nămol
BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol;
Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar
we – umiditatea nămolului în exces
∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare
∆wf1, ∆wf1 – creșterea/reducerea de umiditate fermentare
∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare
Npe – cantitatea de nămol primar și în exces
Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz

3.3.4 Schema de prelucrare a namolurilor provenite din stații de epurare fără

decantor primar
Schema prezentată în figura 9.7 se aplică atunci când concentrațiile în substanțe
organice biodegradabile (CBO5) sunt reduse iar prevederea decantorului primar în schema de
epurare nu este justificată din punct de vedere tehnologic.
Nămolul în exces provenit din treapta de epurare biologică va trebui stabilizat (aerob
sau anaerob).
Figura 3.3.4.1

Schemă de prelucrare a nămolurilor.

40
 Linia apei Cantități nămol
BNA - bazin cu nămol activat Nf - cantitatea de n ămol fermentat
DS - decantor secundar Nd - cantitatea de nămol deshidratat
Qre - debit de recirculare nămol Vne – volumul nămolului în exces
Linia nămolului Ne – cantitatea de nămol în exces
SPnre - stație de pompare nămol de recirculare și în exces Nec – cantitatea de nămol în
exces după concentrare
RFN - rezervor de fermentare nămol
BT - bazin tampon
RG – rezervor de gaz
DM - deshidratare mecanică
bg – biogaz

CN - concentrator de nămol Supernatant

Umiditate nămol s – supernatant

we – umiditatea nămolului în exces SPs – stație de pompare supernatant

∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare lf – limita tehnic ă de fermentare
∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare
∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare.

41
 3.3.5. Factorii ce influențează fermentarea anaerobă

Fermentarea anaerobă se bazează pe prevederea unui timp de retenție hidraulic care să

permită stabilizarea materiilor volatile (organice).

Fiecare etapă de fermentare în parte: hidroliza, formarea de acizi și formarea de gaz

metan are un timp de retenție a materiilor solide; procesul apare dacă bacteriile nu se pot
dezvolta în condiții optime.

Temperatura influențează gradul de fermentare, viteza reacției de hidroloză și

formarea biogazului.

Temperatura determină timpul minim de retenție al materiilor solide necesar obținerii

unei distrugeri suficiente a materiilor volatile.

Din punct de vedere al temperaturii sistemele de fermentare anaerobă pot fi:

• sisteme criofile: t°C = 15 – 20°C; necesită volume mari, timp de retenție crescut
și nu utilizează încălzirea nămolului;

• sisteme mezofile: t°C = 30 – 37°C; cele mai numeroare aplicații;

• sisteme termofile: t°C = 50 – 57°C; asigură procente mari de neutralizare a
agenților patogeni; costuri de operare ridicate.

Producția optimă de gaz metan are loc la un nivel al Ph-ului cuprins între 6,8 și 7,2.
Reducerea pH-ului în timpul proceselor fermentării inhibă formarea de biogaz putând
conduce în final la eșuarea proceselor de fermentare.
Procesele de amestec, încălzire și modurile de alimentare – evacuare a nămolului pot
minimiza perturbările procesului de fermentare
Substanțele de tip: amoniac, metale grele și sulfuri în concentrații mari pot crea condiții
instabile în interiorul rezervoarelor de fermentare., fiind substante toxice.

3.3.6 Bilanțul de substanță pe linia nămolului

Are rolul să amestece și să omogenizeze diverse tipuri de nămoluri ce rezultă din

procesele de epurare pentru a obține un amestec uniform.

În aceste bazine se realizează o egalizare a debitelor de nămol în vederea asigurării unui

debit constant pentru procesele de prelucrare din aval.

42
  Cantitatea de nămol efluentă (exprimată în substanță uscată) constituie
suma celor două cantități de namol influente:

unde:
Nef – cantitatea de nămol efluentă, (kg s.u/zi);
Ninf 1, Ninf 2 – cantitățile de nămol influente, (kg s.u./zi);

 Volumele de nămol influente în bazinul de omogenizare – egalizare :

unde:
Vninf 1, Vninf2 – volumele zilnice de nămol influente, (m3/zi);
Ninf 1, Ninf2 – cantitățile de nămol influente, (kg s.u./zi);
winf 1, winf2 – umiditățile nămolurilor influente, (%);

 Umiditatea nămolului efluent:

unde:
wef – umiditatea nămolului efluent, (%);

winf 1, winf2 – umiditățile nămolurilor influente, (%);

Vninf 1, Vninf2 – volumele zilnice de nămol influente,

(m3/zi);

3.3.7 Fermentarea anaerobă a nămolului într-o singură treaptă

Fermentarea anaerobă (fermentarea) a nămolului într-o singură treaptă realizează

reducerea (stabilizarea) substanței organice din nămol în absența oxigenului molecular (condiții
anaerobe); de regulă aceasta se utilizează la stabilizarea nămolurilor concentrate ținându-se
seama de faptul că în urma concentrării rezultă volume mult mai reduse, deci un necesar de
capacitate de stabilizare mai redus.

43
 Figura 3.3.7.1

În urma procesului de fermentare, o parte din substanța organică este transformată în

substanță minerală, biogaz și apă.

Procentul de substanță organică transformată constituie limita tehnică de fermentare (l f)

a procesului considerată la calculul cantității zilnice de nămol efluent (fermentat), exprimată în
substanță uscată.

Cum fermentarea anaerobă are loc fără evacuare de supernatant, în urma procesului
rezultă o creștere a umidității (∆wf).

