Tutorial pentru pregătirea examenului pentru obținerea gradului didatic II

Bibliografie: Didactica matematicii și informaticii pentru învățământul primar, Editura

Polirom, autor: Geanina Havârneanu

geaninahav@yahoo.com
petronela.schiopu@yahoo.com
Probleme
Problema 1.
ipoteza (ceea ce știm) concluzia (ceea ce trebuie aflat)

Suma a patru numere naturale consecutive pare este 228. Determinați al doilea număr și apoi
faceți verificarea.
Traseul metodic de rezolvare a problemei:
1. Citirea și memorarea problemei
2. Ghidarea prin întrebări pentru a înțelege mai bine textul problemei (ceea ce cunoaștem și
ceea ce trebuie să aflăm)
3. Transpunerea datelor problemei în limbaj matematic (oral): a număr par,
a+(a+2)+(a+4)+(a+6)=228
4. Scrierea ipotezei și a concluziei:
5. Stabilirea metodei și realizarea desenului:
a
b 2
228
c 2 2

d 2 2 2

Egalăm părțile (segmentele)

a
b-2
c-4 228-2-4-6
d-6
6. Planul logico-operațional:
1. Cât reprezintă 4 părți egale?
228-2-4-6=216 (4a)
2. Cât reprezintă o parte/ primul număr?
216:4=54 (a)
3. Cât reprezintă al doilea număr?
54+2=56 (b)
4. Cât reprezintă al treilea număr?
54+4=58 (c)
5. Cât reprezintă al patrulea număr?
54+6=60 (d)
7. Verificare: 54+56+58+60=228 (A)
8. Răspuns: a=54, b=56, c=58, d=80.
9. Scrierea problemei în exercițiu: 54+2=216:4+2=(228-2-4-6):4+2=56
10. Generalizarea exercițiului problemei:
Notăm: S=228 (suma); d1=2 (diferența dintre primul și al doilea număr); d2=4 (diferența

1
 dintre primul și al treilea număr); d3=6 (diferența dintre primul și al patrulea număr); n=4
(numărul de părți): (S- d1- d2- d3):n+ d1
11. Compunerea de probleme după același exercițiu: (228-2-4-6):4+2
Maria are 228 de timbre din care oferă surorii sale mai mici 2 timbre, surorii mijlocii 4
timbre și surorii mari 6 timbre. Restul îl împarte în mod egal celor 4 frați ai săi. Fratele
mai mare îți mai cumpără 2 timbre. Câte timbre are acum fratele mai mare?
12. Compunerea de probleme după același context:
Cum gândim: Alegem 4 numere impare consecutive și calculăm suma lor. În acest caz:
99, 101, 103, 105, deci suma este 408.
Enunțul: Maria se gândește la 4 numere impare consecutive a căror sumă este 408. Aflați
numerele.
Problema 2: Un automobil a parcurs un drum în trei zile: în prima zi un sfert din drum, în a
doua zi cinci șesimi din rest și în a treia zi ultimii 280 km. Câți km are întregul drum?
Când apare expresia …din rest, înseamnă că avem de a face cu metoda figurativă combinată
cu metoda drumului invers (retrogradă).
Traseul metodic de rezolvare a problemei:
1. Citim și memorăm problema
2. Ghidarea prin întrebări pentru a înțelege mai bine textul problemei (ceea ce cunoaștem și
ceea ce trebuie să aflăm)
3. Transpunerea datelor problemei în limbaj matematic (oral):
lungimea drumului=x;
I zi=1/4 din x;
a II-a zi= cinci sesimi din rest;
a III-a zi =280 km;
I zi +II zi+ III zi=x.
4. Scrierea ipotezei și a concluziei:
I zi=1/4 din x;
a II-a zi= cinci șesimi din rest;
a III-a zi =280 km;
I zi +II zi+ III zi=x.
x=?
5. Stabilirea metodei și realizarea desenului:
Metoda figurativă combinată cu metoda retrogradă
drumul

I zi a mers a rămas a mers un sfert, iar restul este trei sferturi din drum (când mă
uit de sus în jos) sau șase șesimi (când mă uit de jos în sus)
a mers cinci șesimi, iar restul este o șesime, adică 280
a II-a zi
a III-a zi

280 km
6. Planul logico-operațional
1. Cât a mers în a doua zi?
5×280=1400 km

2
 2. Cât a rămas după prima zi?
6×280=1680 km
3. Cât a mers în prima zi?
1680:3=560 km
4. Cât este lungimea drumului?
4×560=2240 km (x)
7. Verificare I+II+III=2240
560+1400+280=2240 (A)
8. Răspuns: x=2240 km, I= 560 km, II=1400 km, III=280km
9. Scrierea problemei în exercițiu:
4×560 = 4×1680:3 =4× (6×280):3=2240 (A)
10. Generalizarea exercițiului problemei:
Notăm: r=280, f1=4; f2=6; c1=3; f1× (f2×r): c1
11. Compunerea de probleme după același exercițiu: 4× (6×280):3
La un magazin sunt 280 kilograme de mere. A doua zi s-a primit de 6 ori cantitatea de mere
aflată în magazin. Știind că în a treia zi s-au vândut patru treimi din cantitatea totală de mere
primită în a doua zi, aflați câte kilograme de mere s-a primit în a treia zi?
12. Compunerea de probleme după același context:
Când compunem o problemă după același context, schimbăm și numerele și textul, rămânând
contextul. Atenție: Nu este corect să păstrăm numerele din problema dată.
Ne propunem ca lungimea drumului să fie 1000 km. În prima zi, parcurge două cincimi din
drum, adică 1000: 5×2=200×2=400. Restul este 1000-400=600. În a doua zi, parcurge cinci
șesimi din rest, adică 600: 6×5=500 . În ultima zi, restul final, adică 1000-400-500=100 km
Enunț: Un drumeț parcurge un drum în trei zile. În prima zi parcurge două cincimi din drum,
în a doua zi parcurge cinci șesimi din rest, iar în ultima zi, restul de 100 km. Care este
lungimea drumului?
Problema 3. Într-o clasă sunt 27 de elevi. Dacă din clasă ar pleca trei fete și ar veni patru
băieți, atunci numărul fetelor ar fie egal cu numărul băieților. Câți băieți sunt în clasă?
Traseul metodic de rezolvare a problemei:
1. Citirea și memorarea problemei
2. Ghidarea prin întrebări pentru a înțelege mai bine textul problemei (ceea ce cunoaștem și
ceea ce trebuie să aflăm)
3. Transpunerea datelor problemei în limbaj matematic (oral):
f+b=27
f-3=b+4
4. Scrierea ipotezei și a concluziei:
f+b=27
f-3=b+4
b=?
5. Stabilirea metodei și realizarea desenului:
Metoda figurativă cu transfer:
f -3 27 (suma inițială)
b +4

