Evanghelia revelată

Textul biblic: Galateni 1:1-24

Versetul cheie: Galateni 1:11, 12
Ideea centrală a lecției: Cuvântul lui Dumnezeu este de natură divină, de aceea El are putere de
transformare chiar și în viața celor mai păcătoși oameni.
Scopul lecției: Să te încurajeze să fii un vestitor al Evangheliei tuturor celor care au nevoie de împăcare cu
Dumnezeu.

Începem cu această lecție studiul uneia dintre cele mai frumoase și mai importante scrieri pauline,
Epistola către Galateni. Cel puțin trei lucruri putem descoperi în această carte: a) modul în care apostolul
Pavel și-a apărat slujba de apostol al neamurilor la care fusese chemat de către Dumnezeu; b) prezentarea
doctrinei mântuirii prin har; c) principiile libertății creștine, care conduc la responsabilitate și ascultare de
Dumnezeu și nu la libertinaj și trăire în păcat.
Unul din motivele cele mai importante pentru care a fost scrisă această epistolă a fost necesitatea unui
răspuns pe măsură dat iudaizatorilor, care susțineau faptul că neamurile, pentru a fi mântuite, trebuie să se
supună și Legii lui Moise. Mântuirea este doar prin har și nu prin faptele Legii, iar orice altă învățătură
prezentată ca fiind o condiție a mântuirii este falsă, venită de la oameni și menită să ducă înapoi în robie
spirituală pe cei ce au fost eliberați.

1. Originea divină a Evangheliei (Galateni 1:1-12)

În prefața epistolei ne este făcut de cunoscut autorul (v. 1: Pavel, apostol nu de la oameni... ci prin Isus
Cristos și prin Dumnezeu Tatăl), destinatarii (v. 2: către Bisericile Galatiei) și scopul (întoarcerea sub
autoritatea Evangheliei propovăduite de Pavel și primită de galateni, vs. 6-11). Problema principală din viața
creștinilor galatenilor a fost instabilitatea spirituală: Mă mir că treceți așa de repede... (v. 6). Creștinii fără
rădăcini spirituale sunt ușor de transplantat dintr-un sol într-altul.
Atrage atenția asupra aceluiași pericol în zilele noastre. Mulțimea învățăturilor și a învățătorilor din
mediul on-line îi face pe mulți creștini să devină confuzi în teologie și practică, să-și schimbe aproape peste
noapte convingerile și să devină vulnerabili la orice „evanghelie” pe care o aud și care este la modă, fără a
mai avea capacitatea de a o filtra în lumina adevărului Cuvântului lui Dumnezeu.
Spune: După partea introductivă (1:1-10) avem trei secțiuni majore ale epistolei: secțiunea istorică
(1:11-2:21), secțiunea teologică (cap. 3 și 4) și secțiunea etică (5:1-6:10). În felul acesta putem vedea mesajul
unitar al cărții: când știi cine este Dumnezeu și ce a făcut în viața ta (perspectiva istorică), crezi tot ceea ce a
spus El (perspectiva teologică) și aplici învățăturile în mod practic, concret la viață (perspectiva etică).
Folosind termenul descoperire (v. 12), apostolul Pavel face referire la sursa Evangheliei pe care a
propovăduit-o. El nu a primit-o de la oameni și nici nu era rodul propriei lui înțelepciuni.
Întreabă: Ce face diferența între o descoperire adevărată și una falsă? Spune: Sunt cel puțin trei metode
de separare a cărților inspirate de Duhul lui Dumnezeu de toate celelalte scrieri.
a) Canonul Sfintei Scripturi este încheiat. Cărțile pe care noi astăzi le avem în Biblie sunt singurele
inspirate de Duhul lui Dumnezeu.
b) Orice scriere din Noul Testament are o bază vechi-testamentală. Atât Vechiul cât și Noul Testament
formează o unitate. Sfânta Scriptură prezintă planul lui Dumnezeu desfășurat în timp și în spațiu. Autorii
Noului Testament au făcut de multe ori legătura cu profețiile Vechiului Testament, văzând ducerea la
îndeplinire a lor de-a lungul vremii.
c) Orice scriere este în corelare cu celelalte și nu în contrazicere cu ele. Biblia se explică prin ea însăși.
Dumnezeu nu Se contrazice, iar Duhul lui Dumnezeu nu putea inspira autori diferiți care să spună lucruri
diferite de-a lungul timpului. Această corelație se face la nivelul Duhului, nu a literei (vezi Romani 7:6; 2
Corinteni 3:6 etc).
Aceste afirmații ne ajută să înțelegem de ce apostolul Pavel a tras o puternică linie de demarcație între
evanghelia propovăduită de el (în sensul că lui i-a fost dată de către Domnul Isus direct prin inspirație divină)
de toate celelalte pseudo-evanghelii inspirate de mintea oamenilor