Figura 3.3.7.2

Cantități nămol: Caracteristici nămol:

Ninf – cantitatea de nămol influentă winf – umiditatea nămolului influent
Nef – cantitatea de nămol efluent wef – umiditatea nămolului efluent
44
 Vninf – volumul de nămol ∆wf – creșterea umidității prin
influent Vnef – volumul de fermentare lf – limita tehnică de
nămol efluent fermentare
bg – biogaz

• Cantitatea de nămol influentă:

+ (kg s. u/zi)
#¯ =
unde:
ßÍ = (1 − g) ∙ #¯ (kg s. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală; ßë =
g ∙ #¯ (kg s. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță organică;

− procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %);

• Volumul de nămol influent:

unde:
Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi);
Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi);
winf – umiditatea nămolului influent, (%);

¡¢ ¢Æ − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3);

• Cantitatea de nămol efluent:
¯ = + ^1 − F¯a ∙ (kg s. u/zi)
unde:
Nef – cantitatea de nămol efluentă, (kg s.u/zi);
Nm, No – definiți anterior;

lf – limita tehnică de fermentare, (40 – 55 %);

• Umiditatea nămolului efluent x¯ = x#¯ + x¯ (%)

• unde:
wef – umiditatea nămolului efluent, (%);
winf – umiditatea nămolului influent, (%);

∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare, (1 – 2%)

• Volumul de nămol efluent:

45
 unde:
Vnef – volumul zilnic de nămol efluent, (m3/zi);
Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi);
¡¢ÅÆ − greutatea specifică a nămolului efluent, (kgf/m3);
wef – umiditatea nămolului efluent, (%);

Nămolul influent la fermentarea anaerobă poate fi: nămol primar, nămol primar
concentrat, nămol în exces concentrat, nămol primar în amestec cu nămol în exces
concentrat,nămol biologic concentrat, nămol primar în amestec cu nămol biologic
concentrate.

3.3.8 Fermentarea anaerobă a nămolului in două trepte

Fermentarea anaerobă în două trepte realizează reducerea substanței organice în prima

treaptă, fără eliminare de supernatant și cu producție de biogaz și o concentrare a nămolului în
treapta a doua.

Mecanismul reducerii substanței organice din treapta I de fermentare este identic cu

cel prezentat la ; în treapta a II-a, fără amestec și recirculare internă a nămolului, are loc o
concentrare gravitațională a nămolului fermentat în prima treaptă cu eliminare de supernatant și
producere de biogaz.

Figura 3.3.8.1

Ninf RFN 1 Nef 1 RFN 2

Nef 2
winf wef 1 wef 2
Vninf Vnef 1 Vnef 2
bg
bg
s
bg RG bg
Valorificare

Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) în 2 trepte cu rezervor de gaz (RG).

Figura 3.3.8.2
46
 Fermentarea anaerobă în două etape.

Fermentarea anaerobă de mare încărcare în două trepte cuprinde

doua faze:

-faza I: hidroliza substanței organice; timpul de retenție hidraulic: 2 zile; t°C = 55 °C;

-faza II: producția de biogaz; timpul de retenție hidraulic: 10 zile; t°C = 37 °C

Avantajele fermentării în două faze (termofilă – mezofilă):

− preluare în condiții mai bune a variațiilor de încărcare organică;

− pe ansamblul procesului de fermentare reducerea volumelor construite cu 30%;

− nămolul procesat în faza termofilă va fi procesat în condiții mai bune în faza mezofilă

(vâscozitate mai redusă, fluiditate mai mare);

− calitatea nămolului fermentat mai bună: se distrug bacteriile patogene;

Tabelul 3.3.8.1
Tipul procesului de fermentare
Nr. Mezofilă într-o Termofilă într-o
În două trepte
crt. Parametrii U.M. singură treaptă singură treaptă
Etapa I: Etapa aIIa:
Etapa I Etapa I
Termofilă Mezofilă
0 1 2 3 4 5 6
Timpul de
1 zile 16 – 25 1,5 – 3 8 – 12 8 – 12
retenție hidraulic
Încărcarea
2 kg/m3,zi 1,5 – 2,5* 10 – 30* 2 – 4* 2,5 – 5*
organică

Dimensionarea tehnologică constă din:

47
 a) determinarea volumului, a cantității, umidității și caracteristicile nămolului;
b) determinarea volumului rezervorului de fermentare a nămolului;
c) condiționări tehnice privind: alegerea pompelor; alegerea schimbătorilor de
căldură; determinarea diametrelor conductelor de nămol, a conductelor de agent
terminc, de gaz; determinarea volumului de gaz de fermentare, de agent terminc, de
supernatant; izolația termică a RFN dispusă pe peretele exterior al cuvei trebuie corect
aleasă, în special din punct de vedere a calității și bine executată în scopul păstrării
acesteia în stare uscată.

Etapele de dimensionare prezentate mai sus, pot fi detaliate astfel:

a) Determinarea volumului, a cantității, umidității și caracteristicile nămolului se
face pe baza bilanțului de substanțe pe linia nămolului
b) Volumul rezervorului de fermentare a nămolului se determină pe baza următorilor
parametrii tehnologici de dimensionare:

• Încărcarea organică a rezervorului:

• Cantitatea de nămol fermentat:

¯ = ^1 − F¯a ∙ + (kg s. u.⁄zi) (9.48)
unde:
IoRFN – încărcarea organică a rezervorului de fermentare a nămolului,
(kg s.o./m3 RFN, zi); lf = 40 –
55% - limita tehnică de fermentare;

Nf – cantitatea zilnică de nămol fermentat, exprimată în substanță uscată,

( kg s.u./zi);
No = (ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță organică conținută în nămolul
influent în rezervorul de fermentare, exprimată în substanță
uscată, (kg/zi);

ɛ - coeficient de reducere,( %);

Nm = (1 - ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță minerală conținută în nămolul
influent în rezervorul de fermentare, exprimată în substanță
uscată, (kg/zi);

Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent în rezervorul de fermentare, exprimată

în substanță uscată, (kg s.u./zi);

48
 • Timpul de fermentare:

− Tf = 90 ... 150 zile – pentru fermentarea criofilă;

− Tf = 20 zile – pentru fermentarea mezofilă; − Tf = 10 zile – pentru

fermentarea termofilă;

• Volumul rezervorului de fermentare: r+«? = ª¯ ∙ r# #¯ (m ⁄zi)

(9.49)

unde:
Tf – definit anterior;
Vninf – volumul de nămol influent calculat la bilanțul de substanțe pe linia nămolului
§(m3/zi);

C1 – căldura necesară încălzirii nămolului proaspăt, (kcal/zi);

C2 – căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă, pereți și radier, (kcal/zi);
Vninf – volumul zilnic de nămol influent în rezervorul de fermentare, (m3/zi);
Cn = 1000 kcal/m3,grad– căldura specifică (cantitatea de căldură necesară
creșterii temperaturii cu 1°C);

−viteza biogazului rezultat în urma fermentării trebuie să fie cuprinsă între

5 – 15 m/s;
-Volumul teoretic zilnic de biogaz se determină considerând o producție specifică
qbg în dm3 biogaz/kg s.o.red.

unde:
QG – volumul teoretic zilnic de biogaz,( m3/zi);
QG ef – volumul efectiv zilnic de biogaz,
(m3/zi);

qbg – se va estima pe baza unor calități de nămol similare și prin studii “in

situ”; . red

49
 Când nu se cunoaște graficul de consum al biogazului, volumul rezervorului se consideră
egal cu producția de biogaz în 8 ore.

