acest statut în anul 1968, se înscrie printre localitățile importante ale județului Dâmbovița, fiind situat în nordul județului, la confluența râului Ialomița și afluentului său Ialomicioara. Se află la o distanță de 115 Km de capitala țării, București. Include și satele Berivoiești și Costești.
Zona este deluroasă, cu deschidere către Munții Bucegi, cu o climă blândă, cu fânețe și livezi de pomi fructiferi, cu păduri, pășuni, cu ape. ISTORIA FIENILOR, PÂNĂ LA ATESTAREA DOCUMENTARĂ
Omul și-a făcut simțită prezența în aceste locuri, cu mii de
ani în urmă. În zona ,,Izlaz,, au fost descoperite unelte din piatră frumos șlefuite ( topoare, râșnițe) aparținând perioadei preistorice – neoliticul. Strămoșii noștri dacii, au locuit în această zonă, arheologii vorbind despre existența unei cetăți dacice la Fieni. Zona a continuat să fie locuită și după ce Imperiul Roman cucerește Dacia. Populația romanizată, daco-romanii, este prezentă aici prin secolele III – V d.Hr., descoperirea unor ziduri din piatră în zona ,,Valea Caselor,, demonstrând acest lucru. ISTORIA FIENILOR ÎN DOCUMENTE
Prima menționre a orașului Fieni într-un document (un
hrisov) datează din anul 1532. Acest document este socotit ,,actul de naștere” al așezării sătești de la Fieni. Prin acest document, voivodul Țării Românești, Vlad Înecatul, le oferea spre stăpânire celor doi frați, Nan și Stan, o mare parte din satul Fieni. Începând cu a doua jumătate a sec. al XVI – lea Fieniul începe să fie menționat din ce în ce mai des. De atunci și până astăzi, Fieniul își continuă istoria neîntrerupt. NUMELE AȘEZĂRII
Numele localității Fieni este de origine latină: filius – fiu –
Fiani – Fieni, o dovadă în plus că așezarea de la Fieni are o vechime foarte mare, plasând-o în epoca romanizării. Legenda numelui așezării Se povestește că, ca demult, în această zonă, o femeie, Iana, a ridicat un han. Și femeia avea trei fii. După moartea ei, hanul a început să fie din ce în ce mai cunoscut. I se spunea Hanul de la Fiii Ianei. Treptat, de la Fiii Ianei a devenit Fieni, numele de astăzi al așezării. VIAȚA ECONOMICĂ A AȘEZĂRII
Oamenii locului dintotdeauna au arat și semănat grâu, ovăz,
mei, iar mai târziu porumb, pe brazdele din grădini au pus zarzavat, iar din cea mai mare parte a pământului au făcut livezi de pomi fructiferi și viță de vie, fâneață, necesară vitelor. Au crescut animale (vite, cai, oi, capre) necesare în transporturi dar și ca sursă de materii prime, (lână, piei) și ca sursă de alimentație(carne, lapte). Printre meșteșuguri un loc aparte l-a ocupat morăritul, dar și pomicultura(meri, peri, pruni). Din prune se prepară țuica, magiunul, prune opărit, uscate sau afumate. Încă din perioada medievală la Fieni, cu ocazia zilei de Sf. Constantin (21 mai) și a zilei de Sf. Dumitru (26 oct) se întâlneau locuitorii ,,de la vale” cu locuitorii ,,de la munte” pentru a face schimb de obiecte și produse între ei. Și astăzi mai au loc încă aceste întâlniri, aceste bâlciuri, așteptate cu mult interes de toți locuitorii din zonă. La Fieni, documentele amintesc de producerea varului, ocupație care există și În anul 1914 la Fieni se construiește și o fabrică de ciment, fondatorul ei fiind inginerul Mihail Alexandru Lupescu (astăzi fabrica de ciment HeidelbergCement). În perioada de dictatură comunistă fabrica de ciment avea apx. 3 000 de salariați, astăzi doar 200. În anul 1936 se fondează și o fabrică de lămpi electrice la Fieni, cunoscută mai târziu sub numele de Steaua Electrica. În perioada comunistă apx. 5 000 de angajați, astăzi doar 100. BISERICA ȘI ȘCOALA LA FIENI Documentele amintesc încă din anul 1643 în Fieni o mulțime de călugări, preoți și diaconi, aceștia fiind și primii învățători, care au format oameni religioși, cu dragoste de neam și țară. În anul 1804, din cauza degradării vechii biserici din lemn, se ridică o biserică din piatră și cărămidă cu hramul ,,Sf. Nicolae” , o adevărată operă de artă, ea fiind inclusă pe lista Monumentelor Istorice. În această biserică s-a oficiat serviciul religios timp de 103 ani, până la construirea actualei biserici în 1907. De reformele începutului de secol XIX benefiaciază și localitatea Fieni. Se impunea obligația pentru preoții de la sate să-i învețe pe copii citirea, scrierea și socotitul. La 1 septembrie 1843 funcționa ca învățător la Fieni, Gheorghe Diaconescu de 17 ani, flăcău, fiu de diacon născut la Fieni. Sarcina de a construi școala, întreținerea ei, plata dacălilor, mobilierul, revenea locuitorilor satului. În anul 1914 se construiște o nouă școală în centrul orașului, școală primară - tip Haret. Datorită faptului că populația a crescut, în anul 1960 se construiște o școală nouă pe strada Runcului (actuala Școală Gimnazială ,,Diaconu Coresi”), cu ajutorul cetățenilor care au donat bani, materiale și au contribuit cu mâna de lucru. S-a construit într-un timp record, un an de zile, datorită srijinului populației care a început să vadă în școală o instituție importantă în educarea În anul 1948 de înființează la Fieni învățământul preșcolar, astăzi Grădinița ,,Dumbrava Minunată” iar în anul 1958 învățământul liceal, actualmente, Liceul Tehnologic Aurel Rainu. FIENIUL ASTĂZI, ÎN IMAGINI...