Sunteți pe pagina 1din 6

Integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități

”Singurul handicap în viață este o atitudine nepotrivită” – Scott Hamilton

În România, persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu dificultăţi majore la intrarea pe


piaţa muncii. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi este scăzută (12,7%), cu mult sub
media din multe ţări europene; de asemenea, este o rată scăzută şi comparativ cu rata de ocupare
a populaţiei generale din ţara noastră. În ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi locomotorii,
se estimează că ocuparea lor este şi mai redusă. Cauzele sunt date de faptul că majoritatea
acestor persoane au acces limitat la educaţie şi pregătire profesională şi nu beneficiază de
servicii adaptate de facilitare a angajării. Aceasta în ciuda faptului că avantajele integrării lor
în muncă sunt mari, atât pentru individ, cât şi pentru stat. Persoanele cu dizabilităţi au nevoie
de servicii dedicate de ocupare, care să faciliteze informarea şi consilierea lor în legatură cu
propriile abilităţi şi interese.

Conform raportului statistic aferent trimestrului IV 2020 elaborat de catre ANDPDCA,


la data de 31 decembrie 2020, situația persoanelor cu dizabilități în România era următoarea:

Nr.total de persoane
857.638

Neinstitutionalizate Institutionalizate
840.272 16.911

Copii Adulti Copii Adulti


73.274 767.453 0 16.911

Conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu


dizabilităţi, republicată, tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic,
mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. Graficul acestora, la 31 decembrie 2020, conform
ANDPDCA este reprezentat mai jos.

Numărul persoanelor cu dizabilităţi, pe tipuri


de handicap, la 31 decembrie 2020

208906

152621
124564
89007 98857
78731
5072 16567 21681
2103 3003 9816 17282 17382 8051185 18751858 71 6

Adulti Copii

Conform aceleiași autorități, ponderea persoanelor cu dizabilități, pe grupe de varstă, la


31 decembrie 2020 este următoarea:

PONDEREA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI, PE GRUPE


DE VARSTĂ, LA 31 DECEMBRIE 2020
0-4 ANI 5-9 ANI 10-14 ANI 15-17 ANI 18-19 ANI
20-24 ANI 25-29 ANI 30-34 ANI 35-39 ANI 40-44 ANI
45-49 ANI 50-54 ANI 55-59 ANI 60-64 ANI 65-69 ANI
70-74 ANI 75-79 ANI 80-84 ANI 85 ANI SI PESTE

6% 2%2%3%
2%
1%
8% 2%
2%
4%
8%
4%

5%
10%
6%

11% 7%
6%
10%

1
În țara noastră, persoanele cu dizabilități au un sprijin limitat pentru a obține un loc de
muncă independent și de a avea acces la piața muncii. Sprijinul acordat acestor persoane se
concentrează în principal pe asistență medicală și mai puțin pe dezvoltarea de abilități de viață
independentă. Copiii cu dizabilități au acces limitat la facilitățile preșcolare și abandonează
școala de două ori mai des decât ceilalți copii

Necesitatea de a se integra în societate și de a avea un loc de muncă este pregnantă


pentru persoanele cu dizabilități, datorită nevoilor acestora de a asigura nevoile de bază până la
nevoile de autorealizare și de asigurare a a stimei de sine (conform piramidei lui Maslow).
Modul de evaluare a persoanelor cu dizabilități și respectiv a nevoilor acestora, nu se bazează
pe o evaluare a nevoilor personale, ci, preponderent pe tipul sau categoria deficienței acestora
De asemeni, nu există forme de reorientare profesională destinate persoanelor care au dobandit
o dizabilitate pe parcursul vieții. Din cauza informațiilor insuficiente privind piata muncii, a
capacitatii reduse de conștientizare a abilitătilor proprii, a temerilor față de sarcinile
profesionale, a tendințelor de comparare cu ceilalti, sau insuficientei pregătiri profesionale,
găsirea unui loc de muncă pentru persoanele cu dizabilități devine o reală provocare.

Alti doi factori importanti ce constituie obstacole importante in procesul integrarii


persoanelor cu dizabilitati il constituie prejudecăţile angajatorilor faţă de asocierea
diferitelor tipuri de dizabilităţi cu o posibilă productivitate mai scăzută, necesitatea unei
supervizări mai atente sau probabilitatea mai mare a absenţelor pe motive medicale si nu in cele
din urma, atitudinea protectiva a familiei. Participarea pe piaţa muncii a persoanelor cu
dizabilităţi este influenţată de nivelul de educaţie, experienţa în muncă şi formarea
profesională dar şi de alte variabile precum vârsta, mediul urban/rural sau mobilitatea
spre şi dinspre locul de muncă Accesibilitatea la locul de muncă, atitudinea angajatorilor
sau a membrilor familiei sunt potenţiali determinanţi ai angajării. Din cauza lipsei
oportunităților de muncă pentru persoanele cu dizabilități, majoritatea acestora, indiferent
de gradul de handicap, devin dependente de strategii pasive de suport si sprijin, fapt care
conduce la creșterea riscului de sărăcie. Cadrul legislativ existent pune accentul mai degrabă pe
stimularea angajatorilor de a angaja persoanele cu, și mai puțin pe crearea unor structuri
productive protejate, care să ofere persoanelor cu nevoi speciale șansa de a-și spori
bunăstarea prin muncă, și nu de a rămaâe beneficiari pasivi ai politicilor sociale.

