Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere in Medicina Vibrationala-Traian Trandafir Si Mihaela Gheorghiu
Introducere in Medicina Vibrationala-Traian Trandafir Si Mihaela Gheorghiu
în
Medicina Vibraţională
Traian Trandafir Mihaela Gheorghiu
Introducere
în
Medicina Vibraţională
I. Gheorghiu, Mihaela
615.8
Autorii
Introducere în Medicina Vibrațională
7
Introducere în conceptul cuan c
8
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 1
MULȚIMEA CU UN SINGUR ELEMENT (MSE)
9
Mulțimea cu un singur element (MSE)
10
Introducere în Medicina Vibrațională
12
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 2:
“DE LA NUMĂR LA MULȚIME”
13
De la număr la mulțime
15
De la număr la mulțime
16
Introducere în Medicina Vibrațională
17
De la număr la mulțime
18
Introducere în Medicina Vibrațională
19
De la număr la mulțime
Acest număr a fost cunoscut din cele mai vechi mpuri, mult
înainte de Platon și Pitagora. El era prezent în canoanele cunoscute
de toți marii arhitecți și ar ș ai an chității și perioadei clasice. El
se regăsește, de asemenea, în proporțiile trupului uman și al mul-
tor animale, în modul de organizare a plantelor, în armonia spiralei
ADN, a sistemului solar, în armoniile muzicale. Aristotel afirma că
legitatea aparține întregii lumi vii, de la plante la om (“omul este un
copac cu vârful în jos”). Ecuațiile care caracterizează matema c re-
gulile de creșterea populației, cele după care funcționează bursa de
valori, etc. sunt armonice ale numărului phi. Legea lui Bode spune
că distanțele dintre planete corespund rațiilor muzicale, iar Kepler
intuiește existența unei planete numai din studiul proporțiilor fibo-
nacciene (planeta a fost confirmată în 1952 de astronomia moder-
nă).
Creșterea ființelor vii este asimetrică, din interiorul sistemu-
lui spre exterior, creștere care produce forme omote ce, iden ce cu
ele însele, atât în plan, cât și în spațiu. Creșterea este generată de
o pulsație geometrică, ca “urmă schema că a unei spirale logarit-
mice” (M. Ghika), care ar putea fi modelul analogic ideal al creșterii
omote ce. Braun și Wiener descoperiseră încă din 1875 că în phyllo-
taxie (modul de dezvoltare și dispunere a ramurilor, frunzelor și
semințelor) există o distanțare helicoidală constantă a ramurilor și
frunzelor, care corespunde expunerii op me la lumina ver cală și
care este expresia numărului – măsură 1.618.
Aceeași dispoziție helicoidală o au celulele Schwann în jurul
axonului.
În urechea internă, cohleea urmează o spirală logaritmică,
în care 3, 5 și 8 sunt diametrele cohleei în cele trei axe de coordo-
nate.
Capul, colul și zona trohanterică a femurului sunt, respec v,
sferă, thor și cilindru, racordate, cu aceeași rază.
Arborele bronșic și căile biliare intrahepa ce se segmentea-
ză după șirul cunoscut 1,1,2,3,5,8,….., după care urmează diviziunea
dichotomică.
Duratele pauzelor și bătăilor cardiace sunt 0.1, 0.3, 0.5 și 0.8
20
Introducere în Medicina Vibrațională
secunde.
Numărul de respirații la naștere are o medie sta s că de
21/minut (cifră din șirul fibonaccian).
Raportul dintre înalțimea totală și distanța de la pământ la
ombilic este 8/5 sau 5/3.
Raportul dintre lungimea feței și lungimea întregului corp
este 1/10, raport care se pastrează și pentru mână (10 este mul plu
de 5). Linia buzelor sau linia sprâncenelor, în raport cu lungimea to-
tală a feței este 1.618. Falangele inelarului se găsesc unele în raport
cu altele, ca trei termeni consecu vi ai șirului.
21
De la număr la mulțime
22
Introducere în Medicina Vibrațională
23
De la număr la mulțime
24
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 3
GEOMETRIA SACRĂ ÎNTR-O ABORDARE MODERNĂ
Dr. Iorgu-Dragoș Matei
25
Geometria sacră într-o abordare modernă
26
Introducere în Medicina Vibrațională
27
Geometria sacră într-o abordare modernă
28
Introducere în Medicina Vibrațională
29
Geometria sacră într-o abordare modernă
30
Introducere în Medicina Vibrațională
31
Geometria sacră într-o abordare modernă
Cu, Ag, Au, Pb, Fe, NaCl, FeS (pirita), PbS(galena), ZnS (blenda).
Prin cristalizarea cubică a dioxidului de zirconiu (ZrO2), se
obține un cristal cu proprietăți asemănătoare dimantului (printre
care duritatea și refracția), fiind adesea folosit ca și înlocuitor al
acestuia în diverse domenii.
O asociere deloc lipsită de importanță este situarea acestui
corp ca simbol spiritual, în centrul a două mari religii monoteiste din
lume : creș nismul și islamismul. Dacă în creș nism, găsim crucea
(cubul aflat în desfășurare plană), în islam el este prezent ca atare
în cubul de la Mecca, centrul religios al lumii arabe, existând chiar
datoria fiecărui adept să meargă odată în viață în acest loc.
3. Octaedrul :
32
Introducere în Medicina Vibrațională
33
Geometria sacră într-o abordare modernă
Figura 22
34
Introducere în Medicina Vibrațională
5. Dodecaedrul :
35
Geometria sacră într-o abordare modernă
36
Introducere în Medicina Vibrațională
octaedrului.
6. 8 colțuri într-un cub = 8 fețe într-un octaedru. În centrul
fiecăreia din cele 8 fețe ale octaedrului, este unul din cele 8 colțuri
ale cubului.
7. 12 margini într-un cub = 12 margini într-un octaedru.
Dacă cele 12 margini ale cubului și cele 12 margini ale octaedrului se
intersectează, formează un unghi drept.
8. 12 margini într-un cub = 12 fețe într-un dodecaedru.
Aceasta este o consecință a faptului că un cub poate fi înscris într-un
dodecaedru. Fiecare latură a cubului va deveni o diagonală în una
din fețele dodecaedrului.
9. 12 margini într-un octaedru sau 12 ale cubului = 12 col-
țuri ale icosaedrului,
12 margini într-un octaedru = 12 fețe într-un dodecaedru
12 fețe ale dodecaedrului = 12 colțuri ale icosaedrului
20 colțuri ale dodecaedrului = 20 fețe ale icosaedrului
30 margini ale dodecaedrului = 30 margini ale icosaedrului
37
Geometria sacră într-o abordare modernă
38
Introducere în Medicina Vibrațională
39
40
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 4
CÂMPURILE DE TORSIUNE
41
Câmpurile de torsiune
vitonului, care nu a fost iden ficat încă. Cea mai slabă dintre aceste
forțe este gravitația (de 1042 ori mai slabă decât forța electromag-
ne că). Forța tare este de aproxima v 100 de ori mai puternică de-
cât forța electromagne că și de 100.000 de ori mai puternică decât
forța slabă. Echilibrul dintre aceste forțe este asigurat de repar ția
egală a sarcinilor pozi ve și nega ve în atom.
Fiecare par culă elementară este, de fapt, o coardă care
vibrează cu o altă lungime de undă și o altă amplitudine (teoria
stringurilor).
La începutul secolului al XX-lea, savantul francez Eli Cartan a
postulat existența în natură a unei a treia forme de câmp universal,
cu acțiune pe distanță mare, câmpurile de torsiune. Acestea repre-
zintă niște câmpuri generate de momentul unghiular al unei mișcări
de rotație (câmpuri bazate pe densitatea momentului angular al
rotaţiei). Eli Cartan creează o analogie între torsiune şi translaţie,
similar analogiei dintre curbură şi rotaţie. Până la descoperirea spi-
nului, natura câmpurilor de torsiune era legată de rotația obiectelor
masive, fiind tot o modalitate de manifestare a fizicii clasice. În ca-
drul unei as el de abordări, câmpurile de torsiune sunt văzute ca
o manifestare a câmpului gravitațional pentru obiectele masive cu
rotație. Mai târziu, o dată cu descoperirea spinului - analogul cuan c
al momentului unghiular de rotație, s-a înțeles că, la nivel cuan c,
aceste câmpuri de torsiune sunt generate de spin, spre deosebire
de câmpul electromagne c, care este generat de sarcina și câmpul
gravitațional care este generat de masă. De pe aceste poziții, câm-
purile de torsiune reprezintă en tăți fizice independente, ca și câm-
purile electromagne c și gravitațional.Recent, lucrări experimenta-
le (Rapaport, 2007,2007: Khrenikov şi colab., 2007) au dovedit că
mişcarea browniană produce câmpuri rotaţionale. Într-o lucrare
recentă, Nodland şi Ralston au descoperit o rotaţie constantă a pla-
nului de polarizare a radiaţiei electromagne ce generată de galaxii
îndepărtate (Antonio Dobado, 2008). Se consideră că acest efect
apare datorită câmpului de torsiune, interpretat ca un câmp vecto-
rial dinamic neobişnuit.
La mijlocul anilor ‹70, cercetările teore ce privind câmpuri-
le de torsiune au condus la apariția unui capitol special al fizicii te-
42
Introducere în Medicina Vibrațională
ore ce care a fost denumit prin Teoria lui Einstein - Cartan. Prac c,
toți specialiștii care utilizează această teorie pornesc de la un punct
de vedere inițial, că aceste câmpuri de torsiune reprezintă doar o
manifestare specifică a câmpurilor gravitaționale.
43
Câmpurile de torsiune
determină asimetria).
45
Câmpurile de torsiune
46
Introducere în Medicina Vibrațională
Figură: Repre-
zentarea schema că a fi-
tonilor (Akomov, Shipov,
”Torsion fields and their
experimental manifes-
ta ons”, Journal of New
Energy, vol2, nr.2, pg.70,
1996)
47
Câmpurile de torsiune
50
Introducere în Medicina Vibrațională
51
52
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 5
CÂMPURILE MORFOGENETICE
53
Câmpurile morfogene ce
ISTORIC
Încă din 1891 Hans Driesch postula: “există un biocâmp, ge-
nerat de toate structurile vii, capabile să emită fotoni” (orice struc-
tură vie emite un biocâmp caracteris c).
Gurwitsch (1941) afirmă că “prin emisia fotonilor, embrio-
nul controlează diviziunile celulare și modul de asamblare a celule-
lor, pentru a se dispune într-o matrice spațială preformată”. El a nu-
mit emisia fotonilor radiație mitogenică, cu valoare informațională,
care cons tuie matricea energe că pentru așezarea spaţială a celu-
lelor rezultate din diviziune.
Ulterior, Stern precizează că “toate câmpurile structurante
embrionare sunt anterioare matricelor codificate de gene (pre-pat-
tern); ele sunt generate de gene, ca epifenomene” (1954).
În 1981, Sheldrake emite teoria câmpurilor morfice (mor-
fogene ce). De profesie biolog, Sheldrake a fost uimit de anumite
fenomene din lumea ființelor vii, care nu puteau fi explicate în nici
un fel, pâna la el. Vom descrie aici două experimente celebre, care
au dus la fundamentarea acestei teorii.
