Universitatea

Facultatea de Teologie
Specializarea Teologie Pastoralã

SFÂNTUL MUNTE ATHOS

1
 Unirversitatea
Facultatea de Teologie
Specializarea Teofogie Pastoralã

TEZĂ
DE
LICENŢĂ

Coordonator:

Candidat:

2
 CUPRINS:

INTRODUCERE................................................................................ 6

CAPITOLUL I: PREZENTAREA MUNTELUI ATHOS

1.1 Aşezarc geograficã........................................................................8

1.2 Athosulde-a lungul istoriei

1.2.1 Athosul în vechime............................................................10
1.2.2 Dominaţia otomanã...........................................................20
1.2.3 Mişcarea Colivarilor..........................................................23
1-2.4 Marea distrugere a Sfântului Munte.................................25
12.5 Muntele Athos în secolul XX...........................................27

1.3 Organizarea Sfântului Munte......................................................28

1.4 Careia-Capitala Sfântului Munte................................................31

1.5 Administraţia................................................................................ 33

CAPITOLUL II: MĂNĂSTIRILE ATHONITE

2.1 Cele douãzeci de mãnãstiri ale Athosului
2.1.1 Marea Lavrã.....................................................................43
2.1.2 Vatoped.......................................................................... 46
2.1.3 Iviru............................................................................... 50
2.1.4 Hilandar........................................................................... 53
2.1.5 Dionisiu..........................................................................55
2.1.6 Cutlumuş.........................................................................57

3
 2.1.7 Pantocrator......................................................................59
2.1.8 Xeropotamu.....................................................................61
2.1.9 Zografu............................................................................ 63
2.1.10 Dohiaru............................................................................ 64
2.1.11 Caracalu........................................................................... 65
11.12 Filoteu.......................................................................... .,,67
2.1.13 Simon Petra.....................................................................68
2.1.14 Sfântul Pavel....................................................................71
2.1.15 Stavronichita...................................................................73
2.1.16 Xenofont.........................................................................74
2.1.17 Gregoriu..........................................................................76
2.1.18 Esfigmenu........................................................................ 77
2.1.19 Sfântul Pantelimon...........................................................79
2.1.20 Constamonitu...................................................................81

2.2 Schitul românesc Prodromul.........................................................82

CAPITOLUL III: SFINŢI ATHONIŢI

3.1 SfântuI Grigorie Palama
3.1.1 Viaţa.............................................................................87
3.1.2 Isihasmul.........................................................................93

3.2 Sfântul Nicodim Aghioritul

3.2.1 Viaţa............................................................................... 95
3.2.2 Opera - privire generalã.................................................100

3.3 Sfântul Siluan Athonitul

3.3.1 Copilãria şi adolescenţa.................................................109
3.3.2 Viaţa la Athos................................................................Ill

4
 3.3.3 Învãţãtura – pe scurt......................................................115

3.3.4 Sârşitul vietii..................................................................119

CONCLUZII................................................................................... 121

NOTE BIBLIOGRAFICE..............................................................123

BIBLIOGRAFIE............................................................................ 129
6
 SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Introducere

Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament munţii au fost locuri de

pelerinaj ale poporului lui Dumnezeu. Odatã cu ascensiunea
monahismului, în secolul IV, gãsim asceţi creştini fugind din cetãţi şi sate
ca sã locuiascã în munţii şi deşerturile Egiptului şi Siriei. Astfel, Sfântul
Antonie cel Mare "pãrintele monahilor"  pleacã spre un munte aflat la
marginea Mãrii Roşii. El este urmat de ucenici, pânã când îndepãrtata sa
sihãstrie devine o mãnãstire şi un centru de pelerinaj.
De-a lungul istoriei Bisericii astfel de locuri au acţionat ca nişte
faruri atrãgând imaginaţia şi speranţele a milioane de credincioşi. Ele au
oferit o mãrturie continuã datã de monahi şi monahii, realitãţii şi
prezenţei nãdejdii creştine. În epoci întunecate cãlugarii au oferit luminã
şi nãdejde, au fost misionari, predicatori, exemple şi modele ale "omului
nou"  în Hristos. Au întãrit şi revigorat şi, mai cu seamã, au inspirat
nemijlocit înnoirea Bisericii şi întoarcerea la Tradiţie.
7
 SFÂNTUL MUNTE ATHOS

D il în evidenţã ca "Sfântul Munte" prin excelenţã. Acesta este Muntele

intre Athos, unica şi singura "republicã monahalã" a lumii. În vreme ce alte
toţi centre monahale din Rãsãritul creştin au istorii mai îndelungate, nici unul
munţi dintre ele nu se apropie de importanţa şi influenţa continuã a Athosului.
i Monahii de la Athos ne aduc aminte de natura chemãrii noastre de
sfinţi, creştini, de realitatea ulimã a Bisericii. Monahii au fost şi vor continua sã
afarã fie "conştiinţa soborniceascã" a Bisericii, mãrturia datã vocaţiei sale
de universale.
Ierus Aşezat departe de vuietul lumii, bãtut de furtuni, dar neclintit ca
alim, o stâncã a veşniciei în mijlocul timpului, Sfântul Munte a
care exercitat de-a
au
lumin
at
calea
creşti
nilor
ortod
ocşi
în
ultim
ul
milen
iu,
unul
iese
în
mod
incon
testab

8
lungul veacurilor o atracţie irezistibilã pentru orice suflet aflat în câutarea !
ui Dumnezeu. Mulţi pelerini vin la Sfântul Munte nu numai pentru
Sfânta Tainã a Mãrturisirii, dar şi pentru a gãsi atunci un om al lui
Dumnezeu, un bãtrân, o fapturã care prin ascezã renunţare şi rugãciune s-a
dezbrãcat pânã îtr-atât de egoism, încât poate sã-L lase pe Hristos în el,
sã vorbeascã prin el şi sã iubeascã prin el pe toţi deopotrivã.
Mesajul Athosului nu e rostit în cuvinte accesibile urechilor
trupeşti. Mai degrabã ne cheamã sã urcãm "Sfantul Munte" situat în
centrul inimii noastre, asemenea apostolilor pe Tabor, ca sã putem vedea
pe Domnul în strãlucirea slavei sale.
Am ales acest subiect deoarece pentru mine Muntele Athos
reprezinta eel mai "sfãnt" loc de pe pãmânt, un loc în care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, aş dori sã calc şi eu mãcar o singurã datã. Din perioada
copilãriei mele, de când am descoperit Sfântul Munte prin operele pe
care le-am citit, acesta m-a fascinat şi continuã sã mã fascineze şi pe mai
departe.
În lucrarea de faţã mi-am propus sã punctez câteva scurte detalii
despre Sfântul Munte. Lucrarea este împãrţitã în trei capitole. Capitolul I
intitulat "Prezentarea Muntelui Athos" începe cu o încadrare în spaţiul
geografic al Peninsulei Athonite, apoi descrie evoluţia Sfaântului Munte
de-a lungul istoriei, precum şi noţiuni de organizare şi administraţie.
Capitolul al II-lea descrie pe scurt cele douãzeci de mãnãstiri athonite şi
Schitul românesc Prodromul. Capitolul al IIl-lea l-am dedicat vieţii şi
operei a trei mari sfinţi athoniţi: Grigorie Palama, Nicodim Aghioritul şi
Siluan Athonitul.
Mulţumesc Pãrintelui Profesor Doctor pentru toatã
bunãvoinţa şi sprijinul pe care mi le-a acordat la redactarea acestei lucrãri.
 Capitolul I