Biogazul produs prin fermentarea anaerobă a nămolului este colectat pentru a fi

valorificat sau eliminat prin ardere.

Biogazul rezultat în urma fermentării anaerobe conține aproximativ 65 – 70% CH 4,

25 – 30% CO2 și cantități mici de N2, H2, H2S, vapori de apă și alte gaze.

Biogazul de fermentare are o greutate specifică de aproximativ 0,86 din greutatea

specifică a aerului.

Biogazul de fermentare conține 65% metan și puterea calorică a gazului de fermentare

este de 21.000 – 22.400 kJ/m3.

3.3.9 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă

Obiectivul fermentării anaerobe este reducerea agenților patogeni, a cantității de biomasă
prin distrugerea parțială a materiilor volatile și producerea de biogaz.

Figura 3.3.9.1

Enzime
extracelulare Acizi Metan
Substante organice Substante organice
complexe Hidroliza complexe organici CO2

Carbohidrati Glucoza Acid acetic Material celular

Proteine Amino acizi Acid propionic Substanta mineralizata
Lipide Acizi grasi Acid lactic ( stabilizata )
Substante organice +
PO-34
fosfohidrante Material celular
Schema proceselor în fermentarea anaerobă.

Deoarece fermentarea anaerobă este realizată biologic și depinde de dezvoltarea

microorganismelor reducerea materiilor volatile se realizează în proporție de 40 – 50 %
(limita tehnică de fermentare).

3.3.10 Stabilizarea aerobă

Stabilizarea aerobă reprezintă tehnologia de oxidare a substanțelor organice
biodegradabile și reducerea organismelor patogene prin procese biologice, aerobe.

Procesul de stabilizare aerobă este un proces de epurare biologică cu peliculă în

suspensie.

Obiectivele proceselor de stabilizare aerobă:

50
 • producerea de nămol stabil prin oxidarea substanțelor organice biodegradabile;
• reducerea masei și a volumului;
• reducerea organismelor patogene și condiționarea pentru prelucrarea ulterioară.
Procesul de stabilizare aerobă implică costuri mari pentru energie asociate cu energia
necesară pentru transferul oxigenului.

Dezavantaje: eficiența redusă a proceselor în timpul perioadelor reci, incapacitatea de a

produce un produs secundar folositor – biogaz.

3.3.11 Valorificarea nămolurilor

Nămolul din statiile de epurare urbane contin, in afară de gazele de fermentare, unele
substante care pot fi valorificate.

Unele dintre acestea, cum sunt substantele hrănitoare pentru sol si plante si-au găsit o
largă utilizare. In schimb, recuperarea de metale si de alte substante utile se aplică in special,
la nămolurile provenite din apele uzate industriale.

Unele dintre acestea, cum sunt substantele hrănitoare pentru sol si plante si-au găsit o
largă utilizare.

In schimb, recuperarea de metale si de alte substante utile se aplică in special, la

nămolurile provenite din apele uzate industriale.

Valorificarea energetică a nămolului prin incinerare, în sistem de cogenerare,

transformă conţinutul energetic al nămolului în energie termică şi electrică, care vor fi
folosite ulterior pentru a reduce consumurile proprii de energie în procesele de tratare a apelor
uzate şi a namolului.

La nivel european, valorificarea in agricultură a nămolului din statiile de epurare

urbane a făcut obiectul unei reglementări comune (Consiliul European - 1986) cunoscută sub
denumirea Directiva CEE 86/278 care are rolul de a reglementa utilizarea nămolului in
agricultură in asa fel incat să se evite efectele nocive asupra solului, vegetatiei, animalelor si
omului, incurajand, totodată, utilizarea lui de către agricultori tocmai pentru a coordona
legislatia internă a tărilor componente, astfel incat să nu apară disfunctionalităti in
comercializarea produselor agricole.
51
 Legislația Uniunii Europene în domeniul utilizării agricole a nămolurilor poate fi
sintetizată după cum urmează:

• Directiva nr. 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate orășenești stabilește că

„nămolul provenit din epurarea apelor uzate se va reutiliza ori de câte ori acest lucru
este adecvat” și „traseele către locul de stocare a nămolului se vor reduce la
maximum pentru a reduce efectele negative asupra solului”.

• Directiva 86/278/EEC pentru protecția mediului și în special a solurilor, în cazul

utilizării agricole a nămolurilor. Aceasta stă la baza controlului calității nămolurilor
și solurilor și limitează aceste utilizări la situațiile când se pot asigura avantaje
economice pentru culturi.

• Directiva 91/676/EEC privind prevenirea poluării solurilor și apelor subterane cu

azotați – stabilește controlul asupra răspândirii nămolurilor în zone cu tendințe de
eutrofizare sau poluare cu azotați prin indicarea unor zone maxime de azot.

3 4 .Tehnologii de valorificare a potentialului energetic din biomasa

Digestia anaerobă (AD) AD reprezintă un proces biochimic, prin care substraturi
organice complexe (biomasă vegetală şi deşeuri, gunoi animal, deşeuri organice, ape
reziduale, nămoluri provenite din sistemul de canalizare etc.) sunt descompuse, în absenţa
oxigenului, până la stadiul de biogaz şi digestat, de către diverse tipuri de bacterii anaerobe.
Dacă substratul supus AD este constituit dintr-un amestec de două sau mai multe
materii prime (de exemplu, gunoi animal şi reziduuri organice din industria alimentară),
procesul poartă numele de co-digestie.
Co-digestia este întâlnită în cazul celor mai multe aplicaţii pentru biogaz.
Numeroase tipuri de biomasă pot funcţiona ca substraturi (materii prime) pentru
producerea de biogaz prin procesul AD.
Cele mai întâlnite categorii de materii prime sunt: gunoiul de grajd; reziduuri şi
produse agricole secundare; deşeuri organice digerabile din industria alimentară şi agro-
industrii (de origine vegetală şi animală); fracţia organică a deşeurilor menajere şi din
catering (de origine vegetală şi animală); nămoluri de canalizare; culturi energetice (porumb,
trestie chinezească, sorg, trifoi) sau deşeurile adecvate producerii biogazului.
Utilizarea gunoiului animal drept materie primă pentru procesul AD prezintă unele
avantaje, datorită proprietăţilor acestuia: conţinut în inoculi ai bacteriilor anaerobe naturale;