3
Egalăm părțile (segmentele)
f-3
b+4 27-3+4 (suma după transfer)
6. Planul logico-operațional
1. Câți elevi rămân după plecarea celor 3 fete și venirea celor 4 băieți?
27-3+4=28
1. Cât reprezintă o parte?
28:2=14
2. Câți băieți sunt?
14-4=10 (b)
3. Câte fete sunt?
14+3=17 (f)
7. Verificare: 10+17=27 (A)
8. Răspuns: b=10
9. Scrierea problemei în exercițiu: 14-4=28:2-4=(27-3+4):2-4=10 (A)
10. Generalizarea exercițiului problemei: Notăm: 27=număr de elevi=E, 3=numărul de fete
care au plecat=f, 4= numărul de băieți care au venit=b, nr părți=2=n
(E-f+b):n-b
11. Compunerea de probleme după același exercițiu: (27-3+4):2-4
Maria are 27 de mere. Ea mănâncă 3 mere, iar 4 mere se strică. Restul merelor îl împarte în
mod egal surorilor ei. Sora ce mai mică mănâncă 4 mere. Cu câte mere rămâne sora mai
mică?
12. Compunerea de probleme după același context:
Într-un coș sunt 35 de fructe. Dacă Ana ar mânca 4 mere și Ioana o pară, atunci numărul
merelor ar fi egal cu numărul perelor. Câte pere sunt în coș?
Problema 4.
Un grup de excursioniști vor să traverseze un râu. Dacă se așază câte 6 într-o barcă, rămâne o
barcă ocupată cu 4 excursioniști. Dacă se așază câte 5 într-o barcă, rămân 5 excursioniști pe
mal. Câte bărci și câți excursioniști sunt?
Traseul metodic
1. Citirea și memorarea problemei: Se citește enunțul problemei integral și secvențial, de
către mai mulți copii, pentru a facilita memorarea enunțului problemei.
2. Ghidarea prin întrebări pentru a înțelege mai bine textul problemei (ceea ce cunoaștem și
ceea ce trebuie să aflăm): Se ghidează copiii prin întrebări pentru a facilita înțelegerea
enunțului problemei:
1. Ce știm din problemă? (Un grup de excursioniști vor să traverseze un râu.)
2. Ce notații vom face? (Notăm cu b numărul de bărci și cu e numarul de excursioniști.)
3. Care este prima ipoteză din problemă? (Dacă se așază câte 6 într-o barcă, rămâne o
barcă ocupată cu 4 excursioniști.)
4. Cum scriem în limbaj matematic această informație? (6(b-1)+4=e)
5. Care este a doua ipoteză din problemă? (Dacă se așază câte 5 într-o barcă, rămân 5
excursioniști pe mal.)
6. Cum scriem în limbaj matematic această informație? (II=I×4+6,8)
7. Care este suma dintre cele două vânzări? (Suma dintre cele două vânzări este 46,8 lei.)
8. Prin ce metodă vom rezolva problema? (Vom rezolva problema prin metoda figurativă
de tipul sumă și cât.)
3. Transpunerea datelor problemei în limbaj matematic (oral):
4
Scrierea datelor problemei:
Notăm: e= număr excursioniști, b= număr bărci:
6 × (b-1)+4=e
5 × b+5=e
4. Scrierea ipotezei și a concluziei:
6 × (b-1)+4=e
5 × b+5=e
b, e=?
5. Stabilirea metodei și realizarea desenului:
Metoda falsei ipoteze
Desenul problemei
6 6 ….. 6 4
5 5 ….. 5 5 IIIII

6. Construirea falsei ipoteze

Presupunem că avem toate bărcile ocupate cu câte 6 excursioniști (avem încă 2 excursioniști,
pentru a ocupa și ultima barcă, atunci când excursioniștii sunt așezați câte 6 într-o
barcă).
Desenul în ipoteza falsă
6 6 ….. 6 4+2
5 5 ….. 5 5 IIIII+II

Atunci când se vor așeza câte 6 în bărci, se vor ocupa toate bărcile, dar în ultima vor fi doar 4
excursioniști, iar când se vor așeza câte 5 în bărci, vor fi în plus un grup de 5 excursioniști,
deci în picioare vor fi 5 +1× 2 = 7 excursioniști (1× apare pentru că există o singură barcă
ocupată cu 4 excursioniști, în care mai trebuie așezați 2 excursioniști). La fiecare barcă, în
schimb, este câte un excursionist în plus.
7. Planul logico-operațional:
1. Câți excursioniști sunt în plus în total?
5 +1×(6-4)=7 (excursioniști în plus în total)
2. Câți excursioniști sunt în plus la o barcă?
6-5=1 (excursionist în plus la o barcă)
3. Câte bărci sunt?
7:1=7 (bărci)
4. Câți excursioniști sunt?
I. (7-1)×6+4=40 (excursioniști)
II. 7×5+5=40 (excursioniști)
8. Verificare:
I. 7×5+5=40 (A)
II. (7-1)×6+4=40 (A)
9. Răspuns: Redactarea răspunsului: 7 bărci, 40 excursioniști
10. Scrierea problemei în exercițiu:
I. { [5 +1×(6-4)]:(6-5)-1}×6+4
II. [5 +1×(6-4)]:(6-5)×5+5
11. Generalizarea exercițiului problemei:
Notăm
a= număr excursioniști așezați într-o barcă în prima ipoteză=6,
b= număr excursioniști așezați într-o barcă în a doua ipoteză=5,
c= număr excursioniști în picioare=5,
d număr bărci ocupate parțial=1,
5
e= număr excursioniști din barca ocupată parțial=4
I. { [b +d×(a-e)]:(a-b)-d}×a+e
II. [b +d×(a-e)]:(a-c)×c+c
12. Compunerea de probleme după același exercițiu:
{ [5 +1×(6-4)]:(6-5)-1}×6+4
I. Daniela are 5 cărți și mai primește un grup de 6 cărți din care oferă 4. Corina are 6 cărți
dintre care împrumută 5 unor colege. Ioana are cu o carte mai puțin decât câtul numărului de
cărți ale celor două fete. Irina are cu 4 cărți mai multe decât înșesitul numărului de cărți ale
Ioanei. Câte cărți are Irina?
II. [5 +1×(6-4)]:(6-5)×5+5
Maria are 5 lei și mai primește de la o persoană 6 lei, din care cheltuie 4 lei. Cătălin are 6 lei
și pierde 5 lei. Ion are câtul sumelor de bani ale Mariei și a lui Cătălin. Irina are cu 5 lei în
plus față de încincitul câtul sumelor de bani ale lui Cătălin și Ion. Câți lei are Irina?
13. Compunerea de probleme după același context, dar schimbând numerele:
Ne propunem:
40 spectatori
6 pe un rând (40:6=6 rest 4), deci 6 rânduri a câte 6 spectatori și rămân 4 spectatori în
picioare
8 pe un rând (40:8=5, adică 6 rânduri-5 rânduri=1 rând liber), deci 5 rânduri a câte 8
spectatori și rămâne un rând liber
V: 6x6+4=40; (6-1)x8=40 (A)
Enunțul problemei compuse
Un grup spectatori se așază în sala de spectacol. Dacă se așază câte 6 pe rând, rămân 4
spectatori în picioare. Dacă se așază câte 8 pe un rând, rămâne un rând liber. Câte rânduri și
câți spectatori sunt?
Problema 5.
Într-o minigrădină zoologică sunt ibiși și irbiși, în total 21 capete și 48 de picioare. Câți ibiși
și câți irbiși sunt?
1. Citirea și memorarea problemei: Se citește enunțul problemei integral și secvențial, de
către mai mulți copii, pentru a facilita memorarea enunțului problemei.
2. Ghidarea prin întrebări pentru a înțelege mai bine textul problemei (ceea ce cunoaștem și
ceea ce trebuie să aflăm): Se ghidează copiii prin întrebări pentru a facilita înțelegerea
enunțului problemei.
3. Transpunerea datelor problemei în limbaj matematic:
I=număr irbiși, i=număr ibiși
4. Scrierea ipotezei și a concluziei:
I+i=21 (număr capete= număr animale)
2i+4I=48 (picioare)
i, I=?
5. Stabilirea metodei și realizarea desenului metodei:
Metoda falsei ipoteze.

