Înțelepciunea integrității sexuale

Textul biblic: Proverbe 5:1-18; 6:20-25; 1 Corinteni 6:18-20

Versetul cheie: 1 Corinteni 6:19
Ideea centrală a lecției: A respecta standardele biblice cu privire la relațiile trupești este o dovadă de
înțelepciune și maturitate spirituală.
Scopul lecției: Să te încurajeze să trăiești în curăție de gândire și acțiune, bazat pe principiile Sfintei Scripturi.

1. Consecințele trăirii în imoralitate (Proverbe 5:1-18)

Spune: Tot mai mulți creștini încep să aibă o părere relativă asupra vieții de familie. Pentru mulți dintre
ei relațiile dinainte de căsătorie (curvia) sau relațiile extra-conjugale (preacurvia) nu mai reprezintă o problemă
de conștiință atât de gravă. Acest lucru are două cauze. În primul rând, datorită faptului că mulți creștini
(nominali) nu mai cred în adevărul și originea divină a Cuvântului lui Dumnezeu. În al doilea rând, pentru că
mulți dintre cei care ar trebui să transmită clar și răspicat mesajul lui Dumnezeu (preoți, păstori etc.), au încetat
să mai creadă aceste adevăruri. Cuvântul lui Dumnezeu afirmă fără echivoc că imoralitatea, oricare ar fi forma
ei, este păcat.
Etica vieții intime a individului sau a vieții de familie ocupă un loc important în mesajul Sfintelor
Scripturi. Încă de la început Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, un singur bărbat pentru o singură femeie,
ca împreună să formeze o singură familie (Geneza 2:24). Odată cu pătrunderea păcatului în viața omului,
păcatul a afectat viața individului, viața familiei și viața societății.
Spune: Capitolele 5-7 din Cartea Proverbele tratează consecințele din viața unei persoane care trăiește în
imoralitate. Solomon ne prezintă mai întâi dezamăgirea persoanei care trăiește în păcat (cap. 5), apoi distrugerea
progresivă din viața acelei persoane (cap. 6) pentru ca în cele din urmă să ne prezinte moartea spirituală a acelei
persoane (cap. 7).
Chemarea îmbietoare a păcatului vine prin intermediul gesturilor și a cuvintelor, care la prima vedere
sunt dulci și atractive, dar se dovedesc în final a fi alunecoase și mincinoase (v. 3). Cei care cad în plasa
seducției vor fi înghițiți de păcat și se vor trezi rușinați și răniți. Solomon asociază rușinea cu gustul amar (v. 4a:
dar la urmă este amară ca pelinul) și durerea sufletească cu rana provocată de o sabie (v. 4b: ascuțită ca o
sabie cu două tăișuri). Seducția este un păcat care duce la distrugere și moarte spirituală; copiii lui Dumnezeu
trebuie să-și păzească gândurile, privirea și vorbele, ca nu cumva comportamentul să le alunece într-o direcție
greșită.
Spune: Multe din problemele care apar în cazuri de infidelitate conjugală, se datorează faptului că părțile
implicate, în loc să rupă orice contact, continuă să se caute și să petreacă timp împreună. Pentru că păcatul
sexual are o putere de atracție foarte mare, ceea ce trebuie făcut este ruperea oricărei legături sau tentații care
poate conduce spre comiterea lui (v. 8: depărtează-te de drumul care duce la ea, și nu te apropia de ușa casei
ei). Apostolul Pavel îi dă lui Timotei un îndemn similar: Fugi de poftele tinereții! (2 Timotei 2:22) Domnul Isus
merge mai departe și ne atrage atenția că este considerat păcat nu doar fapta comisă, ci chiar și gândul nostru
necuviincios, neconfruntat cercetării Cuvântului lui Dumnezeu și nesupus Duhului Sfânt (vezi Matei 5:28, 29).

2. Apel la trăire în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbe 6:20-25)

Primirea învățăturii este o dovadă de înțelepciune (v. 21-23). Apelul la păzirea sfaturilor primite din
partea adulților (fie părinți, fie persoane mature care pot oferi un sfat prețios) este necesar știindu-se faptul că în
general persoanele tinere sunt reticente în a primi sfaturi de la cei mai în vârstă.
Subliniază necesitatea unei relații bune părinte- copil în vederea transmiterii și receptării informației.
Când un părinte întrerupe canalele de comunicare cu inima și mintea copilului său, îl privează de posibilitatea
transmiterii experienței lui de viață. Un părinte înțelept va păstra tot timpul aceste canale deschise și va știi când
să vorbească și când să tacă. Bineînțeles că primul exemplu de viață este oferit de părinți. Cineva spunea: „Dacă
vrei să știi cum își va trata copilul tău soția, fii atent la modul în care tu o tratezi pe mama lui.”
În versetele 27-29 avem o serie de analogii luate din universul fizic pentru a ilustra cauzele și efectele
păcatului. Păcatul este comparat de Solomon cu un foc (v. 27). Dacă focul este un simbol în acest caz al
păcatului imoralității, atunci hainele reprezintă viața și reputația acelei persoane. Un om care trăiește în
imoralitate, nu numai că-și murdărește caracterul dar totodată își pătează și reputația.
 Același lucru spus cu alte cuvinte pentru a întări un adevăr îl face Solomon și în versetul 28, folosindu-
se de data aceasta de analogia cu cărbunii aprinși: Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși, fără să i se ardă
picioarele? La această întrebare retorică singurul răspuns posibil este nu.

