EDUCATOARE,

Handruc Marinela
Grădiniţa cu Program Normal
Moldoviţa - Suceava
 Sunteţi educatoare. Este
prima zi de şcoală. Cum îi
primiţi pe copii la
grădiniţă?

Un semn de
întrebare
pentru fiecare
educatoare?!

Anii duc cu ei, oricât ai vrea să fie altfel, amintiri plăcute sau neplăcute.
Dar amintiri.
Fără îndoială însă, nostalgia nu ţi-o pot aduce decât amintirile pe care le iubeşti,
pe care le trăieşti cu ochii întredeschişi…Ai fi gata să îi spui oricui că visele ziua se
trăiesc mai intens, ca şi cum s-ar petrece aievea.
Şi prima zi de grădiniţă a fiecărui an rămâne un vis.
Copii şi părinţi nerăbdători aşteaptă cu emoţie să facă cunoştinţă cu educatoarea.
„Nimic deosebit”, am spus în gândul meu. Aşa-i de fiecare dată la grupa mică.
Am emoţii. De ce oare?
Vreau să plec de acasă mai devreme ca de obicei.
Să-i aştept.
Sala de grupă e un spaţiu atractiv de explorare cu jocuri şi jucării pentru „cei”
care vor învăţa primele litere din alfabetul vieţii.
Aştept.
Încep să vină.
„Bine aţi venit!”
Părinţi, copii,flori şi lacrimi.
Maria, Andrei, Ilinca, Melisa…
Discut cu părinţii apoi îi rog să plece, spunându-le:
- Aveţi încredere, va fi bine!
Maria, cu nasul cât un bob de mazăre, cu ochii albaştri ca seninul cerului,
înecându-se în plâns, spune:
- Vreau acasă! Vreau la mama!
Iar mama face eforturi să-şi oprească lacrimile.
Îi privesc. Zâmbesc. Da, am puterea să zâmbesc.
Copiii nu mai plâng.
Să fie oare un miracol?
Când zâmbetul caută căile sufletului uman şi mai ales ale copilului, are puteri
educative nebănuite. El poate să-ţi dea încredere, poate mângâia sau poate trezi
dragostea, poate îmbogăţi imaginaţia şi … poate ierta.
 Aşa m-am hotărât să aşez la locul cuvenit printre multiplele alternative
educaţionale clasice şi moderne şi acest atât de des uitat cuvânt: ZÂMBETUL.
Zâmbesc.
Toţi sunt fericiţi.