CAP. 1.

REŢELE ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE ÎN CLĂDIRI CIVILE

Întrucât consumatorii casnici şi cei terţiari sunt amplasaţi în clădiri, clasificate drept civile, iar
configuraţia reţelelor electrice de distribuţie şi alimentare, are unele caracteristici comune, (soluţii
de branşament, categorii de receptori etc.) abordarea lor s-a considerat oportun să se facă împreună.
Reţelele electrice de distribuţie şi alimentare ale clădirilor civile administrate de persoane
fizice sau juridice, sunt alimentate direct din reţelele electrice de distribuţie -jt a furnizorului printr-
o soluţie de racord electric specifică, denumită branşament.
Elementele branşamentului electric în principiu, sunt aceleaşi şi anume:
- coloanele de alimentare ale firidei de branşament;
- firida de branşament;
- punctul de delimitare;
- tabloul general al consumatorului.
Însă soluţiile de realizare ale lui diferă în funcţie de particularităţile consumatorului, respectiv
dacă aceştia sunt:
- locuinţe individuale ;
- blocuri de locuinţe ;
- blocuri de locuinţe cu spaţii comerciale ( consumatori terţiari) ;
- blocuri cu spaţii pentru un ansamblu de consumatori cu destinaţie multiplă ;
- ansambluri de clădiri pentru un consumator terţiar.

1. BRANŞAMENTUL ELECTRIC
1.1. Branşamentul electric individual.
Acesta este specific clădirilor civile aparţinând unei singure persoane fizice (locuinţe individuale)
care, în prezent, dar mai ales în viitor acoperă o gamă foarte extinsă de soluţii constructive şi mai
ales de dotări cu receptori electrici şi persoane juridice (clădiri social culturale, comerciale,
administrative).
Receptorii de bază sunt cei de iluminat şi prize monofazate, la care se pot adăuga şi
receptorii de forţă (centrale de condiţionare a aerului, instalaţii de hidrofor, anumite acţionări
electrice etc.) sau instalaţii speciale de securitate.
În funcţie de gradul de asigurare al c cerinţele privind continuităţii în alimentare, branşamentul
poate fi:
a) derivaţie în care caz, fiind alimentat de la o reţea electrica de distribuţie -jt a

1
 furnizorului cu schemă radială, nu asigură rezervă în alimentare, racordul
poate fi monofazat (fig..l.a) sau trifazat;
b) intrare-ieşire - fiind prevăzut cu două căi de alimentare (fig..l.b)
Elementele componente ale unui branşament, în varianta cea mai complexă, fig.l0.l.b,
considerând că este şi trifazat sunt: circuitul de intrare (l), de ieşire(2), coloana de alimentare a
tabloului general(3), punctul de delimitare(bornele de ieşire din contorul de măsurare a energiei
electrice) şi tabloul general (TG).
Firida de branşament se montează într-un spaţiu special amenajat în zid (cofret), în locuri cât
mai accesibile personalului de exploatare al furnizorului şi are rolul de:
- punct de conexiuni, efectuarea de manevre pentru puneri şi scoateri de sub tensiune;
- conexiune între reţea electrica de distribuţie de JT a furnizorului şi cea a consumatorului;
- asigurarea protecţiei circuitelor de intrare-ieşire şi a coloanei de alimentare a TG.
Realizarea separată a FB, faţă de TG (punctul de conexiuni al consumatorului), este impusă,
atât de necesitatea separării celor două reţele, cât şi de considerente practice, respectiv de faptul
că TG trebuie amplasat, la consumator, într-un loc cât mai oportun din punct de vedere al
accesibilităţii şi a eficacităţii circulaţiei de curenţi.
Racordul monofazat derivaţie se practică în cazul locuinţelor individuale din mediul rural,
prin derivaţie de la un stâlp al LEA (cu conductoare neizolate sau izolate torsadate), dar şi în
mediul urban, pe străzile periferice.
Racordul tip intrare-ieşire, se utilizează în cazul locuinţelor individuale din zonele
rezidenţiale sau centrale şi pentru consumatori care au o putere instalată relativ mare şi care au şi
receptori trifazaţi. Are avantajul că permite şi un racord individual, tip derivaţie pentru un alt
consumator (PD-TG)
O caracteristică a branşamentelor individuale o reprezintă, amplasarea contorului de
măsurare a energiei electrice, în imobil, deci la consumator, nefiind direct accesibil furnizorului.

Fig.2 1.
 Branşamentul tip intrare-ieşire poate fi încadrat într-o reţea electrica de distribuţie -JT a
furnizorului cu schemă buclată sau este alimentat direct din secundarul unui post de transformare, cu
două transformatoare, însă PT nu aparţine consumatorului (spitale, edificii culturale importante etc.).
În ultimul timp , pe seama noilor reglementări ce corespund cerinţelor impuse de
standardele europene, s-au introdus elemente noi în realizarea branşamentelor individuale tip
derivaţie (fig. 1.a), care în varianta clasică are următoarele dezavantaje:
- punctul de delimitare între furnizor şi abonat nu este firida de branşament,
deoarece aceasta nu conţine contorul de tarifare a energiei electrice, amplasat lângă
tabloul general, în interiorul locuinţei ;
- coloana de la firidă la contorul de energie electrică, administrată de furnizor,
este pozată în structura clădirii ce aparţine abonatului;
Ca urmare, s-a conceput un nou tip de firidă de branşament destinată realizării
branşamentului individual tip derivaţie care să elimine dezavantajele menţionate.
Noua firidă de branşament conţine punctul de delimitare dintre abonat şi furnizor respectiv,
contorul de tarifare a energiei electrice. Deoarece, pe lângă contorul de energie electrică firida
conţine şi aparate de comutaţie şi protecţie a fost definită " bloc de protecţie şi măsură (BPM)".
Siguranţele fuzibile fiind înlocuite de un întrerupător automat, acesta asigură atât protecţia
la scurtcircuit, ci şi la suprasarcină, putând fi comandat şi de alte tipuri de protecţie (la curentul
diferenţial) sau dispozitive automate, cu posibilitatea reconectării de către abonat.
Deoarece firida se montează în exterior, fiind vizibilă şi accesibilă furnizorului, are gradul de
protecţie corespunzător (IP 54).