. . . . . . .
21 capete

... . . . ...
6. Compunerea falsei ipoteze:
6
Presupunem că sunt doar ibiși, atunci vor fi 21×2=42 (picioare).
7. Planul logico-operațional:
1. Câte picioare sunt în plus în total?
48-21×2=6 (picioare în plus în total)
2. Câte picioare sunt în plus la un animal față de celălalt?
4-2=2 (picioare sunt în plus la un animal față de celălalt)
3. Câți irbiși sunt?
6:2=3 (irbiși)
4. Câți ibiși sunt?
I. 21-3=18 (ibiși)
II. (48-3×4):2=18 (ibiși)
8. Verificarea răspunsului:
I. 18x2+3x4=48 (A)
II. 3+18=21 (A)
9. Răspuns: Redactarea răspunsului: 3 irbiși și 18 ibiși.
10. Scrierea problemei în exercițiu:
I. 21-3= 21- (48-21×2): (4-2)
II.(48-3×4):2=[48-(48-21×2): (4-2)]:2
11. Generalizarea exercițiului problemei:
Notăm: p=numărul total de picioare=48; c=numărul total de capete=21; n=numărul de
picioare ale ibisului=2; m=numărul de picioare ale irbisului=4.
I. c- (p-c×n): (m-n)
II.[p-(p-c×n): (m-n)]:n
12. Compunerea de probleme după același exercițiu:
I. 21- (48-21×2): (4-2)
Maria are 21 de bomboane. Diana are 48 de bomboane. Ea dăruiește celor 21 de colegi de
clasă câte 2 bomboane. Restul bomboanelor îl împarte în mod egal prietenelor sale, dar
numai două dintre ele sunt la școală. Cu câte bomboane are mai mult Maria decât o
prietenă de-a Mariei?
II. [48-(48-21×2): (4-2)]:2
Maria și Ana au fiecare câte 48 de bomboane. Maria dăruiește celor 21 de colegi de clasă
câte 2 bomboane, iar restul bomboanelor îl împarte în mod egal prietenelor sale, dar
numai două dintre ele sunt la școală. Ion are jumătate din diferența dintre numărul
bomboanelor Anei și numărul bomboanelor unei prietene de-a Mariei.
13. Compunerea de probleme după același context:
Ne propunem :
40 de mașini cu 2 și 5 uși: 15 cu 2 uși, 25 cu 5 uși, în total: 15×2+25×5=30+125=155
(uși).
Enunțul problemei compuse:
La un showroom sunt 40 de mașini cu 2 și 5 uși, în total 155 de uși. Câte mașini sunt de
fiecare tip?
Probleme recapitulative
Realizați TRASEUL METODIC scurt (transpunerea în limbaj matematic, desenul, falsa
ipoteză – unde este cazul-, planul logico-operațional, verificarea, scrierea în exercițiu,
generalizarea și compunerea de probleme după același exercițiu și apoi după același context)
pentru rezolvarea următoarelor probleme prin metode ARITMETICE:

1. Sanda are cu 128 lei mai mult decât Sandu. Ei au împreună 5068 lei. Câți lei are Sandu?

7
2. Maria și Marian au împreună 2208 lei. Maria are cu 102 lei puțin decât încincitul sumei
lui Marian. Câți lei are Maria?
3. La o grădină zoologică sunt 109 animale, cu două și 4 picioare, în total, 278 de picioare.
Câte animale sunt de fiecare tip?
4. Irinel are cu 1009 lei mai puțin decât Irina, adică cu 407 mai mult decât cincimea sumei
Irinei. Câți lei are Irinel?
5. Într-un coș sunt 35 de fructe. Dacă Ana mănâncă 4 mere și Ioana mănâncă o pară,
numărul merelor ar fi egal cu numărul perelor. Câte pere sunt în coș?
6. În două portofele sunt 95 de bancnote. Dacă s-ar muta din primul portofel 20 de bancnote
în al doilea portofel, atunci în al doilea portofel ar fi cu 55 de bancnote mai multe decât în
primul. Câte bancnote sunt în fiecare portofel?
7. Elevii unei școli însoțiți de profesori au participat la un concert, în total 67 de persoane.
Biletul pentru un elev a costat 25 lei, iar pentru un profesor a costat 35 de lei. Aflați câți
copii și câți profesori au participat la concert, dacă biletele au costat 1745 lei.
8. Andreea își alege un număr până la care să numere. Ea își propune să numere cu pas dat,
în două moduri, dar folosind de fiecare dată același număr de grupe de numere (dacă
dorim să fie doar 4 grupe de numere din 9 în 9, atunci ne oprim la 36, pentru că prima
grupă de 9 numere este de la 1 la 9, a doua grupă este de la 10 la 18, a treia grupă este de
la 19 la 27, iar a patra grupă este de la 28 la 36.). Dacă numără din șase în șase, depășește
cu două numere numărul ales. Dacă numără din cinci în cinci, mai are încă 165 de numere
până la numărul ales. Care este numărul ales?
9. Alexandru are mai multe piese Lego. Dacă le așază câte 14 în cutie, rămân 2 jucării fără
cutie. Dacă le așază câte 16 în cutie, rămân 12 cutii goale și una cu 10 jucării. Câte piese
Lego are Alexandru?
10. La un butic sunt mai multe bijuterii. În prima zi se vând jumătate din numărul de bijuterii,
mai puțin 3 bijuterii. În a doua zi, se vând o șeptime din numărul de bijuterii vândute în
prima zi și încă 5 bijuterii. În a treia zi se vând cu 3 mai mult decât dublul numărului de
bijuterii vândute în a doua zi, adică 19 bijuterii. Câte bijuterii erau inițial?
11. La un butic sunt mai multe bijuterii. În prima zi se vând jumătate din numărul de bijuterii.
În a doua zi, se vând o șeptime din restul de bijuterii. În a treia zi se vând ultimele 18
bijuterii. Câte bijuterii erau inițial?
12. Pe două rafturi ale unei biblioteci sunt 126 de cărți. Dacă s-ar muta 15 cărți de pe primul
raft pe al doilea raft, atunci pe al doilea raft ar fi cu 4 cărți mai multe decât ar fi pe primul
raft (deducem că pe al doilea raft sunt mai puține cărți)(mai deducem că nu se modifică
numărul de cărți, deoarece se mută de pe un raft pe celălalt). Câte cărți se află pe primul
raft?
13. Pe două rafturi ale unei biblioteci sunt 126 de cărți. Dacă s-ar muta 15 cărți de pe primul
raft pe al doilea raft, atunci pe al doilea raft ar fi cu 4 cărți mai multe decât ar fi pe primul
raft. Câte cărți se află pe primul raft?
14. Considerăm că pe primul raft sunt 75 de cărți și pe al doilea sunt 63 de cărți. Dacă s-ar
muta 10 cărți de pe primul raft pe al doilea raft, atunci pe primul raft ar rămâne 65 de
cărți, iar pe al doilea raft ar fi 73 de cărți.
15. Pe două rafturi ale unei biblioteci sunt 138 de cărți. Dacă s-ar muta 10 cărți de pe primul
raft pe al doilea raft, atunci pe al doilea raft ar fi cu 8 cărți mai multe decât ar fi pe primul
raft. Câte cărți se află pe primul raft?
16. Considerăm că în două portofele sunt bancnote. În primul portofel sunt 40 de bancnote, iar
în al doilea 55 de bancnote. Dacă s-ar muta 20 de bancnote din primul portofel în al doilea

