grileadmitere

9.96 la medicină generală la UMF „Victor

Babeș” Timișoara. Iulie 2020.
- Un interviu cu Ștefan Țunea
 Te salut,

În primul rând, vreau să-ți mulțumesc, în numele întregii echipe

Grile-Admitere.ro, pentru descărcarea acestui interviu.

Dacă vei susține examenul de admitere la medicină, e foarte probabil

ca totul să fie o nebuloasă pentru tine:
• Cât de dificile vor fi grilele?
• Cât ar trebui să învăț ca să fiu sigur că intru la buget?
• Cum se presupune că ar trebui să învăț eu, la virgulă, sute de
pagini la biologie și fizică sau chimie, plus 3 materii pentru
Bac?!
• Ar trebui să merg la simulare?
• Trebuie să învăț grilele sau materia?
• Când ar trebui să mă apuc de învățat?
• E așa greu cum spune toată lumea?

Tocmai de aceea, credem că elevii care dau admiterea la medicină

au nevoie de repere. Au nevoie de modelul și sfaturile unor oameni care nu
doar că au reușit, dar au și excelat.
 Deși avem peste 24.000 utilizatori pe platformă și suntem online
de peste 6 ani, multă vreme nu ne-am gândit să ne folosim de „forța”
comunității.

În 2019 am început o serie de mini-interviuri cu actuali mediciniști
care au luat note foarte mari la admitere.

Întrebările pe care le-am adresat sunt trimise de comunitatea Grile-

Admitere.ro, care au completat un chestionar numit „Ce l-ai întreba pe un
medicinist care a luat peste 9,80 la admitere?”.

Nota variază enorm în funcție de universitate și facultate — spre
exemplu, în 2019 am discutat cu primul elev de pe listă la UMFST Târgu
Mureș, iar nota era sub — atenție — 9,00. Depinde foarte mult — așa
că fii foarte atent cu ce notă s-a intrat în anii anteriori la universitatea sau
facultatea dorită de tine.

Pe blogul Grile-Admitere.ro postăm anual ultimele medii de intrare.

Pentru anul 2020 — accesează acest link.

Această serie cuprinde interviuri cu mediciniști din diverse orașe, iar

astăzi discutăm cu Ștefan Țunea din Timișoara.

Am primit peste 250 de întrebări la ultimul chestionar când am

întrebat comunitatea ce și-ar dori să știe, le-am sortat, am surprins esența
și am identificat cele mai arzătoare întrebări ale viitorilor mediciniști.

Astăzi, te invit să pătrunzi în mintea lui Ștefan care a obținut nota

9.96 la examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul UMF
„Victor Babeș” Timișoara.

Salut, Ștefan! Îți suntem enorm de recunoscători că ai vrut să ne

împărtășești din experiența unui examen reușit de admitere la medicină.
1. În primul rând, vreau să te întreb: „De ce
medicina?”. Cum ai ales drumul acesta?

Dintr-o pură întâmplare. În clasa

a 10-a am fost provocat să răspund la
biologie la fiecare oră de curs timp de
un semestru din biologia animală, care
se aseamănă cu cea umană.

Prin mai, la sfârșitul semestrului

mi-am dat seama că nu mai învățam
doar pentru provocare sau pentru notă,
ci pentru că devenisem foarte interesat
de materie.

2. Ok. Foarte mulți dintre elevi au întrebat, când au

auzit „9,96”: „Care este secretul tău?”. Știm că este
vorba de mult efort, dar ce anume crezi că a fost
factorul definitoriu?

În primul rând, este vorba de

disciplina de sine. Subliniez „de
sine” fiindcă ea nu poate fi impusă
din exterior, de către un profesor,
părinte sau grup, de exemplu. Ea
trebuie cultivată de tine, cât mai
devreme și, cel mai important, în
mod constant.

Pe scurt, aș defini disciplina
de sine, parafrazându-l pe Lincoln,
ca alegerea între ceea ce vrei acum
și ceea ce vrei cel mai mult.
 3. Pentru că examenele diferă de la o facultate la
alta, aș vrea să te întreb care sunt materiile la care ai
dat admiterea.