Prezentarea Muntelui Athos

1.1 Aşezare geograficã

Din Peninsula Chalcidicã - partea de miazãzi a Macedoniei -
înainteazã în apele Arhipelagului trei peninsule mai mici, trei limbi de
pãmânt. Dintre acestea, cea de la rãsãrit, şi care de departe, dinspre insula
Thasos, seamãnã de obicei cu un enorm animal zburlit, cu capul invãluit
în nori, iar pe timp senin cu o colosalã bisericã veche, cu vârful
clopotniţei înfipt în tãria cereascã, se numeşte Muntele Athos1 .
Muntele Athos, republica monahilor, e o peninsulã din nord-vestul
Greciei, situatã la aproximativ 160 de kilomeiri sud-est de Tesalonic.
Şoseaua, veche de doar 30 de ani, se opreşte în oraşul Uranopolis la
marginea pãmântului monahilor. Din acest punct eşti obligat sã cãlãtoreşti
cu vaporul spre principalul port al Muntelui, Dafne 2.
Peninsula Athos "degetul" de nord-est a giganticei palme din mitul
chalcidic, ieşind cu mai mult de 60 de kilometri în Marea Egee, acoperã o
suprafaţã de 332,5 kilometri pãtraţi. Lãţimea ei variazã de la un kilometru şi
jumãtate, în punctul cel mai îngust, pânã la circa opt kilometri în
punctul cel mai larg. Terenul poate fi descris ca neregulat, constând în
şiruri de dealuri care încep din Megali Vigla, unul lângã altul în direcţia
Athosului, pentru a culmina la capãtul Peninsulei cu legendara piatrã
gigant a Athosului, cu înãlţime de 2035 metri. Pãmântul este bine
cultivat, fãrã a avea un sol bogat în mod deosebit. Totuşi a devenit bogat
în grãdinile aşezãmintelor, unde secole de trudã ale monahilor au produs
un sol care este roditor din cauza unui fertilizator natural - putregaiul de
frunzã - adus din pãduri.
 Teritorial, Muntele Athos aparţine Greciei, fiind izolat de lume prin
pereţi de stânci care pe alocuri ating înãlţimea de 150 metri, întretãiat pe
toatã întinderea de vãi piezişe, prãpãstii ameţitoare şi pãduri nepãtrunse.
Capilala Atnosului eate Careia. Prin porturile Uranopolis, pentru partea
de sud, şi Ierison, pentru partea de nord, se face comunicarea cu Grecia şi
aprovizionarea Athosului.
Vegetaţia îmbracã cu un covor gros pãmântul, compoziţia ei variind
pe masurã ce ne înãlţãm de la nivelul mãrii: mediteraneanã la poale, ea
devine alpinã spre vârf. Vegetaţia predominã mai ales spre centru şi latura de
nord-est a Muntelui, unde solul este mai bogat în teren cultivabil. În
schimb, latura de sud-vest este mult mai stâncoasã şi aridã, din cauza
pantelor abrupte şi a soarelui torid. Sicomori şi lauri de-a lungul
pâraielor, terase cu mãslini şi livezi pe pantele inferioare, pãduri de stejari
mici începând de la cinci sute de metri, de pini la peste şapte sute de metri
şi, în cele din urmã, trei sute şi ceva de metri de piatrã albã pânã în vârful
acoperit de zãpadã mai mult de jumãtate din an. Frumuseţea naturalã este
copleşitoare. Din punct de vedere natural, Athosul e un pãmânt care n-a
suferit nimic din devastãrile formelor care au scrijelit pamântul Greciei
continentale. Coastele lui, îndeosebi coasta de vest, rivalizeazã - dacã nu
chiar şi întrece - Riviera francezã şi italianã. E un adevarat rai
pãmântesc3.
Dintre plante se cultiva în special legume, viţã de vie, iar dintre
pomi se cultivã mãslinul, lamâiul, mandarinul şi castanul comestibil.
Majoritatea plantelor se cultiva numai prin irigaţie, cãci vara nu plouã
deloc 3-4 luni de zile, iar recoltele se folosesc exclusiv pentru hrana
cãlugarilor.
Ca animale domestice, în Sfântul Munte nu trãiesc decât catârii
(mularii) de parte bãrbãteascã aduşi din Grecia, singurii tovarãşi
credincioşi ai monahilor la muncile grele, motanii şi cocoşii. Catârii sunt
 de anevoioase şi greu de strãbãtut cu piciorul.
Ca animale sãlbatice în Alhos trãiesc, în special, şacalul, porcul
folosi
ţi la mistreţ, cãprioara, mai puţin cerbul şi chiar lupul. Stâncile, însã, şi
trans pãdurile sunt pline de şerpi şi vipere otrãvitoare. Marea, care înconjoarã
portu
l Athosul pe trei laturi, oferã gratuit peştele, cel mai de preţ aliment pentru
lemn monahii aghioriti 4 şi dã o mare frumuseţe Muntelui. Ea formeazã o
elor
din graniţã naturalã protectoare şi cea mai uşoarã cale de acces de la o
pãdur mãnãstire la alta, ce se înalţã ca nişte cetãţi multiseculare ale Ortodoxiei,
e, la
aprov de jur-împrejurul Muntelui5.
izion
area
cu 1.2 Athosul de-a lungul istoriei
alime 1.2.1 Athosul în vechime
nte,
la De istoria Sfântului Munte se poate apropia cineva în douã moduri:
aratul pe de o parte, prin studiul evenimentelor exterioare, punând în
grãdi
nilor, valoare bogata bibliografie aghioritã în limba greacã şi în alte limbi,
la precum şi inepuizabilele izvoare istorice, iar pe de altã parte, prin
tescu
itul adâncirea în istoria duhovniceascã, care nu rãmâne numai la situaţiile
strug trecãtoare şi la dezastrele şi schimbãrile neîncetate care se întâmplã în
urilor
planul omenesc, ci pãtrunde în scopul lor mai îndepãrtat6.
şi a
mãsli Înainte de a se fi stabilit comunitãţile monastice, Peninsula era casa
nelor
unor triburi care vorbeau doua limbi, câteva chalcidice, iar cea mai mare
şi în
chip parte dintre ele fiind pelasgice. Comunitãţile nu erau mai mari decât nişte
deose
oraşele, cu puţini locuitori şi cu o importanţã istoricã redusã. Numele
bit la
cãlãto câtorva din oraşele dinãuntrul graniţelor Peninsulei ne sunt cunoscute:
rie, "Dion, Olophixos, Acrothoon, Thyssos şi Cleonae".
caci
potec
ile de
la o
mãnã
stire
la
alta
sunt
destul
 În antichitate se fãcea o deosebire între Peninsula Athonitã, sau
"limba" de pãmânt în întregimea ei, numitã Akte şi "Clopotniţa", sau
piscul ascuţit de la sud, numit de noi Athon sau Afton, de slavi Afon, iar
de greci - tot Athos, încã din epoca homericã7.
Istoria Alhosului este asociatã cu scufundarea a douã flote la poalele
stâncoase ale Peninsulei. Prima a avut loc în anul 492 î.Hr., când
generalul persan Mardonius, a pornit o campanie impotriva Atenei şi
Eretriei. Cele trei mii de corãbii ale sale, cu 20.000 de soldaţi pedeştri s-
au scufundat între stâncile de la Nympheum.În 411 i.Hr., 50.000 de
corãbii spartane sub amiralul Epicleus s-au scufundat şi ele.
Colonizarea Athosului a început în timpuri foarte îndepãrtate şi se
pierde în ceaţa preistoriei. Primii locuitori despre care ştim au fost
pelasgianii din Lemnos. Dupã sfârşitul rãzboiului troian, cam pe la 1150
î.Hr., zone mari care se întind din Troia şi pânã în Chalcidice, erau
pãrãsite şi nelocuite. Atunci cele douã oraşe ale Eubeei, Eretria şi Chalcis,
împreuna cu Andros, au colonizat Chalcidele, bineînţeles incluzând şi
Athosul
Athosul a jucat un rol important în mitologie pentru cã îi era dedicat
lui Zeus. Doar zeii puneau piciorul pe vârf, în drumul lor dintr-un loc în
altul, sau de acolo trimiteau semnale prin intermediul focului cu ocazia
evenimentelor istorice majore, ca de exemplu cãderea Troiei. Peninsula a
posedat întotdeauna bogaţia de frumuseţi ale Traciei Vechi, spre care se
îndreaptã de atâtea ori visul lui Virgiliu; iar Athonul, cu vrârful lui bãtut
de fulgere, era socotit drept cel mai înalt munte din lume şi servea drept
punct de orientare pentru neastâmpãraţii fii ai Eladei în zbuciumul lor pe
toatã jumãtatea de nord a Arhipelagului. Se afla chiar un far sus, lângã
templul lui Zeus, şi încã la luarea Troiei - spune legenda - semnalul, dat
printr-un foc mare de pe vârful Idei, fu repetat şi pe vârful Alhonului, de
unde fu vãzut tocmai din Peloponez.
 Dar dacã poeţii, dintre care unii, ca Virgiliu, fãrã sã fi vãzut
vreodatã Athonul, i-au dat totuşi atâta atenţie, nu 1-au trecut cu vederea
nici minţile reci ale oamenilor practici, nici privirile scrutãtoare ale
savanţilor. Dar imaginaţia pare sã fi participat mult şi aici. O minte cu
totul rece, de pildã un oarecare Dinocrate sau Stasicrate, mare arhitect
antic, dar mai ales mare admirator al lui Alexandru cel Mare, propune
odatã unuia dintre Ptolemei nici mai mult nici mai puţin decât urmãtorul
plan, vrednic de imaginaţia unui grec: sã prefacã Athonul într-o statuie a
lui Alexandru, care avea sa ţie în mâna dreaptã un oraş cu zece mii de
locuitori, iar în cea stângã o urnã tot aşa de respectabilã, din care trebuia
sã curgã un pârâu de munte8.
Tradiţia, spune cã, dupã înãlţarea Domnului la cer, a ajuns pânã aici
cu corabia Maica Domnului împreuna cu Sfântul Apostol loan, sã
vesteascã cuvântul Evangheliei. Atunci zeul Apolon, care îşi avea sãlaşul pe
Munte, a strigat: "Nu pot rãbda apropierea Maicii Domnului Celui
adevãrat" şi îndatã s-a prãbuşit în mare. Poporul, ieşind înaintea
Preasfintei Fecioare, a crezut în Hristos şi s-a botezat. Apostolul Pavel şi
ucenicii lui au trecut aproape de Athos, în drumul lor spre Amphilopolis
şi Apollonia, Creştinizarea sa a fost rapidã, pregãtindu-1 pentru rolul sãu
sublim din viitor.
Cele dintâi aşezãri de cãlugãri pe Muntele Alhos dateazã din timpul
ultimelor persecuţii romane împotriva creştinilor, care au avut loc în
veacul al III-lea şi la începutul veacului al IV-lea. Din cauza acestora,
unii creştini pioşi şi chiar clerici s-au retras pe Muntele Athos, cãutând
adãpost în acest teritoriu pustiu, nelocuit de oameni de multã vreme, din
pricina asprimii şi ariditãţii sale. Dupã ce Constantin cel Mare a dat la
anul 312 libertate deplinã de manifestare creştinilor şi a încetat orice
prigonire oficialã a acestora, spre anahoreţii 9 de la Athos s-au îndreptat şi
alţi cãlugãri şi credincioşi simpli, care s-au stabilit prin vãgãunile
Muntelui, trãind în grupuri independente unul de altul sau chiar ca
pustnici, şi nesupuşi nici unei autoritaţi bisericeşti. Nu se cunoaşte din
acea vreme nici un început de organizare bisericeascã la Athos, ci numai
vicţuirea în sihãstrii, prin care se explicã şi idioritmia 10 tradiţionalã a
calugãrilor aţhoniţi. Ei s-au grupat cu timpul în numãr mai mare, în jurul
câte unui avvã11 şi au întemeiat diferiţe comunitãţi în veacul al V-lea. În
veacul al Vll-lea, dupã cucerirea Palestinei (638) şi a Egiptului (640) de
cãtre arabi , mulţi calugãri din pãrţile acelea s-au refugiat la Athos,
sporind numãrul celor de aici, aşa încât este verosimil ceea ce spune
învãţatul rus Porfirie Uspenski, cã pe timpul împãratului bizantin
Constantin Pogonatul (668-685), numãrul cãlugãrilor athoniţi devenise
atât de mare, încât la anul 670 acest împãrat a hotãrât ca Athosul sã
aparţinã exclusiv monahilor, ca adãpost şi teritoriu propriu.
Împãratul Iulian Apostatul, se grãbeşte sã distrugã aşezãmintele
monahale, dar prin intervenţia Maicii Domnului sunt salvate. O furtunã
puternicã surprinde pe fiul împãratului Teodosie I, Arcadie, lângã Insula
Thasos. Acesla recurge la ajutorul Fecioarei Maria ca sã-1 scape. Maica
Domnului se milostiveşte asupra lui, salvându-1 şi lãsându-1 într-un tufiş
pe malul mãrii. Se ştie cu ce procopseala s-a ales Imperiul de Rãsãrit de
la tânãrul Arcadie, dar Muntele Athos s-a ales destul de bine. Chiar pe
locul unde a fost descoperit tânãrul naufragiat, împãratul Teodosie
construi îndatã o mãnãstire, care, dupã cum susţin cãlugãrii athoniti, ar fi,
nici mai mult, nici mai puţin, decât actuala Mãnãstire Vatoped. Dar
etimologia Vatopedului datã de evlavioşii filologi athoniţi nu mai e
admisã azi.
Primul om de care avem cunoştintã cã a iniţiat Athosul înspre noul
sãu rol a fost Petru Athonitul, care înainte de a deveni monah fusese
general bizantin sub împãratul Teofil (827-842). Sfântul Petru este
considerat primul vieţuitor al Sfântului Munte, deoarece existã informaţii
scrise, confirmate de Sfântul Grigorie Palama, cu privire la acesta. Dupã
tunderea sa în monahism de cãtre Papã, la Roma, el a gãsit o corabie care
sã-1 ducã în ţinuturile sale natale. Vasul urma sã plece în Asia Micã
trecând prin Creta. Atunci când încã se afla la Roma el a vãzut-o în somn
pe Pururea Fecioara şi Maica lui Dumnezeu şi pe Sfântul sãu protector,
Nicolae, întrebând-o: "Unde se va adãposti Petru, o, Doamnã?". Atunci,
Maica Domnului rãspunse cã urma sã-1 ducã pe propriul ei munte, acolo
unde Ea urma sã poarte de grijã tuturor celor ce vor locui acolo. Sã
aruncãm o privire asupra acestui rãspuns plin de chezãşie al Preasfintei
Nãscãtoarei de Dumnezeu, care este citat în Sfântul Munte şi în scrierile
Sfinţilor Pãrinţi pânã în ziua de azi: "Existã un munte în Europa foarte
frumos şi foarte mare, în faţa mãrii şi întinzându-se destul de mult în
largul ei. Eu am ales acest loc de pe faţa acestui pãmânt pentru a-l oferi
caii de viaţã monahalã. Deci 1-am ales pentru a-mi fi un locaş anume şi de
acum înainte se va numi Sfânt, iar Eu îi voi încununa de-a lungul vieţii
lor pe cei ce vor lupta aici împotriva vrãjmaşului comun al neamului
omenesc. Şi, cu siguranţã le voi fi un tovarãş de neînvins, o cãlãuzã spre
ceea ce trebuie sã facã, un interpret a ceea ce nu trebuie sã facã, o
protectoare, doctor, Cea care le asigurã hrana; le voi asigura hrana şi
vindecarea trupului, voi fi sprijinitoarea şi ajutãtoarea lor, iar în ce
priveşte duhul, îi voi întãri şi nu-i voi lãsa sã se abatã de la tot binele. Mai
mult decât atât, îi voi întãri întru credinţa în Fiul şi Dumnezeul meu şi îl
voi ruga sa dea iertare deplinã tuturor pãcatelor celor ce îşi vor sfârşi cu
bine viaţa aici". Aceste cuvinte care sunt binecunoscute pânã în zilele
noastre, aduc o mare consolare şi încurajare monahilor în multele
încercãri prin care trec în viaţa lor monahalã. Viaţa în Athos este cu
adevarat grea din punct de vedere omenesc, dar şi "mângâierile" Maicii
Domnului sunt numeroase. Toţi îi simt ajutorul şi mângâierile în viaţa lor,
întãrirea şi bucuria duhovniceascã ce le dãruieşte Maica Sfântã.
 Dupa o scurtǎ şedere in Creta, unde Sfântul a fǎcut minuni, vasul a
mers mai departe cǎtre ţinutul sǎu natal. Dar, brusc, s-a stârnit un vânt
potrivnic şi vasul a rǎmas nemişcat. "Aici este voia lui Dumnezeu ca sǎ-
mi petrec viata" spuse Sfântul şi apoi rugǎ pe cârmaci sǎ îtoarcǎ vasul
cǎtre stniga spre ţǎrm de îndatǎ şi aceasta se petrecu neîntârziat, şi atunci
vasul fu eliberat din legǎturi şi porni de îndatǎ. El ajunse la ţǎrm, unde
ceilalţi îşi luarǎ rǎmas bun "nu farǎ de lacrimi în ochi de la acest nobil
om", lǎsându-l astfel la picioarele Muntelui. Iar ei îşî continuarǎ cǎlǎtoria,
deoarece Sfântul le spusese cǎ aceasta va fl de acum fǎrǎ pericole13. Acest
pǎrinte a dus o viaţǎ asceticǎ în Athos timp de 53 de ani, fǎrǎ a întâlni
vreodatǎ un alt om. Dupǎ moartea sa, rǎmǎşiţele sale izvorâtoare de mir şi
renumele practicilor sale ascetice i-au atras pe primii sǎi imitatori, care
probabil au venit din Palestina, dezrǎdǎcinaţi din locaşurile lor monastice
de expansiune a Islamului. Aceasta primeşte o oarecare confirmare prin
folosirea numelor mǎnǎstirilor palestiniene la Athos.
În timpul secolului IX, mulţi asceţi renumiţi prin luptǎ spiritualǎ au
stabilit denumirea de Muntele Sfînt pentru Athos. În jurul anului 859-
860, Sfântul Eutimieǎ cu Iosif au dus o viaţǎ asceticǎ aici. Doi dintre
discipolii Sfîntului, Ioan Colobus şi Binecuvântatul Vasile au fondat
primele mǎnǎstiri la Athos. În anul 883 primul hrisov imperial cu privire
la Athos, a fost dat de cǎtre împǎratul Vasile 1 Macedoneanul. Acesta a
favorizat dezvoltarea Muntelui Sfînt într-o republicǎ monasticǎ, cu cerinţa
ca cei care duc viaţǎ monasticǎ acolo sǎ se roage pentru pace şi pentru
întreaga comunitate creştinǎ. Al doilea hrisov a fost dat in 908 şi al treilea
în 934, astfel demonstrându-se interesul împǎraţilor pentru Athos.
Istoria Athosului, ca mare centru al monahismului ortodox si stat
independent sau aproape independent în interiorul unui alt stat, începe
propriu-zis cu figura Sfântului Atanasie Athonitul (fig. 11), intemeietorul
celei mai vechi şi mai importante mǎnǎstiri athonite, Marea Lavrǎ j4 sau