52
conţinut de apă ridicat (4-8% în gunoiul lichid), acţionând ca solvent pentru celelalte co-
substraturi şi asigurând omogenizarea şi fluiditatea corespunzătoare a biomasei; ieftin şi uşor
accesibil, fiind colectat ca reziduu din fermele zootehnice.
În ultimii ani, a fost testat şi introdus un alt tip de materie primă, pentru a fi supus
procesului AD: aşa-numitele plante energetice (DEC - culturi energetice dedicate), care sunt
cultivate în mod special pentru scopul producţiei de energie/biogaz.
Soluţii tehnice de valorificare a potenţialului energetic din biomasa agricolă
La nivelul societăţii moderne, producerea de biogaz prin intermediul procesului AD
este larg utilizată pentru tratamentul reziduurilor provenite din crescătorii (gunoiului de
grajd), pentru producerea de energie regenerabilă şi pentru îmbunătăţirea proprietăţilor de
îngrăşământ ale gunoiului animal.
În ţări cu o importantă producţie agricolă, continua înăsprire a legislaţiei şi
reglementărilor cu privire la depozitarea şi reciclarea gunoiului animal şi a deşeurilor
vegetale a condus la creşterea interesului pentru procesul AD. Mai mult, ultimele evoluţii
arată o preocupare din ce în ce mai mare în rândul fermierilor pentru cultivarea plantelor
energetice, cu scopul utilizării acestora drept materie primă pentru producerea de biogaz.
În acest sens fabricile agricole de biogaz procesează, în principal, substraturi
provenite din agricultură ,de exemplu, gunoi de grajd, reziduuri şi produse secundare din
culturile agricole, culturi energetice dedicate.

Figura nr.3.4.1

53
 Valorificarea potentialului energetic din biomasa

3.5 Soluţii tehnice de valorificare a potenţialului energetic din biomasa agricolă

La nivelul societăţii moderne, producerea de biogaz prin intermediul procesului AD
este larg utilizată pentru tratamentul reziduurilor provenite din crescătorii (gunoiului de
grajd), pentru producerea de energie regenerabilă şi pentru îmbunătăţirea proprietăţilor de
îngrăşământ ale gunoiului animal.
În ţări cu o importantă producţie agricolă, continua înăsprire a legislaţiei şi
reglementărilor cu privire la depozitarea şi reciclarea gunoiului animal şi a deşeurilor
vegetale a condus la creşterea interesului pentru procesul AD.
Mai mult, ultimele evoluţii arată o preocupare din ce în ce mai mare în rândul
fermierilor pentru cultivarea plantelor energetice, cu scopul utilizării acestora drept materie
primă pentru producerea de biogaz.
În cele ce urmează vom detalia soluţiile tehnice corespunzătoare valorificării a
potenţialului energetic din biomasa agricolă.
În acest sens fabricile agricole de biogaz procesează, în principal, substraturi
provenite din agricultură (de exemplu, gunoi de grajd, reziduuri şi produse secundare din
culturile agricole, culturi energetice dedicate, DEC, etc.).
Gunoiul animal bovin şi cel porcin reprezintă materia primă de bază pentru cele mai
multe fabrici de biogaz, deşi, în ultimii ani, numărul fabricilor care utilizează DEC a crescut.

54
 Pe lângă tipurile de materii prime tradiţionale, după anul 2000 a fost iniţiată cultivarea
plantelor energetice pentru producerea biogazului, au fost efectuate importante cercetări cu
privire la tehnologiile de conversie a materiilor prime în biogaz, au fost introduse şi adaptate
noi tipuri de digestoare, de sisteme de alimentare, de facilităţi pentru depozitare, etc.
Atât sistemele de AD în mediu uscat, cât şi în cel umed sunt îmbunătăţite în mod
continuu, prin activităţi de cercetare de înalt nivel, care se concentrează atât pe asigurarea
stabilităţii operaţiilor şi a proceselor, pe performanţe, cât şi pe găsirea unor noi combinaţii de
substraturi.
Utilizarea biogazului pentru producţia combinată de căldură şi electricitate (CHP) a
devenit aplicaţia standard pentru cea mai mare parte a proiectelor pentru biogaz din Europa.
În ţări precum Suedia, Olanda şi Germania, biogazul îmbunătăţit a fost, de asemenea,
utilizat şi ca biocombustibil pentru transport.
În aceste ţări au fost stabilite reţele de distribuţie şi construite staţii de îmbunătăţire şi
îmbuteliere.
Îmbunătăţirea biogazului şi alimentarea reţelei de gaze naturale reprezintă o aplicaţie
relativ recentă, iar primele instalaţii de alimentare a reţelei de gaze naturale cu biometan au
fost realizate în Germania şi Austria.
Cea mai nouă utilizare a biogazului este cea din domeniul pilelor electrice, care deja
reprezintă o tehnologie evoluată şi disponibilă comercial, funcţionând în ţări precum
Germania.

