CONSILIUL JUDEŢEAN ALBA

DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALA SI

PROTECŢIA COPILULUI ALBA
Alba Iulia, Str. Mihai Viteazul, nr. 2-4, Jud. Alba, Cod 510093
Tel. 0258/818266, 0358/401538, 0372758219 Fax: 0258/817037 Mobil:0741818074
E-mail: dgaspc@alba.rdsnet.ro Pag. Web: www.protectiasocialaalba.ro
Operator de date cu caracter personal nr. 11773/112
_________________________________________________________________________

Nr.__________/____________
În atenţia
Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice
Şedinţa din data de 25.05.2011
Tema: TIPURI DE HANDICAP LA PERSOANA VÂRSTNICĂ

Persoanele cu dizabilităţi sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor
fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse
egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale şi
profesionale.
Concepţia tradiţională privind persoana cu dizabilităţi vizează posibilităţile reduse ale acesteia
de a acţiona comparativ cu cele ale persoanei sănătoase. Imaginea persoanelor cu dizabilităţi este
dominată de aspecte legate de “neputinţă”, de absenţa puterii economice, profesionale, sociale,
relaţionale, civice, afective.
Handicapul poate fi definit ca afectare la nivelul funcţionării sociale a capacităţii naturale a
individului de adaptare la mediul social. Prin termenul “handicap” se înţelege dezavantajul persoanei
cu dizabilitate, comparativ cu persoanele obişnuite. Excluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi se
reflectă şi ca dificultăţi de a participa la viaţa economică, socială, politică şi culturală şi poate însemna
o distanţare faţă de societate. A fi persoană cu dizabilităţi echivalează cu izolarea, discriminarea şi
abuzul asupra identităţii şi stimei de sine. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi include
îngrijire în instituţii, sprijin material, servicii de reabilitare pentru menţinerea persoanelor cu
dizabilităţi în comunitate şi pentru a preveni dependenţa de alte persoane.
Clasificarea handicapului folosită în cadrul serviciilor sociale este următoarea: fizic, somatic,
senzorial, auditiv, senzorial vizual, psihic, neurologic, asociat, HIV/SIDA. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii consideră că deficienţele pot fi atribuite următoarelor 4 cauze: leziuni apărute în timpul
naşterii; boli infecţioase; accidente sau malnutriţie. De asemenea, urmează tulburările congenitale,
afecţiunile somatice, tulburările psihiatrice funcţionale, consumul de droguri şi alcool.
În clasificarea deficienţelor se disting:
- Deficienţe senzoriale: datorate afectării organelor de simţ. Din această categorie fac parte:
a) deficienţe de vedere: orbii sau nevăzătorii, ambliopii sau slabvăzătorii;
b) deficienţe de auz: surdomuţii, hipoacuzicii;
c) persoanele cu deficenţe de vorbire.
- Deficienţe motorii: această categorie de deficienţe prezintă forme eterogene, determinate de cauzele şi
de locul unde s-au produs. Astfel lezarea sistemului nervos central produce paralizii, hemiplegii care se
recuperează greu. Lezarea organelor afectate constituie o altă categorie a deficienţelor motorii unde
este afectat aparatul locomotor;
- Deficienţe intelectuale: oligofrenia – deficienţă neuropsihică survenită în urma lezării, la nivele
diferite şi în grade diferite a SNC şi prin aceasta a întregii activităţi psihice;
- Deficienţe de comportament: persoanele cu deficienţe de comportament prezintă tulburări de
conduită. Deşi pot părea normali din punct de vedere fizic, unii având aptitudini speciale, bine
dezvoltate, prezintă tulburări ale psihicului. Datorită acestor tulburări care cuprind întreaga
personalitate, manifestările lor pot deveni dezechilibrate, în dezacord cu legile şi etica socială;