15
Lavra Sfîntului Atanasie (fig. 1). Acesta s-a nascut în anul 930 în
Trebizond. În 961, Atanasie, invitat sǎ viziteze Creta, de valorosul
general şi mai târziu împǎrat Nichifor Focas (963-968), a contribuit la
redobîndirea insulei de cǎtre saracini. Comoara piraţlor ascunsǎ in 1500 de
peşteri în Creta a trecut în mîinile cuceritorilor. O parte din aceastǎ
comoarǎ a fost datǎ de Nichifor ca recunoştinţǎ îvǎţǎtorului sǎu, pentru
contribuţia acestuia din urmǎ la victorie, pentru ca acesta sǎ fondeze
Lavra. Atanasie a obţinut în anul 963 un hrisov din partea împǎratului,
care stabilea cǎ Athosul va fi rezervat de acum înainte numai monahilor şi
va fi plasat sub directa protecţie imperialǎ. SfîntuI Atanasie a introdus
viaţa de obşte în Athos şi tot el este cel dintâi organizator al
monahismului athonit. A întocmit un regulament cǎruia îi supune pe
calugǎrii de sub conducerea sa. Atanasie reuşeşte în urma unui ordin al
împǎratului sǎ-1 impunǎ şi altor locaşuri existente sau pe cale de a se
infiinţa. Elementele prin care Atanasie a dat o nouǎ organizare
monahismului athonit, sunt urmǎtoarele:
1. Impunerea stilului chinovial;
2. Oprirea cǎlugǎrilor de a poseda averi personale;
3. Interzicerea oricǎrei deosebiri între cǎlugǎrii greci şi între cei
care vorbeau alte limbi, aparţinând unor popoare diferite;
4. Supunerea tuturor unui protos cu drepturi mai mari decat
ale unui simplu stareţ, fiindcǎ acesta avea jurisdicţie în toate
privinţele asupra cǎlugǎrilor;
5. Oprirea intrǎrii si rǎmânerii pe teritoriul Muntelui Athos a
oricǎrei vietǎti de sex feminin;
6. Organizarea comunltaţii monahale din lavrǎ în independenţǎ
de orice autoritate bisericeascǎ şi lumeascǎ15.
Atanasie a adormit in Domnul în anul 997 la Mǎnǎstirea Marea
Lavrǎ, pe care el o fondase.
 Construirea Marii Lavre a fost inceputul unei ere revoluţionare în
afacerile athoniţior, dând naştere unui conflict iscat de elementele
conservatoare care priveau aceasta ca un pericol de eremitizare16 a vieţii pe
Munlele Sfant. Pentru a rezolva conflictul, împǎratul loan Tsimiskes
(967-976) 1-a trimis pe Eutimie, slareţul Mǎnqstirii Studion, pe Muntele
Athos. Eutimie a reinstaurat ordinea dând în anul 972 primul Tipicon,
care îngǎduia şi viaţa idioritmicǎ şi cea chinovialǎ 17. Timp de 350 de ani
monahii au continuat sǎ trǎiascǎ liberi de orice intervenţie din afarǎ,
inclusiv din partea ierarhiei Bisericii.
Secolul XI a inceput cu perioada cea mai faimoasq şi prosperǎ a
Sfântului Munte. Acesta era recunoscut ca cea mai mare comunitate
monasticǎ din lume. Aici toate modurile vieţii monahale se completau de
la extremele eremitismului pânǎ la sistemul chinovitic. Marile mǎnǎstiri
erau deja fenn stabilite: Marea Lavrǎ, Vatoped, Iviru, Xeropotamu,
Zografu Dohiaru, Filoteu, Esfigmenu şi Russikon. Erau în jur de 180 de
mici mǎnǎstiri, chilii şi colibe, în timp ce numǎrul cǎlugǎrilor depǎşea
3.000. Marile mǎnǎstiri se guvenau singure şi independente de voinţa
Protosului18. În anul 1312 supravegherea Muntelui a fost în cele din urmǎ
cedatǎ de impǎraţi Patriarhului Ecumenic. Astfel, încǎ de timpuriu
Athosul a emis pretenţii la un statut de centru internaţioanal al
monahismului ortodox.
Observãm cã izgonirea din Sfântul Munte a femeilor şi a oricãrei
fiinţe de sex feminin, supuse voinţei omului, devine de astã datã fapt
îndeplinit şi irevocabil, şi cã, de aici încolo, Muntele Athos îşi capatã şi
numele definitiv de Sfânt: To Hagion Oros în greceşte, Sfeta Gora în
bulgãreşte şi sârbeşte, Sviataia Gora în ruseşte, Montes Santo în
italieneşte, Sfântul Munte în romaneşte19.
Neamul cãlugãresc se va înmulţi prin imigrãri, care sporesc mereu
din Serbia, Bulgaria, Rusia, Valahia, Moldova, Georgia şi Italia. Românii
sunt mãnãstire româneascã. În schimb slavii se aleg la urma urmelor cel puţin
scutiţ cu câte o mãnãstire, bulgarii cu Zograful, sârbii cu Hilandarul, ruşii cu
i de Russikonul - românii sunt singurii care în tot Sfântul Munte şi cu tot
orice numãrul lor destul de însemnat nu s-au ales cu nimic, sau aproape cu
ambiţ nimic20.
ii În 1045 s-a întocmit al doilea Tipicon avându-se în vedere
naţio reintroducerea unor dispoziţii care au fost neglijate. Prin acest Tipicon s-a
nale restrâns o parte din libertãţile idioritmicilor pentru cã se iviserã multe
şi abuzuri din pricina avariţiei şi a lãcomiei cãlugãrilor care se porniserã pe
pãmâ acumularea de averi. Protosul era recunoscut ca şeful adunãrilor şi trebuia
nteşti sã fie hirotonit de Patriarhia din Constantinopol. Acest Tipicon a fost dat
, şi de cãtre Împãratul Constantin al IX-lea Monomahul
banii Zilele bune ale Athosului se apropiau de sfârşit. Comunitatea
româ athonita era ameninţatã de cruciada asupra Bizanţului (1204). Acum,
neşti Muntele Sfânt printr-o scrisoare a Papei Inocenţiu al Ill-lea în 27
care noiembrie 1206 a fost supus din punct de vedere politic statului cruciat-
încep franc din Tesalonic sub Bonifaciu de Montserat, şi din punct de vedere
sã eclesiastic Episcopului latin de Tesalonic. Din acest moment tirania,
curgã umilinţele şi crima au devenit un mod de viaţã. Mãnãstirile au fost şterse
spre de pe faţa pãmântului, ori s-au prãbuşit, iar cei care locuiau în ele au fost
Sfânt mãcelãriţi precum victimele sacrificiiior. Cruciaţii vor lãsa şi câteva
ul amintiri triste, cum tristã e şi ruina Mãnãstirii latine Molfino, aflatã în
Munt prezent în ruinã. În 1222 despotul Epirului Teodor Ducas a redobândit
e, nu Macedonia şi Athosul era din nou liber. Când însuşi Constantinopolul şi-a
fac sã revenit dupã cãderea Imperiului Latin (1261), Sfântul Munte şi-a reînnoit
rãsarã legãturile cu Patriarhia Ecumenicã.
aici
nici o
singu
rã
 T influenţã chiar şi la Constantinopol, încât nu se petrece act mai însemnat la
ronul Curte unde sã nu se ţinã seama de sfatul sfinţilor din Muntele Athos. Şi nu-
bizant i de mirare: printre aceşti sfinţi vedem pe un Nemania, fost jupân al
in a sârbilor, sau învãţaţi ca Nechifor Gregoras. Împãratul Mihail al VIII-Iea a
reven început sã facã încercãri de a realiza o unire între Ortodoxie şi Papalitate -
it o unire înţeleasã de aceasta din urmã ca supunere şi absorbţia primei.
dinast Unirea a fost stabilitã în 1277. Athoniţii s-au opus. Sfântul Munte a
iei încetat sã pomeneascã împãratul la slujbele sale şi acesta a rãspuns prin
naţio trimiterea de trupe pentru a se rãzbuna. El ordonã ca toţi cãlugãrii sã fie
nale a trecuţi prin sabie iar mãnãstirile arse pânã în temelie. Dupã moarlea lui
Paleo Mihail, fiul sãu Andronic al Il-lea (1282-1328), proclamat împãrat şi-a
logilo îndreptat toate eforturile spre reconstruirea Athosului. Odatã cu
r. Sub expansiunea sârbilor, Episcopii sârbi au cãutat sã supunã Muntele Athos
aceast noii înfiinţate Patriarhii a sârbilor. Pentru a evita acest lucru athoniţii au
ã declarat dependenţa de Episcopul grec de Ierissos, pentru câţiva ani. În
dinast anul 1393 a fost dat al treilea Tipicon.
ie Pânã în acest moment o frecere în revistã din punct de vedere a
mona vieţii şi activitãţii Athosului prezintã urmãtoarea imagine: Athosul este
hii adoptat ca un centru al asceţilor21 şi îşi dobândeşte propria identitate ca
athoni atare (secolul IX); îi este conferitã o personalitate de cãtre legi şi
ţi tipicoane (secolul X); este dotat cu clãdiri şi se dezvoltã proporţional cu
ajung faima sa (secolul XI); experimenteazã un apogeu şi un declin în forme
la un dramatice (secolul XII); a ieşit la suprafaţã din toate vicisitudinile
aşa periculoase ale istoriei prin prudenţã şi fermitate (secolul XIII).
grad Dar secolul în care Muntele Athos s-a distins în mod triumfãtor
de pentru prima datã în teologie, arta şi misticism22 a fost secolul XIV, epoca
prosp isihasmului 23. Isihasmul nu a fost o simplã mişcare ci a fost şi este o
eritate
şi de
practicã şi o experienţã a spiritualitãţii ortodoxe, este o participare la un
mister ascuns, este aspiraţie teologicã. Doar aici arisiocraţia comunitaţii
spirituale coincide cu umilinţa vieţii isihastre. Doar aici teologul se aflã în
comuniune cu un sistem structurat, misticul cu un regulament al vieţii
spirituale autentic şi fãrã de greşealã, artistul cu surse de inspiraţie
inepuizabile. El a implicat politica imperialã, relaţiile internaţionale şi
ecumenice, arta şi însãşi orientarea Bisericii Ortodoxe într-o lume şi o
epocã în care apropiatul sfârşit al vechiului imperiu şi servitutea
ulterioarã a creştinilor sub turcii otomani deveneau din ce în ce mai
limpezi pentru toţi. A fost o "retrezire a spiritualitãţii bizantine", care a
avut efecte mult dincolo de hotarele restrânse ale imperiului, luminând
întreaga lume ortodoxã. Figuri remarcabile, incluzând câţiva Patriarhi ai
Constantinopolului, s-au ivit din mediul isihast athonit conducând spre
fãurirea "unei noi solidaritaţi de naturã religioasã şi ideologicã care lega
întreaga lume a creştinismului rãsãritean", şi a influeţat evenimente
importante, ca de pildã formarea Rusiei moderne. În anumite privinţe, nu
este o exagerare a spune cã isihasmul - şi astfel Muntele Athos - au salvat
Biserica Ortodoxã, dându-i un nou dinamism şi unitate chiar în ajunul
prãbuşirii Bizanţului şi captivitãţii seculare a popoarelor din Balcani sub
dominaţia musulmanã. Forţa revigoratoare a Sfântului Munte se va simţi
însã din nou, în împrejurãri în aparenţã lipsite de speranţãi24.

1.2.2 Dominaţia otomanã

În anul 1380 a început dominaţia otomanã asupra Athosului, care
dureaza un sfert de secol pânã în 1404, când împaratul Manuil al Il-lea
Paleologul a redobândit iar Macedonia şi i-a obligat pe turci sã nu mai
intre pe teritoriul athonit şi sã nu le mai creeze probleme monahilor. În
1394, Patriarhul Antonie al Constantinopolului a dat al III-lea Tipicon
pentru organizarea vieţii monastice athonite, prin care se creazã
posibilitãţi de dezvoltare a stilului idioritmic. Al IV-lea Tipicon, şi mai
accentuat idioritmic, a fost dat în 1406 de cãtre împãratul Manuil
Paleologul (1391-1423), prin care monahii au fost dezlegaţi de votul
sãrãciei, lãsându-li-se libertatea sã agoniseascã bunuri şi sã le transmitã
prin testament altora. Noul Tipicon prevedea instituirea unui consiliu
format din cincisprezece monahi, în frunte cu doi epitropi aleşi tot dintre
aceştia, pentru a ajuta protosul la conducerea mãnãstirii. Viaţa
cãlugãreascã a decãzut treptat, athoniţii preocupându-se de strângerea
averilor, aceasta îndepãrtându-i de la îndeletnicirile monahale. În 1424
Muntele Athos se predã singur sultanului Murad al II-lea, dupã ce în
prealabil îi smulseserã promisiunea cã instituţiile Athosului vor fi
respectate.
Dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453 Muntele Athos a
stat cinci sute de ani sub stãpânirea otomanã. În urma unei convenţii între
conducerea Athosului şi sultani, fiecare mãnãstire plãtea un bir anual la
Poartã, Muntele rãmânând astfel liber, şi practic, neocupat de turci. Ba,
mai mult, turcii pãzeau mãnãstirile şi tot Muntele de invazia altor
nãvãlitori şi dãdeau libertate cãlugãrilor sã vinã în Athos din toate ţãrile
ortodoxe şi sã se organizeze cum vor. Aceasta a permis monahismului
athonit sã reziste bine sub ocupaţia otomanã şi chiar sã progreseze25.
Cãlugãrii greci au ştiut sã încânte pe Mahomed al 11-lea aşa de bine,
încât turcul rãmase cu gura cãscatã când se vãzu comparat cu cel mai
mare erou din lume, despre care auzise se vede si el, cu Alexandru al
Macedoniei. Oricum turcul rãmâne mulţumit de purtarea proistoşilor
(stareţilor), cu plãcere le lasã neatinsã întreaga lor autonomie, şi mai cu
plãcere le încuviinţeazã şi o altã cerere, la care deloc nu se aştepta, anume
ca picior de femeie în Sfantul Munte sã nu calce. Selim al II-lea face ceea
ce nu prea fac împãraţii: viziteazã singur Muntele Athos, se poartã faţã de
sfinţeniile creştine cu mult respect, reconstruieşte chiar unele mãnãstiri, şi
în general stabileşte faţã de cãlugãri o linie de purtare dreaptã şi
omeneascã26.
Turcii cotropitori, în cea mai mare parte, au respectat vechile
prerogative ale acestui loc sfânt, însã 1-au folosit ca inepuizabil izvor de
venituri pentru aprovizionarea armatei turceşti. În veacurile al XVI-lea şi
al XVII-lea presiunile pentru impozite creşteau continuu, iar mãnãstirile
au supravieţuit în cele din urmã prin dãrnicia popoarelor creştine, în chip
deosebit al domnitorilor Ţãrilor Române. Monahii erau obligaţi sã iasã
continuu pentru colecte şi probleme administrative, fapt care avea în mod
sigur influenţe negative asupra vieţii lor duhovniceşti. Presiunile
economice in continuã creştere şi surparea generalã a moravurilor
creştine explicã lipsa oamenilor de valoare în aceastã epocã şi
imposibilitatea funcţionãrii canonice a marilor mãnãstiri. Situaţia aceasta a
avut ca urmare dispariţia rânduielii chinoviale conduse de un egumen şi
practicarea generalã a idioritmiei. Modul acesta de viaţã care era firesc
pentru pustnici şi vieţuitorii de la chilii, s-a impus şi în mãnãstiri ca
adaplare de nevoie la greutaţile timpurilor. Comitete de întâi-stãtãtori au
luat locul egumenului odinioarã atotputernic; monahilor li s-a îngãduit sã
deţinã proprietãţi iar comunitatea s-a scindat într-o singurã familie, într-o
asociaţie de mici grupuri aflate sub conducerea acestor întãi-stãtãtori;
fiecare la rândul lui având proprii lui discipoli. Idioritmia Mãnãstirilor
Lavra, Iviru şi Vatoped s-a generalizat treptat de toate mãnãstirile în
veacul al XVII-lea, având ca urmare fireascã slãbirea obligaţiilor
monahale. Creşterii datoriilor i-a urmat decãderea duhovniceascã a
mãnãstirilor. Monahii ce veneau în Sfântul Munte cu cãutãri duhovniceşti
preferau sã se stabileascã la una dintre cele aproape o mie de chilii
rãspândite în tot Muntele, sau în sudul Peninsulei27.
Vãzând starea jalnicã în care au ajuns mãnãstirile athonite atât
datoritã spolierii lor de cãtre turci, cât şi preponderenţei stilului
idioritmic, Patriarhul Ieremia al II-Iea al Constantinopolului, asociindu-se
cu Patriarhul Silvestru al Alexandriei, a dat în 1574 Tipiconul al V-lea
încercând sã dea o mai mare aplicare stilului chinovial de viaţã, în locul
celui idioritmic.
Lumea greacã şi Muniele Atbos se pregãteau sã înlãture jugul
turcesc. Asemenea pregãtiri aveau loc la toate nivelurile.Unul dintre
martiri a fost Cosma de Etolia (1714- 1779), care timp de 19 ani a
cutreierat Peninsula Balcanicã şi în mod special Grecia încurajând grecii
şi amintindu-le de trecutul lor glorios şi superioritatea lor faţã de evrei şi
turci. Mesajul revoluţiei a gãsit Athosul pregãtit. Numãrul athoniţilor
care au Iuat parte este estimat intre o mie şi doua mii. În 2 noiembrie
1912 legendarul amiral Pavlos Koundouriotis a asigurat eliberarea
Muntelui Sfânt. În general stãpânirea turcilor a avut asupra Sfântului
Munte o singurã influenţã dezastruoasã, a fãcut sã disparã încetul cu
încetul orice urmã de culturã.