8
 portofel, atunci în primul portofel ar rămâne 20 de bannote, iar în al doilea 75 de
bancnote.
17. În două portofele sunt 95 de bancnote. Dacă s-ar muta din primul portofel 20 de bancnote
în al doilea portofel, atunci în al doilea portofel ar fi cu 55 de bancnote mai multe decât în
primul. Câte bancnote sunt în fiecare portofel?
18. Într-o clasă sunt 27 de elevi. Știind că numărul fetelor este cu 25% mai mare decât
numărul băieților, aflați câte fete sunt în clasă?
19. Suma a trei numere este 548. Aflați numărul mai mic, știind că al doilea număr este cu 72
mai mare decât dublul primului număr, iar al treilea este cu 40 mai mic decât primul
număr.
20. Andra are niște timbre. În prima zi așază în clasor jumătate din numărul timbrelor și încă
un timbru. În a doua zi, așază în clasor șase cincimi din cât a așezat în prima zi, mai puțin
10 timbre. În a treia zi așază o cincime din cât a așezat în a doua zi, mai puțin un timbru,
adică ultimele 3 timbre. Câte timbre a avut inițial Andra?

21. Un gospodar avea în cămară mere. În prima lună a consumat o treime din cantitate mai
puțin 2 kilograme de mere. În a doua lună a consumat două cincimi din cât a consumat în
prima lună și încă 6 kilograme de mere. În a treia lună a consumat cu 18 kilograme mai
mult decât jumătate din cantitatea consumată în a doua lună, adică 24 de kilograme. Câte
kilograme de mere a avut gospodarul?

Partea teoretică
Exercițiul 1. Explicați sensurile înmulțirii și exemplificați construind câte un exemplu de
problemă care ilustrează fiecare sens în parte (cu precizarea operației ce se efctuează).
Sensurile înmulțirii:
1. Adunare repetată cu:
 Acțiune repetată
Exemplu: Eu mănânc 2 mere pe zi. Câte mere mănânc într-o săptămână ? (Adun pe 2 de 7 ori,
deci 7×2 sau adun de 7 ori pe 2, deci 7×2).
 Reuniune repetată 
Exemplu : Mama a făcut 4 prăjituri. Ea pune pe fiecare dintre ele câte trei bomboane. Câte
bomboane a folosit mama ? (Adun pe 3 de 4 ori, deci 4×3 sau adun de 4 ori pe 3, deci 4×3)
2. Produs cartezian sau număr de asociații
Exemplu : Maria are 2 bluze și 3 fuste. În câte moduri diferite se poate ea îmbrăca ?(de două
ori câte 3 săgeți/asocieri=2×3)
b1 f1

f2

b2 f3
3. Compararea multiplicativă : Expresiile de atâtea ori mai mult, de atâtea ori mai puțin
care conduc la operația de înmulțire.
Exemplul 1: Maria are 3 mere. Sandu are de 5 ori mai multe. Câte mere are Sandu ? (5×3)
Exemplul 2: Ana are 4 bile. Aflați câte bile are Maria, știind că Ana are de două ori mai puține
decât Maria. (2×4)
4. Dispunerea dreptunghiulară Așezarea într-o configurație geometrică a obiectelor.
Exemplu : Într-o clasă sunt 2 rânduri a câte 5 bănci. Câte bănci sunt în clasă ?

9
Desenul ilustrează ideea că sunt de 2 ori câte 5 bănci, ceea ce semnifică faptul că adunăm pe
5 de două ori= 2 × 5 = 10
Exercițiul 2. Explicați modalitățile de introducere a operației de înmulțire.
1. Introducerea prin adunare repetată cu termeni egali
A înmulți m cu n (m ori n) înseamnă a aduna pe n de m ori :
m × n=⏟
n+ n+…+n
de m ori
În această etapă se precizează că numerele care se înmulțesc se numesc factori, iar rezultatul
înmulțirii se numește produs, dar nu se scrie pe caiete, ci doar se precizează oral.
2. Folosind asocierile
Avem m caise și n pere. În câte moduri putem așeza câte două fructe diferite într-un coș?
c1 p1
c2 p2
c3 p3
. .
. .
. pn
.
.
.
cm
Așadar, pentru c1 avem n săgeți, pentru c2 avem n săgeți ș.a.m.d., deci, în total sunt n + n + n
+... n = m × n posibilități.
Exercițiul 3. Prezentați pe scurt traseul metodologic al introducerii operației de
înmulțire în concentrul 0-100.
Strategia inductivă
I. Faza de familiarizare :
Etapa concretă :
a.Exerciții de numărare a unor grupe de obiecte, pentru exemplificarea înmulțirii :
„Dacă sunt 3 grupe a câte 4 bile, câte bile sunt ?”

⏟
…….….
4 bile
Trei grupe a patru bile înseamnă de trei ori câte patru, adică 3 grupe a câte 4 bile fac 12
bile, deci 3×4=12.
b.Exerciții care să evidențieze comutativitatea operației de înmulțire.
II. Faza de structurare noțională
Etapa semiabstractă :
a. Exerciții de numărare a grupelor cu același număr de elemente și a numărului de elemente
din fiecare grup, pentru intuirea operației de înmulțire.
Exemplu: ”Ai 5 grupe a câte 3 bile. Câte bile sunt în total?”
Scrie operația de înmulțire corespunzătoare desenului :

10
 ⏟
… ….
R: de 5 ori câte 3=5 × 3 = 15.
3 elemente
b. Exerciții de numărare cu pas dat, cu sprijin pe obiecte sau desene, pentru intuirea operației
de înmulțire.
Exemplu  de numărare cu pasul 2 :

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
.⏟. .⏟. .⏟. .⏟. .⏟. .⏟.
2 2 2 2 2 2
Câte numere am numărat, dacă am 6 grupe a câte 2 numere? 6 × 2 = 12 (numere)
III. Faza de aplicare și exersare direcționată:
Etapa abstractă
a. Exerciții de scriere în cât mai multe moduri ale unui număr ca sumă repetată de termeni
egali:
6 = 1×6 (o grupă de 6 elemente)
3 + 3 = 2 × 3 (două grupe de câte trei elemente)
2 + 2 + 2 = 3×2 (trei grupe de câte două elemente)
1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 = 6 × 1 (șase grupe de câte un element)
b. Probleme simple care modelează operația de înmulțire:
Câte creioane sunt în 5 grupe de câte două creioane? Câte creioane sunt în 2 grupe de câte 5
creioane?
c. Copiii compun probleme care modelează operația de înmulțire.
d. Se precizează terminologia: factorul 1, factorul 2 și produsul (rezultatul înmulțirii), se scrie
formula :
F1 ×F2 = P. Se scriu probele înmulțirii: F2 ×F1 = P (comutativitatea o demonstrăm folosin
dispunerea dreptunghiulară sau prin scrierea ca sumă repetată de termeni egali) și, după
învățarea împărțirii, P : F1= F2 sau P : F2= F1.
e. Se evidențiază proprietățile înmulțirii (1 este element neutru, 0 este element absorbant,
comutativitatea, asociativitatea și distributivitatea înmulțirii față de adunare sau scădere, fără
terminologie, ci doar prin exemple)
f. Tabla înmulțirii
g. Se întărește terminologia specifică 1:
 factor (numere care se înmulțesc);
 produs (rezultatul înmulțirii);
 proba înmulțirii (prin comutativitate).
h. Se evidențiază proprietățile înmulțirii numerelor naturale:
 comutativitate (produsul nu se schimbă dacă se schimbă ordinea factorilor);
 element neutru (produsul dintre 1 și orice număr natural este acel număr);
 element absorbant (produsul dintre 0 și orice număr natural este 0);
 distributivitatea înmulțirii față de adunare sau scădere (când înmulțim un factor cu o sumă
(diferență), factorul se distribuie fiecărui termen):
a × (b + c) = a × b + a × c ; a × (b - c) = a × b – a × c .
i. Se fac exerciții de aflare a produsului când se cunosc cei doi factori.
j. Se fac exerciții de aflare a unui factor necunoscut când se cunosc celălalt factor și produsul
(se pot folosi tabele, în care se cunosc un factor și produsul sau se cunosc ambii factori):
a 3 2
b 5 7
×
a b 12 35