3.6 Motivaţia şi beneficiile producţiei de biogaz

Valorificarea potenţialului energetic din biomasă constituie o metodă aplicată cu
succes în câteva ţări cu populaţii mari din Asia.
În acest sens în China sunt peste 10 milioane de astfel de instalaţii, ceea ce face ca în
regiunile rurale aceste instalaţii să asigue peste 80 % din producţia de energie necesară.
Procedeul denumit „Globar Gas Schema” este folosit în India de peste 75 de ani, fiind
aplicat în peste 80 mii de instalaţii în funcţiune.
Una dintre principalele probleme de mediu ale societăţii de astăzi este creşterea
continuă a cantităţii de deşeuri organice.
Producerea biogazului prin digestie anaerobă (AD) este considerată a fi tratamentul
optim în cazul gunoiului animal, precum şi în acela al unei largi varietăţi de deşeuri organice
pretabile acestui scop, deoarece astfel respectivele substraturi sunt transformate în energie
recuperabilă şi în îngrăşământ organic pentru agricultură.
55
 Practica arată că substraturile iniţiale cele mai adecvate pentru producerea biogazului
sunt materiile prime regenerabile cum sunt porumbul, floarea-soarelui sau secara.
Astfel gunoiul de grajd solid sau lichid dar şi deşeurile organice pentru care nu mai
există nici o altă posibilitate de valorificare permit obţinerea de biogaz dacă materiile
organice conţin într-un procent foarte mic lignină (structuri de lemn).
În contextul descris mai sus obiectivul principal al tehnologiilor biologice este de
dezvoltare a unor microorganisme în condiţii de temperatură propice (mezofil, cca. 39 ° C)
pentru obţinerea unei “biomase” bogată în gaz metan.
Biomasa utilizată, supranumită substrat înmagazinează energie solară, prin procesele
de fotosinteză ale plantelor din care provine.
Descompunerea substratului de origine vegetală sau animală se realizează în natură
prin microorganisme, fără a fi necesar nici-un aport energetic.
AD reprezintă un proces microbiologic de descompunere a materiei organice, în lipsa
oxigenului, întâlnit în multe medii naturale şi aplicat astăzi la scară mare pentru producerea
de biogaz în reactoare-cisternă, etanşe împotriva pătrunderii aerului, în mod obişnuit
denumite digestoare.
O largă varietate de microorganisme sunt implicate în procesul anaerob, în urma
căruia rezultă două produse finale: biogazul şi digestatul.
Biogazul este un gaz combustibil, care constă din metan, dioxid de carbon, şi cantităţi
mici de alte gaze şi microelemente.
Digestatul reprezintă substratul descompus anaerob, bogat în macro- şi micro-
nutrienţi, care poate fi utilizat, prin urmare, drept îngrăşământ pentru plante.
Biogazul produs prin procesul AD este ieftin şi constituie o sursă de energie
regenerabilă, acesta producând, în urma combustiei, CO2 neutru şi oferind posibilitatea
tratării şi a reciclării unei întregi varietăţi de reziduuri şi produse agricole secundare, a
diverselor bioreziduuri, a apelor reziduale organice provenite din industrie, a apelor menajere
şi nămolurilor de canalizare, pe o cale sustenabilă şi “prietenoasă” cu mediul înconjurător.
Criza energetică de la începutul anilor 1970 a adus o nouă provocare cu privire la
utilizarea combustibililor regenerabili, inclusiv a biogazului rezultat din procesele AD.
În acelaşi timp, biogazul aduce un mare număr de beneficii de natură socio-
economică, atât pentru fermierii implicaţi în mod direct în producerea acestuia, cât şi la
nivelul întregii societăţi.

56
 Din toate aceste motive, biogazul rezultat prin procesele AD constituie una dintre
principalele priorităţi ale strategiei europene privitoare la biocombustibili şi energie
regenerabilă.
Beneficii la nivelul societăţii
- sursă de energie regenerabilă;
- emisii reduse de gaze cu efect de seră şi diminuarea încălzirii globale;
- dependenţă scăzută de importul de combustibili fosili;
- contribuţie la directivele UE pentru energie şi protecţia mediului;
- reducerea deşeurilor;
- crearea de noi locuri de muncă;
- utilizare flexibilă şi eficientă a biogazului;
- reducerea necesarului de apă.

Beneficii pentru fermieri

- venituri suplimentare pentru fermieri;
- digestatul, un îngrăşământ valoros;
- circuit închis al nutrienţilor, fig.10.1;
- flexibilitate în utilizarea diferitelor tipuri de materii prime;
- mirosuri slabe şi insecte puţine
Figura nr.3.4.2

Circuitul sustenabil al biogazului provenit din procesul AD (Al Seadi,2001)

57
 CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ. STATIA NOUA DE EPURARE IN

AGLOMERAREA TULCEA

4.1 Raport privind functionarea liniei de fermentare si a liniei de biogaz la

incarcatura actuala din SE Tulcea

In conformitate cu Documentatia de Atribuire CL4 si a proiectului – Descrierea

procesului – calcule de proces , cantitatea zilnica de namol de prelucrat este de 7284 kg/zi.
Avand in vedere cantitatea estimata si la o substanta uscata de cca. 6% reprezentand
cca. 121 m3/zi namol de prelucrat, s-a dimensionat o instalatie de fermentare formata din
doua digestoare a 1400 m3 volum util fiecare luand in considerare un timp de retentie de 20
zile la o temperatura de 35 C.
Pentru calculul productiei de biogaz considerandu-se un factor mediu de 70% din
debitul nominal , 91mc/h, rezulta cca.64mc/h –valoarea medie de productie de biogaz.
In etapa actuala debitul de apa uzata la intrarea in SE este de cca.25% din debitul
proiectat – 15940mc/zi la o incarcare de cca.50% fata de datele din Documentatia de
Atribuire. Plecand de la aceste date si in conformitate cu Manualul de functionare –
Punere in functiune linia de fermentare – linia de biogaz s-a procedat la demararea doar a
unei singure linii de fermentare si in speta digestorul nr.2 la temperatura de 20-25 C
estimandu-se initial o cantitate de namol de cca. 700 kg/zi si la o substanta uscata de cca.4%
reprezentand cca.18mc/zi.
Punerea in functiune a liniei de fermentare s-a facut cu respectarea Manualului de
functionare si a constat din mai multe etape :
Etapa 1 – Pregatirea instalatiilor principale si auxiliare:
1-Efectuarea testului de etansare si presiune la digestor:
Testul de etansare si presiune s-a executat cu respectarea Procedurii de testare
etansare cu apa ,test finalizat la finele lunii mai 2015;
2-Efectuarea testelor de functionare cu apa la mixerul digestorului si la pompele de
recirculare namol.
Testele au fost executate in acelasi timp cu testul de etansare la digestor si s-au
confirmat prin fisele de testare transmise la Inginer.
58
 Etapa 2 – Umplerea digestorului cu apa epurata din efluent.
Procesul de umplere a durat cca. 3zile in perioada 10-12.06.2015.
Temperatura apei a fost de 21 C si un pH=7,8.
Alimentarea digestorului cu apa epurata s-a facut prin partea de aspiratie a pompei de
recirculare namol .
Pe perioada umplerii s-a asigurat evacuarea corespunzatoare a aerului din digestor
prin deschiderea unei guri de DN150 si a supapei de supra-sub presiune din care s-a scos
lichidul de compensare.
Umplerea s-a facut pana la nivelul de 12,5m ,nivelul normal de functionare.
Dupa terminarea umplerii s-a pornit mixerul digestorului pe manual din SCADA si
pompa de recirculare namol prin introducerea in flux a schimbatorului de caldura aferent
digestorului nr.2.
Etapa 3 – Alimentarea digestorului cu namol ingrosat.
In data de 13.06.2015 s-a inceput alimentarea cu namol ingrosat cu o substanta uscata
de 4-5%.
Alimentarea cu namol s-a facut in primele 5 zile cu doze de cca.50kg/zi dupa care s-a
crescut treptat in conformitate cu procedura aprobata pana la data de 10.07.2015 dupa care
doza zilnica de namol a fost constituita din intreaga cantitate rezultata din proces.
Namolul ingrosat alimentat a avut o SU de 4-5% si un continut de substanta organica
de 60-62%.
Pentru a asigura o alimentare continua cu namol ingrosat s-a incercat reducerea
continutului de SU spre 2% , dar din cauza cantitattii mari de solide in filtratul masinii de
ingrosat(din analize a rezultat cca. 2000-2200mg/l) s-a renuntat la aceasta procedura.
Avand in vedere acest lucru in continuare s-a alimentat namol ingrosat cu SU>6%.-
pentru a se evita deplasarea namolului alimentat spre baza digestorului s-a procedat la oprirea
mixeruluicu cca. o ora inainte de inceperea alimentarii si pornirea lui dupa o ora de la oprirea
alimentarii cu namol.-timp de 9 zile s-a dozat o cantitate de namol ingrosat de cca. 700kg/zi
dar odata cu cresterea debitului de apa uzata in SE(debitul a crescut cu cca.25% fata de cel
traditional) a crescut si debitul de namol rezultat din procesul biologic.
Incepand cu data de 11.07.2015 cantitatea de namol ingrosat a crescut la cca.900 –
920kg/zi.-periodic s-au facut determinari de pH ,MTS si substanta organica din apa din
digestor.-pH a variat de la 6,88 la 7,2 iar corectia s-a facut prin dozarea periodica de var
hidratat.-substanta organica a variat intre 56-57%.-temperatura de fermentare a crescut