La Facultatea de Medicină, pe Medicină Generală, la UMFT, examenul

este alcătuit din 90 de întrebări: 60 biologie + 30 chimie organică. Față de alte
centre, întrebările nu sunt la prima vedere, ele sunt extrase din două culegeri
redactate și tipărite anual de editura universității, însumând la biologie peste
2400 de întrebări din 11 capitole, iar la chimie organică peste 2000 de grile, din
care 550 doar probleme.

Aici există o tendință a oamenilor să subestimeze dificultatea examenului

față de alte centre pe premisa că „poți memora răspunsurile”. Toți cei care au
suținut examenul știu că acest lucru este fals. Din mii de grile, totul se rezumă
la 90 de grile. Nu știu cine e destul de curajos să învețe răspunsurile. Nu știu pe
nimeni care să fii știut materia și să nu fi promovat examenul. Dar știu exemplul
contrar.

4. Iată cea mai mare curiozitate a viitorilor mediciniști:

„Când te-ai apucat să înveți?”.

Am început să îmi "culeg" manualele necesare din iarna clasei a XI-a, iar
propriu-zis, pentru admitere, am început pregătirea în vara dinaintea clasei a
XII-a.
5. Și cum arăta o zi din
viața ta? Câte ore/pagini
învățai zilnic? Ai învățat
constant, sau ai avut și
anumițitimpi morți?

În contextul actual, întrebarea are

două răspunsuri.

Perioada pre-pandemie, și
perioada post-pandemie.

Le voi lua pe rând.

În clasa a 11-a atenția mea s-a dus exclusiv pe biologie și chimie, profitând
de lipsa bacalaureatului. La biologie, a contat mai mult consecvența și studierea
zilnică a unui volum relativ mic de informații noi. La chimie, în schimb, a trebuit
să învăț atât chimia organică de a X-a, cât și cea de-a XI-a în același an,
literalmente o muncă dublă.

O zi tipică în a XI-a începea, în timpul săptămânii, cu mersul la școală

urmat de aproximativ 7 ore de curs, din care, să zicem, în 3 dintre ele lucram la
biologie/chimie. După școală, urmau meditațiile, dacă era cazul. În a XI-a am
susținut și examenul Cambridge, astfel o parte din atenție s-a dus și în această
direcție.
Pe weekend, sâmbăta lucram la chimie, iar duminica la biologie, în jur de 6 ore.
Rareori mă ocupam de alte materii. Încă eram destul de necopt. Nu știam cum să
mă organizez, încercam metode de învățat, mai ieșeam în oraș. Pe scurt, a fost o
muncă cu jumătate de normă.

„Timp mort” a fost vara lui 2019, o perioadă pe care mi-am promis că am
să o folosesc la maximum ca să învăț. Însă, de fapt, am călătorit mai mult de o
lună prin țară și prin străinătate. În același timp m-am mințit puțin ținând dosarul
cu teoria în bagaj, ceea ce, vă zic, NU FUNCȚIONEAZĂ.

Clasa a XII-a fost „game changer” pentru mine. Volumul informațiilor,

durata studiului zilnic a crescut foarte mult. După școală, adică dupa ora 15,
ajungeam acasă, îmi faceam prânzul pe fugă, și cel târziu la 16 mă puneam pe
treabă, până pe la 21.
 Din 11 martie, de când am stat acasă, tot programul s-a întors cu susul în
jos, iar în primele zile nu am înțeles nimic. Eram destul de încrezător că statul
acasă o să mă ajute, dar în același timp a fost și un mare „hop”. Aici m-a ajutat
cel mai mult autodisciplina.

E foarte greu pentru elevi să se mobilizeze în lipsa factorilor extrinseci, un

exemplu bun fiind meditatorii care te țin în priză. Însă totul s-a încheiat cu bine.
O zi normală începea cu trezitul devreme, pentru a menține tonusul: examenul
e la 10, nu la 16, așa că la ora aceea ar trebui să funcționez cel mai bine, un mic
dejun consistent și muncă, muncă, muncă.

6. Foarte mulți se întreabă cum ar putea să învețe

mai repede, să înțeleagă mai bine materia și să o rețină
pentru mai mult timp. Tu cum ai reușit? Ai putea să ne
împărtășești din metodele și tehnicile tale de învățare?

