Cinstirea Sfintelor Icoane

I. Pregătirea aperceptivă
Biserica ne învaţă că mereu trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu în Treime, Maicii
Domnului, sfinţilor, îngerilor şi să le mulţumim pentru binefacerile primite. Fiind o strânsă
legătură între persoană şi reprezentarea sa, trebuie să sfinţim şi să cinstim Sfintele Icoane,
arătând importanţa ce o ocupă în viaţa fiecărui creştin.

II. Anunţarea temei

Despre Sfintele Icoane şi rolul lor vom vorbi în cele ce urmează.

III. Tratarea
1. Etimologia: (gr.) care înseamnă imagine, chip, asemănare, figură.
2. Cinstirea Sfintelor Icoane: Sfintelor Icoane li de cuvine venerare (), nu
adorare sau supravenerare, deoarece reprezintă realităţi sfinte.
3. Temeiuri scripturistice
a) în Vechiul Testament:
- Domnul i-a poruncit lui Moise să construiască în Sfânta Sfintelor sicriul Aşezământului:
Ieş. 26,33.
- Doi heruvimi de aur vor fi făcuţi şi puşi pe două laturi ale cortului mărturiei ( Ieş. 25,18-19)
şi pe catapeteasmă (Ieş. 26,31-33).
- Închipuirile heruvimilor au fost făcute în templul construit de Solomon după chipul
Cortului Sfânt: II Regi 9,3.
- Înaintea chivotului se aduceau jertfe (III Rg. 3,15), în cortul adunării se aducea untdelemn,
iar în faţa perdelei cu heruvimi: tămâie.
b) În Noul Testament:
- Însuşi Iisus Hristos adesea vizitează templul din Ierusalim: Lc. 19,46.
- Sfinţii Apostoli mergeau la templu pentru rugăciune (Fp. 2,46) şi predică (Fp. 5,20).
- Apostolul Pavel învaţă despre Iisus Hristos că este chipul întrupat al lui Dumnezeu Celui
nevăzut: II Cor. 4,4.
4. Temeiuri patristice:
Tertulian mărturiseşte că Sfântul Chip al Mântuitorului se găsea pe potirele bisericeşti în
chipul păstorului bun.
Clement Alexandrinul arată că în timpul său se găseau în bisericile creştine pe lângă icoana
Mântuitorului şi icoanele patriarhilor, proorocilor şi îngerilor.
Sfântul Vasile cel Mare spune că el însuşi a venerat chipul icoanelor Apostolilor, proorocilor
şi martirilor, închinându-se înaintea lor.
Sfântul Grigorie de Nyssa mărturiseşte că biserica Sfântului Martir Teodor era împodobită cu
figurile instructive ale suferinţelor lui, împreună cu zugrăvirile Mântuitorului.
5. Rolul icoanelor:
- e socotită Biblia neştiutorilor de carte – Sfântul Ioan Damaschin.
- calea ce trebuie să o urmeze creştinii – Sfântul Grigorie cel Mare.
- rol instructiv-educativ-religios deoarece înfăţişează un model concret de vieţuire
creştinească ce influenţează pozitiv viaţa unui om, contribuind la formarea caracterului
religios-moral al său.
- lămuresc scrierile scripturistice, mişcă inima, fac sufletul să vibreze, luminează mintea şi
fac întreaga fiinţă să se înalţe duhovniceşte.
- întăresc dragostea de semeni, de Hristos şi de Biserică.
- Imaginea sacră inspiră putere de jertfă, curaj credinţă şi nădejde în viaţa veşnică.
- determină imitarea prin fapte a ce au văzut cu mintea şi au simţit cu inima.
- Sfântul Metodie al Patarelor spune: icoanele îngerilor lui Dumnezeu, începătoriilor şi
puterilor lucrate din aur le făceau în cinstea şi întru slava Lui.
6. Vechimea icoanelor: datează din perioada apostolică, după mărturia istoricului
bisericesc Eusebiu (†340).
 7. Stabilirea dogmei venerării icoanelor:
- a avut loc la Sinodul VII ecumenic din 787 de la Niceea.
- corespunde voii lui Dumnezeu şi este păstrată cu sfinţenie de Biserică.
8. Diferenţa dintre idol şi icoană:
- Icoana este o asemănare cu o realitate exactă, existentă; este chipul sau imaginea unei
realităţi.
- Idolul se mai numeşte şi iluzie, aparenţă, fantomă, imaginea unei iluzii deoarece este o
închipuire în gând a unor lucruri ce nu există în realitate.
- Distincţia este clară şi Origen afirmă: Altul este idolul şi alta este icoana.

IV. Recapitularea – aprecierea

- Ce semnificaţie are cuvântul icoană?: chip, imagine.
- Cine a poruncit să se cinstească icoanele?: Dumnezeu.
- Cum li se acordă cinstire?: tămâieri, închinăciuni.
- Care este diferenţa dintre idol şi icoană?
- Care este vechimea icoanelor?: epoca apostolică.
- Care este rolul icoanelor?: luminează mintea, încălzeşte inima, exemplu şi model pentru
viaţă.

V. Asocierea
Cinstirea acordată Sfintelor Icoane trebuie deosebită de cinstirea acordată lui
Dumnezeu. Adorarea arătată lui Dumnezeu se numeşte , iar cinstirea acordată
îngerilor, sfinţilor, moaştelor sau icoanelor se numeşte  – cinstire, venerare. 
este subordonată adorării lui Dumnezeu; deci, cinstind icoanele, de fapt aducem preaslăvire
tot lui Dumnezeu.
De asemenea, cinstirea Sfintelor Icoane stă în strânsă legătură cu cinstirea îngerilor, a
sfinţilor şi a sfintelor moaşte.

VI. Generalizarea
Icoana este înţeleasă ca oglindire sensibilă a tot ce aparţine domeniului nevăzutului şi
inaccesibilului pentru simţurile noastre şi pentru sufletul nostru cuprins de cele pământeşti;
este trebuinţa cea mai necesară pentru ca sufletul să se poată înălţa către nevăzut şi
supranatural.
Icoanele sunt reprezentări sensibile, fie ale lui Dumnezeu în Treime, fie ale sfinţilor
sau îngerilor, ale Maicii Domnului sau Mântuitorului Hristos.
Icoana este un mod văzut de a lua contact cu o realitate nevăzută.
Icoana este chip reprezentat, iar cinstirea se acordă aceluia şi nu materialului din care
este făcută; trece de la chip la prototipul pe care îl reprezintă.

VII. Aplicarea
Intrând în biserică, se cuvine ca toţi creştinii să se închine la icoane, făcând semnul
Sfintei Cruci şi cinstindu-le prin sărutare.
Se cuvine ca toţi creştinii să aibă în case icoane sfinţite şi mai ales icoana sfântului
ocrotitor al casei, alături de care e bine să existe şi o candelă.
Se recomandă ca bunii creştini să poarte câte o iconiţă, mai ales în cazul călătoriilor
sau vremurilor de grea încercare.