Înțelepciunea integrității sexuale

Textul biblic: Proverbe 5:1-18; 6:20-25; 1 Corinteni 6:18-20

Versetul cheie: 1 Corinteni 6:19
Ideea centrală a lecției: A respecta standardele biblice cu privire la relațiile trupești este o dovadă de
înțelepciune și maturitate spirituală.
Scopul lecției: Să te încurajeze să trăiești în curăție de gândire și acțiune, bazat pe principiile Sfintei Scripturi.

Lumea în care trăim a declanșat un atac fără precedent asupra vieții private a individului și a vieții de
familie. Încă de la o vârstă fragedă mintea copiilor este pângărită de imoralitate. Filozofia noii societăți este
aceea că totul este permis și nu mai există bariere de ordin moral aproape pentru nimic. Tiparele familiei
tradiționale sunt considerate depășite, iar societatea din zilele noastre încearcă să creeze o lume în care omul
este liber să-și îndeplinească orice dorință, fără nicio îngrădire. Acest atac este îndreptat în primul rând
împotriva învățăturilor biblice legate de sacralitatea vieții de familie și a apelului la puritate sexuală.

1. Consecințele trăirii în imoralitate (Proverbe 5:1-18)

Capitolul cinci începe prin a ne descrie pericolul cauzat de păcatul imoralității (vs. 1-6), continuă cu
sublinierea prețului cauzat de păcatul imoralității (vs. 7-14), pentru ca, în final, să sublinieze privilegiile
fidelității maritale (vs. 15-23).
Pasajul analizat ne avertizează asupra pericolului imoralității. Cu toate că Solomon se adresează unuia
dintre fiii săi (v. 1: Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea), cuvintele sunt adresate unui cerc mai larg, ele fiind
valabile atât în cazul persoanelor tinere, cât și în cazul adulților. Accentul în ambele cazuri cade pe necesitatea
de a te păstra curat, de a avea trupul și mintea curată.
Pentru a scoate în evidență pericolul imoralității Solomon pune în contrast buzele tânărului fiu neștiutor
(v. 2: buzele tale să aibă cunoștință), cu buzele femeii stricate (v. 3: Căci buzele femeii străine...). În acest caz
buzele devin un substituent al persoanei. Înțelepciunea în vorbire este o dovadă a înțelepciunii în atitudine și
comportament. Păcatul se cuibărește în mintea omului iar apoi iese în afară prin intermediul cuvintelor și
acțiunilor sale.
De ce avem nevoie de înțelepciune? Ca să cunoaștem ce este bine și să putem spune acest lucru cu gura
noastră (v. 2b). Când vom fi umpluți de înțelepciunea lui Dumnezeu, vom cunoaște adevărul. În felul acesta
vom putea lupta eficient cu păcatul și vom putea respinge apelurile lui. Prețul necredincioșiei în viața de familie
este atât de mare, încât el nu merită și nici nu trebuie plătit de nimeni. Efectele lui sunt comparate cu pelinul și
cu loviturile unei săbii, fiind sugerate aici amărăciunea și rănile produse de păcat (v. 4). În pofida acestor
consecințe, constatăm cu durere că în zilele noastre tot mulți oameni, bărbați și femei deopotrivă, sunt prinși în
cursa imoralității și tot mai multe familii, chiar din biserică, ajung să se destrame.
Solomon condamnă nu numai adulterul, ci și flirtul. Deși mulți se scuză spunând că faptic nu au făcut
nimic, flirtul are efecte devastatoare, deschizând calea spre păcatul propriu zis. Acest drum este zugrăvit ca
fiind unul al morții spirituale (v. 5). Cei care sunt prinși în cursa acestui păcat, ajung să rătăcească de la calea
vieții (v. 6).
Prețul trăirii în curvie și preacurvie este devastator. Aceste persoane ajung să se ruineze fizic (v. 11b:
carnea și trupul ți se vor istovi), financiar (v. 10: ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta) dar mai
ales mental și spiritual (v. 9: ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta și unui om fără milă anii tăi). Trăirea în
păcat, după epuizarea clipei de plăcere, va produce suferință morală (v. 11a), regrete (vs. 12, 13) și rușine (v.
14).
Apelul la curăție sexuală în viața de familie este redat sub forma unor imagini poetice în care ni se cere
credincioșie față de soț/soție (v. 15: Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău) și consecvență până la
sfârșitul vieții (v. 18: Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale).