Deși România beneficiază prin Fondul Social European de finanțare în domeniul


dizabilității, nu se observă un progres în rata de angajare a acestui grup pe piața muncii, accentul
2
fiind pus mai degrabă pe dezinstituționalizare, servicii sociale, formare profesională și
echipamente asistive.

În România, conform raportului statistic aferent trimestrului IV 2018, elaborat de către


Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități , la data de 31 decembrie 2018, exista un
număr de 823.956 de persoane cu dizabilități, din care 50,67% cu vârste de 18-65 ani (aprox.
417.558 persoane). Doar 30.271 de persoane erau angajate la 31.01.2019, potrivit datelor
furnizate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, adică aproximativ 7,25%, mult
sub media europeană de 52-54%..

Deși prin OUG 60/2017, Guvernul și-a propus să crească numărul persoanelor cu
dizabilități angajate pe piața muncii de la 33.480 cât erau oficial raportate în trimestrul 1 din
anul 2017, datele ANAF la luna ianuarie 2019 arată că numărul acestora a scăzut la 30.721,
reprezentând o pondere de 7,25% din total persoane cu dizabilități cu vârsta între 18 și 65 de
ani . Practic, deși prin ordonanța adoptată s-a dublat cota impusă angajatorilor care nu aveau
4% angajate persoane cu dizabilități de la jumătate de salariu minim brut pe economie la un
salariu integral, acest lucru nu a stimulat angajarea, ci chiar a redus numărul de persoane cu
dizabilități angajate cu 2.759 de persoane.

De-alungul ultimilor ani, în Romania au fost implementate diverse programe pentru


integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități. Cele mai recent proiect pentru
ajutorarea persoanelor cu dizabilități în vederea integrării pe piața muncii, implementat de către
Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati, Copii și Adoptii, în
parteneriat cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, ce are ca obiectiv specific
creșterea ocupării șomerilor și a persoanelor inactive, cu accent pe șomerii de lungă durată,
lucrătorii vârstnici, persoanelor cu dizabilități, persoanelor cu nivel redus de educație.

In acest context, ANOFM are ca adributii implementarea de măsuri active de ocupare


pentru facilitarea inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, ANDPDCA sprijină
persoanele cu dizabilități în vederea creșterii șanselor de integrare pe piața muncii prin
acordarea de subvenții în vederea achiziționării de dispozitive și tehnologii asistive și tehnologii
de acces.

Activarea persoanelor cu dizabilități din categoria greu ocupabili poate fi realizată de o


serie de instituții reglementate legislativ în România, care trebuie să acționeze în parteneriat,
adaptând instrumentele de asistență la nevoile individuale ale fiecărei persoane. Aceste instituții
sunt:

3
• Furnizorii publici și privați de servicii de ocupare autorizați în baza HG 277/2002, în
speță AJOFM-urile și ONG-urile / S.C.-urile acreditate pe servicii de informare și consiliere
profesională, respectiv mediere pe piața internă. În anul 2018, erau acreditate un număr de 89
de entități, conform Registrului Național al Furnizorilor de Ocupare Acreditați;

• Unitățile protejate autorizate conform Legii 448/2006 privind protecția și promovarea


drepturilor persoanelor cu dizabilități. În luna ianuarie 2019 erau autorizate un număr de 4
unități protejate conform răspunsului oficial furnizat de către ANPD;

• Întreprinderile sociale de inserție autorizate conform Legii 219/2015 privind economia


socială. La finalul lunii martie 2019, dețineau marcă socială, adică statut de întreprindere socială
de inserție un număr de 9 entități, în care erau angajate 80 de persoane, din care 42 de persoane
din grupuri vulnerabile. Un număr de 8 din cele 9 întreprinderi sociale de inserție sunt
organizate ca asociații și fundații, iar una ca societate comercială;

• Furnizorii publici și privați de servicii sociale autorizați conform Legii asistenței


sociale 219/2011, în speță DGASPC-urile și SPAS-urile, respectiv ONG-urile. Conform datelor
oficiale publicate pe site-ul MMJS, la data de 4.04.2019, erau autorizați un număr de 2.743 de
furnizori de servicii sociale publici si privaț (sursa http://www.mmuncii.ro/ si
https://www.anofm.ro/ )

4
Bibliografie

• https://www.anofm.ro/
• http://anpd.gov.ro/
• http://andpdca.gov.ro/ - date statistice
• http://www.mmuncii.ro/
• Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei
Sociale şi Persoanelor Vârstnice. (2012).
• HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 277 / 21.03.2002 privind aprobarea
Criteriilor de acreditare a furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea
ocupării forţei de muncă
• Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilităţi, republicată
• ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 60/2017 din 4 august 2017 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap
• Legea asistenței sociale nr. 292 din 20 decembrie 2011
• Legea nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială.

S-ar putea să vă placă și