ISTORIE

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA COMUNEI BUTIMANU
DE LA PRIMA ATESTARE DOCUl\'IENTARĂ
PÎNĂ LA SFîRŞITUL VEACULUI XIX

CONSTANŢA BORONEANŢ

Din punct de vedere fizico-geografic, comuna este a)ezaU'i în Cîm-

p1a Româna, în partea de N-V a unităţii geomorfologice' denumită ele
Gh. Vîlsan I şi Vintilă Mihăilescu:! Cîmpia Vlăsiei. P. Coteţ clenumc~te
această parte a Cîmpiei Române, Cîmpia Snagovului ::_
Pînă în luna ianuarie 1981, comuna a fost parte din judeţul Ilfov,
iar de la această dată a fost trecută în componenţa judeţului Dîmboviţa.
Se învecinează la N cu comunele Cojasca )i Corneşti, jud. Dîmboviţa, la
N-E cu comuna Poienarii Burchii, jud. Prahova, la E cu comuna Nicu-
leşti, în S cu comunele Crevedia )Î Ciocăne)ti iar la S-V ~i N-V cu
comuna Răcari, toate din jud. Dîmboviţa. în componenţa sa intră satele :
Butimanu (localitate re)edinţă), Bărbuceanu, Lucianca şi Ungureni. 1n
vechile împărţiri administrativ-teritoriale mai sînt pomenite, ca făcînd
parte din comuna Butimanu, satele : Sterianu de Sus, de Mijloc şi de
.Jos, Decindea ~i Linia Luceanca care acum sînt integrate satului Buti-
manu (fig. 1).
Vetrele satelor care alcătuiesc comuna sînt localizate pe interfluvii
(cîmpuri) în imediata apropiere a unor văi. Astfel, satul Butimanu, în
componenţa actuală, e~te situat pe ambele maluri ale pîrîului Ceauşu
(Snagovul Mare), Bărbuceanu pe partea stingă a pîrîului Ceair iar Lu-
ceanca şi Ungureni pe partea dreaptă a pîrîului Luciu. Cele trei pirîuri
care se unesc la ieşirea lor de pe teritoriul comunei, în partea de E, mai
poartă denumirea )i ele Coadele Snagovului. Denumirea acestor rîuri
pare să fi suferit schimbări pe parcursul evoluţiei istorice a acestei
părţi de ţinut"·
Teritoriul comunei este străbătut ele drumul naţional 1 A Bucu-
reşti-Ploieşti care se pare că se înscrie pe drumul vechi al Tîrgoviştei
în care „se vărsa" " drumul vechi al mocanilor în imediata apropiere a
drumului de poştă care trecea prin Vulpeşti.
1 Gh. Vâlsan, Cîmpia Română, Opere alese, Bucureşti, 1971.
2
V. Mihăilescu, Vlăsia şi Mostiştea, B.S.R.G., XLIII, 1924, p. 11.
:i P. Coteţ, Cîmpia Română, Bucureşti, 1976.
" C. Boroneanţ, Studiu Geografic al Comunei Butimanu, Jud. Ilfov, 1975
(manuscris), p. 4-5.
5
C. Alessandrescu, Geografia Judeţului Ilfov, Bucureşti, 1892, p. 350-351.

https://biblioteca-digitala.ro
 ·--- _,
~ o"'
I I

t,'/ I
\\ 'l
; _t~~t~ '\.-.
; t.l' t'~ '
Corn . cojA5CA • jvJ . t,i11BO.,'!"
;- - -·- · " ·,
·, . ~
~
~-
..,
)
~o,
y

, I ' •

-...eo"'rA
bi "
'
' _,,.., \ \
~,,.ii _
,;
I

(.ptfl '
·'
....
.,,-~--
~ '
.,,C":
\
·,·-
"'1>, - --,\
........ , ..,.,

'",
/

,~,
/

LEG-
\~~ t,____r i

~ :4" /..:Jro:rfc,; ' 'I Ii

.
-~
~-
~ i
IL:::::11 t..,,. .f
1L?1 .Y.lk ~
l .• ·- ' i
/ ~

()
l. " ·, ~
l====I Lirvm I o
---·~
, , \ .., .\ ~ ,-' -~ <J ' zCil
➔
'Pi 1&1~ ' ·, II .\ . ~ >
z

rfJ /
' / \ I
" / •\ ],,. ,i
. (
~~
...J
>
cÎocĂrtE5T; - 6Îf'l80vir.t
\ I
OOO Ol
Con, . ' ·, ., \\
"PJ
o
I , - - -·- - -- . ] I :ll
i . :---.-..:__ I o
i C.Om. C1lEIIE4IA • 61f'IOOVIŢ1t ~

Fig. 1. Harta comunei Butimanu - vecinătăţi

l>vr
(după
Coklrv

harta
ar

cadastrală
w llfc,

din 1972).
!
https://biblioteca-digitala.ro
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPR.'\ COMlJNET BUTIMANU 1.)1

