Studiu privind

efectul migrației părinților la muncă în străinătate

asupra copiilor rămași acasă

Profesor învățământ primar Băcican Codruța

Școala Gimnazială,,Virgil Iovănaș”, Șofronea, Arad

Fenomenul globalizării a atras după sine fenomene sociale care au putut fi prevăzute, într-o
oarecare măsură, dar nu au putut fi evitate. Sărăcia extremă, imposibilitatea satisfacerii nevoilor
elementare au adus numeroase familii în situaţii lipsite de alternative. Şi-au găsit alinarea şi liniştea
în nevoile spirituale, pe care de altfel, nimeni nu le poate înlătura, nimeni nu le poate fura. Ne
aflăm, am putea spune, într-un moment de restrişte, un moment critic atât pentru generaţiile care
acum îşi încep lupta cu viaţa, dar şi pentru cei care şi-au dedicat întreaga existenţă muncii,
devotamentului şi greutăţilor cotidiene. Dacă am fi nevoiţi să spunem pentru care a fost şi este mai
uşor sau mai greu, ar fi o alegere dificilă. Atât într-un caz cât şi într-altul, suferinţa şi dezamăgirea
sunt la fel de mari şi intervine fenomenul frustrării care anulează esenţa lucrurilor de fiecare dată.
De ce pleacă românii la muncă în străinătate? De ce îşi părăsesc familia, copiii, locurile unde
s-au născut şi au crescut? Deciziile pe care le-au luat îi fac fericiţi sau sunt constrânşi să recurgă la
asemenea metode? Oare chiar nu există nimic mai bun pentru ei aici? Care va fi viitorul copiilor
rămaşi în ţară fără îngrjire părintească? Sunt primele întrebări pe care mi le-am adresat la începutul
realizarii acestui studiu. Sigur, important pentru mine era, să ajung la efectele pe care munca în
străinătate a părinţilor o are asupra copiilor, sau mai exact plecarea lor la muncă în străinătate.
Munca în străinătate apare ca o variantă salvatoare din limanul incertitudinilor în care ne
aflăm mulţi dintre noi. Aşa cum afirmam mai sus, fenomenul este relativ recent şi, cum spunea
profesorul Sandu, informaţiile nu sunt suficiente pentru o doctrină completă. Motivele pentru care
românii pleacă, le putem recunoaşte cu uşurinţă fiecare dintre noi. Nu este dificil de realizat că
mulţi sunt dărmaţi de suferinţe grele, de necazuri apăsătoare din cauza resurselor economice.
România pare să nu fie capabilă să susţină şi să satisfacă, ca stat, nici cele mai elementare nevoi ale
populaţiei. Cel mai trist este însă faptul că, dacă aruncăm o privire asupra satelor şi oraşelor noastre,
putem vedea o imensă diferenţă în ceea ce priveşte condiţiile de trai şi modul de viaţă.
Ne-am propus ca prin cercetarea „Efectul migraţiei părinţilor la muncă în străinătate asupra
copiilor rămaşi acasă” să evidenţiem: impactul pe care plecarea părinţilor îl are asupra bunei
dezvoltări a copiilor, nevoile pe care aceşti copii le au pe perioada lipsei părinţilor, iar pe baza
nevoilor evidenţiate, să se recomande şi să se dezvolte cele mai potrivite tipuri de servicii pentru
acest grup ţintă. De asemenea, studiul a analizat situaţia acestor copii din perspectiva respectării
drepturilor garantate prin Convenţia ONU privind drepturile copilului. Fiind un demers cu caracter
exploratoriu, s-a optat pentru o cercetare de tip calitativ, utilizându-se, ca metode de cercetare,
focus-grupul şi interviul. La grupele mici de vârstă, au fost folosite mai multe tehnici proiective
(tehnica desenului, a colajului de poze, poveşti despre o zi obişnuită din viaţa de copil) pentru a
facilita comunicarea şi exprimarea opiniilor copiilor. În total, au participat 40 elevi(din cei 120
înscriși în școala noastră) cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani, 20 de persoane care au în întreţinere
aceşti copii (unul din părinţi care a rămas în ţară, bunici, alte rude, vecini sau cunoştinţe), 5 cadre
didactice, 1 consilier şcolar şi 1 reprezentant al serviciilor de asistenţă socială din cadrul primăriei
localității Șofronea, Arad. Studiul a început în 2017 și se va continua pe durata a 5 ani școlari.
Voi prezenta situația statistică realizată de MEN/ISJ care cuprinde numărul de copii cu
ambii părinți plecați în străinătate sau cu un părinte plecat în străinătate, în anul 2018 pe județe. Se
constată un procent mai ridicat în zonele din estul și sudul României.
 Distribuția copiilor cu părinți plecați în străinătate în ultimii 3 ani la Școala
Gimnazială,,Virgil Iovănaș”, Șofronea, Arad.(120 de copii înscriși)

