Fieni – istoria unei așezări

Tânărul oraș Fieni, care a căpătat acest statut în anul 1968, se înscrie
printer localitățile importante ale județului Dâmbovița, fiind situat în
nordul județului, la confluența râului Ialomița și afluentului său
Ialomicioara.

Se află la o distanță de 115 Km de capitala țării, Bucure ști. Include și

satele Berivoiești și Costești.

Zona este deluroasă, cu deschidere către Munții Bucegi, cu o climă

blândă, cu fânețe și livezi de pomi fructiferi, cu păduri, pășuni, cu ape.

Istoria Fienilor, până la atestarea documentară

Omul și-a făcut simțită prezența în aceste locuri, cu mii de ani în urmă.
În zona ,,Izlaz,, au fost descoperite unelte din piatră frumos șlefuite
( topoare, râșnițe) aparținând perioadei preistorice – neoliticul.
Strămoșii noștri dacii, au locuit în această zonă, arheologii vorbind
despre existența unei cetăți dacice la Fieni.

Zona a continuat să fie locuită și după ce Imperiul Roman cucere ște

Dacia. Populația romanizată, daco-romanii, este prezentă aici prin
secolele III – V d.Hr., descoperirea unor ziduri din piatră în zona ,,Valea
Caselor, demonstrând acest lucru.

Așezarea își continuă existența și în secolele următoare, în perioada

medievală.

Istoria Fienilor în documente

Prima menționare a orașului Fieni într-un document(un hrisov) datează
din anul 1532. Acest document este socotit ,,actul de naștere” al
așezării sătești de la Fieni.

Prin acest document, voivodul Țării Românești, Vlad Înecatul, le oferea

spre stăpânire celor doi frați, Nan și Stan, o mare parte din satul Fieni.

Începând cu a doua jumătate a sec. al XVI – lea, Fieniul începe să fie

menționat din ce în ce mai des.

De atunci și până astăzi, Fieniul își continuă istoria neîntrerupt.

Numele așezării
Numele localității Fieni este de origine latină: filius – fiu – Fiani – Fieni,
o dovadă în plus că așezarea de la Fieni are o vechime foarte mare,
plasând-o în epoca romanizării.

Legenda numele așezării

Se povestește că, demult, în această zonă, o femeie, Iana, a ridicat un
han. Și femeia avea trei fii. După moartea ei, hanul a început să fie din
ce în ce mai cunoscut. I se spunea Hanul de la Fiii Ianei.

Treptat, de la Fiii Ianei a devenit Fieni, numele de astăzi al a șezării.

Viața economică a așezării

Oamenii locului dintotdeauna au arat și semănat grâu, ovăz, mei, iar
mai târziu porumb, pe brazdele din grădini au pus zarzavat, iar din cea
mai mare parte a pământului au făcut livezi de pomi fructiferi și vi ță de
vie, fâneață, necesară vitelor.

Au crescut animale (vite, cai, oi, capre) necesare în transporturi dar și

ca sursă de materii prime, (lână, piei) și ca sursă de alimenta ție(carne,
lapte). Printre meșteșuguri un loc aparte l-a ocupat morăritul, dar și
pomicultura(meri, peri, pruni). Din prune se prepară țuica, magiunul,
prune opărit, uscate sau afumate.

Încă din perioada medievală la Fieni, cu ocazia zilei de Sf. Constantin

(21 mai) și a zilei de Sf. Dumitru(26 oct) se întâlneau locuitorii ,,de la
vale” cu locuitorii ,,de la munte” pentru a face schimb de obiecte și
produse între ei.

Și astăzi mai au loc încă aceste întâlniri, aceste bâlciuri, a șteptate cu

mult interes de toți locuitorii din zonă.

La Fieni, documentele amintesc de producerea varului, ocupa ție care

există și astăzi (Fabrica de var – Carmeuse Holding S.A)

În anul 1914 la Fieni se construiește și o fabrică de ciment, fondatorul

ei fiind inginerul Mihail Alexandru Lupescu(astăzi fabrica de ciment
Heidelbergcement Fieni).
În perioada de dictatură comunistă fabrica de ciment avea apx. 3 000
de salariați, astăzi doar 200.

În anul 1936 se fondează și o fabrică de lămpi electrice la Fieni,

cunoscută mai târziu sub numele de Steaua Electrica.

În perioada comunistă apx. 5 000 de angajați, astăzi doar 100.

Biserica și școala la Fieni

Documentele amintesc încă din anul 1643 în Fieni o mul țime de
călugări, preoți și diaconi, aceștia fiind și primii învă țători, care au
format oameni religioși, cu dragoste de neam și țară.

În anul 1804, din cauza degradării vechii biserici din lemn, se ridică o
biserică din piatră și cărămidă cu hramul ,,Sf. Nicolae” , o adevărată
operă de artă, ea fiind inclusă pe lista Monumentelor Istorice.

În această biserică s-a oficiat serviciul religios timp de 103 ani, până
la construirea actualei biserici în 1907.

De reformele începutului de secol XIX benefiaciază și localitatea Fieni.

Se impunea obligația pentru preoții de la sate să-i înve țe pe copii
citirea, scrierea și socotitul.

La 1 septembrie 1843 funcționa ca învățător la

Fieni, Gheorghe Diaconescu de 17 ani, flăcău,
fiu de diacon născut la Fieni. Sarcina de a
construi școala, întreținerea ei, plata dacălilor,
mobilierul revenea locuitorilor satului.

În anul 1914 se construiște o nouă școală în

centrul orașului, școală primară - tip Haret.

Datorită faptului că populția școală a crescut,

în anul 1960 se construiște o școală nouă pe
strada Runcului(actuala Școală
Gimnazială ,,Diaconu Coresi”), cu ajutorul cetățenilor care au donat
bani, materiale și au contribuit cu mâna de lucru. S-a construit într-un
timp record, un an de zile, datorită srijinului popula ției care a început
să vadă în școală o instituție importantă în educarea tinerei generații.

În anul 1948 de înființează la Fieni învățământul preșcolar, astăzi

Grădinița ,,Dumbrava Minunată” iar în anul 1958 învățământul liceal,
actualmente, Liceul Tehnologic Aurel Rainu.

Fieniul astăzi, în imagini