Numai întîmplarea, credem noi, face ca prima atestare elocumen-

tar[1 a localiUhii să dateze abia ele la sfîrsitul secolului XVIII deoarect>
din cercetările· arheologice făcute de D. v:
Rosetti ti, şi de noi cu copiii
dP la şcoala generală, membri ai Cercului de Istorie şi Arheologie, sînt
•cunoscute d<wezi de locuire ele la sfîrşitul paleoliticului superior, din
neolitic, epoca bronzului, dacică, daco-romană, din secolele V-VI, XI-
XII ~i XIII-XVIII'. Unele dintre piesele descoperite pe teritoriul comu-
nei Butimanu se• află în colecţiile Muzeului de istorie a municipiului
Bucureşti şi au intrat ele mult în circuitul istoric, cum ar fi un brăzdar
dC' plug datat c!P unii specialişti în sec. XVI H, iar de alţii, în sec. XVII !I.
Alt<' materiale vor intra în circuitul ştiinţific după publicarea lor. Ne-am
referit, desigur, la cele clin perioada de după întemeierea primelor voie-
vodate româneşti şi a celei care precede acest moment din istoria deveni-
rii poporului român.
Pînă acum nu s-au descoperit documente în care să fie menţio­
nat Butimanu sau vreunul din satele componente, mai vechi decît seco-
lul XVIII. Aceast[i situaţie se poate datora faptului că nu s-au aflat pc
moşia vreunei mănăstiri, a vreunui domn sau mare dregător.
Cea mai veche atestare a comunei o găsim în Catagrafia din 1810
in legătură cu biserica de lemn din Butimanu - Decindea cînd „preotul
Dumitru (sin) Popa Radu a fost preoţit pentru biserica şi poporul din
sat'' 10 . Desigur, satul trebuie să fi existat anterior acestei date, fapt
confirmat şi de cercetările arheologice.
Popescu-Băjenaru, forţînd litera unui document de la 1648 pri-
vind mănăstirea din Bălteni, susţine că printre satele m[măstirii trebuie
să fi fost şi Butimanu. Faptul este posibil dar deocamdată rămîne de
domeniul ipotezei LI_
Butimanu este menţionat apoi şi în harta rusă din 1835, după cum
constată C. C. Giurescu 12 . In hartă mai sînt menţionate : Sterianu de
Sus, Poienari, o cîrciumă la N de Stcrianu de Jos dar fără număr şi o
localitate Coasta Snagovului1 3 . Ne întrebăm dacă aceasta din urmă nu
ar putea fi Decindea.
In anul 1861, în Empul domniei lui Al. I. Cuza, cu ocazia împăr­
ţirii administrative sint menţionate toate satele care alcătuiesc azi co-
muna Butimanu. Ele nu făceau parte din această comună şi sînt con-
semnate cu următoarele denumiri : Butimanul Petrescului format din
6
Dinu V. Rosetti, Civilizaţia de tip Bucureşti, 1935.
7 C. Boroneanţ, Comuna Butimanu. Monografie istorică, 1975, (manuscris),
p. 1-5. După redactarea monografiei cercetările au continuat, descoperindu-se noi
materiale arheologice.
11 Părere emisă de P. Panait şi mărturisită nouă verbal.

a V. Neamţu, La technique de production cerealiere en Valachie et Moldavie

jusqu'au XV I ne siecle, B.H.R., Bucureşti, 1975, p. 52.
10
R. Creţeanu, Bisericile de lemn din regiunea Bucureşti, în Glasul Bise-
ricii, 1-2, 1964, p. 62-63.
11 Popescu Băjenaru, Schitul Bălteni din Codrii Vlăsiei, Ed. a II-a, Bucu-

reşti, 1912.
12 C. C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea,
Bucureşti, 1957, p. 246.
IJ Idem, p. 243.

https://biblioteca-digitala.ro
!)'.! CONSTANŢA I3QRONE.\'IT

:l7 ele caSL' în care tr[1iau 38 ck• familii, Luceanca în care trăiau fi➔ clL·
familii, Păşcăneanca cu cătunul Ungureni avîncl :n cit> case ~i :i2 de·
familii. Sterianu (probabil de Sus) avea :17 ele case ~i 38 de familii.
Sterianu ele Mijloc cu cătunul Stcrianu „ele Jos"', erau formate din 51
ele case si 52 ele familii. Comuna în c1ceastă alcătuire făcea park din
plasa Zn~govu, jud. Ilfov ,,,_ Poienarii (B[1rbuccc111u) ţinea de comuna Tătă­
r[ti, judeţul Dîmboviţa 1\ iar Decinclea este pomenită tot cu numele Buti-
manu ca făcînd parte clin plasa Ialomiţa, jud. Dîmboviţa )Î avea 105 casL'
Cll 105 familii Hi_
În împărţirea din 1811-1 Butimanu făeea parte clin districtul Ilfo\·,
plasa Snagov ca şi Poienari (poc1te Bărbuceanu) )i Luceanca după cum
le menţionează decretul semnat ele domnitorul Alexandru Ioan Cuza 1'.
In 1865 Comuna Butimanu făcea parte din plasa Znagov, jud.
Ilfov, iar în alcătuirea sa intrau satele : Păşcăneanca (Ungurc>ni), Sterianu
ele Mijloc şi de .Josu. Toate la un loc avea 120 de case cu 123 de familii
si două biserici 1~. Lucianca era comună de sine stătătoare cu 80 de case.
88 de familii si o biserică w_ Poienarii tineau de Tătărăi :w_ Butimanu
- Decindea şi 'sterianu ele Sus nu sînt m~nţionate în nici un fel.
în 187 4 sînt se fac propuneri de modificări administrative pe în-
treaga ţară, în legătură cu Comuna Butimanu se specifică următoarele:
„comuna însemnată în tablou cu numele de Hutimanu se va dezlipi în
două, adică :
1. Cătunele Poienarii lui Polizu, Poienarii Vulpeşti, Poienarii Nicu-
lescului, Ciocănarii, Perişu şi Movila, vor forma o comună cu numeli:
de Poienarii Niculescului.
2. Cătunele Butimanu, Lucianca, Păşcăneanca, Sterianu de Mijloc,
Sterianu Vlahuţii, vor forma o a doua comună cu numele şi reşedinţa
în Butimanu Petrescului"' :!I_
!n acelaşi document dar la pag. :3687 se spune : ,,Comuna Peri::,
se va dezlipi de la comuna Butimanu şi Sl' va alipi la comuna Tîncă­
beşti". Aceasta însemna că între 1865 ~i 187-1 a mai avut loc o împăr­
ţ.ire teritorial-administrativă în urma căreia comuna Butimanu îngloba
toate satele menţionate în proiectul din 1874. Atît împărţirea presupusă
cît şi proiectul s-au dovedit a fi nerealiste deoarece în tabelul definitiv
de după votarea legii de împărţire administrativă, prevederile:' din pro-
iect sînt nesocotite iar în tabelul publicat de Monitorul Oficial din 26 iu-
lie/7 august 1875 comuna poartă denumirea : Butimanu-Lucianca şi arc
următoarea componC'nţă : Butimanu, Linia-Luceanca (reşedinţă), Păşcă­
neanca, Sterianu de Jos, ele Mijloc şi de Sus:!::!_ Se revenise la împii.r-