Anul Ambii părinți plecați în străinătate Un părinte plecat în străinătate

2017 18 30
2018 15 24
2019 9 20
 ambii parinti plecati in strainatate un parinte plecat in strainatate

18 30

16
25
14
12 20
10
15
8
6 10
4
5
2
0 0
anul 2017 anul 2018 anul 2019 anul 2017 anul 2018 anul 2019

Distribuția copiilor rămași acasă pe grupe de vârstă.

anul 6-7ani 8-9ani 10-11ani 12-13ani 14 ani

2018 10 13 25 28 20
2019 12 15 22 25 22

distributia copiilor pe grupe de varsta - anul 2018 distributia copiilor pe grupe de varsta - anul 2019

10% 13%
21% 23%

14%
6-7 ani 6-7 ani
16%
8-9 ani 8-9 ani
10-11 ani 10-11 ani
12-13 ani 12-13 ani
14 ani 14 ani
29% 25%
26%
23%

Principalele concluzii ale studiului:

Dreptul la familie şi protecţie

 lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de majoritatea grupului ţintă, atât pentru că
aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodăreşti care, în lipsa acesteia, revin în
grija copiilor, cât şi pentru că mamele reuşesc în general să construiască o relaţie apropiată şi o
comunicare deschisă cu copiii;
 apar probleme de comunicare în special între copii şi bunici, percepute a fi cauzate de
diferenţa foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viaţă diferit şi de
capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilurilor de viaţă moderne,
apropiate de tineri;
 problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul tinerilor
adolescenţi, asupra cărora bunicii nu reuşesc în general să aibă control;
 adolescenţii resimt nevoia unei comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă
în care să găsească un sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte
importante pentru viaţa lor;
 adolescentele par a se adapta mai uşor în relaţionarea cu bunicii, însă percep a avea nevoie
de o comunicare mai strânsă şi mai deschisă cu ei aşa cum o aveau cu mama;
 relaţia pe care părinţii plecaţi o stabilesc cu copiii rămaşi acasă a fost percepută atât de către
copii cât şi de către cei care rămân cu aceştia ca având o importanţă deosebită în atitudinea şi
comportamentul copiilor: o relaţie apropiată, constantă, bazată pe încredere şi sinceritate îi ajută pe
copii să accepte mai uşor lipsa lor, să fie în continuare implicaţi în viaţa socială şi să aibă un
comportament dezirabil social, pe când lipsa relaţiei cu părinţii s-a dovedit a avea efecte de izolare,
scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor şcolare, absenteism şi chiar abandon şcolar, lipsa
implicării şi a participării la acţiuni extra-şcolare ajungând chiar la comportamente şi atitudini
indezirabile social (ca infracţionalitate, violenţă etc.).
            Rezultatele studiului relevă faptul că există o categorie de minori care nu se află sub directa
supraveghere a unui adult (părinte, rudă sau cunoştinţă); astfel, aceştia nu beneficiază de un mediu
familial adecvat pentru dezvoltarea lor psiho-emoţională normală. Ei au în general peste 13-14 ani
şi fiind consideraţi aproape maturi, sunt lăsaţi de părinţi singuri, fără bunici sau alte rude. S-a
evidenţiat faptul că, pentru această categorie de copii, riscurile de a abandona şcoala, de
infracţionalitate, de consum de droguri sunt mai mari.