1
- Deficienţe asociate: cuprind persoanele afectate de mai multe dizabilităţi, care pun probleme atât
medical cât şi psihopedagogic;
- Psihopaţii cronici şi alţi deficienţi cu afecţiuni de lungă durată: din această categorie fac parte
bolnavii cu afecţiuni psihice, cu afecţiuni cardiace, reumatice, diabet, TBC osos, epilepsie;
- Cazurile la frontiera handicapului: în această categorie sunt cuprinse persoanele cu tulburări
instrumentale – tulburări de limbaj şi tulburări de psihomotricitate sau aflate în dificultate – cazuri
sociale, persoane provenite din familii dezavantajate, adolescenţi delincvenţi şi oameni ai străzii.
La data de 31.03.2011, situaţia persoanelor adulte asistate în centrele rezidenţiale pentru
persoane adulte cu handicap din cadrul D.G.A.S.P.C Alba este următoarea:
- numărul total de persoane adulte asistate este de 570, din care 16 beneficiari nu au certificat de
încadrare în grad de handicap;
- beneficiarii cu vârsta peste 60 de ani sunt în număr de 210 beneficiari, din care fără certificat de
persoană cu handicap în număr de 12;
- situaţia privind încadrarea în tip şi grad de handicap a persoanelor vârstnice din centrele
rezidenţiale ale D.G.A.S.P.C Alba este detaliată în tabelul următor:

Nr.crt. Gradul de handicap

Tipul de handicap Total
Grav Accentuat Mediu Uşor
1. FIZIC 7 12 2 0 21
2. SOMATIC 2 0 0 1 3
3. AUDITIV 0 2 0 0 2
4. VIZUAL 2 2 7 1 12
5. MINTAL 15 89 24 1 129
6. PSIHIC 1 13 0 0 14
7. ASOCIAT 1 12 4 0 17
8. HIV/SIDA 0 0 0 0 0
9. BOLI RARE 0 0 0 0 0
TOTAL 28 130 37 3 198

În ceea ce priveşte persoanele vârstnice cu vârsta peste 60 de ani şi neinstituţionalizate, aflate

în evidenţele Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Alba, situaţia este următoarea:

Nr.crt. Gradul de handicap

Tipul de handicap Grav- fără Grav - cu Accentuat Mediu Uşor Total
asistent asistent
personal personal
1. FIZIC 221 466 1656 101 3 2447
2. SOMATIC 74 95 965 316 44 1494
3. AUDITIV 0 0 117 0 0 117
4. VIZUAL 15 694 679 241 86 1715
5. MINTAL 7 430 410 42 0 889
6. PSIHIC 1 87 183 0 0 271
7. ASOCIAT 27 147 226 38 3 441
8. HIV/SIDA 0 0 0 0 0 0
9. BOLI RARE 0 2 2 0 0 4
TOTAL 345 1921 4238 738 136 7378

2
 Din datele obţinute de la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Alba reiese
faptul că prevalenţa afecţiunilor la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani este următoarea:

COD BOALĂ NUMĂR PERSOANE SEMNIFICAŢIA CODULUI DE BOALĂ

E11 1517 Diabet zaharat tip II
G20 796 Boala Parkinson
F03 671 Demenţă senilă
H25 500 Cataractă
G82 427 Para/tetrapareză spastică
H35, H36 538 Afecţiuni ale retinei
M05 168 Poliartrită reumatoidă
H27 153 Afecţiuni ale cristalinului
C50 146 Cancer mamar

În procesul de evaluare şi încadrare a unei persoane într-un tip şi grad de handicap sunt utilizate un
număr de 9 coduri, acestea fiind specificate pe certificatul de încadrare în grad de handicap al
persoanei, în funcţie de afecţiunea suferită:
 Cod handicap 1 – NEUROMOTOR, defineşte următoarele afecţiuni (exemplificăm doar câteva):
- Tetrapareză, parapareză, boala Parkinson, luxaţia congenitală de şold şi coxartroză (cele 2 afecţiuni
trebuie să coexiste pentru încadrarea în grad de handicap), poliartrita reumatoidă, amputaţii membre
superioare, membre inferioare, spondilită anchilozantă;
 Cod handicap 2 - SOMATIC
- Diabet, boli cardiace, oncologie, endocrinologie
 Cod handicap 3 – AUDITIV
- Hipoacuzie bilaterală, surdomutitate congenitală
 Cod handicap 4 - NEVĂZĂTORI
- Glaucom, retinopatie diabetică, cataractă
 Cod handicap 5 – PSIHIC
- Oligofrenie, demenţă senilă
 Cod handicap 6 - MINTAL
- Schizofrenie, tulburări de personalitate
 Cod handicap 7 – ASOCIAT
- Mai multe afecţiuni cumulate
 Cod handicap 8 – HIV – SIDA
 Cod handicap 9 – BOLI RARE
- Politicemia Vera