Indicele comunelor orăşiane şi rurale din Muntenia, Bucure~ti, 1861, p. :rn.

11
1
Idem, p. 28.
"
Hi Idem.
17
Monitorul Oficial din 29 noiembrie/11 decembrie 1864, p. 1262.
18
Ministerul de Interne şi Agriculturii, Indicele comunelor României după
noua organizare, Bucureşti, 1865, p. 49.
rn Idem, p. 50.
w Idem, p. 28.
1
~ Monitorul Oficial din 22 noiembrie 1874, p. 3689.
:n Monitorul Oficial din 26 iulie/7 august 1875, p. 4961.

https://biblioteca-digitala.ro
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA COMUNEI BlJTIMANU

tirca din vremea lui Alexandru I. Cuza. Ca ek•menl nou apare' mcnţio­
~arca satului Linia-Luceanca, sat component al localit[1ţii Butimanu.
în 1887, clupă reorganiazrca aclministrati\-,1 clin acel an, comuna
-se menţine cu aceea~i denumire ~i componenţă ca în 1875. Din indica-
torul publicat după reorganizarea clin 1887 aflăm 61 \'l'nitul comunei
-se ridică la :37!)2 lei iar cheltuielile cil' :rno7 (ele uncie cll•clucem că era o
-comună slab dezvollată clin punct ele vedere economic, clacă o compa-
răm cu comuna Bucon'ni ,care avea un venit de 2151."j Ici iar cheltuielile
-se ridicau la 20G02 lei):!::_ Ne lipsesc datele refrritoare la satele Bărbu-
1:·('anu (Poienari) :!', ~i Decindea ~--, carp făceau parte din judeţul Dîmbo-
Yiţa, respectiv din comunele Tătărăi ~i Cătunu.
Indicatoarcll' clin 18~)() c1i, 18~17 cî nu aduc clemente can' s[1 arail'
vn•o schimbare în alcătuirea comunei sau în potenţialul său demografic
";ii economic.
O dată cu apariţia lucrării, Marele Dicţionar Geografic al Homâ-
niL·i :!,"- care se inspira pentru jud. Ilfov în special din Dicţionarul Geo-
grafic al J udc.•ţului Ilfo\-, întocmit dl' C. Alessanclrcscu pc baza datelor
clin documentele menţionate din 18!-i4, 1878, 188!1 '.!!l ~i din altele strînsc
-spC'cial pentru această lucrare, datele privind comuna ~i satele care <>
.alcătuiC'sc sînt mult mai numeroase.
Ne vom ocupa, pe rîncl, ele fiecare clintre localităţile care formează
ast[1zi comuna, ţinîncl scama, în special, ele ,,Marele Dicţionar Geografic".
Butimcmu. În lucrarea sus citată sînt menţionate dou{1 localităţi
1:·u aceea'?i cll'numirp ~i anume' : ca sat al comunei Butimanu-Luceanca,
jucl. Ilfo\- clin care fac park satele : Butimanu, Linia-Luccanca, Luceanca,
P{1~căncanca, Stl>rianul cit, Sus, Sll·rianul de Mijloc şi StPrianul de Jos :m,
!-:i ca sat al comunei C[1tunu în componenţa dirL'ia mai intrau satele :
Bujoreanca, Hoclără~ti ~i Ochiul Boului, jud. Dîmboviţa. Această menţio­
nare se referea la localitatea Decindea (Butimanul Mic) :11 .
Toponimul Bulimanu clupă Marele' Dicţionar GPografic al României,
preluat clin tradiţia orală, provine ele la îndeletnicirea principală a locui-
torilor - confecţionarea butilor :::!, )i se referă evident la amînclouă loca-
lit{1ţile care poarUt accla~i nume, clar unul <lintr0 acestea trebuie să fi
fost mai vechi ~i s-a Pxtins ~i asupra celuilalt. Ambele sînt situate pc
.apc1 Ceau~ului, deja menţionată, una în faţa celeilalte, despărţite de
•cursul pîrîului ~i de o luncă largă, nelocuibilă, odinioară acoperită de
vegetaţie arboricolă şi ierboasă - specifice luncii.