1. În 1920, profesorul McDougall, de la Harvard, testa
inteligența șoarecilor. Pentru aceasta, a folosit un labirint, prin care
șoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana și a notat mpul în
care aceș a reușeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, a consta-
tat că, pe măsură ce apareau noi generații de șoricei, mpul mediu
în care aceș a ajungeau la hrană devenea tot mai mic, as el încât
generația a 20-a de șoareci ajungea la hrană, în medie, de zece ori
mai repede decât prima generație.
A fost ca și cum o învățătură a celor adulți se transmitea la
copii. Lumea ș ințifică ș a că învățătura nu se poate transmite gene-
c, decât, cel mult, anumite ins ncte. De aceea, rezultatele lui Mc-
Dougall au fost tratate cu mult scep cism. Pentru a-l contrazice, o
echipa de oameni de ș ință din Edimburgh a duplicat experimentul,
folosind exact același labirint ca și McDougall. Rezultatele lor au fost
și mai uluitoare: prima generație de șoareci a parcurs labirintul apro-
xima v în același mp ca generația 20 a lui McDougall, iar unii dintre
șoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la țintă. În
54
Introducere în Medicina Vibrațională
acest caz, explicațiile gene ce puteau fi eliminate din start și, la fel,
și alte explicații bazate pe urme de miros, feromoni, etc. Experiența
șoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia,
fără să existe nici o explicație fizică pentru aceasta.
2. Din 1952, pe insula Koshima, o specie de maimuțe (Maca-
ca Fuscata) a fost observată mai mulți ani. Urmărindu-le comporta-
mentul alimentar, cercetătorii au început să ofere maimuțelor fructe
dulci, aruncate în nisip. Maimuțelor le plăceau foarte mult fructele,
dar erau nevoite să le mănânce acoperite cu nisip. La un moment
dat, o femelă de 18 luni a descoperit că putea rezolva problema spă-
lând fructele într-o apă din apropiere. Mama ei și colegii de joacă
au învățat aceasta și și-au învățat și familiile cum să facă. Apoi, din
ce în ce mai multe maimuțe au învățat cum să spele fructele în apă.
Între 1952 și 1958, toate maimuțele nere din colonie au învățat
spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuțele adulte au aplicat
și ele acest lucru, con nuând să mănânce fructele pline de nisip.
Apoi, de la un anumit număr de maimuțe care își spălau fructele,
fenomenul a luat brusc o amploare explozivă. Dacă dimineața doar
o parte din maimuțe foloseau această cunoaștere, seara aproape
toate maimuțele deja spălau fructele. De asemenea, alte colonii de
maimuțe din alte insule, precum și maimuțe de pe con nent, au în-
ceput aproape imediat să-si spele fructele. Nici în acest caz nu a pu-
tut fi gasită o explicație convențională.
Analizând aceste cazuri, Rupert Sheldrake, a avansat ideea
unor câmpuri morfice (sau formatoare, generatoare), care au rolul
de a menține cunoașterea oricăror fenomene, nu doar din lumea
vie, ci și din cea minerală sau chiar cuan că.
De asemenea, Sheldrake introduce și termenul de câmp
morfogene c, drept un sub p de câmp morfic, care exercită
influențe și este influențat de structurile vii. El a postulat că aceste
câmpuri înregistrează, într-un anumit fel, toate informațiile despre
diverse evenimente, iar apoi exercită o influență formatoare asupra
tuturor ființelor sau obiectelor similare cu cele care au generat eve-
nimentele respec ve, as el încât noile evenimente să se încadreze
oarecum în noul par comportamental.
Ipoteza lui Sheldrake se dis nge prin originalitate: câmpuri-
55
Câmpurile morfogene ce
56
Introducere în Medicina Vibrațională
57
Câmpurile morfogene ce
în spirit și în natură”.
Teoriei lui Sheldrake i se aduce însă o cri că majoră: nu ex-
plică sursa câmpurilor morfice. De aceea, Goswami (2003) propune
o completare a teoriei, prin existența unui corp vital, ca matrice ge-
nerală a formelor vii, care generează informația vehiculată de câm-
purile morfice.
Conș ința poartă simultan câmpurile morfice și capacita-
tea lor de rezonanță, ca pare imateriale, care trebuie să aleagă
forme posibile pentru corpul vital și cel material al unui organism.
Prin aceasta, forma structurilor organice capătă semnificație intrin-
secă, fiind expresia spaţio-temporală a “corpului vital” ca structură
generatoare strict informaţională.
Extrapolând rolul observatorului din mecanica cuan că,
Goswami propune cons ința drept “componentă a corpului vital”,
care funcționează probabilis c, după legile quntum-ului matema c
din ecuațiile Schrodinger, în care esența este colapsarea posibilului
în real (teoria potențialului transcedental).
Rezultate experimentale ale cercetărilor din ul mii ani
(Walker, Wolf, Stapp, Eccles) lasă să se înțeleagă, implicit sau expli-
cit, că, în creierul uman, procesele fiziologice sunt echivalente cu
cele u lizate de aparatele de măsurare cuan că.
Emisia biofotonilor din țesuturi este o legatură posibilă între
câmpul morfogene c și manifestarea concretă a acestuia, biofotoni-
ca devenind un mecanism de control, reglare și organizare, care ac -
vează la un nivel non-chimic (Bishop, 1998). Este o ipoteza plauzibilă,
ținând seama că emisia de biofotoni este o radiație electromagne -
că însoțită întotdeauna de un câmp de torsiune, pur informațional,
conținător de “date” despre starea funcționalâ a unui țesut.
Noțiunea de bioelectromagne sm este insuficientă însă
pentru a caracteriza “funcționalitatea non-materială” a unui or-
ganism. Termenul de biocâmp este mai potrivit, as el încât Savva
(1998) consideră că orice organism viu este un sistem termodinamic
deschis, cu un autocontrol ciberne c riguros, în care “biocâmpul
este sistemul general de control al organismului, implicat în dez-
voltarea lui ontogene că, bazat pe întreaga zestre gene că dispo-
58
Introducere în Medicina Vibrațională
59
Câmpurile morfogene ce
60
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 6
BIOFOTONICA
61
Biofotonica
62
Introducere în Medicina Vibrațională
64
Introducere în Medicina Vibrațională
66
Introducere în Medicina Vibrațională
67
Biofotonica
68
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 7
FUNCȚIILE APEI ÎN SISTEMELE BIOLOGICE
Structura apei
În apă, fiecare atom de hidrogen se leagă de atomul de oxi-
gen printr-o pereche de electroni, cons tuindu-se o legătură cova-
lentă. As el, doar doi dintre cei șase electroni de pe învelișul extern
al oxigenului sunt u lizați în această legătură, rămânând libere două
perechi de electroni. Aceș a nd să se orienteze cât mai departe
unul de celalalt, minimalizându-se respingerea dintre sarcinile ne-
ga ve. Acest aranjament generează o geometrie tetraedrică, în care
unghiul dintre cele două perechi de electroni (respec v unghiul de
legare H-O-H) este 104.5°. Cele două perechi de electroni ale oxige-
nului, neimplicate în legătura covalentă sunt poziționate aproape de
atomul de oxigen, exercitând o puternică forță de respingere față de
electronii implicați în legătura covalentă (fig.1).
Figura 1 Figura 2
Legătura de hidrogen
Molecula de apă este neutră electric, dar sarcinile pozi ve
și nega ve nu sunt distribuite uniform. Sarcina nega vă este con-
centrată la nivelul atomului de oxigen, în mp ce atomii de hidrogen
cons tuie polul pozi v. Se formează as el un dipol electric (fig.2).
Între atomii de hidrogen ai unei molecule de apă și cel de
oxigen al unei alte molecule se creează forțe de atracție electrosta -
69
Funcțiile apei în sistemele biologice
că, cons tuindu-se legături de hidrogen. Acestea sunt mai lungi de-
cât legăturile covalente din interiorul moleculei de apă și, de aceea,
sunt mai slabe și nu pot rezista decât fracțiuni de secundă (fig.3).
Figura 3
Proprietățile apei
Apa se deosebește de multe molecule cu dimensiuni simila-
re prin proprietăți fizice speciale.
1. Apa este una dintre puținele substanțe cunoscute cu den-
sitate mai mică în stare solidă decât în stare lichidă. La 40C, densi-
tatea este maximă, pentru ca, prin răcire sub această temperatură,
densitatea ei să scadă, iar prin înghețare să scadă brusc (fig.4).
Figura 4
Scăderea importantă a densității, pe măsura scăderii tem-
peraturii, explică de ce gheața plutește pe apă și de ce se sparg țevile
în care ea îngheață. Acest comportament este explicat prin forma-
rea de agregate voluminoase prin legăturile de hidrogen. Peste 4°C,
creșterea temperaturii generează vibrații din ce în ce mai puternice
ale legăturilor O—H, care nd să îndepărteze moleculele de apă.
70
Introducere în Medicina Vibrațională
71
Funcțiile apei în sistemele biologice
Figura 5
P e
de altă
parte,
proprieta-
tea unică
a apei de
a forma
clusteri
duce la
o scăde-
re marcată a tensiunii superficiale, mărind tendința de împrăș ere
și capacitatea de udare a suprafețelor solide. Apele cu proprietăți
vindecătoare, din locurile sacre, au o tensiune superficială mica și
proprietăți sporite de udare.
Prin scăderea tensiunii superficiale, apa trece cu ușurință prin
membranele celulare, cu transportul concomitent al nutrientelor și
eliminarea toxinelor. Însăși trecerea apei prin membranele celulare
induce un semnal electric (frecvența vibrațională), care influențează
în mod direct funcțiile proteinelor membranare și intracelulare, ast-
fel încât receptorii celulari (proteine transmembranare) devin așa
de sensibili, încât pot decela prezența unei singure molecule de glu-
coză într-o diluție apoasă de 1:1.000.000
9. Atracția dintre moleculele de H2O, exercitată prin
interacțiuni speciale de p dipol-dipol permise de legăturile de hi-
drogen, favorizează apariția cluster-ilor cu forma tetraedrică (solid
platonic), în care fiecare moleculă de apă este poziționată în vârfuri-
le tetraedrului. Această configurație este stabilă din punct de vedere
energe c, dar datorită mișcării browniene, durata de viață a unui
cluster este de ordinul picosecundelor.
Structura microscopică a apei și cluster-ilor ei a fost studia-
tă prin tehnici variate: absorbția în infraroșu, rezonanță magne că
nucleară, simulări de imagine computerizate. La ora actuală, sunt
cunoscute peste 20 de modele structurale, pe care apa le poate ad-
opta, în funcție de mpul de viață și de volum (fig 6 si 7).
72
Introducere în Medicina Vibrațională
Figura 6 Figura 7
Modelele teore ce sugerează că la 0°C, un cluster conține,
în medie, 90 de molecule de apă, pentru ca, pe măsură ce tempera-
tura crește, numărul de molecule scade. As el, la 70° C, un cluster
conține maximum 25 de molecule. Radiațiile electromagne ce în
infraroșu stabilizează clusterii mp de câteva ore.