1.2. Branşamentul electric colectiv.

Acest branşament este specific blocurilor de locuinţe (fiecărei scări a unui bloc), dar şi
unei construcţii civile care conţine mai mulţi consumatori (mai multe reşedinţe de firme). În acest
caz, între firida de branşament principală (FBP), fig..2, care poate avea schema electrică din
fig.9.l.b şi fiecare consumator individual (apartament sau reşedinţă de firmă), prevăzut cu punct de
delimitare şi tablou de distribuţie propriu (TA), va exista o schemă de distribuţie încadrată în
edificiu, prevăzută cu coloane de alimentare directă a tablourilor de distribuţie individuale (distribuţie
directă), sau şi cu firide secundare(FBS) (radială arborescentă).
Firida secundară este componentă a branşamentului (aparţine furnizorului) şi are rolul de:
- legătură între coloana electrică colectivă şi coloanele individuale(2);
- protecţia coloanelor individuale;
- măsurarea energiei electrice consumate de fiecare abonat.

3
 Punctele de delimitare vor fi amplasate, de regulă, în firida secundară, direct accesibilă
furnizorului.
O altă caracteristică a branşamentului colectiv, o reprezintă existenţa unor receptori
comuni (iluminat casa scării, subsol tehnic) şi eventual a instalaţiei de ascensor. Ca urmare, se
constituie tabloul general (TG), fig 2.a, amplasat în edificiu. În alt loc decât cel al firidei de
branşament, (şi din motivele subliniate în paragraful anterior), din care sunt alimentate tablourile
din firidele secundare şi tabloul de utilităţi comune (TUC).
Pe intrarea în tabloul de utilităţi comune, se montează un contor de energie electrică (Wh),
pentru măsurarea energiei electrice consumate în comun.

4
 a)

Fig .2.

Instalaţia de ascensor, (specială şi cu un grad ridicat al continuităţii în alimentare), se

racordează prin coloană proprie din: firida principală, fig.9.2.a, sau din TG înaintea
întrerupătorului general, (fig..2.b), sau din TUC, (fig.2.c).

5
 Numărul de coloane individuale, alimentate dintr-o firidă secundară, depinde de numărul de
apartamente (sau consumatori individuali) ai blocului (sau pe un etaj), dar şi de numărul de contoare
de energie electrică ce pot fi amplasaţi în aceasta.
În cazul în care blocul de locuinţe este prevăzut cu spaţii comerciale la parter sau mezanin,
consumatorii terţiari de energie electrică aferenţi acestor spaţii, vor fi alimentaţi din firida de
branşament principală(FBP) cu coloane individuale, dacă numărul lor este mic (fig.9.2), sau prin
coloană comună şi FBS. Existenţa la nivelul acestora a unor consumuri comune de energie electrică,
va impune introducerea unui TUC, situaţie în care configuraţia branşamentului, care poate fi propriu,
va fi ca cea din fig. .2.

2. REŢELE ELECTRICE DE ALIMENTARE LA CONSUMATORI CASNICI

2.1.Reţele electrice de alimentare monofazate.
De regulă, consumatorii casnici, sunt alimentaţi cu energie electrică prin branşament
monofazat, deoarece receptorii caracteristici acestora sunt corpurile de iluminat şi echipamente
electrocasnice alimentate de la prizele monofazate.
Numărul şi puterea instalată în corpurile de iluminat (locuri de lampă-LL), se stabilesc, fie pe
seama unor normative, fie pe seama solicitării beneficiarului.
Numărul de prize monofazate (locuri de priză-LP), se recomandă în funcţie de destinaţia
încăperii (putând fi simple sau duble).
Corpurile de iluminat (LL) se alimentează de la circuitele monofazate fără nul de protecţie, fig.
.3, numărul LL de pe un circuit se recomanda să nu depăşească valoarea 12, pentru a nu depăşi

curentul admisibil al conductoarelor de AL, cu secţiunea de 4mm2, în cazul creşterii secţiunii

devine greoaie pozarea conductoarelor în tuburile de protecţie. Evident, numărul LL/circuit poate fi
mai mic de 12 şi ca urmare, într-un apartament, din TA fig.l0.2.j, pot fi alimentate (1-3) circuite
de iluminat
Prizele monofazate se alimentează prin circuite monofazate, recomandându-se, din motivul
prezentat mai sus, ca numărul de LP/circuit să nu depăşească cifra 8. Evident, numărul acesta
poate fi mai mic şi din necesitatea separării circuitelor de prize cu nul de protecţie (baie şi
bucătărie) de cele fără nul de protecţie.