~:. Indicator al comunelor urbane şi rurale din Regatul României din 1887,
p. 162.
~,. Idem, p. 89.
~-, Idem, p. 88.
; Indicatorul comunelor urbane şi rurale din Regatul României, Bucureşti,
11

1896, p. 207, 114, 416.

n Indicatorul alfabetic al comunelor urbane şi rurale, Bucureşti, 1097, p. 8.
~• I. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocile5cu, Marele Dicţionar Geografic al
României, Bucureşti, 1892, vol. II, p. 91, :304_
11
~ C. Alessandrescu, op. cit., p. 350-351.
:~, I. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu, op. cit., p. 91.
:ii Idem, p. 304.
:12 Idem, p. Ol.

https://biblioteca-digitala.ro
94 CONSTANTA BORONF.ANT

După datele cuprinse în Marele Dicţionar Geografic, satul s-a în-

fiinţat pe la 17~)0 din oamenii fugiţi în pădure după victoria armatelor
ruso-austriece asupra turcilor de la Foc)ani )i Mărtine)ti pe Hîmnic.
r[1zboi ce s-a terminat cu pacea cit:> la Ia)i. Ace)tia au fost adu~i aici dl'
c[1tn' un oarecan• clucer State, fostul propric•tar al moşil'i clP la acea
dată, care lc>-a dat pămînt de cultivat )i loc ele case. Se specifică chiar
locul vc•trl'i ele sat, anume „deasupra văii LuidtnPasca .. :i:,, probabil dL·-
numirea V(•che a unui afluent al pîrîului Ceau~u. Credem că localitatea
a putut fi mai veche - iar ace)ti oameni au fost adu)i aici spre a întări
~i mări potenţialul uman al mo~iei. Această informaţie este întărită <:-i
ele• Harta rusă clin 18:35 :;,. ~i ele aceea a lui I. Popp ele• Szâthmary pe car:.~
se află menţionată r,_
După datele Dicţionarului, suprafaţa totală a satului era de 27-! Ila
JJ<' care trăia o populaţiPi de 2G7 de locuitori, din care :37 erau ţigani.
Mo~ierul St. Iorgulescu avea 130 hectare. Din acPstea. 110 ha, erau culti-
\·abile, 5 ha sterpe, 20 ha izlaz, 15 ha pădure. HPstul suprafeţei t•ra
cultivată de locuitori care aveau ~i D ha sterpe. În sat St' aflau ](J-! \·ite
mari ~i 225 vite mici. Comerţul îl fftcea un cîrciumar. Satul mai av2a
o po,·arnă ~i un pod stătător. Aici se afla prim[1ria comunei construită
cu fondurile judeţului în 1887, pentru care s-a cheltuit suma de 6-!60 lc·i
şi o şcoală mixtă frecventată de Hl eled şi o c>lt>vă, cu întreţi,wrca căreia
se cheltuiau anual 1388 lei. Biserica satului a fost construit,\ în 18:31 ►
de către un preot paroh care SC' numea Constantin Miroclot ~i era des'-'r-
vită de doi preoţi parohi şi cloi cîntăreţi ::o_
Sterian11 de S11s. Numele şi-l trage probabil de la proprietarul
Stere Harapliu care a întemeiat cătunul cam pP la 18fi0 :,;_ Acf'st an
nu poate fi luat în consideraţie, ca an al înfinţării localităţii deoarL'C't.~
este menţionată pe harta rusă din 1835 î~ ~i de harta lui I. Popp dc-
Szatmary din 1856 :m şi ca atare trebuiP să fi fost mult tnai ,·eclw.
Este situat pt' partea dreaptă a Coadei Snagovului (Ceawjul) '?i
c:uprindea în hotarele sale şi pădurea Deşloaia. Avea o suprafaţă de•
(i62 ha. Populaţia număra 204 locuitori. Proprietar în preajma redact,°lri i
Dicţionarului "0 era P. Vlahuţi care stăpînea 575 ha pămînt arabil. 250 ha
pădure, 45 ha izlaz şi 5 ha sterpe. Locuitorii aveau 87 ha din care
-! ha sterpe. în sat se aflau 177 vite mari şi 22D Yite mici. Comerţul

:1:1 Idem, în volumul IV. p. 170 este menţionat un cătun cu numele Linia
Păltineanu, înfiinţat în 1852 de dlre proprietarul C. Păltineanu pe valea LuiC.-1-
neasca, cu 225 de locuitori care au fost împroprietăriţi în 1864. dindu-li-se 112 ha
din moşia lui A. Vanicu. In cătun erau 145 vile mari si 145 vite mici. Pc teritoriul
său se aflau şase fîntini, în afară de fintina Izvorul Tămăduirii.
3
" C. C. Giurescu, op. cit., p. 246.
:I!", I. Popp de Szatmary, Charta României meridionale pictată în ordinea Mă­
riei selle Principelui Domtitoriu Alexandru loanne I. în stabilimentulu Artisticu
Szatmary, Bucureşti, 1864. Planulu originalu, ridicatu de ingineri austriaci la
anulu 1856.
Jli I. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu. qp. cit., p. 81.
:, 7 Idem, voi. V, p. 408 ; C. Alessandrescu, op. cit., p. 251.
:li! C. C. Giurescu, op. cit., p. 243.
:~, I. Popp de Szatmary, op. cit.
100
I. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu. op. cit., voi. V, p. 408.

https://biblioteca-digitala.ro
CONSIDERAŢII JSTORICF'. ASUPRA COMUNEI BUTIMANU !).')