În imaginile de mai jos, se observă aspectul tridimensional
pe care îl adoptă apa lichidă și gheața. Există o deschidere mai mare
a unghiurilor dintre moleculele gheții, asigurată de dispoziția legă-
turilor de hidrogen într-un model care respectă armonia unui cristal
periodic și generează și o rezistență mai mare.
Figura 8 Figura 9
73
Funcțiile apei în sistemele biologice
Figura 10
Apa poate intra în structuri complexe localizate, cu grad
înalt de organizare. În imaginea de mai jos, moleculele de apă poli-
merizează liniar și șerpuiesc printre spațiile libere ale unor molecule
de dimensiuni mai mari (2003, Inorg. Chem. 44(4) pp 816 - 818).
Studii efectuate în 2006, la Universitatea Nebraska-Lincoln au de-
scris formarea unor polimeri spațiali de apă, cu structură dublu he-
licoidală, de p ADN-like, în interiorul unor nanostructuri tubulare
de carbon, supuse unor presiuni mari (fig.11). Același efect se obține
și prin simpla trecere a apei printr-un tub capilar sau prin hidra de
apa dulce
74
Introducere în Medicina Vibrațională
Figura 11
Apa intracelulară se dispune în proximitatea membranelor or-
ganitelor, fiind organizată foarte diferit de apa browniană. Numim
această formă apă structurată și este dovedit rolul ei în organizarea
formei și funcției biologice ale unor biopolimeri. Dispoziția geome-
trică a apei în aceste structuri este impusă de legăturile de hidrogen
pe care le formează cu moleculele vecine: alte molecule de apă, al-
cooli, aminoacizi, proteine, acizi nucleici. Dispoziția moleculelor de
apă prezentă, de exemplu, în spațiul dintre două molecule de hemo-
globină dimerică (fig.12) demonstrează un grad înalt de ordonare
prin intermediul legăturilor de hidrogen (linie punctată). Aceste le-
gături stabilizează clusterul rezultat, care, la rândul sau, stabilizează
forma geometrică a dimerului de hemoglobină.
Figura 12
Ac vita-
tea biologică
a proteinelor
este strict de-
pendentă atât
de compoziția
lor, cât și de modul în care molecu-
lele lor sunt plicaturate. În procesul
de foldare se formează legături de
hidrogen atât cu apa, cât și între di-
75
Funcțiile apei în sistemele biologice
ferite părți ale moleculei proteice. Orice factor care generează rupe-
rea acestor legături de hidrogen determină denaturarea proteinelor
și pierderea funcțiilor biologice.
„MEMORIA” APEI
Deși dovezile experimentale susțin că apa nu poate menține
structuri ordonate decât pe durate de ordinul picosecundelor
(fig.13), există oameni de s ință de mare pres giu, care u lizează
termenul de memorie a apei. Conceptul a fost introdus de imunolo-
gul francez Jaques Benveniste, în urma unui experiment devenit ce-
lebru și care, printre altele, explică și acțiunea terapeu că a diluțiilor
homeopate. As el, la diluții înalte, la care nu mai există nici măcar
o molecula din substanță originală, preparatul homeopat exercită o
acțiune biologică extrem de puternică, explicabilă doar prin memo-
rarea informației de către moleculele de apă. Experimentul efectuat
de Benveniste și echipa sa la Ins tutul Național Francez pentru Să-
natăte și Cercetare Medicală (INSERM) a constat în obținerea unor
diluții așa de înalte ale unor soluții cu imunoglobuline E umane,
încât s-a exclus posibilitatea existenței unei singure molecule de an-
corp în soluție. Cu toate acestea, bazofilele umane au reacționat
față de aceste diluții ca și cum ar fi fixat pe membrană mari can tăți
de an corpi, declanșând degranularea specifică reacțiilor alergice.
Efectul a fost obținut doar dacă diluția era agitată puternic în mpul
reacției (sucusiune).
La acel moment, Benveniste nu a avut nici o explicație teore-
că pentru fenomen. Ulterior, s-a afirmat că orice sursă care gene-
rează un câmp de torsiune poate induce organizarea apei în solide
platonice, secundar preluării de către aceasta a informației purtate
de câmpul de torsiune. Aceasta informație poate fi transmisă mai
departe, altui volum de apă, inclusiv celulară, daca aceasta apă are
aceleași proprietăți cu sursa generatoare de câmp de torsiune (feno-
men de rezonanță).
Ce legătură există între moleculele de apă și acizii nucleici?
Este dovedit că nu toată informația gene că din ADN este re-
plicată în moleculele de ARNm. Unii biologi consideră chiar că ADN-
ul nereplicat este inu l (“junk ADN”). Mulți gene cieni consideră
76
Introducere în Medicina Vibrațională
77
Funcțiile apei în sistemele biologice
78
Introducere în Medicina Vibrațională
79
Funcțiile apei în sistemele biologice
80
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 8
HOLOGRAMA ÎN BIOLOGIE
Holografia este o formă avansată a tehnicii fotografice, care
presupune înregistrarea unei imagini tridimensionale pe un suport,
cel mai frecvent, bidimensional. Aceeași metodă se poate aplica și
la înregistrarea, redarea și prelucrarea datelor de altă natură decât
cele vizuale.
Istoric
Holografia a fost descoperită în 1947 de fizicianul maghiar
Dennis Gabor, specialist în domeniul microscopiei electronice. Pen-
tru această realizare, Gabor a primit în 1971 Premiul Nobel pentru
fizică. Invenția sa nu a putut însă fi aplicată pe scară largă decât după
1960, o dată cu inventarea laserului. Prima hologramă a unor obiec-
te tridimensionale a fost înregistrată în 1963 de fizicienii Emme
Leith și Juris Upatnieks, în Statele Unite ale Americii și Yuri Denisyuk,
în Uniunea Sovie că.
Principiu
Într-o fotografie clasică, fiecare punct al obiectului aflat în
câmpul obiec vului se proiectează pe un punct de pe filmul fotogra-
fic, în raport cu luminozitatea lui și lungimea de undă reflectată (în
fotografia color). Deci fiecare punct al imaginii fotografice poartă o
informație despre intensitatea (eventual și culoarea) unui punct sau
a unei mici zone din obiectul fotografiat.
În holografie, fiecare punct al câmpului care se înregistrea-
ză se proiectează concomitent în toate punctele filmului, deci
informația despre fiecare punct din obiect, este distribuită pe în-
treaga suprafață a hologramei. Imaginea obținută este foarte deose-
bită de o fotografie clasică: ea este, de fapt, o succesiune de cercuri
concentrice întunecate și luminoase, care seamănă mai degrabă cu
o hartă topometrică, în care punctele de aceeași înălțime ale relie-
fului sunt unite prin linii neîntrerupte. Contemplarea unei aseme-
nea imagini cu ochiul liber nu oferă nici o informație despre câmpul
fotografiat. Imaginile holografice se obțin cu fascicule monocroma-
ce proiectate asupra câmpului care trebuie “fotografiat”. Aceste
fascicule se reflectă și sunt despărțite în două fascicule secundare,
81
Holograma în biologie
dintre care unul are de parcurs un drum mai lung pană la pelicula
de înregistrare. Ambele fascicule (“direct și decalat”) cad pe același
film. Diferența de drum de n-λ/2 (n este mul plu) dintre fascicule
dă naștere la unde de interferență construc vă și distruc vă, mate-
rializate prin inele luminoase sau întunecate care realizează pe film
figura de interferență.
Reiluminarea filmului transparent cu un fascicul luminos iden-
c cu cel transmis inițial, redă pe un ecran imaginea câmpului fo-
tografiat. Imaginea obținută este clară, detaliată și generează trei
imagini iden ce în planurile de coordonate x, y și z. Pentru redarea
imaginii, trebuie păstrate și unghiurile sub care a fost făcută înre-
gistrarea. Modificarea unghiului distorsionează imaginea sau o face
să dispară complet. Detalii: La înregistrarea unei holograme, fas-
ciculul de lumină coerentă, provenit de la un laser, trece printr-un
colimator unde este ex ns, apoi este împărțit în două cu ajutorul
unui divizor de fascicul (fig.1). O parte cade pe placa holografică,
după ce este reflectată de către o oglindă, iar cealaltă parte cade pe
obiect și este reflectată de către acesta pe placa holografică. Prima
parte a fasciculului, amin tă mai sus, poartă numele de fascicul de
referință, iar cea de a doua parte se numește fascicul de la obiect.
Fasciculul reflectat de obiect are o structură ondulatorie care de-
pinde de modul în care obiectul a absorbit, reflectat sau refractat
fasciculul laser incident, în raport cu forma lui spațială, structura,
strălucirea, etc. Fig.1
Undele luminoase sosite de la obiect se suprapun pe placa
fotografică cu undele luminoase din fasciculul de referință. Se for-
82
Introducere în Medicina Vibrațională
Fig.2
al unui obiect doar pe baza op cii teore ce. Aceste modele holo-
grafice calculate teore c de computer, numite Computer Generated
Holograms (CGH), presupun instalarea unui modulator electronic
de lumină laser pe un computer, obținându-se o proiecție tridimen-
sională a diferitelor obiecte. Această tehnică este u lizată și în cer-
cetările din biologie și medicină.
As el, în ul mii ani, a fost pusă la punct metoda de s mulare
holografică neuronală. Mici spoturi luminoase, care creează ima-
gini holografice strălucitoare, sunt proiectate pe secțiuni de țesut
nervos, plasate într-un mediu de neurotransmițător inac v. Spotu-
rile luminoase holografice ac vează neurotransmițătorul, care va fi
captat în diferite puncte ale probei biologice. Aceste puncte sunt
calculate computerizat, încât să corespundă chiar membranelor
neuronale. Efectul constă în s mularea neuronilor și declanșarea
unui s mul nervos. U lizând computere performante, capabile să
programeze holograme cu forme diferite ale fasciculelor laser, au
fost create mul ple modele de spoturi, care să poata s mula pre-
cis anumite zone din secțiunile de țesut nervos. Un mare avantaj al
acestei tehnologii este și posibilitatea de a modula spoturile în cate-
va milisecunde, as el încât diferite zone ale aceluiași neuron pot fi
s mulate simultan sau după un anumit model temporal.
Modelul de funcționare a hologramei a fost însă mult ex ns în
afara tehnologiilor, ajungându-se până la conferirea unei existențe
holografice a întregului univers, dar și a unei funcționari a creierului
care să respecte modelul holografic. David Bohm (specialist în fizi-
că cuan că, Univ. din Londra) și Karl Pribram (neurofiziolog la Univ.
Stanford) au ajuns, independent unul de celalalt la urmatoarea con-
cluzie: “Lumea noastră și tot ce este cuprins în ea sunt imagini fan-
toma ce, proiecții ale unui nivel de realitate atât de departe de al
nostru, încât este, pur și simplu, dincolo de spațiu și mp”
Actual, modelul holografic este u lizat și pentru a explica te-
lepa a, premoniția, diverse sen mente mis ce, psihokinezia (ca-
pacitatea minții de a face să se miște obiecte fizice, fără ca ele să
fie a nse), capacitatea indivizilor care aud numai cu o ureche de a
determina direcția din care vine un sunet, capacitatea noastră de a
recunoaște fața unei persoane pe care nu am văzut-o de mulți ani,
84
Introducere în Medicina Vibrațională
85
Holograma în biologie
87
Holograma în biologie
ser, iar fasciculul reflectat trece prin oglinda de focalizare și apoi este
proiectat pe același film, un punct strălucitor de lumină va apărea
pe filmul developat. Cu cât este mai strălucitor și mai bine conturat
punctul luminos, cu atât mai mare este gradul de similaritate dintre
primul și al doilea obiect. Dacă cele două obiecte nu au nici o simila-
ritate, nu va apărea nici un punct luminos.