6
 2.2. Reţele electrice de alimentare trifazate.

Fig. 3.

În cazul unor locuinţe individuale cu un consum ridicat (>30A)sau care au şi receptori

trifazaţi, branşamentul şi reţeaua electrică la consumator va fi şi trifazată.
Tabloul general (TG) al clădirii va fi trifazat, iar din acesta se alimentează circuitele
monofazate pentru iluminat şi prize dintr-un tablou propriu (TGi p), fig. 4 aşa cum s-a arătat, iar
pentru receptorii trifazaţi se va organiza un tablou special care sa conţină şi eventualele
aparate de comutat şi protecţie necesare receptorului trifazat.
Intr-o asemenea locuinţa, se poate prevedea a sursa neîntreruptibilă generala sau
numai pentru anumiţi receptori (calculatoare personale, sisteme de securitate etc.).
Separarea receptorilor trifazaţi de cei monofazaţi, pe tablouri generale proprii, face
posibila şi o eventuala tarifare diferenţiata.

3. REŢELE ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE ŞI ALIMENTARE LA CONSUMATORII MICI SAU

MARI
Pentru unii dintre aceşti consumatorii caracteristica principala este aceea ca pot
avea şi receptori de categorii zero sau unu, consideraţi receptori vitali, pentru care trebuie
asigurată rezerva în alimentare, atât printr-un nivel de rezervare ridicat (unul sau doi) al
sursei de baza (reţea electrica de distribuţie - a furnizorului) cât şi prin prevederea unei surse
locale.
O altă caracteristică este aceea ca aceşti consumatori au atât receptori monofazaţi
de iluminat şi prize, cât şi receptori trifazaţi de forţa. Ca urmare, este necesara atât o
separare a receptorilor de forţa, de ceilalţi, cât şi o separare din punct de vedere a

7
 categoriei lor, al nivelului de rezervare ce trebuie asigurat.

U.C.- utilaj complex (centrală condiţionare, hidrofor etc.)

Fig.4. Fig. 5.

Fig 6.
Datorită numărului mare de receptori şi a răspândirii lor pe mai multe nivele sau corpuri de
clădiri, rezultă ca necesară o schemă electrică de distribuţie pentru alimentarea tablourilor
secundare (TS), de la care sunt alimentaţi direct receptorii.
Deoarece, consumatorii terţiari nu dispun de personal de deservire adecvat pentru
exploatarea unui post de transformare, (PT), chiar dacă sunt alimentaţi direct de la PT, acesta
este al furnizorului, punctul de delimitare este pe partea de JT a transformatorului, în
PT, accesibil, pentru urmărirea consumului şi beneficiarului.

3.1. Scheme electrice generale de distribuţie.

Receptorii de forţă şi cei de iluminat şi prize, sunt alimentaţi prin reţele electrice
separate. Configuraţia acestor reţele, de regulă, este similara, asigurând acelaşi grad al
continuităţii în alimentare pentru ambele tipuri de receptori.
Ca urmare, în continuare, se vor prezenta scheme electrice de distribuţie numai în
funcţie de gradul de continuitate în alimentare.
In domeniul reţelelor electrice de distribuţie şi alimentare cu tensiuni sub 1000V, se folosesc
noţiunile de:
- tablou general de distribuţie, este tabloul electric racordat direct la reţeaua
furnizorului de energie electrică, la un post de transformare sau la o sursă

8
 proprie a consumatorului şi care distribuie energia electrică la alte tablouri sau
care alimentează direct anumiţi receptori;
- tablou principal de distribuţie, este alimentat din tabloul general şi distribuie
energia electrică la tablouri secundare şi direct unor receptori ;
- tablou secundar de distribuţie, este alimentat dintr-un tablou principal sau din cel
general, şi din care sunt alimentaţi receptorii;
- coloană electrică, calea de curent prin care se alimentează un tablou electric
de distribuţie.
În funcţie de schema electrică a reţelei, coloanele electrice pot fi magistrale sau
colective.
În cadrul acestei lucrări, pentru calea de curent prin care se alimentează din tabloul de
distribuţie un receptor individual de forţă sau mai multe corpuri de iluminat sau prize
monofazate se foloseşte noţiunea de circuit electric şi nu cea de coloană individuală.

A) Scheme generale de distribuţie care nu asigură rezervă în alimentare.

a) Schemă generală de distribuţie radială, fig 9.5, este destul de răspândită, deşi este
mai puţin economică, deoarece permite o localizare uşoară a coloanei cu defect.
Deoarece dimensionarea căilor de curent ale schemei se efectuează pe seama
caracteristicilor receptorilor alimentaţi, în faza de proiectare, rezultă că ulterior nu este posibilă o
modificare a repartiţiei receptorilor între tablourile secundare. Din acest motiv se consideră
că aceasta schemă este rigidă.
În cazul alimentării receptorilor monofazaţi, coloanele sunt, de regulă trifazate, se admit
coloane monofazate pentru curenţi < 30A.
Acestei scheme îi este caracteristic tabloul de distribuţie principal, care poate să
lipsească, dacă tablourile secundare sunt într-un număr redus, schema devenind din radial
arborescentă, radial simplă (directă).
b) Schemă generală de distribuţie cu coloană magistrală, fig.6
Coloana electrică magistrală este coloana care alimentează pe parcursul ei cel puţin două
tablouri de distribuţie în derivaţie .
Acest tip de schemă care nu asigură rezervă în alimentare, dar şi un nivel redus de
continuitate în alimentare, deoarece un defect pe magistrală (mai lungă decât coloana unui
TP, fig 5), determină pierderea alimentării pentru toate TS ale acesteia, se recomandă unei
distribuţii în lungul unor axe verticale sau orizontale a receptorilor. Datorită dificultăţilor de