1.2.3 Mişcarea Colivarilor

Din anul 1754 viaţa Athosului a fost tulburatã de conflictul
colivarilor. Faptul straniu e cã aceastã importantã mişcare de înnoire
duhovniceascã şi liturgicã a perioadei dominaţiei otomane a luat aspectul
unei chestiuni cu totul neînsemnate, cel puţin în ce priveşte obiectul ei. Se
discutã dacã aducererea de colive pentru pomenirea morţilor ar trebui sã
fie fãcutã numai sâmbãta sau dacã nu, s-ar putea sãvârşi şi duminica . În
Schitul Sfânta Ana a început construirea unei noi biserci, dat fiind
numarul sporit de monahi şi pelerini pentru care biserica veche era prea
strâmtã. O datã cu afluxul daniilor a crescut proportional şi lista numelor
rãposaţilor ce trebuiau pomeniţi public la comemorarea funebrã celebratã
în toate sâmbetele cu ofrande de colive şi cu reuniunea întregii comunitãţi
în paraclisul cimitirului pentru dumnzeiasca Liturghie. Colivele se
binec în care monahii îşi duceau produsele manufacturate la piaţa din Careia
uvant pentru a le vinde cumpǎrând în schimb cele de trebuinţǎ. Nereuşind însǎ
au sǎ coboare în timp la Careia, data fîind distanţa de aici panǎ la schitul lor,
prima din pricina lungimii serviciului funebru cauzatǎ de miile de nume ce
datã trebuiau pomenite, cineva s-a gândit cǎ ar fi bine ca serviciul funebru de
vineri sâmbǎtǎ sǎ fie mutat duminica dupǎ dumnezeiasca Liturghie ţinând
seara, seama şi de faptul cǎ, date fiind lucrǎrile de construcţie ale noii biserici,
dupã ziua de sambatǎ ar fi putut fi folositǎ pentru muncǎ. încercarea de
vecer inovaţie a generat condamnǎri aprinse praducand în întreg Athosul o
nie, şi disputǎ furioasǎ care a avut drept consecinţǎ împǎrţirea monahilor în douǎ
a tabere opuse.
doua Se înfruntau douǎ tendinţe: una care dorea adaptarea instituţiilor
oarã tradiţiei bisericeşti la nevoile vieţii contemporane şi era însoţitǎ de
sâmbã idioritmia vieţii monahale, cu toate urmǎrile ei , cealaltǎ a colivarilor,
tã avînd ca întai-statatori pe Neofit Cavsocalivitul (1713-1784)- director al
dimin Academiei Athonite, pe profesorul Atanasie din Paros (+1813), pe
eaţa, SfǎntuI Macarie Notara (+1805)- Episcop al Corintului şi pe Cuviosul
la Nicodim Aghioritul (+1809). Colivarii doreau intoarcerea cǎtre predaniile
sfârşit patristice şi puneau accent pe împǎrtǎşirea deasǎ şi pe rugǎciunea minţii.
ul Pânǎ la urmǎ, cei mai activi dintre ei au fost izgoniţi din Sfântul Munte.
Liturg în speranţa calmǎrii spiritelor s-a fǎcut atunci apel la autoritatea
hiei. Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol. în iulie 1772, preocupat de
Numa turnura pe care o luase disputa, Patriarhul Teodosie al II-lea (1769-1773),
i cã cu aprobarea Sfântului Sinod şi a Patriarhului Ierusalimului Sofronie, a
sâmbã intervenit cu ţoatǎ autoritatea pentru a stǎvili cele douǎ controverse, dar
tã era fǎra succes. în 1773 Patriarhul i-a îndemnat din nou pe monahi sǎ
şi ziua înceteze ostilitǎţile, dar nu a fost ascultat. Indatfǎ dupǎ aceasta a trimis o a
treia scrisoare, prin care a definit legislaţia canonicǎ" ce trebuia urmatǎ:
comemorǎrile defunctilor se puteau celebra în oricare zi a sǎptǎmâii şi toţi
monahii schitului sau chiliilor trebuiau sǎ se conformeze obiceiului
mǎnǎstirilor suverane de care depindeau. Controversa s-a raspândit
dincolo de hotarele Athosului propagându-se pânǎ în Tessalia, în Epir, în
Peloponez, în Insulele Egeei, în special în Schiatos, Hios şi Paros.
În anul 1774 s-a întrunit un sobor în Mǎnǎstirea Cutlumuş, sub
preşedinţia Ex-Patriarhului Conslantinopolului Chiril al II-lea, şi cu
participarea a circa douǎ sute de monahi, cu intenţia de a iniţia un dialog
între cele douǎ partide care se înfruntau, cea a tradiţionaliştilor şi cea a
inovatorilor. Dar, colivarii conduşi de Atanasie din Paros au pǎrǎsit
adunarea dându-şi seama cǎ vor fi cu siguranţǎ condamnaţi. Disputa a
devenit şi mai asprǎ ducând de data aceasta la o severa" sancţiune
canonicǎ a Sinodului constantinopolitan din 1776 în favoarea partidei
inovatorilor Conducǎtorii colivarilor au fost reduşi la starea de laici şi
excomunicati28. Patriarhia din Constantinopol a venit la 1810 cu un nou
Tipicon (al VII-lea).

1.2.4 Marea distrugere a Sfântului Munte

Zorii veacului al XIX-lea au gasit SfântuI Munte într-o situatie
prielnicǎ vieţuirii duhovniceşti, unicǎ din perioada care a urmat cuceririi
Constantinopolului de cǎtre turci, Mǎnastirile se reconstruiau şi se
întǎreau din punct de vedere economic. Unele dintre cele idioritmice
reveneau la viaţa de obşte, circulau carţi duhovniceşti precum Filocalia,
Scara Sfântului Ioan Sinaitul, lucrǎrile Avvei Isaac Sirul şi ale Sfântului
Simeon Noul Teolog - care hrǎneau rîvna monahilor pentru mucenicie şi
lupte ascetice. Toate acestea pregǎtiserǎ terenul pentru o bogatǎ înflorire
duhovniceascǎ în Grǎdina Maicii Domnului. însǎ, aceastǎ perioadǎ
aducǎtoare de nǎdejde a fost întreruptǎ brusc din cauza urmǎrilor funeste
 pe care le-a avut sprijinirea de cǎtre aghioriţi a rǎscolei din Halchidica
din 1821. Dupǎ înfrîngerea rǎsculaţilor, aghioriţii au fost nevoiţi sǎ
predea acest loc sfânt turcilor. Armata a intrat în Sfântul Munte şi s-a
dedat la silnicii şi distrugeri. Atunci, cei mai mulţi dintre monahi au
izbutit sǎ plece cu odoarele cele mai preţioase, dar cei ce au rǎmas - la
început cam o mie, iar mai târziu în jur de cinci sute - au suferit cele mai
cumplite chinuri din partea soldaţilor turci care au ocupat mǎnǎstirile
pustii, au transformat bisericile în grajduri şi au profonat tot ce mai
rǎmǎsese din sfintele odoare. Scopul de început al paşei Mehmed Emin
Abdulah era sǎ facǎ sǎ disparǎ toţi monahii, dar, dupǎ intervenţa
sultanului, a fost asiguratǎ viaţa pǎrinţilor, cu condiţia sǎ munceascǎ
pentru întreţinerea celor trei mii de soldaţi care s-au stabilit în Munte.
Biografiile unor pǎrinţi dau amǎnunte despre greutǎţile de nedescris pe
care le-au avut de înfruntat monahii. Turcii i-au robit pe stareţii chiliilor
din pustie şi i-au închis în turnul de la Marea Lavrǎ, într-o situaţie jalnicǎ.
Monahii erau nevoiţi sǎ slujeascǎ soldaţilor ca robi, iar sǎrǎcia a ajuns la
un asemenea grad, încât în lipsa fǎinii mâncau castane, le frǎmântau cu
ierburi şi pregǎteau pâine cu care numai cel înfometat se putea hrǎni.
Chinurile lor nu erau provocate numai de soldaţii turci, ci au suferit
nenumǎrate primejdii şi de la tâlhari şi piraţi - care veneau pentru jaf în
Athos.
Dupǎ izbucnirea rǎscoalei din Halchidica, mulţi ţǎrani, cu femeile şi copiii
au intrat în Sfântul Munte pentru a se salva. Când s-au întors în satele
lor le-au gǎsit jefuite, aşa încât s-au fǎcut tâlhari, întorşi în primul rând
împotriva aghioriţilor, care mai înainte le oferiserǎ adǎpost. Pentru pǎrinţii
din pustie situaţia era cu mult mai dureroasǎ, deoarece nicǎieri nu se putea
trǎi în siguranţǎ liniştea râvnitǎ. În fiecare clipǎ era posibil sǎ nǎvǎleasc
tâlharii şi sǎ-i loveascǎ fǎrǎ milǎ pentru a le cere bani - pe care, de bunǎ
seamǎ, nu-i aveau. Dupǎ opt ani de martiriu armata a plecat,
în sfârşit, în Duminica Tomii din 1830, lǎsând Sfântul Munte într-o stare
mai rea ca niciodatǎ în istoria sa de veacuri. Aceastǎ zi, care continuǎ sǎ
fie cinstitǎ la mǎnǎstiri pâna în ziua de astǎzi, a deschis o perioadǎ de
adevaratǎ refacere. În anii urmǎtori au revenit în Sfântul Munte monahii
plecaţi - câţi mai rǎmǎseserǎ dupǎ peripeţiile prin care trecuserǎ – şi din
cenuşa mǎnǎstirilor şi a chiliilor au început şi rǎsarǎ tinere flori
înmiresmate29.
În 1912 a izbucnit rǎzboiul balcanic în urma cǎruia Athosul a fost
eliberat de sub stǎpânirea turceascǎ. La aceastǎ datǎ, numǎrul cǎlugǎrilor
din Sfântul Munte se ridicǎ la 7754, dintre care 3615 ruşi, 3207 greci, 340
bulgari, 288 români, 252 sârbi şi 52 georgieni. La numǎrul total al
monahilor se mai adǎugau şi peste o mie de muncitori, meseriaşi şi
negustori, în majoritatea lor ruşi. De aici se vede cǎ numǎrul total al
grecilor era depǎşit cu circa 1.000-1.500 de cǎtre vieţuitorii de alte
naţionalitaţi.
1.2.5 Muntele Athos în secolul XX
Dupǎ încheierea pǎcii de la Londra -la 30 mai 1913- între Turcia şi
statele balcanice, Athosul a fost pus sub ocupaţie militarǎ internaţionalǎ.
S-au recunoscut drepturile celor şaptesprezece mǎnǎstiri principale
greceşti de la Athos şi s-a hotǎrât în acelaşi timp ca Sfântul Munte sǎ
rǎmânǎ un teritoriu autonom, neatârnat de nimeni, şi ca adunarea Sfintei
Comunitǎti Athonite sǎ-şi asigure ea singurǎ paza teritoriului Prin
Tratatul de pace balcanicǎ de la Bucureşti din 10 august 1913, teritoriul
Athosului a fost, implicit, atribuit Greciei. A crescut în putere şi
prosperitate, ajungând la apogeu în 1917. În acest an existau zece mii de
cǎlugǎri, cinci sute - şase sute de negustori şi meşteşugari, o sutǎ douǎzeci
de magazine şi ateliere şi trei companii de navigaţie. În anul 1923
protectoratul Greciei este recunoscut de marile puteri prin Tratatul de la
Londra. În 1924 s-a votat Charta (Constituţia) Muntelui Athos care
reglementcazǎ relaţia dintre Athos şi statul grec, iar în septembrie 1926
Sfântul Munte este declarat republicǎ monahalǎ ortodoxǎ cu regim
administrativ autonom. Alhosul a depins dintotdeauna, jurisdicţional şi
spiritual, de Patriarhia Ecumenicǎ de la Constantinopol, care
supravegheazǎ viaţa duhovniceascǎ athonitǎ, aprobǎ orice numiri şi
schimbǎri de stareţi şi rezolvǎ toate problemele bisericeşti mai
importante.
Astǎzi situaţia Muntelui Athos e uimitor de diferitǎ. Ultimii
douǎzeci-treizeci şi cinci de ani au fost martorii unei rǎsturnǎri uimitoare
şi neaşteptate. La începutul anilor '80, o statisticǎ înregistra dupǎ 1971
creşterea numǎrului monahilor cu aproape 200, prima creştere de acest fel
de dupǎ primul rǎzboi mondial. Mai mult decât neaşteptata creştere a
populaţiei monahale, sunt schimbǎrile atât cele vizibile, cât şi cele
invizibile, survenite în viaţa Athosului. În jurul anului 1965 probabil cǎ
nu existau mai mult decât zece-cincisprezece monahi cu studii
universitare; acum sunt câteva sute.
În acest secol toate mǎnǎstirile athonite au fost reînnoite şi
repopulate cu cǎlugǎri. Decadenţa începutǎ în ultimii ani ai Bizanţului şi
devenitǎ aproape universalǎ la Athos se încheiase. În prezent Sfântul
Munt acelaşi timp grec, prin majoritate şi limbǎ, şi ecumenic, prin compoziţie
e este şi influenţǎ, un far şi o forţǎ modelatoare pentru întreaga lume ortodoxǎ, şi
în dincolo de ea.
1.3 Organizarea Sfântului Munte
La 10 mai 1924 republica monahalǎ a Muntelui Athos a convenit
cu guvernul statului grec asupra unei "Charte constituţionale".
Recunoscând faptul cǎ Muntele formeazǎ o parte a teritoriului Greciei,
Charta afirmǎ suveranitatea internǎ a comunitǎţii. Statul e reprezentat de
un guvernator
numit, cu sediul la Careia, centrul administrativ al Athosului, şi
responsabil pentru menţinerea ordinii publice.
Din 1926, Grecia nu a mai tratat teritoriul Athosului ca un teritoriu
sub tutelǎ, ci ca unul anexat, luând din ce în ce mai multe mǎsuri de
îngrǎdire a autonomiei acestuia, iar din 1945 trateazǎ Athosul ca un
teritoriu asupra cǎruia îşi exercitǎ deplina sa suveranitate.
În Athos se aflǎ douǎzeci de mǎnǎstiri mari, zise împǎrǎteşti, care
conduc tot Muntele, aşezate pe malul sau aproape de malul marii, în jurul
Peninsulei, şi care şi-au împǎrţit Muntele în porţiuni sau moşii aproape
egale. Mǎnǎstirile sunt singurele proprietare de pǎmânt, singurele care au
dreptul de a-1 închiria la cei mici - schituri, chilii, colibe; singurele care
au toate drepturile politice, singurele care au câte un deputat în
parlamentul Muntelui. Dintre acestea şaptesprezece sunt greceşti, una
ruseascǎ, una sârbeascǎ şi una bulgǎreascǎ. Numai, noi, românii, nu avem o
mǎnǎstire proprie, cu toate cǎ am fǎcut cele mai multe donaţii în Athos.
Mǎnǎstirile se pot împǎrţi în grupuri de câte zece, dupǎ locul în care sunt
aşezate, şi anume:
♦ pe malul apusean, începând de la nord spre sud, avem
mǎnǎstirile: Zografu (bulgǎreascǎ), Constamonitu, Dohiaru,
Xenofont, Russikon (ruseascǎ), Xeropotamu, Simon Petra,
Grigoriu, Dionisiu si Sântul Pavel;
♦ în partea de rǎsǎrit avem mǎnǎstirile: Hilandar (sârbeascǎ),
Esfigmenu, Vatoped, Pantocrator, Stavronichita, Iviru, Cutlumuş,
Filoteu, Caracalu şi Marea Lavrǎ.
Dependinţele celor douǎzeci de mǎnǎstiri se împart potrivit Chartei
constituţionale în urmǎtoarele categorii:
1. schituri cu regim de "lavre" propriu-zise (opt la numǎr);
2. schituri cu viaţǎ de obşte (numai unul, de mari dimensiuni, cel
românesc);
 3. chiliile;
4. colibele şi sihǎstriile.
Schiturile propriu-zise (skete) sunt comunitǎţile al cǎror sistem de
organizare urcǎ pânǎ la începuturile istoriei monahismului. Întemeietorii
vietii sketiote sunt Sfinţii Macarie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen şi
celelalte figuri din Patericul egiptean. Aceastǎ formǎ de viaţǎ a apǎrut
relativ recent la Athos (1572), este un fel de sat monahal, alcǎtuit din mai
multe case cu unui pânǎ la cinci sau şase monahi, grupate în jurul unei
biserici centrale. Fiecare casǎ din componenţa schitului se aflǎ sub
conducerea unui batrân (gheron) care poate sǎ aibǎ sau nu unul sau mai
mulţi ucenici sau ascultǎtori. Asemenea tuturor dependinţelor, sketioţii
trebuie sǎ se susţinǎ pe ei înşişi. Schiturile sunt lipsite de dreptul de
proprietate asupra terenurilor pe care sunt construite, nu au nici un drept
politic, nici un deputat, cu toate ca populaţia unora e foarte însemnatǎ.
Schiturile cu viaţa de obşte sunt o ficţiune juridicǎ din secolul
trecut, fiind în principal un rezultat al invaziei de monahi ruşi. Aceste
schituri erau de fapt mǎnǎstiri cu viaţǎ de obste. Ele însele nu purtau titlul
de "mǎnǎstire,"  nici pe cel de "egumen" pentru întâi - stǎtǎtorii lor, deşi
aceştia din urmǎ îşi conduceau comunitǎţile ca niste adevǎraţi egumeni.
Chiliile se aflǎ între sihǎstrii şi schiturile propriu-zise. Sunt clǎdiri
separate sau complexe de clǎdiri, care nu aparţin nici unui schit, nici unei
mǎnǎstiri, dar sunt foarte asemǎnǎtoare caselor ce alcǎtuiesc un schit şi
aproximativ de dimensiunea lor. Chiliile adǎpostesc un monah cu cǎţiva
ucenici aflaţi sub ascultarea sa. Însǎ, spre deosebire de un schit, chilia e
dependentǎ, cu excepţia chiriei pe care o datoreazǎ mǎnǎstirii pe al cǎrui
teren se aflǎ. Adeseori, ele funcţioneazǎ de fapt ca niste "mini -
mǎnǎstiri", comunitǎţi complete practicând viaţa comunitarǎ sub
ascultarea unui singur bǎtrân. De obicei, cele mai mari chilii numǎrǎ între
cinci şi opt monahi, iar cele mai mici numai unul singur30. Originea lor
poate sǎ fie foarte veche, mai veche poate decât a mǎnǎstirilor. Însǎ,
împrejurǎrile istorice le-au oprit a se dezvolta şi le-au redus la starea de
mici filiale cu existenţǎ foarte precarǎ. Stareţul chiliilor închiriazǎ
bucǎţica de pǎmânt din jurul locuinţei sale de obicei pe viaţǎ socotindu-se
însǎ proprietar al chiliei, având dreptul sǎ lase chilia ca moştenire vreunui
ucenic, care la rându-i o poate transmite altuia dacǎ acesta poate plǎti
chiria. În realitate, mǎnǎstirea stǎpânǎ uzeazǎ de proprietatea ei cum vrea,
urcǎ chiria dupǎ plac, adesea o evacueazǎ cu forţa sau o desfinţeazǎ. În
general chiliile sunt foarte exploatate de stǎpânele lor, n-au nici un drept
politic şi n-au alt recurs decât la Dumnezeu,
Colibele sau sihǎstriile se concentreazǎ în principal în extremitatea
sudicǎ a Peninsulei, în "pustiile" Karelia, Katunakia şi Sfânta Ana cea
Micǎ. Pustnicii de aici trǎiesc în peşteri, în cocioabe fragile sau în clǎdiri
solide unde locuiesc batrânul cu unul sau doi ucenici. Sunt lipsite de
bisericǎ şi sunt închiriate de mǎnǎstiri.
Peşterjle au ceva înrudit şi cu chiliile, întrucât unele au biserici, şi
cu colibele când n-au biserici şi sunt adesea simple vizuini, cu totul
ascunse de ochiul lumii.