În continuare am dori să ne referim în mod special la problemele de sănătate mentală ce afectează

preponderent persoana vârstnică cât şi familia acesteia şi aici ne referim la procesul senilităţii cu
finalitatea demenţă sau boala Alzheimer.
Senilitatea – este o slăbire simultană a capacităţilor fizice şi mintale datorată îmbătrânirii.
Senilitatea este exagerarea proceselor normale de îmbătrânire. Nu are vârstă precisă, variind de la un
individ la altul, sub influenţa factorilor ereditari şi personali. Factorii personali sunt antecedente
patologice, intoxicări alcoolice, surmenaj, etc. Condiţiile socio-economice şi afective joacă şi ele un rol
important în ceea ce priveşte data apariţiei stării senile. Ex: pensionarea necompensată de o nouă
activitate, solitudinea afectivă, insecuritatea financiară, sentimentul de devalorizare socială accelerează
procesul de involuţie.
G. Marinescu, susţinătorul tezei îmbătrânirii ireductibile propune o definiţie a senilităţii opusă
tezei îmbătrânirii văzută ca o boală a lui C.I. Parhon: “Senilitatea normală nu este o boală ci o evoluţie
fiziologică, regulată şi ireductibilă, guvernată de ereditate şi de nutriţie în funcţie de schimbările fizice
şi chimice care se desfăşoară în celulele organismului ca fenomen biologic ireversibil”.