Holografia de interferență
Este o tehnică prin care un obiect este privit printr-un film
holografic, care conține imaginea sa. În mp, fiecare trăsătură a
obiectului, care s-a schimbat de când a fost înregistrată imaginea
inițială, va reflecta imaginea în mod diferit. Un individ care privește
filmul este instantaneu conș ent și de cum s-a schimbat obiectul și
de cum a rămas același. Este o modalitate care ar putea explica cum
recunoaștem fața unei persoane pe care nu am văzut-o de mulți ani.
Tehnica este atât de sensibilă, încât poate fi detectată chiar
urma lăsată de apăsarea unui deget pe un bloc de granit. Procedeul
are aplicații prac ce în testarea materialelor.
Memoria fotografică
În 1972, Daniel Pollen și Michael Tractenbergau au explicat
prin teoria holografică memoria fotografică (memoria eide că). In-
divizii cu memorie fotografică petrec câteva momente scanând sce-
na pe care vor să o memoreze. Când vor să vadă scena din nou, ei
“proiectează” o imagine mentală a acesteia, fie cu ochii închiși, fie
uitându-se fix la un perete alb sau la un ecran. Pollen, Tractenber-
gau: “asemenea indivizi au o memorie atât de vie, pentru că ei au
acces cumva la regiuni foarte largi ale hologramelor din memoria lor.
Invers, cei cu memorie fotografică mai puțin prodigioasă au acces
doar la porțiuni mai mici din hologramele din memorie”.
Transferul deprinderilor învățate
Pribram afirma: “creierul convertește toate amin rile sale, in-
clusiv amin rile deprinderilor învățate, cum ar fi scrisul, într-un lim-
baj bazat pe figurile de interferență a undelor. Un asemenea creier ar
fi mult mai flexibil și ar putea plimba informația stocată dintr-o parte
în alta”. Atunci când creierul memorează o imagine, el o convertește
într-un „limbaj ondulatoriu”, putând apoi să “rostogolească” această
88
Introducere în Medicina Vibrațională
89
Holograma în biologie
90
Introducere în Medicina Vibrațională
91
Holograma în biologie
92
Introducere în Medicina Vibrațională
93
94
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 9
INTERFEROGRAMA ÎN SISTEMELE DE INTEGRARE
PSIHO-NEURO-ENDOCRINE
95
Interferograma în sistemele de integrare Psiho-Neuro-Endocrine
96
Introducere în Medicina Vibrațională
97
Interferograma în sistemele de integrare Psiho-Neuro-Endocrine
98
Introducere în Medicina Vibrațională
99
Interferograma în sistemele de integrare Psiho-Neuro-Endocrine
100
Introducere în Medicina Vibrațională
101
Interferograma în sistemele de integrare Psiho-Neuro-Endocrine
102
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 10
INTERFEROGRAMA EMBRIONARĂ
Formarea gameților
Maturarea gonadelor ține de un proces complex, informațional
și neuro-endocrin, în care intervin mecanisme de control incluse în
genom. Dis ngem aici „ ming-ul” celulelor epifizare, în care „celu-
lele de lumină” sunt programate gene c, pentru o perioadă limitată
de supraviețuire, după care intră în apoptoză. Și această programare
este o funcție variabilă, legată de can tatea de lumină primită din
mediu: cu cât un organism primește mai multa lumină, cu atât ce-
lulele epifizei vor degenera mai rapid. As el, fe țele de la poli au
menarha mai târziu cu câțiva ani, față de cele care trăiesc la ecuator.
Aceste celule epifizare secretă un factor an gonadotrop (melatoni-
na) care, prin ventriculul al III lea, inhibă, în toată perioada prepu-
bertară, secreția gonadotropilor hipofizari. Apariția pubertății devi-
ne, as el, dependentă de dispariția celulelor de lumină și parte a
unui calendar de lungă durată, care însumează can tatea de lumină
recepționată de ochi în perioada prepubertară. Este, deci, un bio-
ritm cu evoluție sinusoidală, de pul unei unde electromagne ce.
Dispariția an gonadotropilor permite ac varea genelor de secreție
a gonadotrofinelor hipofizare, sub acțiunea cărora gonadele devin
producătoare de hormoni sexuali, responsabili de apariția caracte-
relor sexuale primare și secundare.
O dată cu prima ovulație, câmpul electromagne c rezultant al
femeii se schimbă evident, chiar dacă am lua în considerare numai
creșterea temperaturii bazale a corpului la 37.50C, temperatură la
care toate procesele biochimice din organism se ac vează și se am-
plifică. Modificările electrochimice generează, după cum am văzut
în capitolele precedente, câmpuri de interferență.
Expulzia ovulului în cavitatea peritoneală este concomitentă
cu apariția sau amplificarea altor câmpuri electromagne ce locale,
generate de funcția ovariană, de uter și de prezența hormonilor se-
xuali.
103
Interferograma embrionară
Fecundația
Gameții sunt celule care au numai un sfert din can tatea de
ADN a unei celule normale, rezultat al diviziunii reducționale, în care
celula inițială se divide de două ori succesiv, fără interfază. Lanțul
ADN al gameților conține însă toate genele unei celule normale, re-
duse la o singură catenă. Această catenă nu are un câmp energe c
suficient pentra a-și sinte za lanțul omolog.
REGULĂ: PENTRU A GENERA O DIVIZIUNE, ESTE OBLIGATORIE
PREZENȚA UNEI MASE CRITICE MINIME DE ADN.
Fiecare gamet are un câmp de torsiune, care poate ghida
câmpul celuilalt gamet. Câmpurile, fiind de același sens, se atrag
(vezi Campurile de torsiune) și favorizează fecundația.
Ovulația, migrarea ovulului sunt fenomene de câmp comple-
xe, în care intervin și câmpurile generate de sistemul nervos și de
aparatul genital ale mamei. Modificări semnifica ve în emisia elec-
tromagne că a mamei au fost înregistrate în perioadele de ovula-
e, gestație și naștere. Între zigot și organismul mamei se stabilesc
legături informaționale, înaintea nidației; ele se accentuează după
nidație și sunt prezente în afara oricăror mijloace de comunicare
umorală sau nervoasă. As el, puncția sinusului Trolard la șoarece,
pentru a putea recolta sânge care părăsește hipofiza, a demonstrat
apariția hormonilor de sarcină la numai câteva minute după implan-
tarea oului în uter.
În ovulul fecundat, masa totală a ADN-ului se dublează, prin
adăugarea materialului gene c al spermatozoidului. Se întregește
as el funcțional o croma dă, ceea ce cons tuie semnalul pentru
procesul de diviziune. În diviziune, prima etapă este polarizarea ce-
lulei-ou, cu formarea celor celor doi poli, între care se în nd fusurile
de diviziune, pe care vor migra cromozomii. Celula-ou poate fi asi-
milată, în acest moment, unui câmp bipolar. Este cea mai pregnantă
dovadă materială a existenței câmpurilor intracelulare.
Diviziunea celulară
REGULĂ: ADN-UL ÎNCEPE REPLICAREA DE ÎNDATĂ CE ARE O
MASĂ CRITICĂ SUFICIENTĂ PENTRU A GENERA UN CÂMP MORFO-
GENETIC, CÂMP CARE ESTE O ARMONICĂ A CÂMPULUI MORFIC
104
Introducere în Medicina Vibrațională
106
Introducere în Medicina Vibrațională
107
Interferograma embrionară
108
Introducere în Medicina Vibrațională
109
Interferograma embrionară
ta puntea și cerebelul.
Apariția punții și cerebelului creează progresiv un nou câmp,
care hibridizează cu câmpul emisferelor, generând o zonă de
interferență comună cerebro-cerebeloasă, într-un mod iden c cu
hibridizarea orbitalilor electronilor puși în comun. Această zonă co-
mună, de forma cifrei 8, aparține ambelor câmpuri, în care se vor
dispune axonii neuronilor din pedunculul cerebelos superior, cons -
tuind prima cale ascendentă încrucișată. Din aceleași rațiuni, fasci-
culele descendente rubro-spinale se vor încrucișa și ele.
Un alt plan de hibridizare ia naștere la limita dintre vezicula
mielencefalică (viitorul bulb) și viitoarea măduvă spinală. Liniile de
forță directoare ale acestuia vor dirija așezarea axonilor ascendenți
și descendenți, în așa fel încât să formeze decusația motorie și
decusația senzi vă bulbară.
Interferența câmpurilor dă naștere la noduri și ventre prezen-
te în fiecare metamer, apărând zone de maxim și minim energe c,
care cons tuie pare în care se dispun neuronii locali și stau la baza
direcționării prelungirilor lor axonice în căi directe și încrucișate.
Când fătul a nge gradul maxim de integrare a tuturor inter-
ferogramelor părților componente, cu interferograma biocâmpului
generator, fără a mai avea nevoie de interferograma maternă, se va
produce nașterea. Momentul expulziei este rezultatul intercomuni-
cării câmpurilor feto-materne.
Dezvoltarea post-natala
Prin naștere, fătul schimbă mediul în care s-a dezvoltat cu
un mediu ambiant diferit (radiaţii, curenţi ionizanţi, lumina solară).
Funcţiile dobândite intrauterin vor trebui să se adapteze la acest
mediu diferit.
Energe c, nou-născutul are un câmp cu doi poli si o axă de
simetrie fixă, care urmează coloana vertebrală. De-o parte si de alta,
câmpurile se întrepătrund după meridiane şi paralele dispuse sime-
tric, care corespund meridianelor de acupunctură. Câmpul nu este
magne c şi poate fi inegal repar zat.
Între fiinţele vii, există un grad de comunicare care nu este
110
Introducere în Medicina Vibrațională
111
Interferograma embrionară
112
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 11
ALTE ARGUMENTE…
113
Alte argumente...
114
Introducere în Medicina Vibrațională
115
Alte argumente...
fasciculelor biofotonice.
Sursa principală de biofotoni coerenți este molecula de ADN,
dovadă fiind faptul că eritrocitele și trombocitele, elemente anucle-
ate, nu emit fotoni. Emisia de biofotoni exercită numeroase roluri
biologice, așa cum s-a descris deja în capitolul de Biofotonică:
- Oferă substratul energe c și informațional pentru desfășu-
rarea reacțiilor biochimice, ac vând enzimele;
- Induc fenomenele de fototaxie, fotomorfogeneză și fototro-
pism;
- Reglează expresia genică și diviziunea celulară. Există dovezi
indubitabile despre existența unei corelații între intensitatea emisiei
de biofotoni și conformațiile ADN din mpul meiozei (creșterea emi-
siei de biofotoni a fost dovedită în mpul germinării semințelor, în
perioada diviziunii celulare la ouăle de broască, precum și la toate
țesuturile embrionare).