l'ra făcut dC' un circumar. ln sat SC' stabiliseră doi str{1ini. Pînă în 18ti;)
a existat o biserică de lemn dar, clupă cum arăta C. :\lvssancln•sc·u „a
ars cu clesăvîrşire'' " 1• Ar putea fi CL'a mai ,·<'chc a)t•zare cit• pl' tl'rit.oriul
comunei. V. Mihordea, clupă un document nl'clatat o situt•az{1 în Sl'l'olul
XVIII"',:!_ Această ipoteză pare a fi confirmat[1 si cit• ct•rcl'lărilt, arheologice
dectuatl' în această parte a comunei )i dt' harta rusă.
Stericmu ele Mi,iloc. Pc Harta lui I. Popp cil' Szatmary l'Sil' consL'ffi-
nat, ceea ce ne facl' să presupunl'm că L'Xista mai demult',::_ An'a o
suprafaţă de 241 ha şi o populaţil' ele 88 lol'uitori ,,,,_ Proprietar t•ra
C. Prcsan care deţinC'a 208 ha clin care 115 ha t•rau l'Ulti\·abile, 7;') Ila
p{tdure, 15 ha izlaz, 3 ha sterpe, iar locuitorii stăpîncau :u ha, clin care
-t ha sterpe. ln sat se' aflau 50 ele' vite marişi 82 Yilt- mici. Printre locui-
torii satului se aflau şi doi străini ',~..
Stcrianu de Jos. A fost înfiinţat ele• propril,tarul mo)il'i I. Goru-
Jl('anu în 1855. Il găsim menţionat însă ci(' harta rus[1, Cl'('a ce înseam11t1
c·ci şi-a menţinut numc.'le dinainte iar toponimul ele Sterianul şi legL'nda
originii sale trebuie situată înaink ele ta:1.1 'iii_ LocalitatC'a c.'Stl' bin(• mar-
cată şi pe harta lui I .Popp de Szatmary ',~. AYea o suprafaţ{1 c!L• 2:i7 Ila
şi 104 locuitori. Proprietarul deţinea 20:l ha clin care 103 cultivate, 2 ha
sterpe, 30 ha izlaz, 40 ha pădure, 1 ha eleşteu şi 1 ha vie. Acesta aVl'a
~;i o maşină de treierat. In sat erau 02 vite mari şi 60 vite mici.
Lucianca. ,,Marele Dicţionar Geografic'· menţionează că s-a înfiinţat
în anul 18--10 ele către proprietarul D. C. Faca, cu oameni veniţi din
Lucieni - Dîmboviţa '11'_ Faptul pare a fi verosimil, măcar în park,
clcoarecc este marcat şi pe harta lui I. Popp de Szalmary 'i!t_ PerimC'lrul
s.,tului este cuprins între pădurile Deşloaia şi Păduroaica. Avea o supra-
faţă de 38:3 ha şi 187 locuitori. Proprietarul A. Vanicu stăpînea 22î ha
dintre care 127 pădure, 20 ha izlaz. Locuitorii stăpineau doar 10·.i ha
clin care fi ha erau sterpe. Număml vitelor mari era de 15!1 iar a c-.'lor
mici de 143. Comerţul era făcut de doi cîrciumari .-,o_
Ungurc>ni (Păşcăneanca). S-a înfiinţat cam pe la 180D ele către fostul
proprietar Pcnciu Paşcanu ,iJ_ Pe harta lui I. Popp de Szatmary este mar-
cat sub denumirea Ulmeni (fig. 2) :,:!_ Faptul că el mai este menţionat
şi cu denumirea de Ungureni, dacă nu este un argument împotriva datei
întemeierii - atestă în schimb o altă origine <lecit cea locală şi anume

\I C. Alessandrescu, op. cit., p. 24:1.

'•~ V. Mihordea, S. Papacostea, FI. Constantiniu, Documente privind relaţiile
agrare în veacul XVIII, voi. I, Ţara Romtmească, Bucureşti, 1961, document (i!J9,
p. 867.
n I. Popp de Szatmary, op. cit.
,..,, I. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu, op. cit., p. 408.
"" Idem.
,,,; C. C. Giurescu, op. cit., p. 24:1.
7
'· I. Popp de Szatmary, op. cit.
'· I. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu, op. cit., voi. IV, p. 190.
8

1,i, I. Popp de Szatmary, op. cit.

'•
0
I. Lahova1·y, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu, op. cit., voi. IV, p. 190.
:,1 Idem, p. 660.
2
:, I. Popp de Szatmary, op. cit.

https://biblioteca-digitala.ro
!)(i CONSTANŢA BORONEANŢ

ardelenească. Se întindea pc o suprafaţă de 4-!8 ha şi avea o populaţie

c;e 2'.Z!J locuitori. Din totalul suprafeţl'i, 313 ha erau al proprietarului
B. Hăt eseu, din care 11:3 ha arabil, 35 ha izlaz, 165 ha pădure. Ţăranii
stăpîncau 1:35 ha. In sat se creşteau 1:34 vite mari ~i 204 vite mici.
ComNţul era făcut de un cîrciumar. în localitate se stabilise şi un
străin;,_;_

Decindea (Butimanu Mic). Făcea parte, după cum am mai arătat,

din comuna Cătunu, plasa Ialomiţa, jud. Dîmboviţa. ,,Marele Dicţionar
Gl'ogrc1fic" nu specifică numărul locuitorilor sau alte date de intere'i
economic şi statistic;,,,_ Prima menţiune documentară o găsim în Cata-
grafia din 1810 cînd este pomenită biserica de lemn ce se mai păstrează
şi acum;,;,_ Pe harta rusă la numărul 21 în dreptul său se afla notată o
localitate denumită Coasta Snagovului .·,r._ Este foarte posibil ca aceasta
să fi fost vechea denumire a localităţii. O găsim menţionată apoi şi pe
harta lui I. Popp de Szatmary .·,;_ Originea toponimului Decindea ar
r.1utea fi pusă în legătură cu procesul ele transhumanţă ;,i-_
Bârbuceanu (Poienari sau Poinari). A făcut parte cinel din comuna
Tătărăi, cinel clin comuna Cătunu, jud. Dîmboviţa, plasa Ialomiţa. A in-
trat în componenţa comunei Butimanu, abia din 1943 .-,!,_ Denumirea
locali tă ţii este legată de toponimul Poiana "11 • Anul înfiinţării nu poate
fl precizat clar pe harta rusă este menţionat cu nr. 109 " 1• Se află notat
pc harta lui I. Popp de Szatmary sub numele de Poicnari-Polizu ti~
(1't1lii'L1 de la numele proprietarului). La început, înaintea stabilirii cona-
cului, satul a fost risipit prin poiana clin preajma pîrîului Ceair, nu
departe de drumul mocanilor. Despre această localitate „Marele Dicţio­
nar" r,u aminteşte nimic, de aceea şi informaţiile noastre sînt lacunare
pînă la începutul secolului nostru.
După „Marele Dicţionar Geografic al României·· comuna Butimanu
(f'art' nu includea aceste două ultime localităţi) se întindea pe o supra-
faţf1 ele 2342 ha avînd o populaţie de 1226 locuitori. Proprietarii St. Ior-
f;ulcscu, A. Vanicu, B. lUtescu, P. Vlahuţi, C. Presan, I. Goruneanu
stăpîneau 1728 ha, iar ţăranii Gl-1 ha.
Numărul vitelor mari pe comună se ridica la 920 capete (403 boi,
:rnn vaci şi viţei, 18 tauri, 30 bivoli, 1G3 cabaline) ~i 1228 vite mici
(22 capre, 304 porci şi 902 oi). Aratul se făcea cu 6-! boi şi 12 cai. Aceste
datf' statistice sînt deficitare deoarece dacă le adunăm între ele, pe sate,
totalurile nu concordă.