Dreptul la educaţie
 Printre adolescenţii, mai ales printre băieţii, care au ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate, există tendinţa de a abandona şcoala;
 De asemenea tot printre adolescenţi, atât fete cât şi băieţi, se manifestă tendinţa de
absenteism.
 Atât la cei mici cât şi la cei mari se observă o scădere a interesului acordat şcolii şi temelor
pentru acasă, pe fondul unei lipse de control din partea unui adult cu autoritate asupra lor;
 Cei mici şi uneori si adolescenţii întâmpină dificultăţi în realizarea temelor acasă şi a
înţelegerii materiei predate la şcoală, resimţind nevoia unui ajutor din partea unui adult care să se
poată implica în această activitate/ care să le acorde asistenţă în lipsa părinţilor;
 În familiile unde mama este cea plecată, fetele consumă o mare parte din timpul lor cu
activităţile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul programului şcolar şi pregătirii temelor;
 La nivel de şcoală nu există încă un sistem clar de abordare a copiilor cu părinţi plecaţi care
manifestă o scădere a motivaţiei pentru şcoală. Numai în caz de abandon şcolar, instituţia de
învăţământ anunţă fie direcţia de protecţie a copilului, fie serviciile / departamentele de asistenţă
socială din cadrul primăriilor;

Dreptul la opinie şi participare

 Copilul resimte atât lipsa informării cât şi a participării la decizie într-un mod negativ, cu
consecinţe asupra atitudinii şi comportamentului în absenţa părinţilor de acasă.
 Copilului, indiferent de vârstă, îi este acordat în mică măsură dreptul la participare la decizia
părinţilor de a pleca să muncească în străinătate;
 Cei mici, copiii până în 12-13 ani, nu numai că nu sunt consultaţi în decizia părinţilor de a
pleca de acasă pentru o anumită perioadă dar de cele mai multe ori aceştia nu sunt nici măcar
informaţi despre plecare, decât în momentul în care aceasta se întâmplă;
Dreptul la timp liber, joc şi activităţi culturale
 Copiii care provin din familii unde mama este plecată au mai multe activităţi de îngrijire a
gospodăriei, ceea ce le consumă din timpul lor liber;
 Posibilităţile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse din cauza lipsei
disponibilităţii acestora, pe de o parte pentru activitatea de joc şi pe de altă parte, pentru activităţile
ce presupun mişcare ca mersul la iarbă verde, în excursii etc.
 Posibilităţile de petrecere a timpului liber au fost percepute de către copii ca fiind reduse în
general atât în mediul urban, cât şi în mediul rural.

Dreptul la nediscriminare / incluziune socială

 Nu se poate vorbi de discriminare negativă a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în
străinătate; mai mult există tendinţa de a proteja această categorie de copii în societate;
 La nivel social şi în mass-media se pune mai degrabă accent pe suferinţa şi situaţia
dezavantajată în care aceşti copii se află şi mai puţin pe modul în care sunt respectate drepturile
acestor copii sau pe soluţiile la problemele lor, pe serviciile concrete pe care aceştia le pot accesa; În
acest context copiii se simt mai degrabă „victime” accentuându-se efectele negative ale plecării
părinţilor de acasă.

Cele mai importante recomandări:

 Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local;
 Campanii de informare şi conştientizare adresate părinţilor;
 Campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie;
 Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii
părinţi plecaţi;
 Extinderea reţelei de consilieri şcolari;
 Extinderea programelor de tipul „Şcoala după şcoală”;
 Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora modalităţi
benefice de petrecere a timpului liber;
 Campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor pentru aceşti copii, a exemplelor
pozitive.

Bibliografie:

Bulai Tereza, Fenomenul migraţiei şi criza familială, Editura Lumen, Iaşi, 2006
Feraru Daniela Petronela, Costurile sociale ale migraţiei externe din România, Editura Lumen, Iaşi,
2007.
Horváth István, Anghel Remus Gabriel (coordonatori), Sociologia migraţiei. Teorii şi studii de caz
româneşti, Editura Polirom, 2009
Manual pentru implementarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea dreturilor
copilului, Unicef, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2006.

Site-uri:
www.euractiv.ro, Dosar: Migraţia românilor în Europa- trecut şi viitor.