Popp și colab. au demonstrat prezența unei creșteri exponen-
țiale a ratei de emisie a biofotonilor în țesuturile tumorale, compa-
ra v cu cele sănătoase, la care emisia se înscrie într-o funcție hiper-
bolică. Întotdeauna, emisia celulelor canceroase este necoerentă,
fapt care a permis avansarea ipotezei că tocmai această pierdere a
coerenței, secundară prezenței unor stări excitate ale ADN, induce
transformarea malignă. Este cunoscut din biologie faptul că regla-
rea diviziunilor celulelor se face în funcție de rata morții acestora,
existând, normal, un echilibru strict între cele două procese. Se cu-
noaște, de asemenea, că în fiecare secundă, în corpul uman mor 107
celule. Ținând cont că diametrul unei celule este de aprox. 10-3 cm,
unui fascicul biofotonic cu lungimi de undă între infraroșu și ultravi-
olet, îi trebuie aprox. 10-12 secunde pentru a traversa această distan-
ță. Pe de altă parte, mesajul este transmis întregului corp, distanța
devenind aprox. 1 metru, ceea ce necesită 10-7 secunde, corespun-
zând transmiterii informației cu o viteză apropiată undelor radio.
Aceste deducții logice au fost premisa adaugării undelor ra-
dio, ca modalitate de comunicare în organsm. Confirmarea a venit
ulterior, din celebrul experiment Gariaev, desfășurat la începutul
anilor ’90 și care a pus la punct o nouă modalitate teore că și expe-
116
Introducere în Medicina Vibrațională
rile;
- funcționarea cromozomilor este rezultatul intercondiționării
dintre “memoria holografică” și “non-localitatea” quantum-ului ge-
ne c. Non-localitatea este legată direct de abilitatea cromozomilor
de a emite fascicule laser (care antrenează deplasarea altor fotoni)
și benzi înguste de unde radio, cu polarizarea vectorilor. Această po-
larizare conține și vehiculează informația, asigurând comunicarea
dintre fotoni și banda îngustă de unde radio, fiind și canalul principal
de informație a ADN-ului.
- ansamblul laser – unde radio generează o polarizare a lungi-
milor de undă, care este stocată în memoria biocomputerului cere-
bral. Spectrele dinamice sunt exprimate în figuri fractalice;
- figurile fractalice sunt stocate cu ajutorul “oglinzilor laser”
, caracterizate ca atractori hao ci cu o dinamică fractală complexă
(Miller, 2003). O oglindă laser înregistrează caracteris cile spațio-
temporale ale obiectelor, în dinamica lor, prin modifcarea vectorilor
de polarizare a undelor laser și radio provenite de la obiecte;
- informațiile intracelulare sunt ci te și codificate de gene și
transmise non-local, prin radiația cromozomială, spre biocompute-
rul central. Integrarea informației se face prin rezonanță și depinde
de: lungimea de undă, frecvență și polarizare (unghiul de răsucire a
planului de polarizare);
- “memoria”genelor, a centrilor cor cali și a ADN-ului, în to-
talitatea lui, este de p holografic, non-locală, asocia vă și uniform
distribuită, rezultată din interferența a cel puțin două radiații elec-
tromagne ce. Distribuția este de p fractal.
Importanța extraordinară a experimentului Gariaev constă
deci în dovedirea emisiei asociate a luminii și undelor radio, care in-
terferă non-local, pe principiul holografic și creează figuri de interfe-
rență care vor fi u lizate ca plan (câmpuri de calibrare) pentru orga-
nizare spațio-temporală a unui sistem biologic. Această informație
holografică este “ci tă” constant și simultan de miliarde de celule,
fiind responsabilă de răspunsul rapid și convergent al unui organism.
Modelul propus de Gariaev sugerează și că ac varea oncogenelor
este dependentă de procesele holografice din genom.
118
Introducere în Medicina Vibrațională
119
Alte argumente...
120
Introducere în Medicina Vibrațională
121
Alte argumente...
123
124
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 12
PRINCIPII ȘI TEHNICI DE MEDICINĂ VIBRAȚIONALĂ
125
Principii și tehnici de medicină vibrațională
126
Introducere în Medicina Vibrațională
tă, din care se fac diluții apoase succesive 1/10, 1/100, 1/1000, etc.
După fiecare diluție, sunt necesare sucusiuni viguroase, prin care
potențialul cura v al diluției crește progresiv, ajungându-se la ur-
mătorul paradox: cu cât diluția este mai mare, cu atât remediul este
mai ac v în combaterea simptomelor și a bolii.
Remediile primare, în doze mari, au efecte mul ple, cura ve
și secundare (toxice). Prin diluții succesive, efectele toxice dispar și
se păstrează numai efectul lor cura v. Arta și ș ința medicului ho-
meopat constau tocmai în alegerea, din lista de remedii primare, a
aceluia care se suprapune cât mai exact simptomatologiei pacien-
tului. Inițial, homeopa a folosea un singur remediu pentru tratarea
unei boli. În prezent, se folosesc combinații de remedii.
Care este mecanismul de acțiune a remediului homeopat?
Alopa a folosește medicamente care se fixează pe receptori
celulari și induc ac varea sau blocarea lor, prin care controlează
funcțiile celulare. Răspunsul la un asemenea medicament este line-
ar. De aici, rezultă obliga vitatea stabilirii unei doze op me, care să
aibă un efect cura v maxim și efecte secundare toxice minime. Do-
zele prea mici nu au eficiență, iar dozele mari sunt toxice.
Homeopa a acționează în doze infinitezimale și nu folosește
aceleași căi receptoriale de ac vare celulară. Remediile ac vează
sau inac vează sistemele de control energe c celular, care se adre-
sează întregului corp, printr-un mecanism de rezonanță între câm-
pul remediului și câmpul celulei bolnave. În urma acestei rezonanțe,
se reface matricea energe că celulară normală, așa cum am detaliat
în cursurile precedente (rezonanța construc vă).
Remediile homeopate devin as el ordonatori de câmp, care
transferă energia lor vibrațională mai întâi ncturii-mamă și apoi
apei, în procesele de sucusiune și potențializare.
Considerând starea de boală o deviație de la standardul uni-
versal de vibrație, caracteris c celulelor sănătoase, remediul home-
opa c rezonează cu câmpurile energe ce celulare și le readuc în
limitele matricei vibraționale, caracteris ce stării de sănătate.
Se impune acceptarea unei modalități de comunicare
inter- și intracelulară, prin câmpuri de vibrație, care pot rezona cu
127
Principii și tehnici de medicină vibrațională
128
Introducere în Medicina Vibrațională
129
Principii și tehnici de medicină vibrațională
130
Introducere în Medicina Vibrațională
Dr Ralph Alan Dale a iden ficat 18 zone diferite care sunt re-
prezentări holografice ale întregului organism, care pot fi u lizate
pentru microacupunctură.
IPOTEZE
1. Între diversele organe ale corpului există căi energe ce de
comunicare, încă neprecizate, ca morfologie și funcție. Aceste căi
nu conduc electricitate, hormoni sau substanțe chimice. Ar putea
fi însă trasee speciale de condensare a liniilor de forță a biocâmpu-
rilor, materializate în chakre. Fluxul energe c circulant ar putea fi
misteriosul CHI.
2. Există un dimorfism funcțional al punctelor de acupunc-
tură, unele fiind s mulatoare, iar altele inhibitorii. Ele acționează ca
stații de releu energe c, în lungul unui meridian, integrând funcțiile
organelor cu energia chakrelor. Echilibrul dintre ele caracterizează
131
Principii și tehnici de medicină vibrațională
132
Introducere în Medicina Vibrațională
133
Principii și tehnici de medicină vibrațională
134
Introducere în Medicina Vibrațională
135
Principii și tehnici de medicină vibrațională
136
Introducere în Medicina Vibrațională
137
Principii și tehnici de medicină vibrațională
5. TERAPIA CU MAGNEȚI
În afara câmpurilor discutate în capitolele precedente, în or-
ganismul uman iau naștere câmpuri magne ce pure. Acestea au fost
înregistrate în jurul creierului și al inimii (magneto-encefalograma,
magneto-electrocardiograma).
Câmpul electromagne c al ADN-ului a fost pus în evidență
încă din 1930, de George Lakhovski, care a considerat ADN-ul un
oscilator electromagne c. Recent, fizicienii ucrainieni au măsurat
acest câmp și i-au determinat frecvența cuprinsă între 52 și 78 GHz.
138
Introducere în Medicina Vibrațională
139
Exemplu: o moleculă de tripsină, al carei situs ac v a fost al-
terat prin ultraviolete, își pierde funcțiile enzima ce. Supusă unui
câmp negentropic (energia emisă de mâinile unui vindecător), trip-
sina își reia funcțiile enzima ce. Este posibil ca, în acest mod, inter-
ferograma moleculei de tripsină să fie refăcută de informația purta-
tă și memorată de câmpurile sub le dintr-un pa ern ancestral.
Analog, interferograma obținută prin compunerea unui bio-
câmp afectat cu un câmp indus de un magnet cu o anumită putere,
poate determina corecția biocâmpului patologic.
Experimente efectuate de Davis și Rowls au demonstrat că
jumătatea dreaptă a corpului este electropozi vă, iar cea stângă
electronega vă, la fel ca și partea ventrală (pozi vă) și cea dorsală
(nega vă). Această polaritate corporală poate fi alterată de câmpuri
electromagne ce externe, câmpuri geopatogene, iar redresarea se
poate realiza prin aplicarea unor magneți puternici între cele două
tălpi, care determină linii de forță cu efecte ordonatoare de câmp.
De asemenea, terapia cu magneți are efecte an algice, de
reechilibrare cardiovasculară, de descreștere a acidității sulare, de
creștere a nivelului endorfinelor, de remineralizare osoasă, de indu-
cere a somnului profund.
TIPURI DE CÂMPURI MAGNETICE ȘI EFECTELE LOR ENERGE-
TICE
1. Feromagne smul: câmpul asociat magneților permanenți,
evidențiabil prin dispoziția piliturii de fier. Efect: poate vindeca anu-
mite perturbări prin dispoziția polului N sau S, în funcție de situație,
pe locurile afectate.
2. Electromagne smul: câmpul magne c produs de vibrația
electronilor care generează curentul electric. Efecte: nega ve sau
pozi ve, dependente de frecvență. Poate modifica bioritmurile cre-
ierului și inimii.
3. Biomagne smul: câmpuri magne ce slabe, rezultate din
mișcarea ionilor sau moleculelor încărcate electric, în interiorul ce-
lulelor. Efecte: ADNul uman oscilează în GHz, având un efect bio-
magne c. Modificări în câmpul magne c al creierului și inimii pot fi
folosite pentru diagnos cul unor afecțiuni.
140
Introducere în Medicina Vibrațională
141
Principii și tehnici de medicină vibrațională
ANALOGIE “SURPRINZĂTOARE”:
AND-ul ESTE ACORDAT FRECVENȚEI DE VIBRAȚIE SOLARĂ DE
ORDINUL GHZ, LA FEL CA ȘI OSCILAȚIILE MIEZULUI CRISTALIN AL PĂ-
MÂNTULUI.
