3.1.

Reguli de reprezentare a vederilor şi secţiunilor

 Conturul aparent şi muchiile vizibile se trasează cu linie continuă groasă.
 Muchiile fictive (apar acolo unde sunt racordări) se trasează cu linie
continuă subţire, fărăa intersecta liniile de contur.
 Muchiile acoperite şi golurile interioare se reprezintă cu linie subţire întreruptă.
 Feţele paralelipipedelor, ale trunchiurilor de piramidă şi porţiunile de
cilindrii teşite plan se reprezintă, în vedere, prin trasarea cu linie
continuă subţire, a două diagonale, (fig. 3.4.a).
 În secţiune longitudinală nervura nu se hasureaza, (fig. 3.4.b)
 Dacă suprafaţa de secţionare trece printr-o muchie, aceasta se reprezintă, (fig. 3.4.b)
 Haşura se reprezintă deplasat în cazul secţiunilor în trepte, marcând astfel
locul în care suprafaţa de secţionare îşi schimbă direcţia, (fig. 3.4.c)
 Planele de secţionare de pozitie generală, din componenţa suprafetelor
frânte de secţionare, se rabat până devin paralele cu unul din planele de
proiecţie, evitând astfel, deformarea prin proiecţie a diferitelor forme
geometrice, (fig. 3.4.d)