execuţie se recomandă ca secţiunile conductoarelor sa nu depăşească 70 mm 2. Din

9
această condiţie şi din cea a căderilor admisibile de tensiune, rezultă şi numărul de TS
alimentate de la o magistrală.
Întrucât, secţiunea magistrală este constantă, la nivelul acesteia este posibilă şi
modificarea repartiţiei receptorilor pe TS.
c) Schema generală de distribuţie în cascadă, fig.7
Este practic schema magistrală, la care TS sunt racordate în varianta intrare-ieşire, în
acest fel este posibilă limitarea zonei afectate de un defect, respectiv, numai la porţiunea din
aval de defect.
Reprezentarea cascadei (1), fig 7, evidenţiază şi faptul că o cascadă este un
semidistribuitor al unei scheme simple buclate (inel).
Evident, secţiunea căilor de curent ale coloanelor este diferită, respectiv se
micşorează în spre aval.

B) Scheme generale de distribuţie care asigură rezervă în alimentare.

Rezerva în alimentare se impune în cazul existenţei unor receptori de categoria zero,
unu, sau doi.
În funcţie de ponderea receptorilor din aceste categorii, alimentarea de rezervă se
asigură pentru consumator în ansamblul său, sau numai pentru o parte dintre receptori,
consideraţi vitali.
Racordarea unor asemenea consumatori la reţeaua electrica de distribuţie a furnizorului,
se face în una din următoarele variante, în funcţie de valorile admise pentru ceilalţi indicatori
ce se asociază gradului de asigurare al continuităţii , respectiv durata medie probabilă şi
maximă probabilă a unei întreruperi:
- prin branşament intrare-ieşire, în care caz realimentarea se asigură după
efectuarea manevrelor de izolare a defectului şi de trecere pe alimentarea de
rezervă. Această soluţie se adoptă în cazul consumatorilor ce au receptori de
categoria a 2-a prin încadrarea branşamentului într-o reţea electrica de
distribuţie -JT a furnizorului cu schemă buclată . In funcţie de clasa de putere
a consumatorului, durata realimentării poate fi cuprinsă între 30 minute şi 8
ore;
- prin branşament de joasă tensiune, dar direct din secundarul unui PT, prevăzut cu
transformator de rezervă, fig 8.
În funcţie de încadrarea PT pe partea de medie tensiune, se poate asigura nivelul

10
2, fig.8.a, sau nivelul l, fig.8.b de rezervare.
Cele două TG se constituie, pentru RED-JT a consumatorului, în două surse de
alimentare. Această soluţie de rezervare a alimentării de bază din sistemul
electroenergetic (SE), asociată şi cu dispozitive automate de trecere de pe o alimentare
pe alta(AAR- anclanşarea automată a rezervei), limitează durata unei eventuale întreruperi a
alimentării la 3 secunde, ceea ce reprezintă un gol de tensiune (nivel l de rezervare).
În cazul în care consumatorul are şi receptori de categoria zero, care nu admit nici
goluri de tensiune (de ex. blocul operator dintr-un spital), pentru aceştia se prevăd surse
neîntreruptibile .
În continuare, se vor prezenta schemele generale de distribuţie care asigură rezervă în
alimentare, pe seama faptului că dispun de două TG (surse), respectiv nivelul l sau 2 de
rezervare.

a) Schema generală de distribuţie radială dublă, fig .9

Se utilizează în cazul consumatorilor care au receptori de categoria zero, grupaţi pe un
tablou de distribuţie special (TD0), restul receptorilor fiind alimentaţi din TG. Această schemă
se adoptă în cazul în care receptorii de categoria zero sunt relativ puţini (staţie de pompe sau
hidrofor de incendiu, ventilaţie de avarie etc.) putând fi grupaţi pe un singur tablou de
distribuţie.
Trecerea de pe sursa de bază (SB) pe cea de rezervă (SR) se face prin acţionarea
manuală sau automată (AAR) a comutatorului C.
b) Schema generală de distribuţie cu coloane magistrale duble, fig 10, se
adoptă în cazul consumatorilor cu receptori de categoria l (policlinici, studiouri RTV, instituţii care
lucrează în 3 schimburi etc.). Trecerea de pe alimentarea de regim normal pe cea de
rezervă, se face prin acţionarea comutatoarelor C IJ, manual sau automat (AAR), în funcţie
de durata admisă a întreruperii.

11
 Fig.7.

Fig. 8.

Fig. .9.

Fig. 10

Fig.9.11.

c) Schemă generală de distribuţie simplu buclată, fig 11.

d) Scheme de distribuţie speciale.
În cazul consumatorilor terţiari care au receptori de categoria zero, care nu admit întreruperi
ale tensiunii, (centrale telefonice, bloc operator dintr-un spital etc.), aceştia se grupează pe

12
tablouri speciale.
Alimentate de la surse neîntreruptibile, bazate pe acumularea de energie electrică în
baterii de acumulatori, fig 12.
În funcţie de caracterul alternativ sau continuu al acestor receptori, se poate folosi
schema de principiu din fig 12.a sau 12.b (regim tampon).
În cazuri deosebite, când se estimează că bateria de acumulatori nu poate asigura
energia necesară pentru un timp relativ mare, se poate prevedea un grup electrogen, cu
pornire manuală sau automată, funcţie de capacitatea bateriei.