CELULA, ÎN ANSAMBLU, ESTE ACORDATĂ LA FRECVENȚA DE
OSCILAȚIE A PĂMÂNTULUI (7.8 HZ/SEC)
10. Magne smul cosmic: energie sub lă, emanată de gala-
xii. Efecte: interferă cu celelalte forme de energie, pe care le poate
influența.
RESTRICȚII ÎN UTILIZAREA MAGNETOTERAPIEI
1. Trebuie evitată folosirea magneților puternici (peste 1000
Gauss) pe cap, abdomenul femeilor gravide sau pe toracele persoa-
nelor cu pace-makers cardiaci.
2. Nu se folosesc magneți pe o perioadă mai lungă de 24 de
ore. Expunerea con nuă la câmpuri magne ce puternice perturbă
biocâmpurile și ritmurile biologice. Expunerea op mă este până la
8-10 ore.
3. Nu se aplică magneți după masă.
4. Atenție la plasarea polului S pe craniu sau pe zonele infla-
matorii. Se pot declanșa crize comițiale.
5. U lizarea magneților în durerile recurente abdominale este
contraindicată, deoarece pot fi mascate boli grave.
142
Introducere în Medicina Vibrațională
CAPITOLUL 13
FITOTERAPIE
Biolog Gabriela Vlăsceanu
143
Fitoterapie
144
Introducere în Medicina Vibrațională
145
Fitoterapie
146
Introducere în Medicina Vibrațională
147
Fitoterapie
148
Introducere în Medicina Vibrațională
149
Fitoterapie
150
Introducere în Medicina Vibrațională
151
Fitoterapie
Bibliografie
1. Janicke C., Grunwald J., “ Vindecarea alterna vă. Sfaturi
competente din teorie și prac că”, Ed. Vesna Virant, ISBN 978-973-
88820-0-3, pag. 232, 236-237, Bucureș , 2008
2. Pitera F., “ Compendiu de Gemoterapie clinica”, Funda ția
Creș nă de Homeopa e “Smile”, ISBN: 973-0-03231-9, pag. 7, 8, 16,
17, 25-28, 34-40, Constanța, 2005
3. www.sufletulnaturii.ro, “ Lumea plantelor”
152
Introducere în Medicina Vibrațională
Anexa 1
153
hoempa e. O modificare energe că tradusă acus c arată cum plan-
tele țipă, plâng, se bucură, chiar reacționează la s muli ca: agresiu-
ne, audiții muzicale*, stări de emoție, patologie umană.
* Exemplificăm experimentul realizat la Periș, unde Elena Cer-
nei, cunoscută interpretă de operă, avea un nuc imens, foarte bă-
trân. Punând senzorii pe frunzele lui, putea fi prinsă emisiunea de
muzică a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clară. Deci, nucul nu numai
că primea informația și o retransmitea, dar avea și capacitatea de
a selecta frecvența pe care primea semnalul. În a doua etapă, s-a
urmărit dacă și propriile noastre organisme interacționeaza cu plan-
tele, dacă aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii.
As el, au con nuat experimentele începute cu doamna Elena Cer-
nei, privind influența empa că a gândului asupra plantelor. A cântat
arii preferate din Carmen sau Trubadurul, ceea ce a impresionat tare
plantele (acul cromografului înregistra un semnal puternic al plante-
lor la auzul vocii; imaginați-vă că vedeți în IR cum „înflorește” aura,
că vedeți fluidul strălucitor ce apare în jurul plantei). Apoi, d-na Cer-
nei a cântat aceleași arii de operă, dar în gând. Semnalele obținute
erau similare. Plantele citeau gândurile!
Tot doamna Marioara Godeanu amintește că la realizarea
filmului „Sensibilitatea plantelor”, la cântecul Mariei Tanase, “Cine
iubește și lasă” (interzis de regia muzicală, fiind considerat mis c),
plantele au reacționau cu o sensibilitate acută, mai ales la incanta-
ția „Cine iubește și lasă / Dumnezeu să-i dea pedeapsă”. În 1987,
cercetătoare a primit premiul revistei „Flacăra” pentru „atestarea
fenomenului de comunicare la plante”, deși în acea perioadă era in-
terzisă popularizarea teoriei transmiterii de la distanță a informației
- așadar hipnoza, telepa a, biostructura. Concluzia e clară: plantele
comunică printr-un sistem energo-informațional, își transmit infor-
mațiile prin emisie și captare de energie. Așadar, ar trebui să înce-
pem prin a fi mai buni cu toate ființele din jurul nostru, chiar dacă nu
vorbesc același limbaj cu noi. [3]
154
Introducere în Medicina Vibrațională
Anexa 2
Există un paralelism între evoluția pădurii, a plantelor în gene-
ral și evoluția materiei proteice la specia umană. Înțelegerea semni-
ficației unei plante presupune înțelegerea și penetrarea misterelor
vieții. Arborele este expresia vie a fluxului materiei organice, a aspi-
rației pământului către cer, conexiunea dintre pământ (maximum de
Yin) și cer (maximum de Yang)… as el, cosmosul devine vizibil.
Simbol al omului, acesta reprezintă cele trei nivele, al existen-
ței, realității și unității întregii conș ențe. Principiu absolut al ener-
giei, arborele se manifestă, precum cerul, pământul și omul, simbol
perfect al vieții subterane și cosmice, sinte zând relația existentă
între tot ceea ce este în același mp dublu, opus și … complementar.
Arborele este prima mare formă de viață terestră, expresie a
înțelepciunii materiei și realității Unicității din Mul plicitate; as el,
el mediază universalitatea prin arhe pul său, fiind martor al legătu-
rii profunde primordiale existente între om și plante.
Timp de secole, proprietățile terapeu ce ale plantelor au fost
descoperite de om prin observarea comportamentului animalelor.
Remediile vegetale erau prescrise ca urmare a cunoașterii exclusiv
empirice a eficacității lor; alteori alegerea era dictată de un substrat
simbolic, cons tuind un ritual magic. În alte momente, alegerea re-
mediilor era sugerată de analogia morfologică dintre plantă și or-
ganul ce trebuia vindecat. Omul se baza în această situație pe un
proces analogic cu privire la forma frunzelor, a rădăcinilor și la cu-
loarea fructelor, comparându-le cu culoarea organelor și viscerelor
corpului omenesc.
Aceste similitudini curioase între organe și plantele cores-
punzătoare au fost definite ca ,,similitudinea magică a semnăturii”
. Această teorie a ,,semnăturii” din Evul Mediu a fost dezvoltată de
medicul napolitan Gian Batrista Porta în interesanta sa carte ,,Phy-
tognomonica”, publicată la Napoli în 1588, în ,,Magia naturală”. În
cartea sa Porta evidențiază existența unui paralelism direct între
plante, lumea animală și cea umană. Oricine poate observa analogia
de formă între o rodie deschisă și o gură cu dinți, între un con de
pin sau rădăcina de Cardamine pratensis și forma dinților, mo ve
mai mult decât suficiente pentru a încerca aceste plante în terapia
155
afecțiunilor dentare, oculare.
Plante pentru dinţi (Porta, 1591) Plante pentru ochi (Porta, 1591)
Marele Hohenheim Bombastus, mai cunoscut sub numele
de Paracelsus, a afirmat că fiecare plantă poartă în sine sau în anu-
mite părți componente o virtute terapeu că. As el, Hypericum per-
foratum (iarba Sfântului Giovanni), având frunzele perforate, poate
avea proprietăți cicatrizante pentru răni; mai mult, florile sale care
putrezind devin roșii sângerii, ar putea fi u lizate pentru cicatrizarea
rapidă a rănilor hemoragice. În conformitatecu această doctrină se
credea că Orchis Mario (untul vacii), plantă ce deține doi bulbi ase-
mănători tes culelor ar putea să determine redobândirea virilit ății
masculine, că planta Curcuma fiind galbenă poate vindeca icterul,
că Scrofularia nodosa şi Ranunculus ficaria, având rădăcini noduroa-
se, pot fi ulilizate pentru vindecarea “nodozităţilor hemoroidale”.
Întrucât Rubia Ɵnctoria conține un pigment roșu, a fost u lizată ca
un remediu emenagog, care determină reapariția ciclului menstru-
al și pentru că determină o colorație roșia că a osaturii animalelor
care o pasc, a fost u lizată și ca remediu pentru afecțiuni osoase.
Din același considerent Eufrasia, ale cărei flori au culoarea și forma
irisului, a devenit un prețios remediu o almologic.
Și astăzi, în tradiția populară se consideră că:
1. Vâscul ocrotește de fulger și trăsnet casa în care este așe-
zat.
2. Ceapa tăiată în două sau în patru atrag nega vitatea din
casă.
156
Introducere în Medicina Vibrațională
157
158
Introducere în Medicina Vibrațională
Anexa 3
Un studiu NASA vorbește despre câteva plante în ghiveci
care nu trebuie să lipsească din locuința nimănui, putând fi o adevă-
rată “armă” împotriva poluării:
1. Iedera este de departe cea mai recomandată plantă când
vine vorba de poluare. Se spune că ea poate absorbi 90% din benzen,
un solvent care se găsește frecvent în vopsea, cerneală, materiale
plas ce, cauciuc, detergenți și fum de țigară.
2. Cactusul absoarbe gazele nocive și generează oxigen pur.
De aceea se recomandă să-l pui lângă televizor, fiindcă absoarbe un-
dele electromagne ce. Față de celelalte plante, cactușii produc oxi-
gen noaptea și elimină monoxid de carbon ziua, așa că și dormitorul
e un loc bun pentru ei. *
3. Anthuriumul elimină amoniacul care se adună în încăperi,
mai ales în bucătării.
4. Dracena acționează împotriva compușilor organici vola li
(acetonă, etanol, benzen) eliminați de diferite spume folosite la fa-
bricarea mobilei și de picturi.
5. Crassula (arborele de jad) se spune că adună energiile ne-
ga ve din camere. Dacă ș i că eș o persoană agitată, nervoasă sau
eș supărat, pune o Crassula în cameră și sigur te vei liniș . *
6. Crizantemele sunt bune într-o cameră unde tocmai ai vop-
sit ceva, fiindcă absorb vaporii.
7. Palmierul Doamnei se potrivește de minune în bucătărie,
fiindcă absoarbe amoniacul prezent în produsele de curățat vasele.
8. Filodendronul degajă o can tate mare de vapori de apă și
umidifică as el camerele cu aer uscat. E bine ca planta să fie ținută
în încăperile în care se află sobe.
9. Voalul miresei (Chlorophytum) absoarbe în 24 ore până la
95% din monoxidul de carbon prezent în fumul de țigară. Nu este o
plantă pretențioasă.
10. Ficusul. Deși este cunoscut faptul că plantele purifică ae-
rul, puțini dintre noi ș u însă că ficusul are proprietatea de a elimina
159
formaldehida „ascunsă” în tapet, mobilă sau zugrăveală.