59
natural situindu-se in momentul de fata in jurul valorii de 26 C.-substanta solida din apa din
digestor a crescut treptat in functie de alimentarea cu namol.
In momentul de fata este de cca. 18000mg/l.periodic s-au facut determinari de
continut de CH4 din biogaz.
Prima determinare de CH4 a fost in data de 17.07.2015 cu o valoare de 9,6%.
Substanta solida la aceasta data a fost de cca.9200mg/l ,ph=6,96 si temperatura de
23,7 C. Urmatoarele determinari de CH4 au fost :
-24.07.2015 - CH4 = 46,9% , pH = 7,02 , substanta solida = 11200mg/l,temperatura=
24,3 C;
-28.07.2015 – CH4 = 62,4% , pH = 6,99 ,substanta solida = 12600mg/l , temperatura
= 24,7 C;
-5.08.2015 – CH4 = 66,6 % , pH = 7,01 , substanta solida = 14400 mg/l , temperatura
= 25,5 C;
Incepand cu data de 4.08.2015 s-a reglat nivelul in digestor pentru o presiune la
biogas de 27 – 28 mbar,prin reglarea nivelului de lichid din supapa de supra-sub presiune si a
telescopului din cutia de namol .
Pana la acest stadiu gazul rezultat a fost eliberat in totalitate in atmosfera prin supapa
de presiune prin golirea totala a lichidului de contrapresiune.
Incepand cu data de 4.08.2015 s-a introdus in circuit linia de biogas prin conectarea
arzatorului cu flacara.
In aceasta etapa am considerat ca introducerea in circuit a gazometrului nu este
oportuna avand in vedere cantitatea de biogas produsa si functionarea discontinua a
arzatorului cu flacara indifferent de temperatura de fermentare mentinuta.
Avand in vedere concentratia corespunzatoare a continutului de CH4 din biogaz ,in
ziua de 4.08.2015 s-a aprins arzatorul cu flacara la o functionare intermitenta pana la scaderea
presiunii biogazului la cca.20mbar.
Debitul de biogas in timpul arderii a fost de cca.55-70 m3/h pentru o perioada scurta
de timp.

Concluziile testului :
-procesul de fermentare s-a desfasurat cu respectarea manualului de functionare
aprobat;
-temperatura de fermentare a crescut natural de la 21 C la 26 C in momentul de fata;
- concentratia actuala de namol in digestor este actualmente de cca. 1,7%;
60
 - in conformitate cu incarcarea organica actuala si temperatura de fermentare ,timpul
de retentie si masa de namol din digestor , cantitatea si calitatea biogazului produs este cu
mult peste asteptariconfirmand evaluarile din anumite studii de cercetare si normative de
proiectare pentru temperature la care s-a desfasurat procesul de fermentare.
Cresterea eficientei procesului de fermentare pentru etapa actuala :
1-Cresterea eficientei in conditiile actuale de temperatura - 25 – 26 C se poate face prin :
-cresterea masei de namol in digestor la cca. 4% . In aceste conditii la o cantitate zilnica de
namol rezultata din procesul biologic de cca. 920 kg/zi pentru a creste masa de namol de la
cca. 25000kg
-(1,8%) la cca. 56000 kg trebuie sa se functioneze suplimentar cca.40 de zile.
-in conformitate cu literatura de specialitate in aceste conditii va creste cantitatea de
biogas produsa cu aprox. 30 % fata de momentul de fata.
Pentru o functionare continua la temperatura de 35 C si la un timp de retentie de 20 –
25 de zile si la o concentratie de namol in digestor de cca.4% ,cantitatea de namol necesara ar
fi de cca. 2500 kg/zi.
Asa cum s-a amintit mai sus incalzirea la 35 C la incarcarea actuala se poate face cu
urmarirea stricta a evolutiei procesului de fermentare pe baza unei proceduri intocmite
Atunci cand se constata ca continuarea procesului de fermentare poate periclita
siguranta echipamentelor ,acesta trebuie oprit si conform manualului de functionare care se
va intocmi se va trece la pregatirea pentru conservare ale instalatiilor .

4.2 Instalatie de Biogaz pe baza de siloz de porumb

Compusa din urmatoarele:

1.Platforma de depozitare a silozului de porumb.
O platforma imprejmuita eventual cu ziduri din beton. Silozul se acopera cu o folie
poliplan pentru a nu se usca.
Figura 4.2.1

61
 2.Fermentorul principal.
Un recipient din beton sau inox in care se introduce substratul spre fermentare.
Acesta este inchis sus cu o membrane
Figura 4.2.2

3.Eventual un fermentor secundar, similar fermentorului principal.

