Băiatul cu pijamale în dungi – rezumat

Povestea are loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Bruno, un băiat în vârstă de 9 ani locuiește în Berlin cu tatăl, mama și sora sa, Gretel, în
vârstă de 12 ani, pe care o consideră un caz pierdut.

După o vizită a lui Adolf Hitler chiar în casa lor, Bruno află că întreaga familie trebuie să
se mute la Auschwitz, cel mai mare lagăr de concentrare din istorie deoarece tatăl său
a fost făcut comandant.

Noua casă, situată în mijlocul pustietății nu-l încântă deloc pe Bruno. În plus, îi este dor
de Berlin și de prietenii săi.

Din întâmplare într-o zi descoperă lagărul îngrădit cu sârmă ghimpată unde prizonierii
poartă pijamale în dungi.

Curiozitatea și singurătatea îl fac să se apropie de tabără. Aici întâlnește un băiat evreu

pe nume Shmuel, născut în aceeași zi cu el. Bruno află că fratele și tatăl lui Shmuel se
află și ei după gard, dar că a fost separat de mama sa. Bruno îi vizitează zilnic pe
Shmuel și-i duce mâncare. Astfel, între cei doi se dezvoltă o prietenie profundă.

Câteva săptămâni mai târziu, la cererea mamei lor, care este nemulțumită și îngrozită
de ceea ce se întâmplă în lagăr, Bruno și Gretel sunt informați că se vor întoarce
împreună cu aceasta la Berlin.

Între timp însă, Bruno plănuiește să-l ajute pe află Shmuel să-și găsească tatăl.

Pentru a trece neobservat, Bruno își pune și el o pijama în dungi, o șapcă și își lasă
hainele de cealaltă parte a gardului.

Căutările lor se desfășoară în toată tabăra, dar nu găsesc nici un indiciu! La un moment
dat totul în jurul lor devene agitat, iar băieții sunt adunați cu ceilalți prizonieri la un loc și
băgați în camera de cazare, despre care Bruno crede că este un adăpost împotriva
furtunii de afară.

Înainte ca ușile să se închidă și lumina să se stingă, Bruno îl ia de mână pe Shmuel și-i

spune că este cel mai bun prieten al său pe viață.

Bruno nu mai este văzut niciodată, hainele sale fiind descoperite de un soldat câteva
zile mai târziu. Mama sa petrece luni întregi căutându-l înainte de a pleca la Berlin cu
Gretel, unde spera că fugise Bruno.
Un an mai târziu, timp în care a rămas la Auschwitz, devenind nemilos și fără inimă față
de subordonații săi, tatăl lui Bruno se întoarce în locul unde au fost găsite hainele lui
Bruno și descoperă gaura în gard. Reconstituie dispariția și moartea fiul său și se
prăbușește de durere realizând ce s-a întâmplat.

Câteva luni mai târziu, trupele aliate iau cu asalt lagărul, iar acesta, măcinat de
vinovăție, se lasă luat prizonier.

Cartea se încheie cu fraza: “Bineînțeles, toate acestea s-au întâmplat cu mult timp în

urmă și nimic de genul acesta nu s-ar mai putea întâmpla vreodată. Nu în zilele
noastre.”