160
Introducere în Medicina Vibrațională
Anexa 4
Unele plante toxice sunt decora ve, cul vate în jurul caselor,
în apartamente și în sere. Exemple:
162
Introducere în Medicina Vibrațională
163
164
Introducere în Medicina Vibrațională
Anexa 5
GEMODERIVATE Hofigal la monodoză – Index clinic [2]
Nr Denumire botanica
Denumire comuna Recomandari clinice Posologie
Partea utilizata
165
BUXUS Antiinflamator, antifibrinohialinozic, 1 doza a
7 SEMPERVIRENS aderente post-inflamatorii, artrite, icter, 1.5 ml,
Buxus colangite de 2-3
(mladite) ori / zi
166
Introducere în Medicina Vibrațională
167
PRUNUS SPINOSA Anorexie, debilitatea psiho-fizica, con- 1 doza a
21 Porumbar valescenta, intarzieri ae cresterii, defi- 1.5 ml, de
(muguri) cit imunitar, staza metabolica 1-3 ori / zi
168
Introducere în Medicina Vibrațională
169
TILIA TOMENTOSA Tulburari cardiace de stres, insomnie, 1 doza a
36 Tei argintiu nevroze, hipertensiune, colita spastica, 1.5 ml,
(muguri) sedativ, antispastic de 2-3
ori / zi
170
Introducere în Medicina Vibrațională
BIBLIOGRAFIE
1. Akimov A.E.; Shipov G.I., Loginov A.V., Lomonosov M.N., Pugach A.F.
(1996). “Torsion fields of Earth and Universe”. Earth and Universe 6: 9–17.
2. Alberts B, et al. (2002). Organogenesis and the Pa erning of Appendages.
in: Molecular Biology of the Cell (4th ed.). Garland. ISBN 0-8153-3218-1.
3. Anonymous [John Maddox] (1988). “When to believe the unbelievable”.
Nature 333 (6176): 787
4. Aus n, J. (2000) Zen and the Brain. MIT Press. Cambridge, MA (2000)
5. Bagrov, V. G.; Bukhbinder, I. L.; Shapiro, I. L. Possible experimental
manifesta ons of the torsion field Soviet Physics Journal, Volume 35, Issue 3,
pp.208-213
6. Ball P. (8 August 2007). “Here lies one whose name is writ in water”.
Nature. doi:10.1038/news070806-6
7. Beal, J.B. Biosystems Liquid Crystals and Poten al Effects of Natural and
Ar ficial Electromagne c fields (EMFs).
8. Becker, R. (1990) Cross Currents: The Perils of Electropollu on, the Promise of
Electromedicine. Tarcher/Putnam, New York, NY (1990)
9. Becker, R. and Selden G. (1985) The Body Electric: Electromagne sm
and the Founda on of Life. Morrow, New York, NY 1985
10. Bekenstein J.D., Informa on in the Holographic Universe, Scien c
American (2003)
11. Bekenstein J.D., Of Gravity, Black Holes and Informa on, Di Renzo, editore
12. Bekenstein J.D., Universal upper bound on the entropy-to-energy ra o
for bounded systems, Phys. Rev. D 23, No.2 p.287-298 (1981)
13. Belgiorno F.et al., Hawking Radia on from Ultrashort Laser Pulse
Filaments, Phys. Rev. Le . 105 (2010)
14. Beloussov, LV (1997). “Life of Alexander G. Gurwitsch and his relevant
contribu on to the theory of morphogene c fields”. Interna onal Journal of
Developmental Biology 41 (6): 771–779., with comment by SF Gilbert and JM Op z.
15. Benford, M.S. “Spin Doctors”: A New Paradigm Theorizing the Mechanism of
Bioenergy Healing. Journal of Theore cs, Vol. 1 (2) June-July 1999.
16. Benor, D. (2001) Spiritual Healing: Scien fic Valida on of a Healing
Revolu on. Vision Publica ons, Southfield MI 2001
17. Benor, D. (2002) Spiritual Healing: Scien fic Valida on of a Healing
Revolu on. Professional Supplement. Vision Publica ons, Southfield MI 2002
18. Benveniste J.; Aissa, J., Guillonnet. “The molecular signal is not func onal
in the absence of “informed water””. Medical Hypotheses 54 (A163 (abstr).
19. Benveniste J.; Thomas Y, Schiff M, Belkadi L, Jurgens P, Kahhak L (2000).
“Ac va on of human neutrophils by electronically transmi ed phorbol-myristate
acetate”. FASEB Journal 13 (1): 33–39.
20. Bindel E, „Mis ca Numerelor”, Ed. Herald, 2008, ISBN 978-973-111-053-0
21. Bolker, JA (2000). “Modularity in Development and Why It Ma ers
to Evo-Devo”. American Zoologist 40 (5): 770–776. DOI:10.1668/0003-
1569(2000)040[0770:MIDAWI]2.0.CO;2.
171
22. Brian Josephson, Molecule memories, New Scien st le ers, 1 November
1997
23. Cathie B.L., „Inves ga i in paranormal: reteaua energe ca a pamantului”,
Ed. Vidia, 2011, ISBN 978-6060-92724-4-2
24. Chang J.J. and Popp F.A. (1998) Biological Organiza on: A possible
mechanism based on the coherence of “biophotons” In Biophotons (Chang & al.
eds.) Kluwer 1998
25. Chen K. and He B. (2002) Preliminary Studies of the Effect of Qigong Therapy on
Cancer. JNLRMI Vol 1, Nr. 1 January 2002.
26. Chen,W., Kokubo H., Nakamura H., Tanaka M., Haraguchi S., Zhang T.,
Kokado T., Yamamoto M., Kawano K and Soma T (2001) Skin temperature chages
of receiver›s hand in remote ac on experiment. Journal of ISLIS 19(1) March 2001
27. Chien C.H., Tsuei J.J., Lee S.C., Huang Y.C., Wei Y.H. (1991) Effect of Emi ed
Bioenergy on Biochemical Func ons of Cells. Am J Chin Med 1991, 19(3-4): 285-92
28. Chwirot B.W.-a Luminescence as a Source of Informa on on a State of a Living
System. Interna onal Ins tute of Biophysics.
29. Chwirot, B.W. -b Ultraweak Luminescence as a source of infor-
ma on in biological systems. Interna onal Ins tute of Biophysics
30. Chwirot, B.W. Do We Always Need to Know Molecular Origin of Light Emi edby
Living Systems? In Biophotons (Chang & al. eds.) Kluwer 1998
31. Cohen, K. (1996) The way of Qigong. Interview by Russell E. DiCarlo,
excerpted from thebook “Towards a New World View: Conversa ons at the Leading
Edge with Russell E. DiCarlo”, Epic Publishing, 1996
32. Cowan ML, Bruner BD, Huse N, et al. (2005). “Ultrafast memory loss and
energy redistribu on in the hydrogen bond network of liquid H2O”. Nature 434
(7030): 199–202.
33. Danielsson U., Entropic dark energy and sourced Friedmann equa ons,
arhiv:1003.0668 (2010)
34. Dayenas E; F. Beauvais, J. Amara , M. Oberbaum, B. Robinzon, A. Miadonna,
A. Tedeschit, B. Pomeranz, P. Fortner, P. Belon, J. Sainte-Laudy, B. Poitevin and J.
Benveniste (30 June 1988). “Human basophil degranula on triggered by very dilute
an serum against IgE” . Nature 333 (6176): 816–818.
35. de Rober s, EM; Morita, EA; Cho, KWY (1991). “Gradient fields and
homeobox genes”. Development 112 (3): 669–678. PMID 1682124.
36. Don N.S., McDonough B.E., Warren C.A. Signal Processing Analysis of
Forced Choice ESP Data: Evidence for Psi as a Wave of Correla on.
37. Dong P. and Raffill T.E. (1997) China’s Superpsychics. Marlowe & Co. New
York, NY 1997
38. Easson D.A., P.H.Frampton, G.F.Smoot, Entropic Accelera ng Universe,
arhiv:1002.4278 (2010)
39. Emoto M., „Forma Iubirii”, Ed. Adevar Divin, 2009, ISBN 978-973-88592-
5-8
40. Emoto M., „Viata secreta a apei”, Ed. Adevar Divin, ISBN 973-87595-4-4
41. Emoto M.,”Adevarata putere a apei”, Ed. Adevar Divin, 2008, ISBN 978-
973-88591-0-4
172
Introducere în Medicina Vibrațională
42. Fontaine J., „Medic de trei corpuri”, Ed. Lotus, 1999, ISBN 973-9095-08-9
43. Fontaine J., „Medicina Chakrelor”, Ed. Lotus, 1999, ISBN 973-9095-21-6
44. Fontaine J., „Medicina corpului energe c”, Ed. Lotus, 1994, ISBN 973-
9095-11-9
45. Francis Beauvais, Memory of water and blinding Homeopathy, 97(1):41-
42, January 2008.
46. G.t’Hoo , Dimensional Reduc on in Quantum Gravity, arhiv:grqc/9310026
(1993).
47. Gao, Q.(1998) Bigu and Weight Loss: Qi as a Food Source. 2nd World Congress
on Qigong. San Francisco 1998
48. Gariaev PP, Chudin VI, Komissarov GG, Berezin AA, Vasiliev AA. (1991) Ho-
lographic Associa ve Memory of Biological Systems. SPIE Vol. 1621 Op cal Memory
and Neural Networks
49. Gariaev, PP, Ter shny, GG and Leonova, KA (2001) Why are we s ll not able to
successfully treat cancer and HIV?
50. Germine, M. (1998) Experimental Evidence for Collapse of the Wavefunc-
on in the Whole Human Brain.
51. Ghyka M., “Le nombre d’or. Rites et rythmes pythagoriciens dans le
développement de la civilisa on occidentale. Tome 1 - Les Rythmes. Tome 2 - Les
Rites”, Gallimard 1931.
52. Ghyka M., „Esthé que des Propor ons dans la nature et dans les arts”,
Paris, Gallimard, 1927.
53. Gilbert SF (2003). Developmental biology (7th ed.). Sunderland, Mass:
Sinauer Associates. pp. 65–6. ISBN 0-87893-258-5.
54. Green EG, Parks PA, Guyer PM, Fahrion SL, Coyne L. Anomalous Electrosta c
Phenomena in Excep onal Subjects. ISSSEEM Journal 2 (3) 1991
55. Greene B., „Universul elegant”, Ed. Humanitas, 2011, ISBN 978-973-50-
3195-4
56. Guenon R., „ Simboluri ale S intei sacre”, Ed. Humanitas, 1997, ISBN 973-
28-0749-0
57. Hawking S., Black hole explosions?, Nature 248, p.30.31 (1974)
58. Ho, M.-W. (1993) The Rainbow and the Worm: the Physics of Organisms. World
Scien fic Publishing Co., Singapore 1993
59. Ho, M.-W. (1996) The Biology of Free Will. Journal of Consciousness Studies 3,
231-244, 1996
60. Ho, M.-W. (1997) Quantum Coherence and Conscious Experience. Kyber-
netes 26, 265-276, 1997
61. Ho, M.-W. (1998) Organism and Psyche in a Par cipatory Universe. The
Evolu onary Outrider: The Impact of the Human Agent on Evolu on, Essays in Honour
of Ervin Laszlo (D. Loye, ed.) pp.49-65, Praeger, 1998
62. Ho, M.-W. (1999) Coherent Energy, Liquid Crystallinity and Acupuncture.
Presented to the Bri sh Acupuncture Society, 2 October 1999
63. Ho, M.-W., Popp, F.-A. (1989) Gaia and the Evolu on of Coherence. Presented
at the 3rd Camelford Conference on the Implica ons of the Gaia Thesis: Symbiosis,
Coopera vity and Coherence. November 1989
173
64. Houck, J. Researching Remote Viewing and Psychokinesis.
65. Huang G, Shen X. and Zhou Z (1988). Experimental Study of Fas ng with Qigong
Exercises. 1st World Conf Acad Exch Med Qigong; Beijing, China 1988
66. Hyland, G.J. (1998) Quantum Coherence and the Understanding of Life.
In Biophotons, J.J. Chang & al. (eds.) Kluwer Academic Publishers, Netherlands 1998
67. Jacobson T., Thermodynamics of Space me: The Einstein Equa on of
State, arhiv:gr-qc/9504004v2 (1995).