1.4. Careia - Capitala Sfântului Munte

Capitala administrativǎ a Muntelui Athos se afla la Careia
(Kαрυές / Kαρυαι) pe coasta de nord a Peninsulei. Dupǎ tradiţie a fost
construitǎ în secolul IV de Constantin cel Mare, însǎ, a fost distrusǎ de
Iulian Apostatul. Mai târziu a fost reconstruitǎ de împǎratul Nichifor
Focas. Din punct de vedere istoric era o formǎ separatǎ de comunitate
monasticǎ. Înainte de secolul XI Careia se numea "Arcaia Catedra"
(Vechiul Scaun) sau "Catedra ton Gueronton" (Sediul Bǎtrânior) sau
"Marele Centru". În secolul XI se numea "Lavra de la Careia" pânǎ când în
1394 în al treilea Tipicon al Muntelui Athos, care a fost redactat, se aflǎ
deja ca "Schitul de
la Careia". Stareţul Lavrei de la Careia - aşa zisul Mesi - a deţinut titlul de
Protos, conducǎtorul Adunǎrilor.
Careia este locul Comunitǎţii Sfinte31 a Muntelui Athos şi al Sfntei
Epistasii32, ca şi al delegatilor celor douǎzeci de mǎnǎstiri, de asemenea
are un numǎr de autoritaţi şi servicii precum guvernatorul civil, secţie de
poliţie, poştǎ, birou al organizaţiei telecomunicaţiilor din Grecia şi
policlinicǎ. Faimoasa Şcoalǎ Athoniada este de asemenea la Careia. Un
aspect important al vieţii din Careia este istoria pieţelor şi atelierelor de
lucru ale sale. La un anumit timp piaţa din Careia s-a numit "Parisul
Chalcidelor". La începutuI secolului X Careia era o piaţǎ în care se
desfǎşura un numar considerabil de afaceri. La câteva ocazii acest lucru a
cauzat disturbǎri în acest loc sfânt şi problemele au trebuit sǎ fie rezolvate
prin intervenţia Patriarhiei Ecumenice. Sub conducerea turceascǎ existǎ
evidenţa de schimburi, de comert, într-un numǎr mare de articole. Secolul
XX poate fi descris ca şi era de aur a dezvoltǎrii progresului firmelor şi a
stabilirii comerţului într-o gamǎ variatǎ de produse de cǎtre cǎlugari.
Dezordinile care au rezultat au dus la luarea unor variate decizii, fiind
restricţionate aceste practici de cǎtre Sfânta Comunitate şi de cǎtre
Patriarhie, dar fǎrǎ ca acestea sǎ fie aplicate în practicǎ. Tradiţionalul târg
sǎptǎmânal în aer liber şi târgul anual de schimb din 15 august treptat au
scǎzut din importanţǎ şi au cǎzut în desuetudine.
Fǎrǎ îndoialǎ, cea mai importantǎ clǎdire din Careia este Biserica
din Protaton -dedicatǎ Adormirii Maicii Domnului - care este, de
asemenea, cea mai veche bisericǎ de pe Sfântul Munte. Ca stil, biserica
este o bazilicǎ cu trei nave, cu adǎugarea ulterioarǎ a unei nave laterale.
Istoria acestei arhitecturi a bisericii se extinde începând cu secolul X pânǎ
la mijlocul secolului XX - data celei mai recente restaurǎri. În naos se aflǎ
douǎzeci de strane unde stau reprezentanţii celor douǎzeci de mǎnǎstiri
ale Sfântului Munte, când se adunǎ la Careia. Deasupra fiecǎrei strane se
aflǎ icoana cu hramul mǎnǎstirii respective. Figuri ca loan Magistratul,
fratele împǎratuIui Nichifor Focas şi Ioan Iberas au fost binefecǎtorii
Protatonului şi au adus aici multe comori. Dupǎ incendiul din 1920
peretele pictat al bisericii de cǎtre primul artist al şcolii Macedoniene,
Manuil Panselenus, a fost scos afarǎ la începutul secolului XIV. În 1791
clopotniţa a fost construitǎ pe fundaţia anterioarǎ. Cu trecerea timpului
clǎdirea a început SǍ arate urme evidente de avarii serioase, ceea ce a
necesitat restaurarea acesteia. Aceastǎ muncǎ a început în 1955 şi s-a
încheiat prin salvarea faimosusui perete pictat, fǎrǎ a crea nici o
problemǎ. Icoanele din bisericǎ a Sfintei Fecioare cunoscute sub numele
de "Axion Esttn", adicǎ "Cuvine-se cu adevǎrat" şi a "Sftintului
Antifon" sunt renumite în lumea onodoxǎ. Vestita icoanǎ fǎcǎtoare de
minunini "Axion Estin" stǎ pe un tron la rǎsǎritul Sfintei Mese şi este
îmbrǎcatǎ în argint şi aur. În faţa ei a cântat odinioarǎ Arhanghelul
Gavriil frumoasa cântare "Cuvine-se cu adevǎrat..." învǎţând pe cǎlugari
cǎ aşa se cuvine sǎ laude pe Maica Domnului. În pridvor se aflǎ o candelǎ
care stǎ permanent aprinsǎ lângǎ mormântul unde sunt îngropaţi monahii
ucişi de Ioan Beccos, Patriarhul latin de Constantinopol, în anul 1204. Se
mai gǎsesc la Careia 82 de manuscrise, primul tipic scris pe piele de
berbec, cruci, cruci pectorale, veşminte preoţeşti, icoane, etc.

1.5 Administraţia
Administraţia Sfântului Munte, de-a lungul istoriei sale de secole,
de când viaţa monasticã a fost oficial organizatã prin intervenţia
Tipiconului dat de împǎratul Ioan Tsimiskes în 972 pânǎ în prezent, a fost
totdeauna guvernatǎ de cǎtre un organ juridic, politic şi eclesiastic. Acest
lucru poate fi vǎzut chiar din decretele imperiale, din documentele de la
curtea sultanului, de reguli generale ale Patriarnului Ecumenic şi din
legislaţia subsecventǎ.
 Astǎzi, prin virtuteaTratatului de la Suvres din 10 august 1920,
care a fost ratificat prin Tratatul de la Lausane din 24 iulie 1923,
Muntele Sfânt este sub suveranitatea Greciei. În termeni spirituali,
Muntele Athos este sub jurisdicţia directǎ a Patriarhiei Ecumenice. Toţi
cei care duc viaţǎ monasticǎ aici primesc cetǎţenie greacǎ imediat ce
sunt acceptaţi ca novice.
Sfântul Munte este administrat, conform statutului, de cǎtre cele douǎzeci
de mǎnǎstiri. Administratia Muntelui este fǎcutǎ de cǎtre reprezentanţi ai
mǎnǎstirilor care alcǎtuiesc Sfânta Comunitate. Nu este permisǎ absolut
nici o schimbare în sistemul de administraţie sau în numǎrul mǎnǎstirilor
ŞI nici în ierarhia lor sau în poziţia lor în ceea ce priveşte dependinţele.
Este interzis ca eterodocşii şi schismaticii sǎ locuiascǎ în SfântuI
Munte.
Din partea guvernului grec este numit un guvernator civil, ca organ
de stat, cu sediul in Careia, ale cǎrui drepturi şi îndatoriri sunt determinate
prin lege. El este în exclusivitate responsabil pentru menţinerea ordiniii
publice şi a securitǎţii. El are sub subordinea sa un organ de poliţie şi un
pluton de militari care asigurǎ ordinea şi pǎzesc mǎnǎstirile împotriva
rǎufǎcǎtorilor şi a celor ce încearcǎ sǎ tulbure liniştea Muntelui sau sǎ
înstrǎineze obiecte de valoare. Guvernatorul, ca reprezentant al puterii de
stat, face legǎtura între organele bisericesti ale Athosului şi guvernul grec.
Este numit printr-un decret legislativ elaborat de Ministerul Afacerilor
Externe, pe timp de patru ani,şji este recunoscut de Comunitatea Sfântului
Munte prin înmǎnarea unui toiag de cǎtre stareţul Mǎnǎstirii Lavra33.
Atribuţiile guvenatorului se întind nu numai asupra acelor chestiuni
care privesc ordinea publicǎ şi securitatea, dar şi la respectarea Chartei
Sfântului Munte. De asemenea atrage atenţia Comunitǎţii Sfinte asupra
încǎlcǎrilor, abaterilor comise de orice autoritare monasticǎ de pe Athos.
Guvenatorul intrǎ în contact direct cu Comunitatea Sfântǎ şi celelalte
autoritǎiţi monastice prin corespondenţǎ. În cazul absenţei sale sau în
cazul unor piedici în exercitarea îndatoririlor sale, secretarul sǎu
actioneazǎ în numele lui.
Subordonate celei de a doua dintre autoritǎţile Muntelui Athos,
adicǎ autoritǎţii administrativ-monastice, având ca scop pǎstrarea în
siguranţǎ a autoadministrǎrii de care se bucurǎ Muntele Sfânt, sunt
organele administrative individuale şi organele colective ale fiecǎreia
dintre cele douǎzeci de mǎnǎstiri, numite împǎrǎteşti şi patriarhale.
Mǎnǎstirile, în numǎr de douǎzeci, se numesc împǎrǎteşti şi
patriarhale pentru cǎ fie au fost fondate, fie au fost sub protecţia
împǎraţilor sau a patriarhilor şi stavropegice pentru cǎ se aflǎ în ele o
cruce special trimisǎ de Patriarhia Ecumenicǎ. Aceste mǎnǎstiri sunt
gradate în urmǎtoarea ordine ierarhicǎ, care nu poate fi schimbatǎ:
1.MareaLavrǎ,fondatǎ în 963;
2.Vatoped, fondatǎ în 972;
3.Iviru, deasemenea fondatǎ în 972;
4.Hilandar, fondatǎ în 1197(sârbeascǎ);
5.Dionisiu, fondatǎ în 1375;
6.Cutlumuş., fondatǎ în secolul al XII-lea;
7.Pantocrator, fondatǎ în 1363;
8.Xeropotamu, fondatǎ în 970;
9.Zografu, fondatǎ în 973 (bulgǎreascǎ);
10.Dohiaru, fondatǎ în 970;
11 Caracalu, fondatǎ în secolu XI;
12.Filoteu, fondatǎ la sfârşitul secolului al X-lea;
I3.Simon Petra, fondatǎ în prima jumǎtate a secolui al XlV-lea;
14.Sfântul Pavel, fondatǎ în a doua jumǎtate a secolului al X-lea;
15.Stavronichita, fondatǎ în 1541;
16.Xenofont, fondatǎ la sfârşitul secolului al X-lea;
 17.Gregoriu, fondatǎ înainte de mijlocul secolului al XIV-lea;
18.Esfigmenu, fondatǎ la sfârşitul secolului al X-lea;
19.Sfântul Pantelimon (Russikon), fondatǎ în secolul al X-lea
(ruseascǎ);
20.Constamonitu, fondatǎ în secolul al XI-lea.
La începuturi aceste mǎnǎstiri erau împǎrţite în chinoviale şi
idioritmice, depinzând de felul în care erau organizate şi administrate.
Astǎzi continuǎ nu numai sǎ se autoguverneze, în concordanţǎ cu
prevederile regulamenteior lor interioare, care sunt votate de manastirile
însele şi ratificate de Sfânta Comunitate, autoritatea supervizoare, dar îşi şi
administreazǎ proprietǎţile şi afacerile financiare. Astǎzi toate
mǎnǎstirile de la Sfântul Munte, fǎrǎ excepţie, sunt chinovii.
Dependinţele mǎnǎstirilor sunt: schiturile, chiliile, sihǎstriile şi colibele.
Schiturile sunt în numǎr de doisprezece, dintre acestea patru sunt
chinoviale şi opt idioritmice. Urmǎtoarele sunt chinoviale (cenobitice):
1) Schitul Adormirii Maicii Domnului (Bogorodiţa), al Mǎnǎstirii
Sfântul Pantelimon;
2) Schitul Profetului Ilie, al Mǎnǎstirii Pantocrator;
3) Schitul Sfântul Ioan Botezǎtorul, al Mǎnǎstirii Vatoped;
4) Schitul Sfântul Andrei, al Mǎnǎstirii Vatoped.
Schiturile idioritmice sunt;
1) Schitul Sfânta Ana, al Mǎnǎstirii Marea Lavrǎ;
2) Schitul Sfintei Treimi - Cavsocalivia - al aceleiaşi mǎnǎstiri;
3) Schitul Sfântul Ioan Botezǎtorul, al Mǎnǎstirii Iviru;
4) Schitul Sfântul Dimitrie al Mǎnǎstirii Vatoped;
5) Schitul Sfântul Pantelimon, al Mǎnǎstirii Cutlumuş;
1) Schitul Naşterea Maicii Domnului - Noul Schit - al Mǎnǎstirii
Sfântul Pavel;
6) Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu - al aceleiaşi mǎnǎstiri;
 8) SchituI Bunei Vestiri, al Mǎnǎstirii Xenofont.
Fiecare schit trebuie sã-şi menţinã neschimbatã organizarea şi
administrarea sa, stabilitã pentm el de regulamentele interioare aprobate
de mãnãstirea conducãtoare, care nu trebuie sã fie în contradicţie cu
prevederile Chartei Sfântului Munte.
Chiliile sunt un fel de aşezãri monastice agricole, fiecare fiind
locuitã de un cãlugar mai bãtrân care este denumit gheron. Se obişnuieşte
ca alţi doi cãlugãri sã-l însoţeascã şi aceştia trei pot accepta alfi trei novici
sau discipoli, dar nu este permis ca numanil lor sã depãşeascã aceasta