Păzește-te de gesturile mici care te pot conduce la ispită și apoi la păcat: a) o privire insistentă; b) o
strângere de mână prelungită; c) un cuvânt cu două înțelesuri; d) o atingere nepermisă.
Păzește-ți ochii de orice imagine care te-ar putea conduce spre păcat.
Fii curat și corect: a) în modul în care gândești; b) în felul în care vorbești și te comporți; c) în lucrurile
pe care le practici.
 2. Apel la trăire în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbe 6:20-25)
De ce avem nevoie de protecția Cuvântului lui Dumnezeu? Pentru a fi păziți de cădere în păcat. Primul
pas spre cădere este transformarea ispitei în poftă (v. 25: N-o pofti în inima ta pentru frumusețea ei). La fel s-a
întâmplat și în cazul lui David; totul a început de la o ispită, o privire scăpată de sub controlul gândirii care ar fi
trebuit să fie călăuzite de Duhul lui Dumnezeu. Când pofta a pus stăpânire pe mintea lui, ea a zămislit păcatul.
Tolerarea ispitei și întreținea poftei sunt simptomele unei vieți bolnave spiritual. Sfaturile și învățăturile
părinților, ale celor cu o experiență de viață mai bogată decât a noastră sau ale oamenilor lui Dumnezeu sunt
mai mult decât necesare în aceste situații de viață (vs. 20-23).
Cea mai sigură protecție împotriva păcatului imoralității este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (v.
23; vezi și Psalmul 119:105). Sfatul, învățătura și îndemnul sunt toate caracteristici ale Cuvântului lui
Dumnezeu. Doar acolo noi putem găsi instrumentele spirituale necesare în lupta împotriva păcatului. Soluția nu
este niciodată încrederea în noi înșine, ci ascultarea de poruncile divine.

Ești gata să asculți învățătura conținută în Cuvântul lui Dumnezeu în orice împrejurare a vieții tale? Ești
pregătit să duci la îndeplinire toate sfaturile și îndemnurile pe care le primești prin intermediul Sfintei Scripturi?

3. Chemare la sfințire personală (1 Corinteni 6:18-20)

În capitolele 5-7 din această epistolă apostolul Pavel răspunde la următoarea întrebare: ce trebuie să
facem cu trupul nostru și care este scopul lui Dumnezeu cu el? Domnul Isus a murit doar pentru sufletul nostru
sau a murit și pentru trupurile noastre? Una din învățăturile eretice ale vremii respective spunea că Dumnezeu
nu este interesat decât de suflet, de aceea cu trupul putem face ce vrem.
E total greșit să spunem că trupul nu contează pentru un om mântuit. Trupul nostru este o parte pe care
Domnul Isus a mântuit-o și a destinat-o unui scop special. Apostolul Pavel ne învață că trupurile noastre trebuie
folosite pentru gloria lui Dumnezeu, nu pentru săvârșirea păcatului (v. 20: Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul
și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu). Trupul unui om născut din nou nu-i mai aparține lui, ci lui
Dumnezeu. El trebuie să trăiască în așa fel încât Dumnezeu să fie onorat prin trupul lui și sufletul lui. Mai mult,
învierea în trup și răpirea indică spre faptul că Dumnezeu are un plan cu trupurile noastre (vezi 1 Tesaloniceni
4:17). Unii din Biserica din Corint nu credeau în înviere, de aceea, apostolul Pavel se vede nevoit să dezbată
această problemă (vezi cap. 15).
Atunci când un creștin trăiește în imoralitate, acea persoană ia ceea ce-I aparține lui Dumnezeu, trupul
(v. 19), și-l dă unei alte persoane, făcând din trup un locaș al păcatului. Înțelegând faptul că noi nu mai suntem
ai noștri, pentru că prin răscumpărarea făcută de Domnul Isus Îi aparținem lui Dumnezeu (v. 20), lucrul acesta
ne motivează să trăim în așa fel încât să fim un templu al Duhului Sfânt.

Îți păstrezi întreaga ta viață curată (adică mintea, trupul și sufletul) pentru ca Dumnezeu să se poată
folosi de tine în lucrarea Lui?