2. Puterea de transformare a Evangheliei (Galateni 1:13-24)

 Spune: Sunt trei aspecte pe care le putem desprinde din relatarea lui Pavel privind convertirea lui la
creștinism și primii ani din lucrarea lui de apostolat.
a) Dumnezeu este Suveran asupra istoriei oamenilor și planurile Lui se duc la îndeplinire indiferent de
dorința lor. Indiferent de ce și-ar fi dorit oamenii cu Saul, Dumnezeu a avut cu el un alt plan, total diferit de
ce gândeau ei. În cele din urmă, ceea ce se duce la îndeplinire nu este voia omului, ci voia suverană a lui
Dumnezeu.
b) Atunci când oamenii sunt lipsiți de descoperire dumnezeiască, totul capătă o conotație negativă:
râvna, tradițiile și obiceiurile, felul de comportament, vorbirea sau atitudinea. La fel s-a întâmplat și cu prima
parte a vieții apostolului Pavel, când scopul lui principal era distrugerea Bisericii, prin aceasta arătând orbirea
spirituală în care se găsea.
c) Atunci când te întâlnești cu Domnul Isus, direcția vieții se schimbă radical. Când Domnul Isus i-a
ieșit în cale pe drumul spre Damasc, viața lui Pavel a căpătat un nou sens: dintr-un prigonitor al Bisericii, el a
devenit un apologet al ei și un apostol al neamurilor.
Întreabă: Ce a făcut Pavel după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus pe drumul Damascului și a fost botezat?
Avem foarte puține informații despre perioada imediat următoare convertirii. El însuși este rezervat în a ne-o
descrie. Legat de acel timp el spune doar că m-am dus în Arabia (v. 17). Aria geografică a Arabiei includea
în acea perioadă partea de est a Palestinei, sudul Siriei și vestul Mesopotamiei. Damascul, capitala de astăzi a
Siriei, era situat în partea de nord-vest a zonei. Probabil că apostolul Pavel s-a retras undeva în partea de sud
a Damascului.
Conform cuvintelor sale acolo a stat timp de trei ani (v. 18: După trei ani m-am suit la Ierusalim).
Mulți teologi și-au pus întrebarea: ce-a făcut apostolul Pavel în acești trei ani petrecuți în Arabia? Pentru că
nu avem nicio informație în acest sens, putem face doar speculații. Ioan Hrisostom afirmă că în această
perioadă el a vestit Evanghelia unui trib barbar. Alții au spus că, datorită faptului că ceilalți apostoli
petrecuseră trei ani împreună cu Domnul Isus și au învățat de la El, apostolul Pavel a decis să stea și el trei
ani singur în prezența Domnului Isus, pentru a se pregăti pentru lucrarea care-i stătea înainte. Un lucru este
cert. Toată această perioadă a fost una în care cu siguranță că Pavel s-a rugat, a citit Scripturile le-a studiat, s-
a apropiat mai mult de Dumnezeu și s-a pregătit pentru lucrarea nouă la care fusese chemat.
În versetul 19 este menționat faptul că la Ierusalim Pavel nu a întâlnit decât pe apostolul Petru și pe
apostolul Iacov, „fratele Domnului” (v. 19). Sunt trei puncte de vedere diferite în interiorul creștinismului în
legătură cu această expresie:
a) Biserica Ortodoxă susține că acești frați ai Domnului sunt, de fapt, fiii lui Iosif proveniți dintr-o
căsătorie anterioară (conform acestei teorii, Iosif era cu mult mai în vârstă decât Maria, atunci când s-a
logodit cu ea, de aceea, ei n-au avut copii împreună);
b) Biserica Catolică susține că expresia „frații Domnului” face referire de fapt la verișorii de gradul
întâi ai Domnului Isus; ei erau fiii Mariei, soția lui Cleopa și sora Mariei, mama Domnului Isus Cristos
(conform Ioan 19:25);
c) Biserica Protestantă susține că Domnul Isus a mai avut frați și surori de sânge, copiii Mariei și ai lui
Iosif, acest punct de vedere fiind în concordanță cu textul din Marcu 6:3.
Subliniază puterea de transformare a Evangheliei în viața omului plecând de la exemplul apostolului
Pavel și de la afirmația din versetul 23: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduiește credința, pe
care căuta s-o nimicească odinioară”.
Dintr-un fost prigonitor al Bisericii Pavel a devenit un mare apărător și apostol al ei. Atunci când
Domnul Isus i-a ieșit în cale și l-a oprit din direcția greșită în care mergea, el a înțeles greșeala și s-a pocăit.
Unul din sensurile termenului „pocăință” este și „schimbare de direcție”. Atunci când o persoană intră în
contact cu Evanghelia Domnului Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu are puterea să-i transforme viața și
să-i schimbe direcția spirituală.
Este foarte important să ne înțelegem rolul în lucrarea de mântuire a celor pierduți. Îndeamnă-i pe
participanți să aplice practic ceea ce au învățat despre puterea Evangheliei, și anume, să ajute specific pe
cineva să intre în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu (ex: invitarea unui vecin la biserică, împărțirea de
literatură religioasă, vizite la spital în vederea încurajării etc.).