Elevii sunt atât de diverși când vine vorba de învățat încât nu cred că există
o regulă generală pentru studiat, acel „one ring to rule them all” din seria Lord
of the Rings. Mai degrabă, fiecare ar trebui să experimenteze modalități și să se
cunoască. Unii rețin auditiv, alții vizual. Unii gândesc în fraze, alții în imagini. Unii
își aduc aminte de cuvinte și unde erau ele pe pagină, alții gândesc abstract, fără
cuvinte sau reprezentări.

Personal, pe mine cel mai mult m-a ajutat consolidarea unui program fix
de lucru. M-am inspirat din cel de la școală: 50 de minute de studiu, 10 minute
de învățat, și lucram astfel până atingeam un minimum de 8 ore (însumând doar
cele 50 de minute de lucru efectiv). Spre final, ajunsesem la 3 ore de studiu,
20 de minute pauză, doar într-o sesiune, pe care o repetam toată ziua. Mi-am
permis să cresc progresiv durata intervalelor.

Când vine vorba de reținut pe mine m-au ajutat, în special, asocierile.

Medicina e cunoscută pentru „toceala” termenilor specifici, a numerelor, a
datelor, a statistcilor, etc.. Un exemplu concret — mie îmi era foarte greu să
rețin locul unde se află centrii sațietății și foamei din hipotalamus, anume
hipotalamusul ventro-medial și lateral, așa că am inventat următoarele asocieri.
Sațietate - ventromedial, SV, deci Suceava. Foame - lateral, FL, deci Florida.
 Deși pare amuzant la prima vedere, astfel de metode nu trebuie
desconsiderate, fiindcă după ce o folosești destul de mult timp, ea dispare
și rămâne doar informația inițială.

Alt exemplu este că diferența dintre serină și cisteină este că una

are gruparea -SH, iar cealaltă are gruparea -OH. Care-i care? Pentru mine
era astfel: "serina are S, deci nu are sulf, atunci cisteina are sulf". Lucrând,
obișnuiam să repet fraza asta în cap când întâlneam una sau alta, până când
nu a mai fost nevoie. Știam care e care. Din nou, exemple mai pot urma.

7. Cât de des recapitulai și cum te testai?

Făceai grile? Și dacă da, cât de mult te-au
ajutat acestea?

Personal, am terminat toată

materia în ianuarie 2020, de GRILE
atunci m-am apucat de repetat,
până atunci nu m-am ocupat cu
revizuitul, poate doar o dată pe
lună. Aveam un plan destul de
simplu, îi ziceam ”Ziua și capitolul”.
Fiecare nouă zi, vine cu un capitol
întreg, unul la biologie, altul la
chimie, pe care trebuia să îl repet,
nu conta cât dura, dacă la finalul
zilei ajunsesem să îl repet.

Desigur, spre final, planul a devenit ”Ziua și capitolele”. Ca și în cazul

cu intervalele de lucru, e important să fie mărit treptat volumul de informație
cu care lucrezi. Ultimele două săptămâni erau „Ziua și întreaga materie”.
În timp, cu studiu constant, toleranța la efort intelectual crește foarte mult,
inevitabil.
8. Ai ales să înveți singur, sau ai făcut și meditații?
De asemenea, te-ai rezumat la manuale, sau ai folosit și
alte surse?

Am privilegiul să mă număr printre elevii ai căror părinți și-au permis să îl

țină la meditații, și pentru asta sunt recunoscător.

Meditațiile au fost de mare

ajutor. Adevărul e că orele de la școală
pur și simplu nu sunt suficiente pentru
a susține examenul de admitere.

Poți învăța singur, desigur, și

chiar cunosc persoane care au și intrat
la buget astfel, pe care de altfel le
felicit, însă un meditator bun poate să
te ajute, pe lângă a-ți oferi informațiile
necesare, să formezi conexiuni între
capitole, și chiar între cele două
discipline, biologia și chimia.

De asemenea, poate să vadă, prin pregătirea lui, erori de care tu nu ești

conștient, și, de asemenea, poate să se concentreze exclusiv pe tine sau pe
grupa ta de la meditații. E foarte important. Există o comunicare foarte utilă care
atunci când înveți la școală sau singur nu există.
 9. Cum a fost să înveți în
paralel și pentru admitere,
și pentru bac?
Am să vă recunosc că de
bacalaureat nu m-am ocupat deloc
până în luna mai. Probele la care
am susținut examenul au fost limba
și literatura română (profil real),
matematică (M1) și anatomie și
fiziologie umană.