68. Jaynes E.T., Informa on Theory and Sta s cal Mechanics, Phys.
Rev.106:620 (1957).
69. Kawano, K. (1998-1) Characteriza on of the EEG in Qigong and Hypnosis.
Journal of ISLIS 16(2) September 1998
70. Kawano, K. (1998-2) EEG changes with progression of Qigong prac ce. Journal
of ISLIS 16(1) March 1998
71. Kawano, K., Shi, J.M. and Duan, L.Y. (1996) The frequency change in alpha waves
and the appearance of theta waves during qigong and medita on. Journal of
ISLIS 14(1) September 1996
72. Kawano, K., Yamada, T., Hirasawa, M., Kokubo, H. and Yamamoto, M (1999)
Physiological changes during Qigong training. Journal of ISLIS 17(1) March 1999
73. Kawano, K., Yamamoto, M., Kokubo, H., Hirasawa, M., Sakaida, H.
(1998) Annual changes in EEG on Qigong trainees. Journal of ISLIS 16(2) September
1998
74. Kido M and Sato T. (2001) Measurements of Biophysical and Mental Effects
due to Remote Qi Healing. ISLIS Journal Vol. 19 Nr. 1, March 2001
75. Koelman J., It from bit - how to get rid of Dark Energy, (extensive blog
ar cle) (2010)
76. Kokubo, H., Yamamoto, M., Hirasawa, M., Kawano, K., Kokado, T., Taniguchi, J.
and Fukuda, N. (2000) Analysis of electrodermal ac vity (EDA) in a remote
percep on task using electromagne c shield cage. Journal of ISLIS 18(1)
March 2000
77. Kra makher Y.”Two experiments with rota ng magne c field”. Eur. J.
Phys. 22: 477–482 (2001)
78. Krippner S. and George L. (1986) Psi States as Related to Altered States of
Consciousness. In Handbook of States of Consciousness (Wolman B.B. &
Ullman M. eds.) Van Nostrand Reinhold Co. New York, NY 1986
79. LaBerge, S. (1990) Lucid Dreaming: Psychophysiological Studies of
Consciousness during REM Sleep. In Bootzen, R.R., Kihlstrom, J.F. &
Schacter, D.L.(Eds.) Sleep and Cogni on. Washington, DC. American
Psychological Associa on
80. Li, S, Meng, G, Sun, MY, Cui, Y, Yan, S and Yan X An experimental study on
ultra-long distance (2,000 km) effects of the external Qi of Qigong on the
molecular structure of ma er. Nature Journal (Chinese) Vol 11, 1988
81. Lian Sidorov , 2003, „Control systems, transduc on arrays and psi
healing: an experimental basis for human poten al science
82. Lin, Z. and Chen, K. Brief analysis of the exploratory studies of external qi in
China: an analy c review. Working manuscript, 2001
174
Introducere în Medicina Vibrațională
83. Machi, Y., Liu, C., Tohei, K., Ishizaki, T., Hamaoka, T. and Kodato, S. (2001) The
physiological study of Ki in Ki Aikido. Journal of ISLIS 19(1) March 2001
84. Maldacena J.M., Large N Limit of Superconformal Field Theories and
Supergravity, Adv.Theor.Math.Phys.2. p.231-252 (1998)
85. McGee, C and Chow, EPY Qigong: miracle healing from China. Medipress,
Coeur d’Alene, ID 1994
86. McMoneagle, Joseph (1997). Mind Trek: exploring consciousness, me and
space through remote viewing. Hampton Roads Publishing, Charlo esville, VA 1997
87. McMoneagle, Joseph (2000). Remote Viewing Secrets: A
Handbook. Hampton Roads Publishing, Charlo esville, VA 2000
88. McTaggart L., „ Experimentul inten e”, Ed. Adevar Divin, 2009, ISBN 978-
606-8080-17-8
89. McTaggart L., „Campul”, Ed. Adevar Divin, 2009, ISBN 978-606-8080-01-7
90. Melle; Rubio.; Fulle “Structure and dynamics of magnetorheological
fluids in rota ng magne c fields”. Phys. Rev. E 61: 4111–4117(2000)
91. Merriam-Webster, Vigin llion, (2011)
92. Mielnik, Bogdan “An electron trapped in a rota ng magne c field”.
Journal of Mathema cal Physics 30 (2): 537–549 (1989)
93. Munkhammar J.D., Den holograska gravita onen, Allt om vetenskap
5 (2010). (Popular swedish ar cle on holographic gravity theories and Verlinde’s
approach)
94. Nakamura, H., Kokubo, H., Parkhomtchouk, D., Chen, W., Tanaka, M., Zhang, T.,
Kokado, T., Yamamoto, M. and Fukuda, N. (2000) Biophoton and temperature
changes of human hand during Qigong. Journal of ISLIS 18(2) September 2000
95. Narby J., „Le serpent cosmique: l’ADN et les origines du savoir”, Ed. Georg
Geneve, 1995, ISBN 2-8257-0495-4
96. Oschman, J.L. The Electromagne c Environment: Implica ons for Bodywork.
Part I: Environmental Energies. Journal of Bodywork and Movement Therapies
4 (1) 56-67 January 2000
97. Padmanabhan T., Gravita onal Entropy Of Sta c Space-Times And
Microscopic Density Of States, Class. Quant. Grav. 21:4485-4494, arhiv:grqc/0308070
(2004).
98. Papus, „Kabbala – tradi a secreta a occidentului”, Ed. Herald, 2007, ISBN
978-973-7970-93-0
99. Papus, „S inta Numerelor”, Ed. Herald, 2011, ISBN 978-973-111-253-0
100. Pitkanen, M. (2002a) TGD-inspired Theory of Consciousness and
Biosystems as Macroscopic Quantum Systems. JNLRMI Vol. 1, Nr. 1 January 2002
101. Pitkanen, M. (2002b) TGD-inspired Theory of Consciousness. JNLRMI
Vol. 1, Nr. 1 January 2002
102. Pitkanen, M. (2002c) Biosystems as Macroscopic Quantum Systems. JNLRMI
Vol. 1, Nr. 1 January 2002
103. Pitkanen, M.-d TGD-inspired theory of consciousness with applica ons
to biosystems.
104. Popp F.A. and Yan Y. Delayed Luminescence of Biological Systems in Terms
of Coherent States. Interna onal Ins tute of Biophysics.
175
105. Popp F.A., Chang J.J. (1998) The Physical Background and the Informa onal
Character of Biophoton Emission. In Biophotons, J.J. Chang & al. (eds.) Kluwer
Academic Publishers, Netherlands 1998
106. Popp F.A., Chang J.J. Photon Sucking and the Basis of Biological Organiza on.
Interna onal Ins tute of Biophysics.
107. Popp, F.A. (1986) On the Coherence of Ultraweak Photon Emission from
Living Tissues. From “Disequilibrium and Self-Organisa on”. C.W. Kilmister (ed.)
1986 Reidel
108. Popp, F.A.(1999) About the Coherence of Biophotons. Published in:
Macroscopic Quantum Coherence, Proceedings of an Interna onal Conference on
the Boston University, edited by Boston University and MIT, World Scien fic 1999.
109. Popp, FA - a Some Features of Biophotons and their Interpreta on
in Terms of Coherent States. Interna onal Ins tute of Biophysics.
110. Radin, DI (1991) Beyond Belief: Exploring Interac ons among Mind, Body
and Environment. ISSSEEM Journal Vol 2 Nr. 3 1991
111. Rao, Nannapaneni N. Elements of engineering electromagne cs (4th
ed.). Pren ce Hall. ISBN 0-13-948746-8 (1994)
112. Reif F, Fundamentals of Sta s cal and Thermal Physics, McGraw-Hill
(1965).
113. Renger G. (1998) Photophysical Reac ons in Cells. In Biophotons (Chang
& al. eds) Kluwer Academic Publishers, Netherlands 1998
114. Rivlin R. and Gravelle K. (1984) Deciphering the Senses: the Expanding
World of Human Percep on. Simon and Schuster, New York, NY 1984
115. Rubik, B. (1993) Natural Light from Organisms Noe c Sciences Review
#26 Summer 1993
116. Sancier, K. An -Aging Benefits of Qigong. Journal of ISLIS 14 (1) 1996.
117. Savva, S. Alterna ve Biophysics: Inves ng in the Study of the
Biofield. MISAHA Issue 24-27, February 2000
118. Shannon C.E., The Mathemacital Theory of Communica on, Univ. Illinois
Press (1949).
119. Sidorov, L. (2001) On the Possible Mechanism of Intent in Paranormal
Phenomena. Journal of Theore cs, July 2001 JNLRMI 1 (1) January 2002
120. Sidorov, L. (2002) The Imprin ng and Transmission of Mentally-
Directed Bioinforma on. JNLRMI 1(1) January 2002
121. Staicov N., „Universul viu – primele acorduri ale jocului cu margele de
s cla”, Ed. Herald, 2009, ISBN 978-973-111-097-4
122. Stewart Ian, „Numerele Naturii”, Ed. Humanitas, 2006, ISBN 978-973-
50-2620-2
123. Susskind L, The World as a Hologram, arhiv:hep-th/9409089 (1994).
124. Swann, I (1999) Awareness and Percep on vs. Status of Individual
Reali es.
125. Swann, I. (1996) Remote Viewing and Signal-to-Noise Ra o.
126. Swann, I. (1996) Sensory Transducers.
127. Swann, I. (1997) Toward Ac va ng the Superpowers of the
Human Biomind: Informa on, Informa on Theory and Informa on Transfer.
176
Introducere în Medicina Vibrațională
177
147. Zhang, T., Yamamoto, M., Hirasawa, M., Kokado, T., Kokubo, H. Kawano, K.
and Kasuga, T. (1999) Analysis of the EEG alpha wave change in qigong state
from the viewpoint of a en on theory. Journal of ISLIS 17(2) September 1999
178
Introducere în Medicina Vibrațională
CUPRINS
179
Capitolul 11
Alte argumente ..................................................... pag. 113
Capitolul 12
Principii și tehnici de medicină vibrațională ......... pag. 125
Capitolul 13
Fitoterapie ............................................................ pag. 143
Biolog Gabriela Vlăsceanu
Anexa 1 ................................................................ pag. 153
Anexa 2 ................................................................ pag. 155
Anexa 3 ................................................................ pag. 159
Anexa 4 ................................................................ pag. 161
Anexa 5 ................................................................ pag. 165
Bibliografie ........................................................... pag. 171
180