:.i I. Laho\'ary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu, op. cit., \'ol. IV, p. 660.
:,\ I. Lahovary, C. I. Brf1tianu, Gr. Tocilescu, op. cit., \'ol. II. p. 304.
:,:, R. Creţeanu, op. cit., p. 61-64 ; Bisericile de lemn din Muntenia, Bucu-
reşti, 1958, p. 38.
,,1; C. C. Giurescu, op. cit., p. 243.
,, 7 I. Popp de Szalmary, op. cit.
'~ R. Vuia. Tipul de păstorit la români, Bucureşti, 1970.
:,!I lmpărţirea administrativă a României din 1943, Bucureşti, 1943, p. 279.
m R. Vuia, op. cit.
i;i C. C. Giurescu, op. cit., p. 245.

G~ I. Popp de Szatmary, op. cit.

https://biblioteca-digitala.ro
CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA COMUN~~! OUTIMANU

în comună erau 15() gospodării împropriPtărik )i U!J neîmproprie-

1c1rite. Din cele 27() gospodării numai 2-.W erau ale contribuabililor. Buge-
tul comunal pra ele :l7~l2 lei la n•nituri )i :Hl:32 lL'i la clwltuieli. Pentru
~~5 gospod{1rii esh• inc\icat{1 proksia ck plugari, pl'nlru )apte eh• inclus-
triasi iar pentru 25 - proft•siuni clin•rse. Comerţul SL' Utcea cil' 8 cîrciu-
mmi. În comun{1 st' aflau : o p(Warnă (ml•nţional[t în satul Butimanu),
o ma)ină ele trl'it•rat cu aburi, un poci stăt{1tor si un l'll')leu cu pl')ie li::_
Condiţii IP ele \"iaţă all' ţ{1ranilor trebuil' s[1 fi fost ck•sl ul ele grele
c]a('{I ţiiwm seama ck faptul c{1 clin suprafaţa arabi ![1 C'L'i 1220 ţărani cleţi­
m·au abia lil--1 ha, iar clintn• acl'SlL'a --10 ha Prau stL'r]X'. Suprafaţa culli-
\'c1lt1 c\r> ţărani reprl'zint[1 21il li- Nu ni se spl'('ific[1 numărul \"ilclor aparţi­
nincl ţăranilor clar crcclc>m că C'l'k mai mulll' aparţinl'all propril'larilor
rnmi. Un număr c]pslul de mare ele gospodării - '27 clin 27ti (100/o) nu
erau impozabile din cauza ni\'elului clL' trai, foarll' sc[1 ✓.ut. iar bugetul
comune! era deficitar.
Dacă datelor statistice clin ,J\1Iarde Dicţionar Geografic-- trebuie s{1
Ic acordăm credit pentru c[1 se apropie de• clatC'IP din indicatoare <;,i altele>
nu avem, celor privind vechimea trebuie st1 le acordăm o importanţ[1
minimă sau pot fi chiar neglijate deoarece aproape făr{1 excepţie toate
satele sînt menţionate în harta rusă de la 1835 ';,i în harta lui I. Popp de
Szatmary dată publicităţii în 186--1, dar elaborată pc baza unor măsurt1-
tori şi ridicări topografice din 1856.
Dacă în harta rusă sînt menţionate, ele trebuie să fi existat cu cel
puţin 50 de ani înainte, ceea ce înseamnă că vechimea lor pe aceeaşi
vatră poate fi coborîtă pînă cel puţin spre sfîrşitul veacului XVIII.
Despre participarea locuitorilor comunei la marile evenimente de
efervescenţă social-politică a veacului XIX (revoluţia lui Tudor Vladi-
mirescu sau de la 1848) nu am găsit pînă acum nici o menţiune docu-
mentară. Avem informaţii în schimb referitoare la participarea locuito-
rilor comunei la răscoala ţărănească de la 1888 fi", pe care le vom pre-
zenta în ordinea în care sînt mentionate în volumul dC' documente editat
elf' Academia Română şi clin documente de arhivă. Acestea sînt telegrame
ale forţelor de ordine sau de reprimare, articole din presa vremii pre:::um
~i un raport al căpitanului N. Chiriţescu asupra evenimentelor.
Prima referire la participarea locuitorilor comunC'i Butimanu la
răscoală se află într-o telegramă fără dată în care SC' arată că după
ce s-au tras focuri (de armă) la Poienari - Ciocănari se organizează
r[1scoala la Butimanu-Lucianca n:._ Cu siguranţă telegrama este de la înce-
putul evenimentelor. O telegramă din 17 aprilie anunţf1 ministerul de
interne că revoltaţii din comuna Poienari vor înainta spre comuna Buti-
manu cerîndu-se de urgenţă trupe <iii_ In telegrama din 28 aprilie se
anunţă de la Cojasca-Butimanu şi Cătunu ordinea s-a stabilit definitiv
iar arestaţii vor fi predaţi subprefecturii şi trimişi la Tîrgovişte 67 • într-o