Am depus efort pentru a recupera în special materia la matematică,

examenul la nivel M1 nu este ușor, dar nici imposibil. Pe scurt, mi-am dorit să
intru fără emoții la medicină mai mult decât să iau o medie mare în bac. Mi-am
setat o medie minimă pe care vreau să o ating și în final, am obținut-o.

10. Cu toții știm cât de grea e viața unui elev în clasa

a XII-a, și atunci e firesc să ne întrebăm: „Există viață
(socială) înainte de admitere?”. Ai reușit să te împarți între
învățat și familie, prieteni, iubită...?

Da, categoric există. Cel mai bun sfat pe care îl pot da este să știi să înclini
balanța spre învățat mai mult decât către celelalte. În același timp, personal, am
delimitat foarte bine viața socială și distracția de învățat.

Niciodată nu m-am gândit la distracție când învățam, sau vice-versa. Pe

scurt, trebuie să fii prezent în orice faci, fie că socializezi, sau înveți, ca să te poți
bucura de moment, și, mai ales, nu le amesteca.
11. Cum ai reușit să te
motivezi pentru a învăța
atât de mult, mai ales în
momentele acelea când pur
și simplu simți că nu mai
poți?

În cele mai multe cazuri nu am

apelat la motivație, fiindcă de obicei e
doar un „boost” temporar care dispare
la fel de repede pe cât apare. Mai
degrabă am încercat să îmi respect
programul fix, fără excepții. Pentru mine
a fost mai eficient așa.

Iar când simțeam că nu mai pot, mă ridicam de la birou și mă dezmorțeam

cu anumite exerciții fizice timp de vreo 15-20 de minute, cu gândul departe de
învățat, și apoi revenam la birou.

12. Spune-ne, te rog, cât de mare a fost stresul și cum

ai reușit să manageriezi frica de eșec, pe care o avem cu
toții.

Stresul cel mai mare este în ultimele săptămâni înainte de examen, când
realizezi eventualele goluri din pregătirea ta și, respectiv, cât timp mai ai să le
acoperi.

Eu personal am ținut departe orice scenarii post-admitere (de exemplu,

cum va fi viața de student sau ce fac în cazul în care nu intru) și am încercat să
îndrept toată atenția și energia pe procesul de învățare, uneori adaugând ore
suplimentare la programul de lucru ca să fiu mai sigur pe mine.
13. Dar examenul cum ți s-a părut? Sau, dacă vrei,
examenele. Te-ai simțit pregătit? Ai reușit să te
încadrezi în timp?

Examenul a fost la nivelul aștepărilor mele. Nu

a fost greu, dar nici ușor. A fost de dificultate
medie spre dificilă, putea fi abordat de marea
majoritate a candidaților, dar au existat și
anumite puncte care au făcut diferența, cum e
și firesc să existe.

Personal, am finalizat examenul după

două ore și jumătate dintre cele trei cu tot
cu verificare și completarea fișei cu buline.
Au existat într-adevăr momente înainte
examenului când simțeam că nu știu X sau Y,
dar am reușit să suprim gândurile acestea și să
intru în sală cât mai sigur pe mine și cu mintea
cât mai aerisită.

14. Care e cel mai important lucru pe care trebuie să îl știe

elevii înainte să susțină admiterea la medicină?

Să nu se sperie de ce zice gura lumii legat de admiterea la medicină, de

tocit, de lipsa de timp, de culcat târziu și trezit devreme. Atâta timp cât ei aleg să
susțină acest examen din propria inițiativă, deci fără să fie împinși din spate de
familie, prieteni, profesori, vor trece cu brio de provocare.
15. Ai vrea, pe final, să le transmiți ceva colegilor care dau
anul acesta admiterea la medicină?

Pe lângă ce am scris mai sus, mai am un sfat:

să își mențină entuziasmul 24/7!

Ai ajuns la final.

Ai ajuns la final. Sperăm că a fost o lectură plăcută și că ai tras con-

cluzii benefice pentru tine de aici!

Echipa Grile-Admitere.ro îți urează mult succes în continuare.

Fii pe fază... pentru că urmează interviuri noi.

Pentru mai multe resurse, hai pe platformă!

grileadmitere