Interconectarea grupului electrogen cu RED-JT şi tabloul receptorilor vitali, se corelează şi cu

caracteristicile elementelor de automatizare ce se folosesc.

Fig .12.

Fig..13.

3.2. Scheme secundare de alimentare.

Schemele secundare de alimentare asigură alimentarea nemijlocită cu energie electrică a
receptorilor. Există trei tipuri de receptori din punct de vedere a modului de alimentare cu
energie electrică.
S-au prezentat schemele de alimentare a receptorilor de iluminat şi prize în clădirile de
locuit şi care sunt aceleaşi şi în cazul schemelor secundare de alimentare a receptorilor de
iluminat şi prize din orice altă construcţie civilă.
Există unele excepţii şi anume:
-se pot monta până la 15 LL/circuit în cazul în care sunt alimentate LL de pe holuri;
- sunt, aşa cum se va vedea, alte recomandări cu privire la echiparea cu aparate de protecţie, în

13
cazul în care există personal calificat de întreţinere a reţelei electrice.
Schemele secundare pentru alimentarea receptorilor de forţă, reprezintă de fapt
circuitele prin care sunt alimentaţi receptorii de forţă, trifazaţi, din TS ale schemelor generale
de distribuţie.
De regulă, receptorii de forţă sunt echipamente complexe, cu un anumit rol funcţional
şi care includ scheme electrice complexe, inclusiv un tablou electric propriu, concepute şi
executate de firma producătoare. În clădirea civilă, un asemenea echipament trebuie
alimentat cu energie electrică printr-un circuit ce face legătura între TS al RED-JT a
consumatorului şi tabloul electric propriu al echipamentului (ŢEi), fig.13.
Regula de bază în cazul schemelor secundare pentru receptoarele de forţă este că
sunt formate din circuite individuale. Alimentarea comună de pe acelaşi circuit a motoarelor
miciră căror putere cumulată este sub l,5Kw, este posibila dar protejate individual.
Pe un circuit electric al unui echipament ce conţine un motor electric se poate monta,
eventual, un aparat pentru limitarea curentului de pornire al motorului, pentru reducerea
căderilor de tensiune pe RED-JT a consumatorului, în regim de pornire.

14
CAP. 2 Verificarea instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune

Instalaţiile electrice aferente clădirilor, înainte de darea în exploatare şi predarea către

beneficiar sunt supuse unui ansamblu de operaţii tehnice care au ca scop verificarea
instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune şi recepţiei, privind:
􀂃 corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului tehnic;
􀂃 funcţiunile instalaţiei şi adecvarea cu scopul proiectului;
􀂃 nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii efectelor
scontate;
􀂃 crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionari sigure în exploatare.
Instalaţiile electrice şi de paratrăsnet trebuie să fie supuse în timpul execuţiei şi înainte
de punerea în funcţiune verificărilor iniţiale şi apoi verificărilor periodice. Pentru verificări se va
ţine seama de prevederile normativelor C 56, PE116 pentru a se stabili dacă componentele
instalaţiilor sunt în stare de utilizare.
Verificarea instalaţiilor electrice este prevăzută în conformitate cu recomandările din
standardul SR HD 60364-6.
Verificarea sistemului de protecţie împotriva trăsnetului se va face conform cap. 8.5. din
normativul I7-2011.
La punerea în funcţiune a echipamentelor electrice de joasă tensiune în concordanţă cu
precizările din HG 457 / 2003 se va verifica dacă ele au asigurate protecţia împotriva riscurilor
ce pot rezulta ca urmare a montării şi utilizărilor lor şi protecţia împotriva riscului cauzat de
influenţe externe asupra lor.
2.1 VERIFICĂRI PERIODICE
Efectuarea verificărilor periodice definite în continuare, în acord cu prevederile din au
rolul de a determina dacă tot echipamentul din componenţa instalaţiei electrice este în stare
de utilizare. Frecvenţa verificărilor periodice, măsurările efectuate, rapoartele redactate şi
înregistrările menţinute sunt cele precizate în Normativul I7.
În acest scop procedurile de încercare, metodele şi instrumentele de măsurare,
echipamentul de supraveghere vor fi alese în conformitate cu prevederile specifice din SR EN
61557.
În condiţii normale de funcţionare verificările pentru securitatea şi sănătatea în muncă
sunt indicate în tabelele 8.3 şi 8.4. din Normativul I7-2011, cap. 8.
Frecvenţa verificărilor funcţionale pentru echipamentele electrice se face conform
instrucţiunilor furnizorilor. În lipsa acestora se pot utiliza recomandările din PE 116.