3
 Senilitatea se manifestă pe plan psihic printr-o inerţie intelectuală, dificultăţi tipice în fixarea
durabilă a amintirilor şi a achiziţiilor cognitive noi; pierderea supleţii de adaptare, pisălogeală şi
incontinenţă emoţională.
Demenţa – este o istovire psihică globală şi progresivă, datorată unei afecţiuni organice a
creierului. Demenţa se caracterizează, în esenţă, printr-o deteriorare mintală: toate funcţiile sunt atinse,
câmpul cunoştinţei se îngustează, atenţia devine deficitară, memoria este alterată, judecata este
perturbată (apariţia unor comportamente deviante, medico-legale). Demenţa nu este asimilabilă totuşi
arieraţiei mentale.
Arieraţia mentală este o stopare a dezvoltării intelectuale iar demenţa este o degradare a vieţii
mentale. Arieraţia mentală este o stopare a dezvoltării intelectuale, iar demenţa este o degradare a vieţii
mentale. “Dementul este un bogat sărăcit pe când idiotul a fost întotdeauna sărac” spunea J.E.
Esquirol. Demenţa este o manifestare a leziunilor cerebrale. Mai este afectat şi simţul valorii morale,
ceea ce explică anumite delicte şi comportamente puerile cum ar fi: colecţionarismul, fabulaţia,
labilitatea afectivă, impulsivitatea.
Demenţa este o scădere progresivă şi îndeosebi ireversibilă, globală a activităţii psihice,
datorată unor modificări organice cerebrale de natură degenerativă incomplet cunoscută şi de natură
vasculară (aterosclerotică) a cărei evoluţie poate fi precipitată şi de acţiunea unor factori exteriori de
natură psiho-socio-culturală. Demenţa este o alterare dobândită a funcţiilor intelectuale (cognitive)
datând de mai mult de 3 luni fără alterarea stării de vigilenţă. Această alterare este suficientă pentru a
perturba inserţia socială a individului. Prin urmare, termenul generic de demenţă include o mare parte a
declinurilor cognitive anormale şi persistente destul de severe pentru a interveni în viaţa şi activitatea
zilnică a individului şi a-i împiedica acestuia performanţele sociale.
Apariţia acestei boli este extrem de rară înainte de vârsta de 65 de ani (aprox. 1%), iar după
vârsta de 65 de ani riscul îmbolnăvirii se dublează la fiecare interval de 5 ani. 40% dintre persoanele de
peste 90 de ani suferă de acestă afecţiune. Demenţele pot apărea din diferite cauze: toxicomanii,
depresii, afecţiuni organice ale creierului etc., precum şi afecţiunile unor boli degenerative ca boala
Alzheimer, boala Pick, Creutzfeld – Jacob şi ale sindromului Wernike-Korsakoff. Demenţa este
principala cauză de instituţionalizare (spitalizare), deşi majoritatea suferinzilor sunt îngrijiţi la
domiciliu în supravegherea medicului de familie. Astfel, se remarcă o scădere a asistenţei vârstnicului
cu demenţă în spitalele de psihiatrie şi o creştere a lor în căminele – spital. Prin urmare 5-8% din
persoanele de peste 65 de ani şi 20% peste 85 de ani sunt îngrijiţi în familie, mai puţin de 1,5% sunt
internaţi în spitale sau unităţi de ocrotire.
Unele tipuri de demenţe sunt curabile şi reversibile. Se poate obţine o regresiune importantă a
tulburărilor prin suprimarea cauzelor lor (tumori, hidrocefalie, infecţie sifilitică). Demenţele reversibile
sunt în jur de cca. 10-30%. Demenţele se împart în 3 tipuri principale:
- Demenţe degenerative;
- Demenţe vasculare (arteriopatice);
- Demenţe mixte.
Demenţele de tip degenerativ se împart la rândul lor în 2 tipuri, în funcţie de momentul apariţiei lor:
- Demenţele presenile care apar în presenium, adică înainte de vârsta de 65 de ani. Acestea sunt:
boala Pick, demenţa Alzheimer (cu debut precoce), demenţa Jacob - Creutzfeld de natură neurologică;
- Demenţe senile, propriu zise ale vârstnicului (demenţa Alzheimer cu debut tardiv).
Demenţa senilă – este o afecţiune psihică a cărei debut se situează de obicei între 65-70 de ani şi care
evoluează spre o regresiune globală a intelectului şi personalităţii.
Debutul bolii – este caracterizat printr-o diminuare treptată a funcţiilor psihice şi a proceselor de
cunoaştere în general. La început aceste tulburări se pot confunda cu cele de vârstă: bolnavii devin
egoişti, suspicioşi, ţinuta este neglijentă, activitatea este redusă şi ia caracter stereotipic (se întâlneşte
deseori colecţionarismul – haine, conserve, etc.); apare un deficit de memorie şi atenţie; se remarcă
