PROIECT DIDACTIC

Propus de prof. ROBERTA FICA

Şcoala cu clasele I-VIII „Horea” Zlatna

Aria curriculară: consiliere/orientare (dirigenţie) şi activităţi extracurriculare

Obiectul: dirigenţie
Componenta: Dezvoltarea personalităţii şi a carierei
Subcomponenta: dezvoltarea personalităţii
Tema: „Prietenia – floarea cea mai rară din lume” (Mihail Sadoveanu)
Clasa: a VIII-a
Diriginte: [Link] Fica
Obiective operaţionale: elevul va fi capabil:
- Să-şi elaboreze şi să practice un stil personal de analiză a calităţilor pe care trebuie
să le aibă un bun prieten;
- Să demonstreze atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de alţii;
- Să-şi formeze unele reprezentări şi noţiuni despre adevărata prietenie;
- Să dorească să realizeze şi el relaţii de prietenie autentică.
Metode folosite: conversaţie, problematizare, munca pe grupe, lectură.
Mijloace didactice: coli mari de hârtie, carioca, markere.
Bibliografie:
- „Repere privind activitatea educativă – ghid metodologic”, material editat de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2001
- „Recreaţia mare” – autor Mircea Sântimbreanu, Ed. Ion Creangă, Bucureşţi, 1996
- „Culmi de viaţă” – culegere de texte, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969
- „Educaţia noastră cea de toate zilele” – autori: Ion Drăgan, Pavel Petroman, Dorina
Mărgineanţu; Ed. Eurobit, Timişoara, 1992
- „Consultaţii pentru activitatea educativă”; Ed. Eurobit, Timişoara, 1996
- „Ora de dirigenţie în gimnaziu” – autor Traian Cosma, Ed. Plumb, Bacău, 1994
 - „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti !!” material elaborat de
Organizaţia SALVAŢI COPIII Filiala Suceava
Produse ale activităţii: portretul prietenului ideal; diagrame.

Desfăşurarea lecţiei:
Elevii sunt grupaţi câte 5-6 în vederea participării lor totale la lecţie.
Activitatea începe cu precizările introductive făcute de profesorul diriginte:
- În timpul liber nu ne place să fim singuri; omul simte nevoia ca, pe lângă familia sa, să aibă
prieteni alături de care să petreacă momente plăcute. De asemenea, omul are nevoie în anumite
momente din viaţa lui de un sfat bun, sfat pe care nu-l poate primi decât de la un prieten adevărat.
- Căutând semnificaţia cuvântului „prietenie” în dicţionar găsim: „legătură între persoane,
bazată pe afecţiune, ataşament, încredere şi stimă reciprocă”.

Se cere elevilor ca, în 5 minute, să caute motive pentru care vrem să avem prieteni; apoi câte
un reprezentant al fiecărei grupe va completa o diagramă la tablă – o formă a acestei diagrame ar fi
următoarea:

Să împarţi cu Să nu fii Să fii înţeles mai

cineva bucuriile singur bine de cineva
şi necazurile de vârsta ta
tale

Să discuţi unele lucruri

Să elimini
pe care nu le poţi discuta
plictiseala
cu părinţii sau cu
profesorii tăi

MOTIVE Să mergeţi
Să te joci
PENTRU împreună la
împreună cu ei
CARE cinematograf, la
VREI SĂ AI discotecă, în
PRIETENI excursii, etc.
Să înveţi
ceva bun,
ceva nou
Să faceţi lucruri interesante
împreună (să creşteţi
Să te afirmi în cadrul animale, să aveţi grijă de
grupului tău de copiii mai mici, să ajutaţi
prieteni cu propuneri persoane mai în vârstă, să
Să te simţi
care să stârnească aveţi grijă de spaţiul din faţa
în
interesul blocului, etc.)
siguranţă

În acelaşi mod, elevii vor răspunde la întrebările:

„Cine poate fi prietenul meu?”(posibile răspunsuri: un coleg, un vecin, unul sau ambii părinţi,
o rudă – frate, verişor, etc., un profesor)
 „De ce printre prieteni se regăsesc întotdeauna colegi de clasă sau vecini?”

Sunteţi de Îţi place

Vă cunoaşteţi vârste apropiate compania
de mai mult lor Puteţi rezolva
timp temele
împreună

Aveţi obiecte Vă ajutaţi

preferate la care ÎŢI POŢI FACE PRIETENI PRINTRE
COLEGII DE CLASĂ SAU PRINTRE reciproc
învăţaţi împreună
cu plăcere VECINI PENTRU CĂ:

Aveţi
preocupări
comune: sport,
Petreceţi
muzică, film,
multe ore
Părinţii tăi îi cunosc Staţi aproape etc.
pe zi
şi sunt de acord cu unul de altul
împreună
ei