15
 În cazul unei instalaţii aflate într-un sistem de management efectiv, pentru mentenanţă
preventivă în utilizare curentă, verificarea periodică poate fi înlocuită cu un regim adecvat de
monitorizare şi mentenanţă continuă a instalaţiei şi a tuturor echipamentelor sale de personae
autorizate.
2.2 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
Prevederile generale pentru exploatarea instalaţiilor electrice în clădiri sunt cele
cuprinse in Normativul pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice
aferente clădirilor, indicativ I 7-2011.
Reguli complementare de buna practică, neacoperite prin acest normativ necesare la
executarea, verificarea instalaţiilor electrice noi sau existente, supuse modernizărilor, sunt
prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specific.
In acord cu precizările din Normativul I7-2011, exploatarea instalaţiilor electrice
sau orice lucrare la o instalaţie electrică trebuie să aibă la bază documentaţia de evaluare a
riscurilor conform Legii 319/ 2006.
Documentaţia de evaluare a riscurilor electrice trebuie să specifice cum trebuie
realizată exploatarea, indicându-se măsurile de securitate şi de prevenire pentru asigurarea
securităţii.
La exploatarea instalaţiilor electrice, suplimentar faţă de Legea 319/2006, se va ţine seama şi
de: HG 1146/2006, HG 1091/2006, HG 300/2006, HG 457/2003 completat cu HG 1514/2003,
462/2007 şi 1032/2009.

2.3 DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA

INSTALAŢIILOR ELECTRICE IMPUSĂ PRIN PROIECTUL TEHNIC

. Pe baza celor prezentate , care precizează Părţile scrise şi Părţile desenate din cadrul unui
proiect tehnic, specialitatea instalaţii electrice, conţinutul acestui capitol se adresează:
- proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii caietelor de sarcini pentru execuţie, a
instrucţiunilor de exploatare şi a documentaţiei pentru urmărirea în timp a echipamentelor
incluse în proiectele de instalaţii electrice, pentru orientarea documentată în acceptarea
selectivă în cadrul proiectelor tehnice a produselor de instalaţii electrice prezente pe
piaţă.
- furnizorilor de materiale semifabricate, echipamente tehnologice şi confecţii diverse,
ofertanţi pentru achiziţia de produse în cadrul proiectelor tehnice;
- responsabililor tehnici cu execuţia care urmăresc, din partea beneficiarului, execuţia

16
instalaţiilor, conform proiectului tehnic, cu respectarea cerinţelor de calitate şi a
programului de control a calităţii;
- personalului care exploatează instalaţiile electrice după recepţia finală.
Documentaţia tehnică impusă prin proiectul tehnic, care face precizări cu privire la
modul punerii în operă a proiectului (execuţie, punere în funcţie/ receptie preliminară/ finală)
şi exploatare/ urmărire în timp, pentru lucrările de instalaţii electrice, include:
- Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii electrice;
- Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice.
- Piese desenate; Detalii de execuţie.
Documentaţia pentru exploatarea instalaţiilor electrice interioare trebuie să
corespundă prevederilor normativului PE 017 – Regulament pivind documentaţia tehnică în
exploatare. In baza acestuia, documentaţia pentru exploatare trebuie să includă:
- Cărţile şi fişele tehnice ale echipamentelor;
- Scheme de montaj şi de principiu; instrucţiuni tehnice de exploatare;
- Instrucţiunile de utilizare ale producătorilor/ furnizorilor de materiale şi echipamente;
- Avize şi autorizaţii de funcţionare.
Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii electrice
.1 În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii şi de destinaţie, se
pot alcătui caiete de sarcini specifice care pot fi:
a. caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;
b. caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente
tehnologice şi confecţii diverse;
c. caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune;
d. caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul cărţii
tehnice.
2 Caietele de sarcini se elaborează de către proiectantul de specialitate, prin
dezvoltarea
elementelor tehnice cuprinse în planşe şi nu trebuie să fie restrictive. Redactarea caietelor de
sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată:
- prevăd responsabilităţi pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile
pentru verificări, încercări;
- prevăd verificări periodice şi/ sau modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei;
- prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea în mediul
natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).

17
 Instrucţiunile tehnice de exploatare, manuale de utilizare, specificaţii tehnice de
exploatare se elaborează de către producător.
.Instrucţiunile tehnice de exploatare a componentelor instalaţiei electrice precizează:
- scopul, domeniul de aplicare al produsului, echipamentului, referinţele normative de
fabricaţie, încercare, calibrare,
- întreţinerea curentă: condiţii de depozitare; condiţiile de referinţă ale mediului ambiant şi
cele nominale;
- modul de funcţionare şi condiţii de utilizare. Pentru aparate de măsură şi reglare modul de
operare (afişarea datelor, taste, setarea detectorilor, calibrare, domeniu de măsură, clasa
de precizie a aparatului, rezoluţia indicatorului aparatului); pornirea şi selectarea
aparatului;
- verificări obligatorii ale aparaturii: periodice (semestrial, anual, altele) privind verificarea
metrologică a aparatului sau etalonarea;
- revizia, repararea aparatului şi scoaterea din uz;
- modul de urmărire a comportării în exploatare a produsului;
- măsurile şi acţiunile de demontare (inclusiv reintegrarea în mediul natural a deşeurilor)
după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).
Redactarea instrucţiunilor tehnice de exploatare trebuie să fie concisă, sistematizată şi nu
trebuie să fie restrictivă
Instrucţiunile tehnice de exploatare a instalaţiei electrice în ansamblu, se elaborează de
către de proiectantul de specialitate, în baza proiectului tehnic, prin dezvoltarea elementelor
tehnice cuprinse în fisele tehnice de produs, foi de catalog, broşuri şi note tehnice, instrucţiuni
şi manual de utilizare, specificaţii tehnice toate emise de producător/ furnizor. Se includ
responsabilităţile pentru teste, verificări, probe.
Manuale de utilizare pentru tablouri electrice, contoare, aparate de măsură, control,
reglare sau a echipamentelor se elaborează de către producător/ furnizor de specialitate, prin
descrierea componenţei produsului, funcţionare (instalare, pornire, probe, regimuri de
funcţionare, cauze de defect, moduri de remediere, revizii, reparaţii, probe, calibrări iniţiale,
verificări metrologice periodice, cerinţe personal instruit de operare). Stabilesc
responsabilităţile/ modalităţile pentru utilizarea eficientă a calităţilor materialelor/
performanţelor echipamentelor în cadrul lucrărilor de instalaţii electrice;
3 Specificaţia tehnică din partea producătorului.
Toate specificaţiile tehnice menţionate în caietele de sarcini pentru se vor susţine cu foi de