scăderea raţionamentului; gândirea este lentă iar cercul preocupărilor se îngustează.
4
 Faza a doua, faza de stare este caracterizată prin următoarele: simptom dominant – amnezie
progresivă care duce la pierderea simţului realităţii (poate să se considere tânăr), dezorientare
temporală şi spaţială, tulburări de limbaj şi gândire, raţionament pueril, nu mai sunt apreciate corect
valorile, mărimile, distanţele, pacientul nu se recunoaşte pe el însuşi în situaţia prezentului real.
Faza a treia, este predominant caracterizată de modificarea totală a ritmului de somn-veghe
(bolnavii veghează noaptea într-o nelinişte continuă).
Faza a patra,viaţa psihică abia mai pâlpâie în organismul bolnavului. După această decădere
psihică puternică, se remarcă o deteriorare treptată, somatică, astfel încât decesul survine mai ales în
urma unor complicaţii pulmonare pe care bolnavii le contactează foarte uşor. Izolarea bolnavului este
un factor principal de agravare a bolii.
Boala Alzheimer se caracterizează prin apariţia ei precoce (către 50 de ani), cu o deteriorare
cognitivă, o dezorientare în timp şi spaţiu, fiind ilustrată clinic printr-o insidioasă deteriorare
predominant mnezico-prosexică. Clinic, boala se manifestă mai ales prin tulburări de orientare şi
printr-o pierdere a memoriei.
Dispoziţia bolnavului este în general euforică, dar uneori este depresivă. Boala evoluează într-o
perioadă de la 4 până la 10 ani. Această afecţiune prezintă în mare măsură creşterea treptată în
intensitate a tulburărilor de memorie, îndeosebi pierderea capacităţii de fixare şi reproducere. Pacienţii
realizează prăbuşirea lor psihică şi din acest motiv se instalează şi unele stări depresive. Datorită
amneziei puternice prezente se instalează dezorientarea spaţială. Deficitul amnezic sărăceşte conţinutul
noţional al gândirii şi astfel scade capacitatea de judecată.
O altă afecţiune este apariţia unor halucinaţii şi a unor idei delirante cu caracter absurd. Apar
tulburări comportamentale cu aspect medico-legal. Datorită instalării afaziei se poate ajunge la
mutism.
Pentru pacienţii afectaţi de aceste tipuri de boli se recomandă ca aceştia să continue să trăiască
în casele lor, mai ales dacă au aparţinători. Tratamentul social ar trebui să se desfăşoare în mijlocul
familiei, al prietenilor şi în cele mai multe cazuri şi în comunităţi psihiatrice specializate cu servicii de
asistenţă socială. Tratamentul de zi al pacienţilor nu trebuie să prevadă doar activităţi de supraveghere
şi instruire specializată, ci şi o petrecere cât mai îndelungată a timpului împreună cu familia.
Evaluarea gradului de handicap în regresia (deteriorarea) funcţiilor intelectuale se
realizează în funcţie de următorii parametri funcţionali: examen psihiatric, teste psihologice (MMSE),
evaluarea degradării intelectuale (IDC), CT, RMN, ancheta socială.
 HANDICAP UŞOR: scor MMSE >=21, deteriorare cognitivă, atrofie corticală uşoară/generalizată,
persoana uită evenimentele recente, necesită să i se repete de mai multe ori o relatare în vederea
memorării, ezită în a răspunde la întrebările adresate:
 HANDICAP MEDIU: scor MMSE între 15 şi 20, tulburări de memorie şi tulburări psihice de
intensitate uşoară, accentuarea tulburărilor de memorie, deteriorarea socială moderată cu dificultăţi în
activitatea profesională;
 HANDICAP ACCENTUAT: scor MMSE între 10 şi 14, atrofie corticală generalizată accentuată,
uitarea numerelor de telefon, adreselor; uitarea conversaţiei recente, a evenimentelor curente; sarcini
neterminate deoarece persoana nu ştie de unde să le reia;
 HANDICAP GRAV: scor MMSE <=9, atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii,
demenţa Alzheimer – atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali + triada simptomatică;
uitarea numelor celor apropiaţi, uitarea datelor personale, incapacitatea de memorare, deteriorarea
judecăţii, a controlului pulsional, triada patognomonică (agnozie, apraxie, afazie).
Activităţile care pot fi efectuate de persoanele vârstnice cu handicap precum şi nevoile acestora sunt
diferenţiate în funcţie de tipul de handicap deţinut, după cum urmează:
 HANDICAP UŞOR: persoanele cu handicap uşor pot desfăşura activităţi care nu presupun
suprasolicitări fizice sau psihice, în condiţii de confort psihic şi fizic, într-un mediu colectiv.