Se utilizeaza doar la instalatiile ce tin substratul min. 80 de zile pentru a mari
volumul de fermentare.
Aici se introduce mecanic substratul prefermentat, care mai produce inca biogaz.
4.Eventual depozitul pentru bioingrasamintele ce provin din fermentoare.
De aici se preia bioingrasamintul in cisterne si se imprastie pe ogor.
Figura 4.2.3

5.Amestecatoare pe doua directii, care nu permit formarea unei cruste deasupra

substratului care ar impiedica degajarea libera a biogazului.

62
 Acestea sunt amplasate in fermentoare.
Figura 4.2.4

6.Instalatii de incalzire si mentinere a temperaturii mezofile de cca. 39 ° C necesare si

propice dezvoltarii microorganismelor si fomarii biogazului.
Acestea se confectioneaza din Inox pentru a rezista mediului acid din substrat.
7.Recipientul de incarcare a masei verde.
Recipientul poate functiona gravitational ca o palnie mare, sau ca un container
deschis, dar cu un sistem de transport al silozului.

63
 Figura 4.2.5

8.Dozator masa verde.

Este vorba de un ax spiralat ( snec ) ce transporta conform unei comenzi cantitatea de
siloz necesara improspatarii masei verde din fermentorul principal.
9. Sistemul de transport al substratului prin tevi, pompe si senzori.
Figura 4.2.6

10.Sistemul de transport al biogazului prin tevi, pompe si sensori analitici.

11.Sistemul de purificare al biogazului. Un “dus” pentru separarea metanului de
bioxidul de carbon si hidrosulfuri.
12.Sistemul de compresare al gazului metan pentru a putea garanta un debit si o
presiune constanta.
13.Eventual un recipient pentru inmagazinarea metanului.
14.Faclia de veghe.
Este vorba de o instalatie menita arderii gazului metan nefolosit.
La pornirea instalatiei gazul metan nu are presiunea si continuitatea dorita.
Prima productie de gaz metan se arde. In cazuri de suprapresiune gazul metan
suplimentar se arde.
64
 Gazul metan este daunator mediului.
Figura 4.2.7

15.Centrala termica compacta.

Este vorba de o centrala compacta ce arde gazul metan si propulseaza un generator de
curent. Paralel se formeaza energie termica prin ardere.
Proportia energiei termice este de cca. 75 % - 100 % din productia de energie electrica
Figura 4.2.8

16.Instalatiile de control a productiei de biogaz, energie electrica si termica

centralizate intrun tablou de comanda.
17.Conducerea tabloului de comanda printr-un program special de urmarire si control
al productiei.

65
 18.Posibilitatea de urmarire a procesului tehnologic, servisare si interventii prin
telecomunicatie. De exemplu prin Internet.

Figura 4.2.9

19.Punctul de Transformare pentru conectarea la reteua de medie tensiune. (Tine de

furnizorii de energie locali).
20.Eventual reteaua necesara transportului energiei electrice pina la punctul de
racordare.
21.Instalatia de transport al agentului termic produs. Tevi bine izolate.
22.Transformatorul de energie primara in necesarul consumabil la consumator. Aici
sunt multe alternative de utilizare a energiei termice.

Citeva posibilitati:
 Incalzirea unor cladiri.

 Incalzirea unor grajduri.

 Exploatari piscicole.

 Productie abur industrial.

 Racire. Hale frigorifice, refrigerare, etc.

 Uscare cereale, lemne, etc.

66
 “Last but not liest” productie abur, propulsare turbine generatoare de
curent electric.

Figura 4.2.10

67
Schema si principiul de functionare
Figura 4.2.11

68
 Dimensiuni:
O instalatie de Biogaz pe baza de siloz de porumb cu o putere de 370 kW necesita :
1. Necesar substrat 7.000 t siloz de porub pe an. Necesar pe zi cca. 19 t.
2. Pentru stabilizarea procesului de fermentare sunt necesare 1.000 t dejectii
ovine.Dejectiile porcine au un continut energetic mai scazut, cele aviare mai
ridicat.Cantitatea de dejectii necesare depinde deci de tipul dejectiei.
3. Platforma de inmagazinare pentru 3.500 t siloz deci o platforma de 1750 m² .
4. Vola sau un tractor cu o cupa de incarcare de 1 – 1,5 m³.
5. Un fermentor cu un volum per fermentor de ca. 2.496 m³.
6. Casa pompelor se v-a livra premontata intr-un container de 40`.
7. Un dozator de 35 t.
8. Motogeneratorul de 370 kWh premontat intr-un container de 40`, lat de 3 m.
9. Purificarea gazului intr-un container cu dimensiunile de 3,00 x 2,45 x 2,60 m.
10. Un cintar de TIR de 3,50 x 18,50 m.
11. Un depozit al bioingrasamintului (substratul fermentat) pentru minimum sase luni,
deci pentru cca. 4.000 t.
12. platforma pentru o instalatie de biogaz cu o putere de 370 kW necesita un teren de
cca. 1 ha.

Costuri Substrat:
O instalatie de Biogaz pe baza de siloz de porumb cu o putere de 370 kW necesita :
1. Cca. 7.000 to siloz de porumb.
2. Pentru stabilizarea productiei sunt necesare cca. 1.000 t dejectii ovine.
3. Productia medie de siloz de porumb la hectar este de 40 t.
4. Timp de crestere pina la recoltare cca. 3 luni.
5. Necesar teren intre 175 ha si 87,5 ha pentru 7.000 to siloz.
6. Pretul la achizitie nu poate fii mai mare ca pretul productiei de griu boabe la
hectar. In 2009 pretul griului a fost de 0,35 lei/kg.
Productia maxima a fost de 7.500 kg / ha.
Deci s-au putut obtine maximum 2.625 lei/ha.
De aici porneste calculul pretului silozului de porumb care nu poate costa mai
mult ca griul.

69
 Deci maximum 2.625 lei pentru 40 to siloz, deci maximum 65,62 lei/t sau 0,06
lei/kg.
7. Pretul maxim de achizitie siloz pentru 7.000 to este de cca. 460.000 lei.
8. Pentru stabilizarea productiei sunt necesare cca. 1.000 t dejectii ovine. Daca aveti
doar dejectii porcine atunci catitatea se mareste la 1.580 t.
9. Dejectiile animaliere nu au un pret de vinzare. Pretul lor provine din transport.
Pretul se calculeaza dupa consumul de carburant, manopera si amortizarea unei
cisterne uzuale de 10 t.
10. La consum, manopera si amortizare se pot pune in calcul 0,35 €/km. Deci pe o
raza de 15 km pretul se incadreaza la 1,05 €/t.