18
catalog, broşuri si note tehnice emise de producător. In cazul in care unele specificaţii tehnice
nu se regăsesc in aceste documente ele vor fi susţinute cu ajutorul manualelor de operare si
service emise de producător in limba engleza pentru a evita erorile de traducere.
4. Documente europene/ naţionale de evaluare tehnica (agremente tehnice,
certificate pentru produse/echipamente specifice instalaţiilor electrice în clădiri). Cerinţe
legislative armonizate.

19
 CAP. 3 VERIFICAREA SI RECEPŢIONAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
INTERIOARE

A. Verificarea preliminara

1. Verificarea prelimmara a instalatiei interioare se va face de seful de lucrare, cu scop

de a stabili daca au fost respectate prevederile fişei tehnologice.
2. În timpul executiei instalatiei interioare se verifica urmatoarele :
 Modul de pozare a tuburilor de protectie, si anume :
- adancimea de ingropare ;
- distanta dintre elementele de fixare ;
- modul de racordare la doze ;
- inclinarea tuburilor;
- corectitudinea imbinarilor;
- numarul si calitatea coturilor executate;
- trecerea prin pereti si peste materialele combustibile.
 Modul de instalare a conductoarelor electrice, si anume :
- numarul, tipul si sectiunea lor;
- modul de legare in doze si la aparate.
 Modul de montare a tabloului de distributie si a aparatelor de comutatie si
anume:
- inaltimea de montare a acestora;
- distantele fata de celelalte elemente ale locuintei.
 Modul de realizare a instalatiei de protectie, si anume :
- tipul si sectiunea conductorului de nul de protectie ;
- suficienta si modul de instalare a prizelor cu contact de protectie.
3. La incheierea lucrarii , executantui lucrarii va verifica :
- modul cum au fost respectate la lucrare prevederile proiectului de
executie;
- modul cum au fost incorporate in lucrare materialele prevazute, luandu-se
masuri de valorificare corespunzatoare.
- aspectul estetic al lucrarii ;

20
B. Verificarea definitiva

1. Verificarea definitiva a instalatiei interioare se face de delegatului subunitatii

de exploatare, avand drept scop receptionarea lucrarii si racordarea acesteia la
reteaua electrica de distributie de joasa tensiune.
2. La verificarea definitiva a lucrarii de instalatie interioara se vor urmari :
- modul cum au fost respectate prevederile proiectului de executie ;
- aspectul estetic al lucrarii ;
- modul de executie a legaturilor electrice in doze, la aparate, la
tabloul de distributie, la corpurile de iluminat.
- modul de amplasare si fixare a tabloului de distributie, a aparatelor
si a corpurilor de iluminat
3. Instalatia electrica, care corespunde verificarilor efectuate, se considera
receptionata si se trece la racordarea si la reteaua electrica de distributie si punere in
functiune.
4. Pentru instalatiile respinse la receptie se vor intocmi note de remedieri.

C. Executarea masurarilor pentru verificarea rezistentei de izolatie.

1. Verificarea rezistentei la izolatie a instalatiei se face prin masurarea :

- rezistentei la izolatie a conductoarelor fata de pamant ;
- rezistentei de izolatie a conductoarelor intre ele.
2. Valoarea rezistentei de izolatie a instalatiei se considera admisibila daca este de
minim 500kohmi.
3. Masurarea rezistentei de izolatie a conductoarelor fata de pamant se efectueaza
egand pe rand fiecare conductor la o bornă a megohmmetrului, cealalta bornă fiind
legata la conductorul nulului de protectie. Pentru masurarea rezistentaide izolatie a
conductoarelor intre ele, se vor lua, in prealabil, urmatoarele masuri :
- intrerupatoarele si comutatoarele vor avea pozitia inchis ;
- becurile se vor scoate din dulie;
- transformatorul de sonerie se va deconecta.

21
CAP. 4 Verificarea instalatiilor electrice ale unei cladiri, in concordanta cu
Standardul IEC 60364-6

Testerele multifunctionale si siguranta preciziei 

Pentru a asigura protectia in instalatiile electrice si siguranta in timpul testarii, IEC

(International Electrotechnical Commission) a emis standardul 60364, "Instalatii electrice in
cladiri". 
Pentru o siguranta sporita in testare este necesar sa ai la indemana echipamente
de calitate, care intrunesc standardele, asa cum sunt, spre exemplu, testerele
multifunctionale, care verifica siguranta instalatiilor electrice in aplicatii uzuale, civile si
industriale.

Testere multifunctionale

Testerele multifunctionale verifica daca retelele fixe sunt instalate conform IEC 60364, HD
384 si tuturor standardelor locale.