1
Nu este necesară utilizarea tuturor termenilor precizați, dar e obligatorie exprimarea în cuvinte a proprietăților
enunțate.
11
 Rezolvarea tabelului se realizează utilizând operațiile de adunare sau scădere:
Exemplu:
3×?=12 ?×5=35
12-3=9 5+5=10
9-3=6 10+5=15
6-3=3 15+5=20
3-3=0 20+5=25
3×4=12 (s-au făcut 4 scăderi) 25+5=30
30+5=35
7×5=35 (s-au folosit șapte numere de 5)
k. Se face proba înmulțirii : prin înmulțire, folosind comutativitatea și, după studierea
împărțirii, prin împărțire;
l. Se rezolvă probleme care conduc la operația de înmulțire, în al căror enunț intervin expresii
specifice (de exemplu, pentru înmulțirea cu 2: dublul, de două ori mai mare/mic, mărit de
două ori, îndoitul etc.).
Exercițiul 4. Explicați sensurile împărțirii și exemplificați construind câte un exemplu de
problemă care ilustrează fiecare sens în parte.
1. Împărțirea prin cuprindere, la care cunoaștem numărul de elemente ale fiecărei
submulțimi și dorim să aflăm câte submulțimi se formează. Prin urmare împărțitorul este
numărul de elemente ale fiecărei submulțimi și câtul este numărul de submulțimi.
Exemplu : Diana împarte unor copii câte 4 creioane din cele 12 creioane. Câți copii sunt ?
2. Împărțirea în părți egale, la care cunoaștem numărul de submulțimi și se dorește
aflarea numărului de elemente ale fiecărei submulțimi. Prin urmare, împărțitorul este
numărul de submulțimi și câtul este numărul de elemente ale fiecărei submulțimi .
Exemplu : Dana împarte în mod egal 12 creioane la 4 copii. Câte creioane primește fiecare
copil?
Exercițiul 5. Explicați modalitățile de introducere a operației de împărțire.
1. Prin scădere repetată de scăzători egali:
Exemplu : 12 : 4 = 3 (de câte ori l-am scăzut pe 4)
12 – 4 = 8 (prima scădere)
8 – 4 = 4 (a doua scădere)
4 – 4 = 0 (a treia scădere)
2. Pe baza tablei înmulțirii:
12 : 4 = ?
4 × ? =12
4 × 3 = 12
Așadar, 12 : 4 = 3.
Exercițiul 6. Explicați pe scurt traseul metodologic pentru introducerea noțiunii de
unitate fracționară.
Strategia inductivă
I. Faza de familiarizare
Etapa concretă:
a. Se ia un măr și se împarte în două jumătăți/părți egale. Se arată fiecare bucată și se
precizează că cele două bucăți sunt egale, împreună formând un întreg. Se spune că dacă
1
împărțim un întreg în două părți egale, obținem o doime și se precizează că doimea se scrie .
2
Se spune că doimea este o unitate fracționară obținută prin împărțirea întregului în două părți
egale.
b. Se fac exerciții asemănătoare și pentru alte unități fracționare, precizându-se denumirea lor:
treime ()1
3 ()
, pătrime
1
4 ()
, cincime
1
5
, șesime()1
6 ()
, șeptime
1
7 ()
, optime
1
8
, noime()1
9
etc. Se
12
precizează de fiecare dată denumirea părții fracționare, de ce se numește așa și faptul că
unitatea fracționară se scrie ca 1 supra numărul la care s-a împărțit întregul. Se precizează că
doimea se mai numește jumătate și pătrimea se mai numește sfert. Se explică faptul că toți
acești întregi împărțiți în mai multe părți egale formează de fiecare dată câte o unitate
fracționară, care se denumește în funcție de numărul de părți egale în care a fost împărțit
întregul.
c. Se discută despre ce se întâmplă dacă încercăm să împărțim un întreg în zero părți și
concluzionăm că nu se poate obține o unitate fracționară cu numitorul zero. Prin urmare
totdeauna numitorul trebuie să fie diferit de zero.
II. Faza de structurare noțională
Etapa semiabstractă
a. Se dau elevilor câte patru cartoane de lungimi egale, împărțite în 6 părți egale. Unul
din
cartoane rămâne necolorat. Elevii colorează pe câte un carton din cele rămase câte părți
trebuie pentru a obține o șesime, o treime, o doime.
i) O șesime

Se decupează șesimea și apoi elevii numără câte șesimi încap în cartonul necolorat. Se
concluzionează că un întreg are șase șesimi.
ii) O treime

Se decupează treimea și apoi elevii numără câte treimi încap în cartonul necolorat. Se
concluzionează că un întreg are trei treimi.
iii) O doime

Se decupează doimea și apoi elevii numără câte doimi încap în cartonul necolorat. Se
concluzionează că un întreg are două doimi.
b. Se precizează (fără a se scrie definițiile pe caiet, pentru că suntem la etapa concretă) că
fracția se scrie folosind linia de fracție, numărătorul este cel care numără câte unități
fracționare se consideră, iar numitorul arată în câte părți egale s-a împărțit întregul pentru a
se forma unitatea fracționară.
c. Se întărește terminologia specifică (fracție, numărător, numitor, linie de fracție, numitor
totdeauna diferit de zero).
d. Se parcurg aceiași pași, ca la etapa concretă, doar că se folosesc desene. Se reprezintă mai
multe unități fracționare, folosind diferite modalități de a reprezenta întregul.
III. Faza de aplicare și exersare direcționată
Etapa abstractă
a. Se scriu pe tablă și pe caiete definițiile pentru noțiunile:
 fracție O expresie matematică, formată din numărător, numitor și linie de fracție se
numește fracție.
 unitate fracționară O fracție cu numărătorul 1 se numește unitate fracționară.
 numărător Numărul care se scrie deasupra liniei de fracție și care numără câte unități
fracționare se iau în considerare.
 numitor Numărul care se scrie sub linia de fracție și care arată în câte părți s-a împărțit
întregul pentru a forma unitatea fracționară.