5
 Persoanele cu handicap uşor nevoie de sprijin pentru a fi menţinuţi în activitate sau pentru desfăşurarea
acesteia la domiciliu sau în colaborare;
 HANDICAP MEDIU: persoanele cu handicap mediu pot desfăşura activităţi specializate, având
nevoie de îndrumare periodică. Au nevoie de sprijin pentru a fi menţinuţi în activitate sau pentru
desfăşurarea acesteia la domiciliu sau în colaborare;
 HANDICAP ACCENTUAT: persoanele cu handicap accentuat sunt dependente parţial pentru
autoservire, îngrijire, viaţă socială, autodeterminare, au nevoie de sprijin în desfăşurarea activităţilor
cotidiene şi implicare în viaţa socială prin asigurarea participării la anumite acţiuni preferate;
 HANDICAP GRAV: persoanele cu handicap grav sunt dependente în totalitate de îngrijirile primite
din afară, sunt limitate în relaţionarea lor socială, sunt lipsite de autodeterminare. Necesită asistent
personal, îngrijiri la domiciliu sau servicii sociale specializate.
La nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Alba, problematica
persoanelor adulte şi vârstnice cu dizabilităţi psihice şi mentale este gestionată de Centrul de Servicii
Comunitare Galda de Jos prin Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Galda de Jos, 3
locuinţe protejate în Galda de Jos şi o altă locuinţă protejată în comuna Cricău, pentru patologie
psihiatrică majoră (psihoze, tulburări afective bipolare, etc.) şi de Centrul de Servicii Comunitare
Gârbova prin Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Gârbova şi cele 2 locuinţe protejate din aceeaşi
localitate, unde prevalează beneficiarii cu diagnostic de demenţă în boala Alzheimer.
Încadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor adulte se face de către Comisia de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap. Evaluarea persoanelor adulte care prezintă diferite deficienţe în
vederea încadrării într-un grad de handicap pentru a beneficia de toate drepturile legale se face de către
Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap (SECPAH) din cadrul Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Alba.
Procesul de încadrare a persoanei într-un grad de handicap pentru a beneficia de toate drepturile
prevăzute de lege presupune parcurgerea unor etape:
1. Identificarea persoanelor cu handicap se realizează în mod direct odată cu solicitarea
persoanei adulte, exprimată în scris, către SECPAH prin cererea tip de evaluare complexă în vederea
încadrării în grad de handicap. Solicitarea persoanei cu handicap se referă la evaluarea complexă a
persoanei adulte în scopul obţinerii unui certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu
handicap şi/sau, după caz, a eliberării unui certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu
handicap în scopul efectuării demersurilor pentru pensionarea pentru munca depusă şi limită de vârstă,
precum şi a certificatului de orientare profesională.
SECPAH va analiza toate aspectele legate de caz şi va face propuneri pertinente în acest sens
indiferent de ceea ce s-a solicitat iniţial. La nivel comunitar, persoanele care pot identifica şi orienta
persoana cu dizabilităţi către SECPAH sunt profesioniştii care îndeplinesc diferite roluri sau funcţii în
comunitatea respectivă: medic de familie, asistent social/referent al primăriei, alte persoane implicate
în serviciile sociale. Cererea şi documentaţia se pot obţine de la primăria de domiciliu, de la
secretariatul SECPAH sau de pe site-ul DGASPC Alba la adresa www.protectiasocialaalba.ro;
2. Preluarea dosarelor persoanelor cu dizabilităţi – Dosarul conţinând cererea tip e evaluare
complexă însoţită de documentele necesare, se depune de către persoana solicitantă sau de către o altă
persoană fizică sau juridică, la secretariatul serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu
handicap sau la registratura primăriei din localitatea domiciliu/reşedinţă, care o va transmite în termen
de 5 zile lucrătoare la serviciul de evaluare complexă. În cazul persoanelor care solicită reevaluarea,
cererea şi documentaţia se vor depune cu 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a
certificatului de încadrare în grad de handicap;