Standardul international IEC 60364-6 impune ca fiecare instalatie sa fie inspectata vizual si
testata, atat in timpul construirii, cat si inaintea punerii in functiune, pentru a verifica daca
cerintele standardului au fost respectate.

Inspectia vizuala include verificarea metodei de protectie impotriva socurilor electrice (bariere,
distante), culoare si dimensiune de conductori, prezenta diagramelor, alegerea adecvata a
materialelor etc.

In cazul extensiei sau a modificarii unei instalatii trebuie verificat daca aceastea respecta
standardul IEC 60364 si nu deterioreaza siguranta instalatiei existente.

Pentru o siguranta sporita in testare este necesar sa ai la indemana echipamente de calitate,

care intrunesc standardele, asa cum sunt, spre exemplu, testerele multifunctionale,
care verifica siguranta instalatiilor electrice in aplicatii uzuale, civile si industriale.

22
Testere multifunctionale

Testerele multifunctionale verifica daca retelele fixe sunt instalate conform IEC 60364, HD
384 si tuturor standardelor locale.

Caracteristicile tehnice ale testerului 6010, fabricat de Kyoritsu - Japonia

Masurarea continuitatii

1. Domeniu: 20/200/2000 Ohm

Precizie: ±0.1 Ohm (0~0.19 Ohm)
± 2%rdg+8dgt (0.2~2000 Ohm)

Masurarea rezistentei de izolatie

2. Domeniu: 20/200/2000 MOhm

Precizie: 20/200 MOhm
± 2%rdg+6dgt (0~19.99 MOhm)
± 5%rdg+6dgt (20~200 MOhm)
Domeniu: 20/200/2000MOhm
Precizie: ± 2%rdg+6dgt (0~199.9 MOhm)
± 5%rdg+6dgt (200~2000 MOhm)

Masurarea impedantei buclei

3. Domeniu: 20/200/2000 MOhm (L-N < 20 Ohm)

Precizie: L-PE, L-N/L-L

± 3%rdg+4dgt ± 3%rdg+8dgt
L-PE (ATT)
± 3%rdg+6dgt ± 3%rdg+8dgt

Masurarea curentului de scurtcircuit

23
4. PSC

Domeniu: 2000A/20kA MOhm (L-N < 20 Ohm)

Precizie: PSC/PFC reiese din mas. imped. buclei si masurarea tensiunii

Masurarea rezistentei de dispersie a impamantarii

5. Domeniu: 20/200/2000 Ohm 

Precizie: 20 Ohm: ± 3%rdg+0.1dgt 
200/2000 Ohm: ± 3%rdg+3dgt 

Indicarea rotatiei fazelor

6. Secventa 1,2,3: rotatie corecta

Tensiunea de functionare: 5-500V 50/60 Hz. 

Masurarea continuitatii

Operatiunea de masurare a continuitatii difera de la aparat la aparat, insa metodele sunt in

general similare. La testerele produse de firma japoneza KYORITSU, indicatiile instantanee
de continuitate sunt semnalizate de un buzzer. Functia "NULL" elimina rezistenta cablurilor de
test. Atentionarea de circuit in functiune este data de buzzer, de un LED intermitent si este
indicata pe ecran. 

24
  

25
  

26
  

27
OBSERVATIE: 
Testarea periodica a instalatiilor electrice prezinta un interes deosebit nu numai pentru
securitatea persoanelor si a cladirilor, dar si a echipamentelor conectate la reteaua de
energie electrica, folosirea lor evitand, de asemenea, pierderile de energie.

BIBLIOGRAFIE
1. Robe, M., ş.a. - Manual pentru pregătirea de bază în domeniul electric. Şcoala
profesională anul I şi II ½. Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
2. Anton, A., ş.a. - Solicitări şi măsurări tehnice. Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2001
3. * * * - Ştiinţa azi. Dosarele cunoaşterii. Editura Egmont, Bucureşti, 2000
4. Cosma, D., ş.a. - Domeniul de bază electromecanică. Manual pentru disciplinele
tehnice, anul I, şcoala profesională, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
5. * * * - Enciclopedia tehnică ilustrată. Editura teora, Bucureşti, 1999
6. * * * - Evoluţia tehnologia. Editua Aquila ΄93, Oradea, 2001
7. * * * - Colecţia revistei “Ştiinţa pentru toţi”
8. * * * - Colecţia revistei “Arborele lumii”
9. Breitsameter, F., ş.a. - Odiseea progresului în 1700 de întrebări şi răspunsuri de cultură
generală. Editura Niculescu, Bucureşti, 2001

28
10. Mira, N., ş.a. - Instalaţii electrice industriale. Întreţinere şi reparaţii. Manual
pentru clasa a XI-a, licee industriale şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1986
11. Popa, A. - Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune. Manual pentru licee
industriale cu profil de electrotehnică şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977
12. Mira, N., ş.a. - Instalaţii şi echipamente electrice. Manual pentru clasele a XI-a
şi a XII-a, licee industriale cu profil de electrotehnică şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994
13. Hilohi, S., ş.a. - Instalaţii şi echipamente. Tehnologia meseriei. Manual pentru
licee industriale, clasele a IX-a şi a X-a, domeniul electrotehnică şi şcoli profesionale, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
14. Normativ privind executarea instalaţiilor electrice interioare – 1995
Ministerul Energiei Electrice
15.Manual pentru autorizarea electricienilor instalatori – 1995
Ing. Ion Mihai, Dorin Merisca, Eugen Manzărescu

29