„Prietenia poate influenţa activitatea profesională? În ce sens?” (posibile răspunsuri: da, în

sens pozitiv, după principiul „unde-s doi, puterea creşte”; sau în sens negativ: „coruperea” pentru a
face lucruri nepotrivite: chiul de la ore, furt, fumat, etc.).
„Ce presupune o prietenie adevărată?” Posibile răspunsuri:
- dorinţa de comunicare a unor cunoştinţe, gânduri, sentimente, idei;
- existenţa asemănărilor în preferinţe, înclinaţii, dorinţe, gusturi; „Prietenul este un al
doilea eu” (Pitagora);
- preţuire, grijă, stimă reciprocă, tandreţe, afecţiune, gingăşie (fără dulcegării sau
linguşeli); „Cei care cer prietenia fără a da nimic în schimb sunt hoţi de suflete” (Nicolae Iorga)
- capacitatea de a te bucura sincer, fără invidie, de succesul sau realizările prietenului tău;
„Oricine poate compătimi un prieten în suferinţă, dar îţi trebuie un suflet foarte ales ca să poţi
împărtăşi succesul unui prieten” (Oscar Wilde); „Prietenia dublează bucuriile şi înjumătăţeşte
necazurile” (Epicur).
- să răspunzi la cererile de ajutor fără a cere nimic în schimb: „Prietenul la nevoie se
cunoaşte”; „Sunt prieteni pentru nevoie, prieten de nevoie şi prieteni în afară de orice nevoie” (N.
Iorga); „Un prieten se dobândeşte oferind” (N. Iorga); „Mai bun este un prieten aproape de tine
decât un frate care locuieşte departe” (Septuaginta); „Să primim binefacerile cu gândul de a da în
schimb binefaceri şi mai mari” (Democrit); „Ţine minte binele primit şi uită binele făcut”
(Menander); „Aceasta este legea binefacerii între doi: unul trebuie să uite că a dat, celălalt să nu uite
niciodată că a primit. Amintirea frecventă a serviciilor aduse răneşte şi apasă sufletul” (Seneca);
„Este o plăcere să întâlneşti ochii aceluia căruia i-ai făcut cândva un bine” (La Bruyère).
- un comportament frumos, civilizat, corect; respect pentru părerea celuilalt, pentru munca
lui, pentru cei din jur, pentru adevăr; „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul”
(Aristotel); „Prietenie înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci când greşesc”
(André Marlaux); „Vom câştiga prietenia unui om cultivând în noi însuşirile pe care le preţuim la
ei” (Socrate); „Dojeneşte-ţi prietenii în taină şi laudă-i în public” (proverb latin).
„ Cel care nu dojeneşte
Pe prieten când greşeşte,
Ci orice lucru va face
Le suferă şi la tace,
Acel n-are niciodată
Dragoste adevărată,
Ci aşa prietenie
Este o făţărnicie.”
(Anton Pann)
„Când poţi spune că ai găsit prieteni potriviţi?”. Posibile răspunsuri:
- când simţi că eşti respectat;
- când eşti ajutat în cazul diferitelor probleme;
- când nu ai probleme cu părinţii când eşti în compania lor (părinţii au încredere în
alegerea făcută de tine);
- aveţi preocupări asemănătoare care vă leagă şi vă fac să vă simţiţi bine împreună;
- simţi că eşti înţeles de către prieteni;
- te ajută să-ţi păstrezi sănătatea, integritatea fizică şi psihică;
- te ajută să urmăreşti şi să atingi anumite ţeluri (note bune, performanţe sportive, o
meserie bună);
- simţi că eşti ascultat;
- poţi la rândul tău să-ţi ajuţi prietenii şi acest lucru îţi face o mare plăcere;
- înveţi multe lucruri în compania lor.
„Cum îţi dai seama că ţi-ai ales prietenii greşit?” Posibile răspunsuri:
- vorbesc urât cu tine sau cu cei din jur;
- au o ţinută neîngrijită;
- manifestă lipsă de respect faţă de părinţi, profesori sau alte persoane;
- fumează sau consumă alcool, se droghează;
- te îndeamnă să te porţi urât cu părinţii şi cu profesorii tăi;
- îţi cer să minţi şi să furi;
- nu te respectă sau nu-ţi respectă părerile;
- se poartă necorespunzător cu tine;
- nu te lasă să înveţi;
- sunt invidioşi, egoişti, răutăcioşi, supărăcioşi, cicălitori, mincinoşi, dezordonaţi,
plictisitori, încrezuţi, obraznici, certăreţi, bătăuşi, agresivi, violenţi, etc.
 Se impun câteva precizări: prietenii nu se schimbă ca şosetele (adevărata prietenie trece
barierele timpului, durând chiar o viaţă: „Prietenul e ca şi vinul: cu cât e mai vechi, cu atât e mai
bun” – proverb românesc); prieteniile nu se impun (nu poţi spune: „Fii prieten cu mine!”); există
„prietenii” şi printre cei răi sau cei certaţi cu legea; dar aceste nu sunt bazate pe sentimente de
respect şi încredere, ci reprezintă numai alianţe întâmplătoare, complicităţi în realizarea unor
infracţiuni, ei nu sunt prieteni ci doar „colegi de fapte”; de cele mai multe ori aceştia ajung să se
pârască sau să dea vina unul pe altul. Cei mai mulţi adolescenţi îi respectă pe cei care au curajul să
fie ei înşişi, chiar cu riscul de a fi tachinaţi sau batjocoriţi; există riscul de a fi judecat după anturajul
în care te afli: „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” – proverb românesc.
În completarea lecţiei se vor lectura următoarele texte: „Damon şi Pytias” din lucrarea
„Culmi de viaţă”; „Cel mai bun prieten” din lucrarea „Recreaţia mare”.
În final se cere elevilor ca, ţinând cont de cele discutate pe parcursul lecţiei, să elaboreze
portretul prietenului ideal.