13
 numărător numără unitățile fracționare
= (tehnică mnemonică sau menmotehnică)
numitor num ește unitatea fracționară

b. Se fac exerciții de scriere în limbaj uzual sau matematic a diferitelor unități fracționare.
Exercițiul 7. Concepeți o activitate de învățare în care să utilizați rigletele Cuisenaire
prin care să explicați:
A. Compunerea unui număr natural:
Numerele care îl compun pe 5

rigleta de bază

B. Descompunerea unui număr natural:

Descompunerea nr. 5

rigleta de bază

C. Scăderea numerelor naturale:

Transformând schema de mai sus în operație, obținem: 10-8=2.

D. Adunarea numerelor naturale:

Transformând schema în operație obținem: 8+2=10

E. Înmulțirea numerelor (Se bazează pe adunarea repetată de termeni egali):

2 2 2

6
Transformă schema în operație aritmetică:
a. 2+2+2=6
b. 3×2=6
F. Împărțirea exactă a numerelor (Se bazează pe scăderea repetată de termeni egali):
1. Aveți rigleta maro. Așezați dedesubt, una lângă alta mai multe riglete de aceeași
culoare, până obțineți rigleta dată.
Transformați schema într-o operație de împărțire:

8:2=4
8-2=6
6-2=4 de 4 ori=câtul
4-2=2
2-2=0
2. Transformați schema într-o operație de împărțire:

14
 8:4=2
8-4=4
4-4=0 de 2 ori
G. Împărțirea cu rest a numerelor:
1. Aveți o rigletă albastră. Alegeți din coș numărul maxim de riglete roșii astfel încât să
obțineți cel mai apropiat număr de cel dat inițial. Spuneți care sunt: deîmpățitul,
împărțitorul, câtul și restul.

9:2=4 rest 1
9-2=7
7-2=5
5-2=3 4 scăderi, deci câtul=4
3-2=1
D=9, I=2, C=4, R=1.

H. Calcularea fracțiilor dintr-un număr. Operații cu fracții:

Calculați pentru fiecare schemă cât reprezintă o rigletă în raport cu cealaltă.
a. Fie schema:

Dacă rigleta verde deschis reprezintă o unitate, atunci rigleta verde închis reprezintă 2 unități.
Dacă rigleta verde închis reprezintă o unitate, atunci rigleta verde deschis reprezintă o doime
de unitate.
b. Fie schema:

Dacă rigleta verde deschis reprezintă o unitate, atunci rigleta albastră reprezintă 3 unități.
Dacă rigleta albastră reprezintă o unitate, atunci rigleta verde deschis reprezintă o treime de
unitate.
Exercițiul 8. Concepeți o sarcină didactică pentru ilustrarea operației de înmulțire
folosind rigletele Cuisenaire, în care produsul 6 să fie obținut din toate modalitățile de
alegere a celor doi factori.

Enunț: Asociază două riglete astfel încât dacă rigleta albă are valoarea 1, să obții prin
înmulțirea a două dintre numere corespunzătoare unor riglete, rezultatul indicat în partea
dreaptă.
a. 6×1=6 (de 6 ori câte 1)
Transformă operația aritmetică în schemă:

15
 b. 2×3=6
Transformă operația aritmetică în schemă:

c. 3×2=6
Transformă operația aritmetică în schemă:

d. 1×6=6 (o singură dată 6)

Transformă operația aritmetică în schemă:

Exercițiul 9. Explicați în ce etape ale traseului metodic al rezolvării prin metode

aritmetice a problemelor, elevii utilizează algoritmii 2 de identificare și justificați modul
în care învățătorul poate ajuta elevii să conștientizeze elementele implicate în aplicarea
acestor algoritmi.
Algoritmii de identificare cuprind: idei, definiții, teoreme, idei despre care sunt variabilele
problemei, stabilirea de conexiuni între variabilele problemei, metodele de rezolvare a
problemei.
Etapele la care se folosesc algoritmii de identificare:
1. Citirea și memorarea enunțului-nu se folosesc algoritmii de identificare
2. Ghidarea prin întrebări pentru a înțelege textul problemei, folosim algoritmii de
identificare, pentru că identificăm variabilele și conexiunile dintre ele.
3. Transpunerea în limbaj matematic a datelor problemei (modelarea matematică a problemei)
și schițarea, notarea datelor problemei-folosim algoritmii de identificare pentru că folosim
relațiile dintre variabile.
4. Realizarea desenului problemei, stabilirea tipului de metodă folosită și existența metodelor
alternative - folosim algoritmii de identificare pentru că folosim relațiile dintre variabile și
identificăm metoda de rezolvare.
5. Construirea falsei ipoteze - doar pentru metoda falsei ipoteze- folosim algoritmii de
identificare pentru că folosim noi relații între.
6. Construirea planului logico-operațional (rezolvarea scrisă) - folosim algoritmii de
identificare pentru că folosim relațiile între variabile, ceea ce cunoaștem și ceea ce dorim
să aflăm.
7. Rezolvarea problemei prin alte metode-atunci când este posibil- folosim algoritmii de
identificare pentru toate etapele enunțate mai sus.
8. Compunerea de probleme după același exercițiu sau după același context- folosim algoritmii
de identificare pentru că trebuie sesizate relațiile dintre variabile.
Exercițiul 10. Fie competența: 1.6. Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice
(sumă, total, diferenţă, =, +, -) în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme:
- aflarea sumei/diferenţei a două numere mai mici decât 31;
- aflarea unui termen necunoscut, folosind metoda balanţei;
- jocuri de rol care necesită gruparea/regruparea de obiecte şi relaţia întreg-parte (ex.: „La ora
de sport”, „La bibliotecă” etc.);
- crearea unor probleme simple după imagini date;
- formularea şi rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată, prin schimbarea
numerelor/ acţiunilor/ întrebării dintr-o problemă rezolvată;
- schimbarea componentelor unei probleme (date numerice, tematică, acţiuni), fără ca tipul de
2
Algoritmii utilizați în rezolvarea de probleme sunt: algoritmii de identificare (implicați în raționament),
algoritmii procedurali (implicați în calcule) și algoritmii de verificare (implicați în controlul corectitudinii
raționamentului).
16
problemă să se schimbe;
- transformarea unei probleme de adunare în problemă de scădere şi invers;
- transformarea unei probleme prin extinderea/ reducerea numărului de operaţii;
Numerele naturale 0-31: recunoaştere, formare, citire, scriere (cu cifre), comparare, ordonare:
- de la 0 la 10
- de la 10 la 20
- de la 20 la 31
Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 10, prin numărare
Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 31 fără şi cu trecere peste ordin, prin numărare/cu
suport intuitiv
Probleme simple de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31, cu suport intuitiv
Cerințe
a) Precizați două strategii de diferențiere și individualizare (două metode didactice, două
mijloace de învățământ/resurse educaționale, două forme de organizare a colectivului de
elevi) necesare pentru a forma/dezvolta competența specifică dată.
b) Elaborați doi itemi de evaluare diferiți, din categoria itemilor obiectivi și doi itemi de
evaluare diferiți din categoria itemilor semiobiectivi, aplicabili în evaluarea
formării/dezvoltării acestei competențe.
a) Propunem să avem o activitate de consolidare, cu subiectul:
Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 10, prin numărare (sau Adunarea şi scăderea în
concentrul 0 – 31 fără şi cu trecere peste ordin, prin numărare/cu suport intuitiv; sau
Probleme simple de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31, cu suport
intuitiv-rezolvare/compunere).
Strategii de diferențiere/individualizare:
Nota bene: Nu lăsăm doar o simpla enumerare, ci comentăm fiecare element introdus în
lecție argumentând necesitatea lui.
Resurse educaționale: jetoane, imagini, cuburi aplicabile la metoda cubului, fișe de lucru
individual, diferențiat ca timp de rezolvare/conținut, formă de prezentare.
Metode: exercițiul cu material individual, jocul didactic matematic, problematizarea,
algoritmizarea, conversația (catehetică- recapitulăm noțiuni/ euristică- descoperirea de noi
noțiuni, conexiuni între noțiuni și idei), metoda cubului (Se atribuie roluri membrilor fiecărui
grup: cititorul (citește enunțul), ascultătorul activ sau cercetaşul (repetă sarcina,
reformulează, întreabă cadrul didactic), interogatorul (solicită idei colegilor), rezumatorul
sau raportorul grupului (concluzionează și comunică întregii clase rezultatele), se utilizează
cubul care are înscrise pe cele 6 fețe: descrie; compară; asociază; analizează; aplică;
argumentează).
Explicăm care operații ale gândirii sunt exersate prin metoda cubului (analiză/sinteză,
analogie, particularizare/generalizare, concretizare/abstractizare) și de ce.
Explicăm ce niveluri ale cogniției3 (conform celor 4 tipuri de cunoștințe: factuale4,
declarative/ conceptuale5, procedurale6 și metocognitive7) sunt exersate prin metoda cubului.
Organizarea activităților individualizate8:

3
Reamintirea, înţelegerea, aplicarea, analizarea, evaluarea, crearea (conform taxonomiei lui Bloom actualizată
de Anderson).
4
Cunoștințele factuale se referă la definiții, fragmente de informații izolate, unele detalii specifice.
5
Cunoștințele declarative se referă la informații complexe, clasificări, categorii.
6
Cunoștințele procedurale se referă la algoritmi, metode euristice, cunoștințe despre situațiile în care se folosesc
aceste metode și procedee.
7
Cunoștințele metacognitive se referă la cunoștințe strategice, cunoştinţe despre procesele de gândire şi
informaţii legate de gândire, la felul cum pot fi folosite aceste procese în mod eficient.
8
Tipuri de activități: activități recuperatorii, corective, de dezvoltare, de elaborare.
17
Forma de organizare a colectivului este frontală sau pe grupe eterogene (cu nivel cognitiv
diferit)..
Pentru fiecare copil trebuie să avem fișe individualizate, de 3 tipuri:
- Fișe de lucru pentru toți copiii;
- Fișe de lucru pentru cei care termină mai rapid exercițiile;
- Fișe pentru cei care au terminat primele două tipuri de fișe (cuprinde o problemă de
perspicacitate).
Aceste trei tipuri de fișe trebuie să fie organizate gradual, de la simplu la complex. Fiecare în
parte, dar și în sensul că: prima mai accesibilă, a doua mai complexă (necesită efort cognitiv
mai mare), a treia are gradul cel mai înalt de dificultate.
Organizarea activităților diferențiate:
Organizarea colectivului de elevi 9 se realizează pe grupe omogene (cu același nivel
cognitiv/aceeași structură pe stil de gândire, stil de învățare).
 Diferențiere pe stiluri de gândire:
Ca activitate diferențiată putem organiza anumite secvențe de lecție pe grupe de elevi în
funcție de tipul lor de gândire: activi (putem să-i folosim la etapa metodei cubului), reflexivi
(îi utilizăm în secvența dedicată problematizării), teoreticienii (îi folosim la realizarea
concluziilor), pragmatici (îi utilizam în secvența de compunere și rezolvare de probleme/ de
extinderea sau reducerea de operații al unei probleme)
 Diferențiere pe stiluri de învățare:
Ținem cont de stilurile de învățare: vizualii (îi folosim pentru organizarea colectivului și a
activității, în citirea textelor, restructurarea informației citite și observarea detaliilor), auditivii
(îi folosim la povestiri, explicarea unor cunoștințe, adresarea de întrebări colegilor sau
învățătorului, să răspundă la întrebări), kinestezicii (îi folosim să manipuleze obiecte, să
experimenteze, aranjeze imagini într-o anumită ordine, în jocuri de rol, în construcția de
modele ale unor concepte abstracte).
 Diferențiere pe tipuri de inteligență:
verbal- logico- vizual- muzical- corporal- Inter-
Intra-personală
lingvistică matematică spaţială ritmică kinestezică personală
Învață Învață Învață Învață prin Învață prin Învață Învață singur;
spunând; algoritmizând; vizualizând; ritm; prin mişcare; comparând; prin proiecte
Auzind; operând cu lucrând cu melodii; prin stabilind individualizate;
Citind; structuri imagini/ cu ajutorul atingere; relaţii; având propriul
văzând abstracte; culori. sunetelor; prelucrând discutând, spaţiu.
cuvinte. căutând relaţii prin muzică. informaţia punând
logice prin întrebări,
senzaţii împărtăşind
corporale.
b) 1. Itemi de tip obiectiv:
 Item obiectiv de tipul asocierii în perechi.
Utilizând ca exemplu de activitate de învățare: aflarea sumei/diferenţei a două numere mai
mici decât 31;
7+5 24
29-5 18
23-5 12
18+5 28
 Item obiectiv cu alegere multiplă:

9
Organizarea colectivului de elevi se poate realiza frontal, individual, în perechi, în grupuri eterogene, în grupuri
omogene.
18
Ca aplicație la activitatea de învățare: aflarea unui termen necunoscut. Încercuiește răspunsul
corect pentru fiecare exercițiu în parte:
a+15=31 8 16 0
a-4=21 25 17 27
31-a=29 5 4 2
2. Itemi de tip semiobiectiv:
 Item semobiectiv de tip completare ca aplicație la activitatea de învățare: schimbarea
componentelor unei probleme (date numerice, tematica enunțului, acţiuni ale personajelor
din enunț, din care derivă anumite conexiuni între variabile), fără ca tipul de problemă să
se schimbe;
Pot avea o imagine ca suport: Ana are...mere. Mama îi mai da ......mere. Câte mere are Ana
acum?
 Item semiobiectiv cu răspuns scurt referitor la activitatea de învățare formularea şi
rezolvare a unor probleme pornind de la o tematică dată, prin schimbarea numerelor/
acţiunilor/ întrebării dintr-o problemă rezolvată;
Se dă problema: Ana are 14 mere. Mama are 11 mere.
Enunț: Formulează toate întrebările posibile?
Răspuns:
1. Câte mere au în total?
2. Cu câte mere are Ana mai multe decât mama ei?
3. Cu câte mere are mama Anei mai puține decât Ana?
Exercițiul 11. Concepeți o activitate de învățare în care să utilizați rigletele Cuisenaire
prin care să introduceți operația de împărțire, cu ambele sensuri ale sale.
Sensurile împărțirii:
A. Prin cuprindere;
B. În părți egale.
A. Prin cuprindere
Ceea ce gândim: Avem 12 bile și vrem să le împărțim în grupe de câte 3 bile.

Sunt 4 grupe a câte 3 bile. Am efectuat operația de împărțire prin cuprindere: 12:3=4 și facem
analogia cu rigletele Cuisenaire)
Întregul este format din două riglete de 6 unități:

Patru riglete de 3 unități compun întregul (două riglete de 6), deci am efectuat operația de
împărțire prin cuprindere 12:3=4.
B. Împărțirea în părți egale.
Ceea ce gândim: Avem 12 bile și vrem să le împărțim în mod egal la 4 copii (fiecare având
câte o cutie).