G:JI. Lahovary, C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu, op. cit., voi. II, p. 91.
<ViM. Roller, Răscoala ţăranilor din 1888, Bucureşti, 1950, p. 94-95.
n5 Idem, p. 104.
00 Idem, p. 94-95.
67 Idem, p.141.

https://biblioteca-digitala.ro
 CONST ANTA BORONI•:,\ NT
98

altă telegramă clin 21 aprilie se arată că din informaţiile date de C'ap1-

tanul N. Chiriţescu, care a inspectat comuna, pe proprietatea lui P. \'la-
huţi şi n id în cuprinsul comlmPi „nu s-a devastat nimic ~i PStl' complet,-1
liniştea" 6~.
Zianil „Lupta" clin 8 aprilie subliniază că în ziua precPclC'ntă spre
Butimanu s-au trimis două escadroane ele ca\·alPril' venite' de la Iaşi w_
,,Monitorul Oficial" din D aprilie consemnează printre altele că obiectl'll'
prădate, ascunse prin păduri, se înapoiază proprietarilor şi că la Buti-
manu, care cu o zi înainte se arăta neliniştit acum domneşte orcli1wa.
ca în tot judeţul, cu excepţia comunei Prund 70 . ,,Universul·' clin 11/1 :{
aprilie relatează că în C:ojasca, Butimanu si Cătunu s-a stabilit ordinea 71 •
„Monitorul Oficial·" clin li aprilie consemnează, printre altele, rclatări
privind răscoala : anume că, în Butimanu, Poienari ,Ciocănari, senti-
nelele au fost atacate. ,,răscoala a căzut însă îndată ce s-au adunat
trupele care au pacificat Linia Bojdani-Lipia•' '~.
Din arhivele fostului judeţ Ilfov, Dosar 120/12, raportul căpitanului
N. Chiriţescu în urma inspecţiei în comunele răsculate printre care l1[1r-
buceanu şi Butimanu, aflăm că în aceste localităţi s-a restabilit ordinC'a
arestîndu-se cei care au fost găsiţi mai îndrăzneţi, deoarece nu s-a putut
da de capii răscoalei fiindcă răspundeau „că toţi sînt vinovaţi··. Răscoala
a izbucnit din cauza abuzurilor administraţiei locale şi a grelelor îm·oieli
agricole. Documentul relatează că la Butimanu a fost destituit primarul
care era cu totul necorect şi face observaţia că dacă porumbul venit în
gara Periş, precum reiese şi din memoriu (foaia 1-1 a aceluiaşi dosar)
pe data de 31 martie se împărţea la timp, răscoala nu ar fi putut izbucni
deoarece la Butimanu a început abia pe 3 aprilie. Intre cauze sînt amin-
tite insuficienţa pămîntului cultivabil, proprietate a ţăranilor, lipsa hra-
nei pentru oameni şi vite şi faptul cC1 cdor însuraţi nu li s-a mai dat
pămînt conform legii clin 186-l şi se ajunsese ca fiecare familie să aibft
un pogon sau numai 1/2 pogon de pămînt.
Rezumînd informaţiile prezentate, constatăm că răscoala în Buti-
manu a început în ziua de 3 aprilie 1888 şi a durat pînă în ziua ele
5 aprilie, dar starea de alarmă s-a prelungit pînă în ziua de 8 cînd au
venit de la Iaşi, în sprijinul autorităţilor de ordine, 2 escadroane de
cavalerie. In legătură cu desfăşurarea evenimentelor informaţiile sint
contradictorii atunci cîncl e vorba despre acţiunea de prădare a cona-
celor boiereşti, deoarece în telegrama din 21 aprilie se arăta că „pc
proprietatea lui Vlahuţi şi nici în cuprinsul comunei nu s-a devastat
nimic", iar în „Monitonil Oficial·' din 9 aprilie se arăta că „obiectele
prădate şi ascunse prin păduri, se înapoiază proprietarilor". Deci răs­
coala a avut accente violente, atacîndu-se chiar santinelele.
Aşa cum arată raportul căpitanului N. Chiriţescu, în comună erau
o serie de contradicţii şi de nemulţumiri, cauzate de relaţia de exploa-
tare a ţărănimii de către moşieri şi ele către autoritatea locală - pri-
marul - unealtă a acestora.

,.s Idem, p.153.

!i!I Idem, p. 252.
ÎO Idem, p. 258.
71 Idem, p. 259.
n Idem, p. 245.