Colibele şi sihastriile sunt locuri sfinte apar{inSnd manastirii

conduc&toare In care un caiugar, de obicei, duce viaTd monahali
depinz&nd de mila mSnastiriior ?i de roadele pSmantului.
Organele administrative individuale ale manastirii §i dependin(ele
lor includ stareful (in cazul mfinastirilor). Starelul este ales pe via(3 51
trebuie sa fie:
a) moral, foarte pios, cu un comportament impecabil, sa aiba sjtiin^
leologica, o culture generals, 51 capacitate de administrare;
b) saaibacelputinpatruzecideani;
c) sa fie tuns fn SfSntul Munte, fiind preferat un cfilugar care a fost
In registruJ manastirii zece ani sau mai mult;
d) sa nu fi fost condamnat la delapidarea proprieta(ii manastirii,
Unde fra[ia manastirii descopera ca nu exists nici un candidat
printre ei cu calific&rile prevazute In mod expres de Charta, este permis
ca once monah din Athos care este considerat corespunzdtor sa fie stared
al manastirii. El este ales printr-un scnitin secret de catre to^ fratii
manastirii, care sunt calugan de ceJ pu(in $ase ani tncepand cu tunderea
lor. 0 copie a procesului verbal a alegerii este trimisa Comunita(ii Sfinte,
astfel incSt s5 poata fi insialat In concordant cu obiceiul §i pentru
notificarea Patriarhici Ecumenice,
Starctul, ca parinte spiritual, exercita singur o putere spirutuala
asupra fratUor din manastire. El supravegheazfi, ca sa spunem a§a, starea
lor spirituals, ii fereste de orice divergent cfilauzindu-i pe calea cea
dreapta prin tnvatatura 51 exemplul viejii sale, spre fmplinirea voca(i£i lor.
Pentru acest motiv fra(ii s$d monahi ii datoreazfl ascultare §i respect, tn
exercitarea puterii sale administrative trebuie sa conlucreze cu ComitetuJ,
aceasta £nseamn& ca nu poate sa intreprindfi nici o ac(iune fard sa ob(ina
parerea Comitetului $i acesta la randul Jui nu poate face nimic fard sa
obtina aprobarea staretului. Pentru acest motiv stare{uJ 51 Comitetul,
Impreuna, constituie autoritatea executiva pentru deciziile Consiliului
Batranilor- Sub nici o forma nu este permisa concentrarea tuturor
puterilor administrative in mainile stareţului sau uzurparea de catre acesta
a drepturilor Comitetului sau a Consiliului Batranilor,
Organul individual ui cazul schiturilor este dicaios. Pentru a fi
vrednic pentru aceasta func(ie, un calugar trebuie sa fie unul dintre
batranii colibelor, care se distinge prin meritele sale $i prin capacitatea sa
de administrare, in ochii mana^tirii conducfitoare. Dicaiosul este ales fa
inceputul lunii mai de catre batranii colibelor si mandatul sau este de un
an. Indatoririle Tui sunt de a locui intr-o cas^t si nu in coliba sa T de a
rSspunde pentru ordinea interioarfl a schitului, de a primi oaspe(ii, de a
oficia slujbde din biserica, de a ft atent iinpreuna cu consilierii la
comportamentul tuturor membriJor schitului avertizSndu-i si sfStuindu'i
sa denun(e pe aceia care sunt recalcitrant si incorigibili Sinodului
Batranilor si prin aceasta manasttrii conducatoare si de a raspunde de
pastr^eatn siguranfa a comorilor sfinte, vaselor, vesmiotelor, c3r(ilor §i a
tuturor ftbiectelor de valoare ale sohitului in general.
 Organele administrativ-colective ale manastirilor si dependintelor
mai includ ComitetuI s.i Consiliul Batranilor In manastirile conducatoare
si constfierii §i Sinodul BStranilor in schituri, Comitetui are doi sau trei
membri care provin din Consiliul B&trSnilor si au mandat de un an.
Comitetul intotdeauna fucrea23 impreuna cu staretul, care este
presedintele sau 51 Impreuna cu el esie responsabil de administrarea §i
managementul manastirii. Candida^, pentru a deveni membrii ai
Consiliului Bairanilor, trebuie s3 se distinga prin moralitatea lor $i
capacitatile administrative. Se prefers aceia care au ceva pregfitire
teologica ^i orice forma de educate generaia^ Detaliiie degerilor sunt
continute in regulamentele interioare ate fiecarei manfistiri. Cei care sunt
aJe$i de{in aceasta funcjie pe viafa, cu excepfia cazului In care $i-o pierd
ca rezuitat a unei condamnari pentru vreo nelegiuire. In cazul in care
stared dupa 0 prima $i 0 a doua avertizare consemnate fn procesele
verbale nu uidreaptS lucrul despre care s-au fScul plangeri, el este eliberat
din funcfie daca aceasta este dorin^a a doua treimi dintre membrii
Consiliului Batranilor. AJtfel, dacft aceasta nu este dorin(a majoritfliii
ob$tei monahale Comunitatea Sfania este invitatf sa solulioneze disputa,
dat flind faptul c4 aceasta este autoritatea supreme care supervizcazS
respectarea fldela a Cbanei Sfantului Munte.
Membrii Comitetului 51 membrii ConsiJiului Batranilor trebuie sa
dea un exempJu de via(3 chinovitica oferind kc(ij in practice despre
saracie si dragoste, ingrijind bolnavii $i batranii gi aratand in primul rand
deplin respect pentru autoritatea institu(iilor monastice.
Consiiierii din fiecare schit sunt in numfr de doi p£na la palm.
JumState sunt ale§i in acela^i fel in care sunt alesi dicaio^ji, 51 cealaJta
jumStatc de catre manastirea suveranft. Unde sunt doi consUieri mandatuJ
lor este de un an. Unde totusj sunt trei, unul sau mai mulli sunt inlocui^
in fiecare an. Unde sunt patru consilieri, fie doi, tie to{i patru T sunt
lnloc e. Acesta se gase$te In trei sau patru pSrp, fiecare consilier finand una
ui(i rn dintre ele. Dicaiosul §i consilierii Irebuie sa Jucrcze impreunfi pentni a
conco promova interesele schitului lor. Orice act unilateral, altul dec&t
rdant indatoririle lor nu poate f! considerat valid. Toate afacerile de o oarecare
cu important pentni schit sunt prezentate Sinodufui BatrSnilor, dar
practi deciziile sale trebuie aprobate de manasrirea conducatoare.
ca Se includ de asemenea printre organele administrative generate de
fiecar la SfBntuI Munte si Sfanta Comunitate sau Cbinotita^Sflinta Epistasie 51
ui Sinodul Extraordinar al celor douazeci de membri.
schit. Sfanta Comunitate, care are sediul la Careia, este un organism de
Fieca sine-statator 51 are in components un reprezentant al ficcareia dintre cele
re douazeci de m&nflstiri. Acegti reprezentanti sunt aleji fiecare de catre
schit mSna^tirile de la care provin, Jn conformitaie cu regulamentele interioare
are ale respectivei manastiri, eel mai tSrziu pSnfl la sf£r§itul primclor doua
sigihu saptama^ii a lunii ianuarie a fiecarui an. Candidatii la funcjia de
l sa"u reprezentant trebuie s3 provha dintre fra^ii de la manastire, sft aiba eel
care li pu{in treizeci de ani $i $& fie cunoscufi pentru viafa lor morale flind
poarta preferati aceia cu pregatire teologicfi. MandatuI lor este de un an, iar
numel acesta poate fl extins daca mSnastirea Ti realege, Cel dintSi dintre ei se
e sj nume^te "Protosul SfSntului Munte". El este ales din primele cinci
pc manastiri: Lavra, Vatoped, Iviru, Hilandar 51 Dionisiu gi este eel mai mare
acela conducator al Sflntului Munte Athos, Comunitatea Sfanta se tntalne^te in
al sesiuni ordinare de trei ori pe saptamana §i tn sesiune extraordinary cand
mana este nevoie. Din acest motiv reprezentan^ii loeuiese tn Careia, aslfel incSt
siirii sa poata participa la toate gedinple. $edin(ele au loc dacfi doufl treimi din
condu reprezentanti, adicS paisprezece, sunt prezen[h Guvematorul SiSntului
catoar Munte poate participa la aceste ^edinte daca este invitat
 Al doilea organ de conducere al Alhosului este Sfanta Epistasie,
alcatuita din cinci membri, in acest sens cele doudzeci de manastiri sum
imp&rtite in cinci grupe de cate patru, fiecare dintre acestea fBcandu-si
stagiul la Sfanta Epistasie limp de un an din cinci in cinci ani, mai exact
de la 1 iunie la 31 mai, Epistatul manastirii principale este numit
protoepistat $i prezideazS Sfanta Epistasie, 51 ca simbol al puterilor sale
poarta toiagul protosului( starepolui )- Cele cinci gnipe menjionate mai
sus sunt:
■ Grupa A - Marea Lavra, Dohiaru, Xenofont si Esfigmenu;
■ Grupa B - Vatoped, Cutlumus, Caracalu ^i Stavronichita;
■ Gnipa C - Iviru, Pantocrator, Filoteu §i Simon Pelra;
m Grupa D - Hilandar, Xeropotamu, Sfantul Pavel §i Grigoriu;
■ Gnipa E-Dionisiu, Zografu, Sfanlul Pantelimon gi
Constantimonitu.
Epistap'i locuiesc tot in Careia, dar pot fi absent pe r£nd 51 m
ordinea ierarhiei, cand indatoririle o cer. Protoepistatul nu poate Iipsi ei
insu§i de la sediul s3u, Epistapi sunt egaJi intre ei $i protoepisfatul este
primul intre parinfi. Deciziile sunt luate cu o majoritate de voturi,
Chestiunea este adusS tn fata Sfintei ComunitS{i pentru a lua o decizie.
Grice hotarare a Sfintei Epistasii, care e luata fara §tiin[a unuia dintre
membrii ei este invalida. Printre indatoririle ei se numara 51 acelea ale
administrarii corespondenfei Sfintei Comunitay $i a punerii sigiliului pe
aceasta. Sigiliul Sfintei Comunitafi are in centru imaginea Sfintei
Fecioare, fiind acordat cu fiecare ocazie noilor epistafi in concordanla cu
ordinea stability din vechime si este de asemenea &npar(itd in patru parti,
dintre care fiecare epistat pastreaza una. SfSnta Epistasie este
responsabila de asemenea pentru cura{enia si repara(ii]e strazilor din
Careia §i pentru iluminatul lor, pentru reaJizarea inspectiilor de sanatate
publics, pentru stabilirea preturilor la alimente, pentru asigurarea unui

41
 comportament decent, prin interzicerea cantatului pe str&zile principale,
pentru monitorizarea orelor de deschidere ale magazinelor. in cele din
urma administreaza fondul comun pe responsabilitatea maoastirilor.
Sinodul Extraordiiiar al celor douazeci de membrii se compunc din
starefii §j cooducatorii celor douazeci de nianastiri. Acesta se lntalne^te
de douft ori pe an, la cincisprezece zile dupa Pa^ti 51 pe 20 august, Sinodul
este organul suprem legislativ 51 judicial al SfHntului Munte- Toate
problemeJe spirituale sunt supuse Patriarhiei Ecumenice in calitate de
curte suprema. Aceasta aproba de asemenea prevederile regulamentare
care au caracter spiritual ?i sunt votate de Sinodul Extraordinar.
Tocmai prin aceste metode de organizare gi administrare a Sf&ntului
Munte sunt pastrate cu precizie lini^tea, rabdarea, ascultarea, smerenia,
ordinea 51 disciplina generala, care ar trebui s3 prevaleze pe Muntele
Athos.
 CAPITOLUL II
Mãnãstirile Athonite