Sunt 4 grupe a câte 3 bile. Am efectuat operația de împărțire în părți egale: 12:4=3 și facem
analogia cu rigletele Cuisenaire.
Întregul este format din două riglete de 6:

19
Sunt 4 grupe a câte 3 bile. Am efectuat operația de împărțire în părți egale: 12:4=3.
Observație: La împărțirea prin cuprindere, rigletele care se așază sub întreg au valoarea
egală cu a împărțitorului.
La împărțirea în părți egale, totdeauna, rigletele care se așază sub întreg au valoarea 1.
Exercițiul 12. Fie competența specifică 5.3. din curriculumul pentru disciplina
Matematică, la clasa a III-a:
Rezolvarea de probleme cu operațiile aritmetice studiate, în concentrul 0- 10 000
- identificarea și analiza datelor din ipoteza unei probleme
- identificarea cuvintelor/sintagmelor în enunțurile problemelor care sugerează operațiile
aritmetice studiate (a dat, a primit, a distribuit în mod egal, de două ori mai mult etc.)
- rezolvarea și compunerea de probleme folosind obiecte, simboluri, numere sau reprezentări
grafice
- asocierea rezolvării unei probleme cu o reprezentare grafică /desen sau cu o expresie
numerică dată
- organizarea datelor unei investigații în tabel sau într-o reprezentare grafică in scopul
compunerii sau rezolvării de probleme
- rezolvarea de probleme prin mai multe metode
- identificarea unor situații concrete care se pot transpune în limbaj matematic
- simplificarea/ complicarea unor probleme prin eliminarea sau introducerea unor date sau
cerințe
- verificarea rezultatelor obținute în urma rezolvării unei probleme
Concepeți opt itemi10 de tipuri diferite, care să exerseze competența specifică 5.3.
1. Item de tip alegere duală:
a. Expresia ”a distribuit în mod egal” conduce la operația de împărțire.(A)
b. Expresia ”dublul numărului... este...” conduce la operația de adunare repetată de
termeni egali.(F)
c. Expresia ”de atâtea ori mai mult...” conduce totdeauna la operația de înmulțire.(F)
2. Item de tip pereche:

275
250
200
150

0
I S B FB Excelent
a. Dintre elevii școlii 150 de elevi au obținut calificativul Bine
b. Dintre elevii școlii 200 de elevi au obținut calificativul Foarte bine
c. Dintre elevii școlii 250 de elevi au obținut... Suficient
10
Tipurile de itemi sunt: itemi obiectivi (cu alegere duală; de tip pereche; cu alegere multiplă);
itemi semiobiectivi (lacunar/de completare; cu răspuns scurt); itemi subiectivi (întrebări
structurate; de tip rezolvare de probleme; de tip eseu structurat (compunere de probleme)).

20
 d. Dintre elevii școlii 275 de elevi au obținut... Insuficient
3. Item cu alegere multiplă:
Maria și Andreea au în total 300 de timbre. Andreea are cu 50 timbre mai mult decât
dublul timbrelor Mariei. Câte timbre are fiecare fată?
Alege varianta corectă a reprezentării grafice:

a. M 300 50
A

50
b. M
A 300

c. M 50
A 300

4. Item de completare/lacunar
Într-o fermă sunt 300 de animale, porci și gâște, în total 800 de picioare. Câte animale
sunt de fiecare tip?
Completează spațiile punctate:
a.În fermă sunt.......gâște și porci, în total.
b. Dacă notăm cu g numărul gâștelor, în fermă sunt... picioare de gâscă.
c.Dacă notăm cu p numărul porcilor, în fermă sunt... picioare de porci.
5. Item cu răspuns scurt:
Într-o fermă sunt 300 de animale, porci și gâște, în total 800 de picioare. Câte animale
sunt de fiecare tip?
Completează spațiile punctate:
a. Dacă notăm cu g numărul gâștelor și p numărul porcilor, atunci.......... reprezintă
numărul total de animale, în funcție de g și p.
b.Dacă notăm cu g numărul gâștelor și p numărul porcilor, atunci......... reprezintă
numărul total de picioare de animale, în funcție de g și p.
c.Dacă toate animalele ar fi gâște, câte picioare ar fi în fermă?
6. Întrebări structurate:
Într-o fermă sunt 300 de animale, porci și gâște, în total 800 de picioare. Câte animale
sunt de fiecare tip?
1. Câte picioare ar fi în total în plus, dacă ar fi numai gâște? (800>600)
2. Câte picioare ar fi în plus la un porc?
3. Câți porci sunt?
7. Item de compunere de probleme:
a.Compuneți o problemă după exercițiul: (40-2×10):2+5
b. Compuneți o problemă după desenul:
M 50 300
A
c. Compuneți o problemă care să se rezolve prin metoda retrogradă.
8. Item de rezolvare de probleme: Rezolvați problemele compuse la itemul 7.
Exercițiul 13. a. Explicați proprietatea: ”0 este element neutru la adunarea numerelor
naturale” și scrieți formula. Demonstrați intuitiv proprietatea folosind balanța.
b. Explicați proprietatea: ”1 este element neutru la înmulțirea numerelor naturale” și
scrieți formula. Demonstrați intuitiv proprietatea folosind rigletele Cuisenaire.
21
Exercițiul 14. a. Construiți un exemplu de calcul rapid în concentrul 100000-1000000, în
care să folosiți comutativitatea înmulțirii, 0 este element absorbant la înmulțire și
distributivitatea înmulțirii față de scădere.
b. Construiți un exemplu de calcul rapid în concentrul 100-1000, în care să folosiți
comutativitatea înmulțirii, asociativitatea înmulțirii și distributivitatea înmulțirii față de
scădere.
Exercițiul 15. Concepeți opt itemi de tipuri diferite, care să exerseze competența
specifică 2.4., unde competența specifică 2.4. din curriculumul pentru disciplina
Matematică, la clasa a III-a are următorul enunț:
2.4. Efectuarea de adunări şi scăderi de numere naturale în concentrul 0 - 1 000 000 sau cu
numere fracţionare - compunerea şi descompunerea numerelor naturale în concentrul 0 – 1
000 000, utilizând adunarea şi scăderea, cu trecere și fără trecere peste ordin- jocuri de rol
care solicită compunerea/ descompunerea numerelor din concentrul 0 – 1 000 000 - efectuarea
de adunări/scăderi, fără trecere și cu trecere peste ordin, în concentrul 0 – 1 000 000, utilizând
algoritmi de calcul, descompuneri numerice şi proprietăţile operaţiilor - efectuarea probei
operaţiei de adunare, respectiv de scădere - utilizarea proprietăţilor adunării în calcule
(comutativitate, asociativitate, element neutru) - estimarea rezultatului unui calcul din
concentrul 0 – 1 000 000, fără efectuarea lui - utilizarea calculatorului pentru rezolvarea de
adunări şi scăderi sau pentru verificarea unor rezultate - folosirea unor tehnici de calcul rapid
(proprietăţile operaţiilor, grupări şi descompuneri de numere etc.) - intuirea echivalenței unei
fracţii cu o sumă sau cu o diferenţă de fracţii cu acelaşi numitor, cu ajutorul unor reprezentări
grafice sau exemple familiar.

22