3. Evaluarea complexă a persoanei adulte cu dizabilităţi - este un proces complex şi continuu

prin care sunt estimate şi recunoscute particularităţile de dezvoltare, integrare şi incluziune socială a
acestora. Procesul presupune colectarea de informaţii cât mai complete şi interpretarea acestora în
6
 scopul orientării asupra deciziei şi intervenţiei. Evaluarea este subordonată principiului interesului
persoanei cu handicap, potrivit căruia orice măsură sau decizie este luată numai în interesul acestei
persoane, fiind inacceptabile abordările întemeiate pe milă şi pe percepţia persoanelor cu handicap ca
fiind neajutorate.
Evaluarea complexă se realizează în maximum 60 de zile de la data înregistrării cererii şi
documentelor la Serviciul de Evaluare Complexă conform H.G. nr. 430/16.03.2008.
SECPAH funcţionează pe zile şi pe specialităţi medicale cum urmează:
 Luni - PSIHIATRIE;
 Marţi – NEUROLOGIE, ORL ŞI MEDICINĂ INTERNĂ;
 Miercuri – MEDICINĂ INTERNĂ;
 Joi – OFTALMOLOGIE ŞI ORTOPEDIE.

4. Evaluarea medicală presupune examinarea clinică şi efectuarea unor investigaţii paraclinice

în vederea stabilirii unui diagnostic complet (stare de sănătate sau de boală şi, după caz, complicaţiile
bolii), care va conduce, alături de rezultatele celorlalte tipuri de evaluare, la determinarea tipului de
deficienţă funcţională. Evaluarea medicală este realizată de către medicii din cadrul SECPAH, în
funcţie de specialitate (psihiatrie, neurologie, ORL, interne, ortopedie, oftalmologie). Obiectivul
evaluării medicale, alături de evaluarea psihologică şi socială, îl reprezintă stabilirea deficienţei
funcţionale şi formularea propunerii de încadrare a persoanei într-un grad de handicap;
5. Evaluarea psihologică se realizează prin raportarea la standardele existente, prin teste
specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanţa faţă de normele
statistice stabilite. Acest tip de evaluare este realizat de către psihologul SECPAH, care verifică în
prealabil testul psihologic din dosarul beneficiarului. Obiectivul acestui tip de evaluare îl reprezintă
stabilirea datelor relevante din punct de vedere psihologic precum şi stabilirea concluziilor şi
recomandărilor psihologului care vor fi consemnate în raportul de evaluare complexă. Evaluarea
psihologică propriu – zisă se realizează în cabinetul psihologic, într-un spaţiu adecvat nevoilor
persoanelor cu dizabilităţi. Datele psihologice sunt informaţii care includ nivelul de inteligenţă, atenţia,
memoria, nivelul de prelucrare a informaţiilor vizuale şi auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire-
scriere, comportament, psihomotricitate, gândire, percepţie, abilitate, deprinderi;
6. Evaluarea socială presupune analiza mediului în care trăieşte persoana adultă cu handicap, a
factorilor de mediu şi a factorilor personali. Ea este realizată de către asistenţii sociali din cadrul
SECPAH, prin verificarea datelor înscrise în ancheta socială întocmită de serviciul social al primăriei
de domiciliu/rezidenţă al persoanei solicitante, prin efectuarea de vizite la domiciliul persoanei cu
dizabilităţi, dacă este cazul. Obiectivul evaluării sociale îl reprezintă valorificarea informaţiilor
obţinute prin ancheta socială sau alte tehnici în vederea stabilirii şi formulării diagnosticului social, cu
accent pe elementele semnificiative ale persoanei şi grupului social din care face parte, în vederea
argumentării pertinente a propunerii referitoare la încadrarea persoanei într-un grad de handicap;
7. Evaluarea vocaţională sau a abilităţilor profesionale se efectuează de psihopedagogi,
instructor de educaţie sau pedagogi de recuperare;
8. Evaluarea nivelului de educaţie este asigurată de psihopedagogi, instructor de educaţie sau
pedagogi de recuperare;
9. Evaluarea abilităţilor şi a nivelului de integrare socială este asigurată de psihologi,
psihopedagogi, pedagogi de recuperare sau asistenţi sociali.
Pe baza rezultatelor evaluărilor, care sunt consemnate în raportul de evaluare complexă, echipa
serviciului de evaluare complexă formulează propunerea de încadrare/neîncadrare într-un grad de
handicap, respectiv menţinerea în grad de handicap a unei persoane, propunerea privind orientarea
profesională, precum şi propuneri privind luarea unei măsuri de protecţie.
10. Planificarea serviciilor şi a intervenţiilor, inclusiv elaborarea unui program individual de
reabilitare şi integrare socială - în această etapă sunt stabilite servicii sau intervenţii specifice,
7
destinate ameliorării, reabilitării şi integrării sociale a adultului cu dizabilităţi. Toate aceste
recomandări sunt precizate în Programul individual de reabilitare şi integrare socială (PIRIS) a
persoanei cu dizabilităţi;
11. Oferirea serviciilor; asistarea persoanei cu dizabilităţi sau a familiei pentru obţinerea
serviciilor necesare – îndeplinirea cu succes a obhiectivelor din PIRIS a persoanei adulte cu
dizabilităţi presupune implicarea şi responsabilizarea nu numai a profesioniştilor, ci şi a persoanei în
cauză. Oferirea serviciilor se referă la informarea persoanei cu handicap asupra tipului şi cuantumului
prestaţiilor de care va beneficia solicitantul, a autorităţii locale/organizaţie responsabilă de acordarea
acestor prestaţii, a datei de începere şi perioada de acordare a prestaţiilor;
12. Etapa de încheiere sau etapa finală a procesului de furnizare a serviciilor şi intervenţiilor
specializate pentru persoana cu dizabilităţi – procesul de furnizare a serviciilor şi intervenţiilor
specializate pentru persoana cu dizabilităţi se încheie în următoarele situaţii: decesul beneficiarului,
schimbarea domiciliului persoanei cu handicap în alt judeţ şi în situaţia neîncadrării în grad de
handicap la reevaluarea periodică.

DIRECTOR GENERAL,
PROF. SORIN VALERIAN CHIRILĂ

Director General Adjunct,

Schiau I. Marius

Asistent social
Filip Adriana