2.1 Cele douãzeci de mãnãsstiri ale Athosulul

2.U Marea Lavrã
Manfetirea Marea Lavra (Iep6 Movfi xrt<; MeyiorT^ Aorupcu; ) este
cea dint£i mSnastire cu via(fi de obs.te din SfSntuI Munte, Este situata in
partea sud-estica a Peninsulei Athos fntr-un loc numit Melana, un loc
unde se gasesc fragmente ale monumentelor care ne aduc Inapoi Tn era
precre^tinfi, §i a fost ctitorita de SfSntul Atanasie Alhonitul, originar din
Trapezund, in 963. Cu permisiunea Jnipflratului Romanos al Il-lea,
Atanasie a inceput sa construiasca anumite lucrari. La pu[in timp,
prietenul sau Nichifor Focas ajunge imparat (963-969) sprijinindu-1 in
continuarea lucrarilor. Prima data a fost construit catoliconul (biserica
mare), Multe na(ii au venit s3 ducS o viaja monastica sub conducerea
Sf&ituJui. Politica de sprijin a lui Focas a fost continuata de urma^ii sai
loan Tsimiskes (969-976) 5i Vasile al II-lea Bulgarocon (ucigatorul de
bulgari).
Marea Lavra este cea mai veche manSstire athoniia, iar Sfantul
Atanasie este primul care a uitrodus sistemul chinovial, care devine felul
viefuirii monastice prin excelenfa. Dupa moartea lui Atanasie, conducerea
Lavrei a fost preluata la ordinul SfSntului de catre ctitorul Manastirii
Iviru, SfSntul loan ji de patricianul Nichifor Uranus. Man^stirea se afla
tntr-o perioada de tnflorire ?i treptat a adunat multe donafii. Ea primea un
dar anual In monezi de aur stabilit de tmpara^ii Focas &i Tsimiskes, Vasile
al II-lea a dat mdndstirii o insuia Ianga Schiatos. Treptat, Manastirile
SomatoUj Monoxyltou ji Amalfitans au intrat in posesia sa.
 Primul hram aJ manastirii a fost nJ$wa Vestire". Mai taYziu s-a ales
ca al doilea hram "Sfdntul Atanasie Athonitul", clitor fondator, praznuit Ja
5 iulie 51 al cSrui morm&nt se afia fn pridvorul bisericii man. Hramul
Manfistirii Lavra este o zi de mare sSrb&toare, la care iau parte to|i starefii
celor dou^zeci de manastiri gi siha§trii din jumJ v^rfului Athos.
Raidurile pirajilor au dus la un colaps al organizarii $i pbvara
iaxelor asupra manastirii, date pe limpul ocupapei turcesti, a contribuit la
declinul sSu. A fost chinovie pdnfl !n secolul XIV. Din acest secol S-a
transformat Intr-o manSstire idioritmica, ceea ce a dus Ja urmarea unui
tipicon propriu similar cu eel al mSnfistirilor din Palestina, fn anu! 1574 la
interventia Palriarhului Alexandriei Silvestru, m^nastirea a revenit la felul
chinovial de viata, pentru a deveni idioritmicfi din nou in 1670.
Manastirea nu a fost ars2 niciodaia,
Incinta mareat^ a m^nastirii are in mijloc biserica mare, trapeza
(sala de mese) originala din timpul Sfgntului Atanasie $i ^aptesprezece
paradise, Cl&direa originala a bisericii dateazS din 963, dar istoria
constructiei a irecut printr-un numfir de faze subsecvetite. Picturile sunt
realizate de Teofan al Cretei care a aparfinut §colii Cretane. Biserica are
dimensiuni enonne, vechi, reparate, cand mai radical, cand mai
superficial, dupfl epoci si damicia ctitorilor. Tradipa spuiie ca sf&ita masa
este zidita pe locul unde a cazut Sf^ntul Atanasie de pe schela %\ a murit
De o parte si de alta a pridvorului se gasesc doi chiparosi colosali sadip,
dupa tradi(ie, de insu^i Silntul acum zece secole. jn afara moa^telor
Sf&itului Atanasie aflate in partea de sud a pridvorului, biserica mai
ad&poste$te racle cu numeroase moa^te de sfinti, precum: capul SiSntuIui
Vasile eel Mare, Andrei Sinaitul, Grigorie Luminatorul Armeniei, Mihail
ai Sinadelor, loan Cucuzel ^i Evstatie; mSna Sf9ntulut loan Gur£ de Aui,
Andrei Criteanul, o bucata din SfSntul Lemn al Crucii §i multe alteJe, fn
chilia unde s-a nevoit Sfaritul Atanasie a fost amenajat un paracTis, unde
se pastreaza crucea mare de plumb pe care Cuviosul o puna pc piept si
toiagul lui de fter cu care conducea obstea si izgonea pe diavol- In acest
paraclis se savfirs.esc tunderile in monahism. !n afara catoliconului se afla
fialul34, eel mai mare din Muntele Athos. Pe lflngS cele saptesprezece
paradise din incinta, mfinastirea mai are nouasprezece paradise in afara
ei.
fn paradisial de la poarta manastirii se afla icoana "Cucuzeiisa"
tnaintea cfireia se ruga s.i cSnta Sfantul loan Cucuzel. Pestera m care a
sihastrit SfSntul se afla aproape de Lavra, iar craniul lui se pistreaza in
biserica, Nicolae Mavrocordat costruie^tc alt paraclis in 1716, sub poartfi,
in cinstea icoanei miraculoase "Parttirita", Iucratfi in fresca. La iegire din
incinta se afla paraclisul zidit tot de Nicolae Mavrocordat in anul 1719,
care adaposte^te icoana facatoare de minuni numita "Iconomisa" adicd
"Econoama".
In ManSstirea Marea Lavrfl se afla una din cele mai mari 51 mai
bogate biblioteci din SfSntul Munte, care contjne aproape 2,116
manuscrise, 20.000 de ca'rtj tiparite ?i 100 de manuscrise in diferite limbi
strflirie. Dintre cele 2.116 manuscrise de mare valoare, 470 sunt pe
pergament gi 50 suluri de papirus,
Alaturi de biblioteca se afla tezauruf manastirii, tot asa de bogat in
odoare vechi sj obiecte de metal prejios de mare valoare, Printre acestea
amintim 17 Evangheliare cu miniaturi, ferecate in aur §i argint. Apoi
poseda sacosul, mitra si caVja imperiala a lui Nichifor Focas, multe icoane
vechis sfinte vase, cruci sculptate gi sfinte moaste.
Dependintele Manastirii Marea Lavrft sunt SchituriJe: loan
Botezatorul, Sf&ita Ana si Cavsocalivia, gi chiltile: SfSnta Ana,
Katounakia, Karoulia, Kerasia, Mylopotamus, SfSntul Nil, SfSntul Petra
Athonitul, SKntul Atanasie, Kelia, Provata 51 Careia, 5» Schitul romanesc
Prodromul [ine tot de Marea Lavra.
 Se numes.te Lavra sau Marea Lavra, fiind considerate cea dintfti
manastire athonita in familia celor douazeci de manastiri, bucurfindu-se In
toate de cinate §i tntaietate. Este m&iastirea tulelarfi peste tot Muntele $i
are jurisdictie ?i asupra tuturor schituriJor 51 siha§triJor din juml vSrfului
Alhos, Din anuJ 1980 a revenit la sistemu] chinovial.

2.1.2 pitoreasca, in partea nord - estica a Peninsulei Athos, pe un platou

Vatop insorit, adapostita pe de 0 pane dc munji ?i pdduri, iar de cealalta de
ed livezi, de gradini $i de vii. Se presupune ca in acest loc se afla vechea
M cetate Thyssos,
anasti Din punct de vedere istoric Manastirea Vatoped este considerate cea
rea mai veche manastire din SfSntuI Munte. Dupa trades, prima asezare
Vatop daleaza din anul 3S3. Fiind distrust de mai muite on, In secolul IX a fost
ed re^cutfi de trei frati: Atanasie, Antonie 51 Nicolae, nascu(i la AdrianopoJ
(lepd §i caluganti aici. In secolul al Xl-lea ajunge 0 manflshre mare cu sute de
Movr calugari, fn 1204 crucia^i au devastat majiftstirea ?i au ucis mai muffi
^ monahr fn al II-lea Tipicon (1045) de^nea al doilea loc intre manastirile
Baton athonite, pozi{ie pe care fi-a men|inut-o pgnd in prezent,
fiSioi) fn secolele XII 51 X1H SfSntul Sava 0 Simeon, sfinfii na{ionali ai
) (fig. poporului sarb au fost cdlugari ai majiastini. $tefan Du^an, principele
2) se Serbiei, a donat in secolul al XTV-lea Vatopedului satul Ayios Mamas.
afla Aceste dona(ii au fost continuate 51 de alfi principi sfirbi- !n istoria
pe un manastirii au existat ?i perioade dificile, ca raidunle pirafilor franci,
deal, catalani §i turci. Aceste necazuri nu au Intrcrupt evolufia, prosperitatea 51
l£nga prestigiul manasttrii. Manastirile Chalkeos, Veriotou, leropotoros,
mare, Katetzi, St&itul Dimitrie, Xystrou, Tripolitou 51 Throchala intra in
&itr-o posesia sa. Nici imparatul bizantin nu a fost mai pufin generos 51, chiar
regiu
ne
lideri occidental! in timpuri post bizantine s-au interesat de securitatea
manfistirii. La sfargitul secoiuiui XV, Vatoped a avut ca membru al
comunitatii sale pe apostolul rugilor Sffintul Maxim Grecul. In 1749
faimoasa Academie athonita a fost infiin(ata la manastire, aceasta
asigurSnd educajia tn timpuri dificile pentru nafiunea greaca.
Biserica cu hramul "Buna Vestire" dateaza din secolu! al X-lea.
Urmeaza tn marc pane modelul bisericii mari a Manastirii Lavra,
Renovarca din secolul ai XlV-Iea, in urma unor distrugeri, nu a schimbat
fonna innate, Exonartexul3' deschis cu doua etaje a fost ad&ugat m 1426,
unindu-se din ra{iuni cultiw, un an mai tSrziu, exonartexul anterior cu
nartexul36 interior 51 cu clopotni(a inaltfi de 35 de metri. Interiorul este
pavat cu piaci de marmura. Confomi unei inscriptii pictura muraia a fost
realizata m 1312, In timpul tmparatului Andronic al IMea Paleologul,
imediat dupfi distrugerea manastirii de c&tre catalani, dup5 starefia
starefului Arsenic. Aceasta picture muraia nu este Ins& prima, ci a treia de
la ridicarea bisericii37. In turla mare atflma un candelabni confec(ionat la
Viena 1882.
0 multime de icoane istorice foarte valoroase sunt pSstrate in
biserica. Dintre acestea, doua ale Maicii Domnului sunt f^catoare de
minimi. Cea dint£i dintre ele se nume^te "Ctitorifa" si se afla in Sfantul
Altar, Tradijia spune ca pe timpul arabilor a fost ascunsa Intr-o mica
fantSna, sub sflnta masa, cu o lumSnare aprinsa ISnga ea. Dupa 72 de ani
icoana a fost gisita acolo, nev&tamata $i cu lumSnarea aprinsa panft azi 38.
A doua icoana fficatoare de minuni din bisericfl este numita "Izvoriitoare
de mir", care a izvor^t undclemn pe timpul foametei. tntr-un paraclis,
alaturi de biserica se pastreaza a treia icoana miraculoasa a Maicii
Domnului, din Manastirea Vatoped, numita "Esfagmeni" sau
"Junghiata" (fig, 8), Aceasta icoana a fost lovita in obraz de un
ierodiacon, din Iucrare diavoleasca, ji a curs singe. Jos, sub icoana, se
47
 Sfantul Munte Athos