https://biblioteca-digitala.ro
CONSIDERATII ISTORICE ASUPRA COMUNEI BUTIMANU

Astfel, în documentul G!Hl, din YCJlumul I, din „Documente pri\·incl

relaţiile agrare în veacul XVIII din Ţara Românească·' 7:1 se relateazf1
despre neînţelegerile dintre 3ti cosa~i olteni, din Gorj ~i ispravnicul mo-
şiei Mogo~oaia, c{irora acesta nu le-a plătit suma de 2:3 ele bani pc zi
~i o oca ele mălai. La plîngcrca cosa~ilor olteni adresată domnului ţării,
ispravnicul în apărare invoc{1 motivul că pe mo~iile Sterianu ~i Lcdîrza
se dau 1 tî parale. Documentul ne arată şi l'Xislt'nţa unor contr;:idicţii,
dar si nivl'lul scăzut ele viată al locuitorilor din satele amintite, printre
care· ~i Sterianu din comp~'lcnţa comunei Butimanu. Pc fondul unor
contradicţii cil' SL'colc s-au acl{n1gat cele rezultate clin aplicarea ineficace
':ii incoredft a reformei agrarL' clin vremea lui Alexanclrt1 Ioan Cuza, a
l(,gii ele împropril'lărirl' a tinerilor d1sătoriţi clin 1878. În comuna Buii-
mam1. ca ~i în alte comune clin plasa Snagov nici pînă în 1888, însurăţeii
nu fuseseră împropril'tăriţi. Populaţia înmulţindu-se, fiecărei familii n:.i-i
rămăse:'se clcdt o jum{1tatc de pogon sau cel mult un pogon de pămînt.
Documentul nr. 14 din dosarul 120, clin 1888 7" arată că ţăranii din comu-
nele plasei Snago,·, între care ~i Butimanu, s-au răsculat cerind pămînt.
Alt document arată că revendicările de căpetenie ale ţăranilor au fost :
pămîntul de cultivat ~i izlazul 7~•. Neavîncl pămînt şi nici alte posibilităţi
de procurare a hranei, ţăranii au fost obligaţi să accepte învoielile agri-
cole care deveneau clin ce în ce mai grele, ajungînclu-se la stări conflic-
tuale cu proprietarii, arenda<;iii sau ispravnicii moşiilor.
O cauză imediată a răscoalei au fost promisiunile făcute în propa-
ganda electorală pentru alegerile din colegiul III, printre care şi aceea
de stabilire a dijmei una din 10. Documentul din dosarul 81, fila 1~
arată că ţăranii clin plasa Snagov s-au răsculat cerind să li se arate
ordinele venite de la guvern pentru stabilirea acestei dijme 76 . O altă
cauză imediată au fost urmările secetei din 1887 care a accentuat contra-
dicţiile. Guvernul liberal al lui I. C. Brătianu a propus (şi s-a votat)
o lege prin care se acorda statului un credit în valoare de 3 milioane lei
cu care s{1 cumpere porumb pentru a fi împărţit ţăranilor. Se întocmesc
tabele cu sătenii lipsiţi de hrană. Porumbul soseşte în gara C.F.R. Periş
spre a fi distribuit locuitorilor din plasa Snagov, dar autorităţile nu-l
ridică spre a-l distribui 77 . Faptul este subliniat chiar de raportul căpita­
nului N. Chiriţescu 78 ~i acesta a fost poate motivul pentru care formele
cele mai violente ale răscoalei au fost înregistrate şi în comunele din
plasa Snagov, printre care şi Butimanu 7!l_ La izbucnirea răscoalei a con-
tribuit şi opoziţia care în alegerile amintite pentru colegiul al III-lca
din luna ianuarie, a aceluiaşi an a promis pe lingă distribuirea porum-
bului şi împroprietărirea ţăranilor lipsiţi de pămînt şi scăderea dijmei 80 .

î:l V. Mihordea, S. Papacostea, FI. Constantiniu, op. cit.

ît, Arhivele Statului, Filiala jud. Ilfov, fond Tribunalul jud. Ilfov, Secţia 5,
dosar 120 din 1888, fila nr. 14.
7 ; Idem, Sect. I, dosar 7 din 1888, fila nr. 208.
71
' Idem, Sect. I, dosar 81, din 1888, fila nr. 12.
77 Idem, dosar 120, din 1888, filele nr. 14, 72.
78 Idem, fila nr. 12.
79 Idem, filele nr. 13-14.
80 Idem, fila nr. 14.

https://biblioteca-digitala.ro
100 CONSTANŢA BORONEANŢ

Participarea locuitorilor comunei la răscoală a constituit un fapt

pozitiv în evoluţia societăţii româneşti de la sfîrşitul sec. XIX prin
fapt ul că pMurile conducătoare au fost obligate să ia o serie de măsuri
pentru îmbunătăţirea soartei ţăranilor, prin votarea în luna septembrie
a anului a unei legi noi a tocmelilor agricole, iar în 1889 a unei '10Î legi
privind vînzare:.,a moşiilor statului către ţărani în loturi de 5-25 hectare.
C;:i efect imediat menţionăm distribuirea porumbului şi cercetarr~a plîn-
gc,rilor ţăranilor contr;-i primarilor, notarilor şi arendaşilor, ceea ce a
dus la schimbarea acestora - cum a fost chiar în cazul comunei Buti-
manu ,uncie a fost înlocuit primarul.
Pînă în secolul XVIII, izvoarele documentare privind comuna lip-
sesc. În secolul XVIII sînt puţine dar, sînt numeroase cele privind sece-
Iul XIX. Numărul mai marc al informaţiilor, mai ales pentru a ctoua sa
jlimătate, se datorează mai puţin unor izvoare documentare dt mai
alC's unor lucrări cuprinzătoare cum ar fi : ,,Dicţionarul Geograflc al
JudPţului Ilfov·· a lui C. Alessandrescu şi ,.Marele Dicţionar Geografic
al Homâniei·' - de sub redacţia unora dintre cele mai de seamă perso-
nalităţi ale secolului ca : I. Lahovary, C. I. Brătianu şi Gr. Tocilescu
car<=' realizează pentru prima dată o încercare de repertorizare a tuturor
localităţilor clin România, pe criterii geografice, istorice, demografice şi
statistice. Hărţile publicate anterior apariţiei sale sau indicatoarele co-
munelor, au constituit preludii şi pe acest drum ,,Harta" lui I. Popp de
Szatmary marchează evenimentul cel mai de seamă. Prin răscoala ţără­
nească de la 1888 comuna intră în istorie deoarece a fost una clin locali-
tăţile în care lupta ţărănimii pentru o viaţă mai bună s-a ridicat pe
culmile cele mai înalte.

https://biblioteca-digitala.ro