Pretul instalatiei de biogaz

1.Pentru aceasta instalatie pretul tehnologiei la cheie este de cca. 1.450.000 € 2.
La care se mai adaoga lucrarile locale si eventuale dotari cu utilaje agricole.
3.Alternativ o instalatie de Biogaz calculate in primavera cu o putere de 526 kW/h
inclusiv costurile lucrarilor locale si o dotare minima cu utilage agricole pentru cultivare si
transport a costat 2.881.000 €.
4.Productia energiei regenerative din biomasa se subventineaza cu 50 - 70 % contributie
nerambursabila, functie de programul la care se accede.
5.Timpul de amortizare este de 1,5 – 3 ani.

Telul tehnologiilor biologice este de dezvoltare a unor microorganisme in conditii de

temperatura propice fermentarii (mezofil, ca. 39 ° C) pentru obtinerea unei “biomase” bogata
in gaz metan.
Biomasa utilizata, supranumita substart înmagazinează energie solară, prin procesele
de fotosinteză ale plantelor din care provine.
Descompunerea substratului de origine vegetală sau animală se realizează în natură
prin microorganisme, fără a fi necesar nici-un aport energetic.
Biogazul obţinut prin descompunere conţine 50–90 % gaz metan (CH4), 10–40 %
CO2 şi 0–0,1 % H2S şi are o compoziţie comparabilă cu a gazului metan brut.
In Romania productia de energie electrica din biogas se subventioneaza.

70
 CAPITOLUL 5
IMPACTUL PROCEDEELOR DE PROCESARE AUPRA MEDIULUI

5.1 Impactul utilizării energetice a biomasei asupra mediului

Biomasa reprezintă o componentă importantă în ciclul carbonului.
Carbonul din atmosferă este transformat în materie biologică (biomasă) prin procesul
fotosintezei.
Prin moartea sau combustia materiei vegetale, carbonul trece înapoi în atmosferă ca
şi dioxid de carbon.
Acest circuit se întinde pe o perioadă relativ scurtă, iar biomasa utilizată ca şi sursă de
energie poate fi în mod constant înlocuită prin recultivare.
Biomasa reprezintă prin urmare, o sursă de energie regenerabilă, denumită uneori
„combustibil cu carbon neutru”, a cărei utilizare contribuie încă uneori la accentuiarea
fenomenului de încălzire globală.
Aceste efecte nedorite au loc atunci cînd apar dereglări în echilibrul natural al
carbonului, generate prin defrişări masive, urbanizare excesivă etc.
Atunci cînd biomasa este folosită ca şi combustibil, luînd locul celor fosili, se
eliberează aceeaşi cantitate de dioxid de carbon în atmosferă.
În cazul în care utilizarea biomasei are ca scop producerea de energie, este considerată
combustibil cu carbon neutru, datorită reducerii drastice a emisiilor de gaze în atmosferă prin
producerea metanului în locul CO2.
Carbonul reprezintă circa 50% din masa uscată vegetală şi este parte a ciclului
carbonului atmosferic.
Biomasa fixează CO2 din atmosferă pe parcursul creşterii, după ce carbonul propriu
este eliberat sub forma unui amestec de dioxid de carbon (CO2) şi metan (CH4), funcţie de
ultima utilizare a materialului vegetal.
Prin urmare, biomasa reprezintă cea mai importantă sursă de energie regenerabilă, ce
va juca un important rol pe pieţele energetice mondiale şi europene.
Rolul utilizării resuselor energetice din biomasă devine cu atît mai important cu cît
strategiile de dezvoltare şi independenţă energetică europene ţintesc spre 20 % surse
regenerabile pînă în 2020.

71
 În momentul de faţă utilizrea biomasei asigură circa 5% din consumul total de
energie la nivel european, iar în ţări precum Finlanda, Suedia şi Austria biomasa asigură 15-
20 %.
Utilizarea biomasei are loc pe ambele planuri, atît pentru producerea de energie şi
căldură îninstalaţii de cogenerare, cît şi ca materie primă în producerea de biocombustibili.
Cea mai mare problemă o reprezintă însă costurile mari de investiţie necesare pentru
montarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii de producere a energiei din biomasă.
O altă problemă este legată de suprafeţele de teren necesare pentru producerea
biomasei şi care trebuie să asigure materia primă în flux continuu.
De asemenea, investiţiile în utilajele pentru pregătirea, întreţinerea şi recoltarea
biomasei, cu influenţă directă asupra calităţii acesteia.
Iată deci cote de investiţii ridicate ce presupun intervenţia a numeroşi actori alături de
investitori (organisme ale statului, bănci, fermieri, etc)

5.2 Impactul asupra aerului

Productia si consumul de energie exercita presiuni considerabile asupra mediului prin
cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera, deteriorarea ecosistemelor naturale si producerea
de efecte negative asupra sanatatii umane.

5.3 Impactul asupra apei

Apa este necesară direct pentru menţinerea vieţii, dar şi indirect, pentru asigurarea
fertilităţii terenurilor utilizate pentru agricultură.
Din nefericire, apa potabilă nu este distribuită uniform pe suprafaţa Pământului şi
există regiuni întinse în care, pentru fertilizarea solului este nevoie să se utilizeze apa de
mare.
Aceasta trebuie însă distilată, acest proces necesitând un consum de energie.

5.4 Impactul asupra solului

Când spunem regenerabil ne referim la faptul că, copacii şi plantele reciclează CO2.
Pe măsură ce plantele cresc, ele utilizează CO2 din aer pentru a-şi construi scheletul.
Acest carbon atinge jumătate din greutatea lemnului.
La arderea biomasei lemnoase, aceasta se descompune rapid şi CO2 revine în atmosferă.

72
 O cantitate similară de CO2 se ridică încet când arborele cade şi este lăsat să putrezească

în pădure.

CAPITOLUL 6
CONCLUZII

73
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.energianostra.ro(ecotre)surse_regenarabile de –energie/biomasa.html
2. http://www.minind.ro/domenii_sectoare/energie/studio/potential_energetic.pdf
3. Biomasa-sursa de energie curate,Prof.Dr.Ing Dorin Stanica Ezeanu

74