3. Chemare la sfințire personală (1 Corinteni 6:18-20)

Spune: Una din învățăturile false cu care s-a confruntat Biserica primară a fost învățătura gnostică. Un
aspect particular al acestei învățături era că făcea separare între trup și suflet. Gnosticii credeau că ceea ce
contează este sufletul, ca atare, cu trupul poți să faci ceea ce vrei. Grecii aveau chiar un proverb: „Trupul este
un mormânt!”
Această învățătură falsă s-a furișat și în interiorul unor biserici din acea perioadă, în special în Corint.
Unii din creștinii de acolo, care nu se pocăiseră cu adevărat de trecutul lor, gândeau în felul următor: „Nu
contează atât de mult ce fac cu trupul meu, atât timp cât sufletul îi aparține lui Dumnezeu!” Corintul în acea
perioadă era una din cetățile în care imoralitatea, prostituția și adulterul erau la un nivel foarte ridicat. În Corint
era vestitul Templu a zeiței Afrodita, considerată zeița frumuseții și a fertilității, în care 1000 de femei care se
considerau „preotese” ale acestei zeițe practicau prostituția.
Apostolul Pavel combate aceste erezii prezentându-le creștinilor din Corint scopul pentru care am fost
creați de către Dumnezeu: Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, și Domnul este pentru trup
(1 Corinteni 6:13). În gândirea acestor oameni erau două puncte de vedere false.
În primul rând, punctul de vedere asupra libertății. Sloganul „teologilor” din Corint era: „Totul este
permis, este îngăduit” (v. 12). Problema legată de libertate pe care o puneau acești „creștini” era însă falsă. Unul
din marii apologeți ai libertății a fost apostolul Pavel (vezi epistola către Galateni). Modul însă în care el o
explică este cu totul altul. Libertatea creștină nu este atât pentru mine însumi, cât pentru alții. Creștinul nu este
liber să facă ce vrea, ci este liber să facă ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu și este de folos semenilor lui.
Spune: Înainte de a face ceva trebuie să ne întrebăm dacă ceea ce vrem să facem este bun și folositor, nu
în primul rând pentru mine, ci pentru alții. Noi nu avem dreptul să facem ceva ce i-ar putea conduce pe alții la
păcat sau ar putea avea un impact negativ asupra vieții lor private sau publice, în biserică, în afara bisericii sau
în familie (vezi 1 Corinteni 6:12; 10:23).
Al doilea punct de vedere fals era cel legat de trup. Dacă trupul nu are nicio valoare (pentru că oricum
va fi distrus de Dumnezeu), atunci pot să fac ce vreau cu el, inclusiv să trăiesc în curvie sau preacurvie.
Combătând această învățătură greșită cu privire la valoarea trupului, apostolul Pavel scoate în evidență două
aspecte teologice.
În primul rând el afirmă că noi am fost cumpărați de Dumnezeu cu un preț, sângele Domnul Isus Cristos
(Romani 3:24-26; Efeseni 1:7 etc.) Datorită lucrării Lui noi Îi aparținem lui Dumnezeu. Datoria noastră este de
a-L glorifica pe Dumnezeu în trupurile noastre (Romani 12:1, 2). Scopul răscumpărării a fost glorificarea lui
Dumnezeu în trupurile noastre printr-o trăire în credincioșie față de El.
În al doilea rând, Pavel afirmă faptul că noi, în calitate de copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu, de-acum
suntem Templul Duhului Sfânt (v. 19; vezi și 3:16). Duhul Sfânt locuiește în templul trupului nostru (Romani
8:9). Duhul Sfânt este Darul lui Dumnezeu pentru noi (1 Tesaloniceni 4:8). Avem o datorie morală față de Cel
care ne-a dat Duhul Sfânt, adică față de Dumnezeu, să păstrăm templul trupului nostru în curăție și sfințenie
pentru a fi umplut și locuit de Duhul Lui.