vede mSna uscatfi a ierodiaconuiui A patra icoaflfi facatoare de minuni a

Fecioarei Maria se nume$te "Paramythia" (fig. 7) $i se afia Ja poana
mSnastirii. Prin aceastfi icoanfi a izbavit Maica Domnului mSnilstirea din
m&inile pag&nilor
SfHnta biserica" mai pastreazS §i sfinte moa$te §i anume: capul
Sfa^otulut Grigorie Teologul, pastrat fntr-o cutie de argint aurit, craniile
Sfinlilor Modest ai lerusalimului, Andrei al Candiei 51 Mucenicului Iacob
Persul, piciorul Sfflntului Apostol Vartolomeu, m&ia SfSntului Mucenic
PanteJimon, precum 51 mogtcle intregi ale Cuviosului Evdochim de Ja
Vatoped §i aJtele,
Manastiraa are doisprezece paradise in incintfi ^i nouSsprezece in
exterior, dintre care cincj sunt incorporate bisericii. Acestea cinci sunl
tnchinale Sffintuiui Nicolae, SfSntuJui Dimitrie, Maicii Domnului
Mfing^ieioarea, Sfintilor Arhangheli ^i Sfintci Treimi. Din secolul al
XlV-lea BrSuI Maicii Domnului se pastreaza intr-un paraclis din curtea
maiiastirii. A fost donat de Lazar I (1372 -1389), domnitorul saYbilor, dar
confecfionarea se datoreazS imparatesei Zoe, sopa ftnparatului Leon al
Vl-lea in(eleptulT $i s-a pastrat in Biserica Vlahemcior §i3 mai tflrziu, In
Sfaiita Sofia, de unde a fost luat de reprezentanti ai regelui bulgar
Kaloianni. tn fafa bisericii se afla un aghiasmatar zidtt la anul 1810 ?i
trapeza manastirii zidita la inceputul sccolului aJ Xll-lea, in timpul
unparatului Alexie I Comnenul. Clopotnila construitfi !n 1427 este cea
mai veche care a supraviefuit pe SfSntul Munte.
Biblioteca Manastirii Vatoped este cea mai bogata din Sfantul
Munte §i con^ne aproximativ 2-000 de manuscrise, dintre care 150
manuscrise de muzica, 625 manuscise rare pe pergament fi 25 de suluri
pe pergament, datSnd din secolele IX - XTV, Bibiioteca depaje^te 35.000
de cflrti tiparite, multe originate, printre care §i car(i rom3ne§ti de cult in
chirilici
 TezaumI manfistirii adaposte$te numeroase odoare de pre(, sfinte
vase, vesminte dc fir, broderii, evanghelii 51 altele din epoca de giorie a
Bizanfului $i mute icoane pe ietnn de mare valoare.
imprejurimile man3stirii sunt presarate de doisprczece paradise 51
de alte mici clfldiri. La cateva sute de metri nord de manastire se afia
portul acesteia. In Vatoped au viefuit c^jiva dintre marii sfinfi asce(i ai
Ortodoxiei ca: SfSntul Grigorie Palama, marele teolog isihast din veacul
ai XlV-iea 51 duhovnicul sau, Sfantul Nicodim, apoi SfSntuI loasaf al
Meteorei 51 SfSntul Sava "eel nebun pentru Hristos", a carui via^ a fosr
scrisd de catre ucenicul sau, SfSntuJ Filoiei Kokkinos, Patriarh al
Constantinopolului, Acedia au fosl urmali la scurt timp de SfSntul
Macarie Macris, ajuns mai tamu stare( la Manastirea Pantocrator din
Constantinopol (1431). In jurul anului 1500, un alt Patriarh al
Constantinopolului, Sf^nlui Nifon, uisopt de ucenicii sfii, Sfintii Macarie
$i loasaf, ajunge el fnsu^i la Man&stirea Vatoped, In aceasta perioadS aici
vietuia marele mjsionar al Rusiei, SfSntul Maxim GrecuJ.
De Manastirea Valoped (in mai multe schiluri. Cel mai important
dintre ele este Schitul Sl^ntui Andrei din Careia. Un ait schit esie SchituI
Sflntul Dimitrie, care se afld intr-un loc inalt, pfin de verdea(3, la o
distant de o jumState de Qi& de mers inspre sud. Mai amintim SchituJ
CaJimi(a care are ?ase coJibe in care vie|uiesc monahj romani de Ja
inceputul secoIuJui al XTX-Hea. Tot de Vatoped mai {in alte 24 de chilii,
dintre care zece sunt aproape de Schitul SflntuI Dimitrie, doua m zona
Ghiftadika, patru la Careia 51 opt la Kolitsou. Dinlre acestea amintim
doisprezece chiHi mai importante pentru noi romanii: Chilia "SfSntului
GheorgheTI Colciu, locuita panS azi de vietuitori rom&ii; Chilia pfirinlelui
Cosma "SfSnta Marina", fost ajezaniant ramanesc; Chilia "Sfantului loan
Botez&torul" locuitfi pana azi de romSni; Chilia "SfSntuIui NicoJae" de la
Iufta, fost a$ezamant romatiesc; Chilia parinielui Teodosie "Sfantul
Ipatie", iocuita din 1856 pana" azi de caJiigfiri romSni; Chilia parintelui Hie
Colciu "Na$terea SfSntului loan Botezfitoror, a^ezamSnt romSnesc p£nS
azi, cumpfiratfi in 1894 de cfitrc romani; Chilia parintelui Calist "SfEntul
Nicolae", fost asezfimant romanesc; Chilia parintelui Mihail Bulugeanu
"Adormirea Maicii DomnuluiITfl cumparatfi la sf3r§itul secolului al XIX-
lea, fost asezflmant rom&iesc; Chilia parinleJui Gavriil riSf2ntul
Gheorghe", cumparata la sfa^itul secolului al XIX-IeaT a^ezanifint
romfinesc pSna azi; Chilia parintelui Ghimnazie "SfSnlul Pantelimon",
cumparaul fn aceea^i perioada, fost a^ezam^nt romanesc; Chilia parintelui
Nicodim, fost agezamSnt romSnesc p Chilia ''Izvorul Tamaduirii",
cumparata fri 1906 de Evloghie Bulgar, agezamSnt locuit de

Au existai frecvente altemame, de scuria durata, uitre sistemele

cenobitic $i idioritmic, incepand chiar cu secolul al XlV-lea. fncepand din
anul 1989, In urnia hotaririi parintilor manastirii si printr-un sigiliu
palriarhal semnat de Patriarhul Ecumenic Dimitrie I, Manastirea Vatoped
a revenit la via{a de obste. Slarepil actual, Arhimandritul Efrem, instalat
In a doua duminicS dup£ Sfintele Pa^ti, in data de 29 aprilie 1990, este
primul stared dupfl revenirea la via(a de obste a manastirii40- Vatopedul
este singura manastire athonita care line stilul nou al calendarului, eel
gregorian, ^i ocupa locul al doilea ul ierarhia celor douazeci de manastiri,
fapt menfionat uica din Tipiconul lui Monomah din 1045. Ob^tea
monahaia este formata astazi din monahi tineri, in cea mai mare parte
greci ciprioti, carora li s-au adaugat ui ulHmii aiii si un numar insemnat de
monahi

2.1.3 Iviru
ManSstirea Iviru ( fepdt Movi^i tcov IpT^ptov ) a fost uitemeiata la
secolului X de SfBntul loan Ivireanul, In anul 972, Acesta a fost
general al armatei bizantine, fluid originar din Iviria (Georgia de azi),
Renunt&id la dregfltoria sa a venit la Athos unde a fost tuns in monahisra
Impeuna cu fiii sfli Eftimie §i Gheorghe, de catre Sftintul Atanasie
Athonitul. Apoi, adunand ajutoare din Iviria fondeazil o manSstire careia
ft pune hramul "Adormirea Maicii Domnului11. Cei trei ctitori sunt cinsti(i
ca sfinfi In Athos §i Iviria41. Ctitoria i-a atras pe al{ii din fara sa nataia,
printre care %i cumnatul sflu loan Tornikios. SfSntul loan %i fiul sau
Eftimie, co-fondator al manastirii, §i mai tarziu slare^ sunt recunoscuti ca
apostoli ai ivirenilor Alte loca^uri mai mici au fost adaugate manastirii:
al hri Leontic din Tesalonic, loan Colobus din Ierissos, SfSntul Sava din
Chaldos 51 Caspacos.
In secolul al XlV-lea a suferit prejudicii din cauza piratilor catalani
%i a celor ce au favorizat o unire cu Biserica Occidentals, fn tiinpul
Pairiarhului latin loan Beccos au fost ucisi ireisprezece calugari din Iviru,
pentru ca se opuneau unia(iei. Totusi, mSnastirea a reu§it sa-51 revina cu
ajutorul gencros al dinastiei paleologilor §i al printilor Serbiei ?i Georgiei,
In secolul XVIII mfinastirea a progresat foartc mult. A fost victims de
doua ori incendiilor In 1740 %\ 1845. Dar incendiul care a redus Ivirul la
scrum a fost in 1865. In timpul razboiului de independent^ grecesc,
mftnastirea 51-a cedat comorile pentru a sustine lupta, !n timp ce pentru 0
perioada a fost casa Patriarhului Grigorie al V-lea, martir al cauzei
na(ionale. Ultimul calugSr georgian a murit In 1955-
Manastirea Iviru este una dintre cele mai mari §i mai bogate
manfistiri athonite, fiind socotita a txeia In ierarhia Muntelui Athos.
Manastirea Iviru este casa icoanei protcctoare a SKntului Munte - aceea a
Maicii Domnului "Porttirifa"> poate cea mai renumita din intreaga
Ortodoxie. fn 1651 o copie a acestei icoane a fost trimisa la Moscova la
cererea tarului §i a familiei sale. Miracolele savSrsite de Theotocos au
ajutat in colectarea de fonduri, iar Manastirea SfSntul Nicolae din
Moscova a fost cedaia Ivirului*
 Cele mai multe sfinte moa$tc din Athos se gasesc aici, paslrate in
peste o suta cincizeci de cutii de argint. Se pastteazS la Iviru: m&ia stanga
a Sffintului loan Gurfl de Aur, mSinile SfSntului Mucenic Pantelimon si
ale Sfftntului Haralambie, craniul SfSntului Mucenic Teodor Tiron $i al
Sf^ntului Teodor Stratilat 51 altele,
Biserica este dedlcatS "Adormirii Maicii Domnului". NucleuJ sBu
initial a fost construit spre sfSr^ituI secoluiui X, modificat la inceputul
secolului XI51 reconstruit in 1513.
Btblioteca cuprinde mai mult de 2.000 de manuscrise §i mai mult de
20.000 de cSrji, 45 de coduri din epoca cuceririi Constantinopolului de
catre turci, 0 Evanghelie care cantfire$te treizeci de kilograme din secolul
VIII, daruita de Petru eel Mare, Dintre numeroasele cartf rare pastrate
secole de-a r&idul cu grija pentru valoarea Jor amintim lucrarea 'fMarturie
ortodoxa a credin(ei bisericegti, soboniice^ti 51 apostole^ti de Rasflrit", a
lui Petru Movilfi, Mitropolitul Kievului, tiparita de Antim Ivireanul la
Snagov &i 1699 51 lucrarea "Oeografia veche §i noufl", scrisa de Meletie,
Mitropolitul Atenei, §i tiparita la Venejia in 1728. Aceasta lucrare
cuprinde ^i 0 descriere a Jarilor Romfine. Tezaurul cuprinde ve^mintele
episcopale ale Patriarhului Dionisic al IV-iea, mantaua Patriarhului
Grigorie al V-lea, sfinte vase, broderii $i moagtele a eel pufin 150 de

are dcuazeci $i $ase de paradise, gaisprezece niauntnil

incintei $i zece in exterior, precum 51 douazeci 51 ?ase de chilii
dependente de ea. Cel mai important paraclis este eel de langa poarta
manastirit unde se afia gi sfSnta icoana "Port&rifa". Manastirea Iviru nu a
vut niciodatfi egumen sau stared caci Fecioara Maria in chip nevazut
conduce manastirea.
 prezent schitul duce via(a dc sine. La una din cele douazeci si s.ase de
Cel chilii dependente dc Iviru s-au nevoit candva Sfinfii Calist si Tgnatie
mai Xantopol, mari dascSli ai rugaciunii inimii si scriitori de opere filocalice,
impor
tant Manastirea Iviru fri 1673 a devenit cu viata de obste, dar mai tfirziu
schit a revenit la via(a de sine. Dupa 1990 manastirea a devenit chinovialfi,
al
Ivirul
ui 2.1.4 Hilandar
este
Manastirea Hilandar ( kpa Movf| TOU XiXavSapiou ) este situata" in
Schit
ul partea de nord-vest a Athosului. Unii suslin cS numele sau provine de la
Sfant
numele ctitorului celei mai vechi a$ezan monahale din zona, in timp ce
ul
loan altii deriva numele de la cuvantul "chelandion 11 - un fel de corabie
Botez
bizantinL
fitorul
, Manastirea a fost fondata in secolul al Xll-Iea de ?tefan Nemania
fonda (1166 - 1196), prinf ^ Serbiei si fiui sSu Rastko, care mai tarziu devin
t in
anul c&lugari luSnd numele de Simeon si Sava, devcnind astfel cei mai
1730. cunoscu^i sfin^i ai Serbiei. SfBntul Sava a ajuns mai tarziu Arhiepiscop al
Dupfi
tradiii Serbiei. Initial Hilandarul a apar^inut Manastirii Vatoped, dar a fost
e, cedata Sflnfilor Simeon si Sava. En 1198 posesia sarbeasca a manastirii a
schitu
l este fost ratificata de un hrisov al Imparatului Alexios al Ill-lea. Treptat multe
mai manastiri istorice mici precum cele de la Zygou, a Siantului Vasile,
vechi
decSt Komitisas, Kalika, Papamikion, Omologetou §i Strovilaias au fost
Mana anexate si inciuse in granule proprietajilor Hilandarului. Popularea
stirea
Iviru, Manastirii Hilandar cu tineri recruti din Serbia si sprijinul msuflelit
de acordat acesteia de cStre poporul sarb si prirtfii sai au asigurat dezvoltarea
care
depin
de, de
aceca
mai
este
numit
si
Schit
ul
Iviru.
In
con ure de prosperilate prelungita in anii dinastiei turce§ti.
In secolul ai XlV-lea manastirea a fost restaurata cu ajutoare de la
tin
Andronic al H-lea Paleologul (1282 - 1328) $i de la despotul Serbiei,

ue Stefan Du$an> In aceasta perioada Manastirea Hilandar a trait cea mai

ihfloritoare epoca din istoria sa, fiind cea mai putcmica valrfi de
a spiritualitate ortodoxA 51 de cultura ce intrctinea §i apara ortodoxia in
Serbia ocupata de otomani. Printre marii starcti 1-a avut cS^va ani 51 pe
ma
Cuviosul Nicodim <x\ Sfin^it, ajuns mai tSrziu la Tismana (+1406).
Datorita SfSntuJui Nicodim numero^i monahi romani s-au nevoit in
n&
obgtea Manastirii Hilandar intre secolele XIV - XIX42. !n secolul al XVII-
stir lea numarul caiugarilor venial din Serbia scade 51 secolul al XVIII-lea a
fost 0 perioada de declin urmata de un tncendiu dezastruos in 1722, in
ii acel limp mfinastirea era populata efectiv de calugari bulgari. A mai fost
51 un alt incendiu in anui 1891.
$i
Biserica mare are hramul "Intrarm in bisericti a Maicii Domnului"
au Si a fost construitfi hi secolul a! XlV-lea. Frumoasele picturi murale au
fost executate la inceputuJ secolului al XlX-lea. Catoliconul are un
ftc sanctuar de marmurfl, mai vechi dec^t eel modern facut din lemn sculptat.
Mormintele Sflnfilor Simeon si Sava sunt puse la mare cinste. Tot aici se
ut
pastreaza 0 icoana fa"catoare de minuni a Fecioarei Maria nuraitS

ca "Tricherousa" (fig. 9)- Sflntele moagte se pastreaza m doisprezecc cutti

de argint. Fialul manastirii dateaza din secolul al XVIII-lea,
ma Biblioteca confine 181 de codici grecejti si 809 codici slavone, eel
pufin 20.000 de c&rti tiparite, din care 3.000 sunt in greaca, precurn $i 400
nas
de documente m diferite limbi. O opera rara intalnitfl aici este 0 Carte de
Rugaciuni a SfSntului Munte al Alhosului de loan Comnenul, aparuta la
tire
Venetian 1745.
a

$&

se

buc
 Tezauml con{ine numeroase obiecte de cult 51 ve$minte de aur $i
argint, icoane portabile minunate de fa §coaia din Creta, monede din
limpul lui Alexandra eel Mare, lanful de argfnt al SfSntului Simeon, doufi
cruci f&cute din lemnul pe care a fost rSstignit Mdntuitoml, trestia 51
giulgiul din paiimile Donuiului, un diptic43 cu douazeci §i patru de
miniafuri $i altele, donate acestei mari lavre s£rbe$ti. Mai ad&poste$te In
tczaur 440 de documente vechi, din care 21 sunt rom^negti. Manflstirea pe
I&ngS icoana miraculoasa "Tricherousa", mai depne douS asemenea
icoane; "Hodighitria" %i "Avramiotissa".
Hilandarul de]ine locul al patnilea to ierarhia manastirilor athonite
§j a jucat un rol activ in lupta greciJor pentru independent^ in cele doua
rftzboaie mondiale.

2.1.5 Dionisiu
ManSstirea Dionisiu (Iep6 Movf| TOU AiovDCriou ) se aflfi pe o rocfl
Ingusta gi abrupt^ la 0 mflltime de optzeci de metri deasupra mani, intre
M&iastirea Grigoriu 51 SfSntuI Pavel fntemeietorul maMstirii a fost
S*Sntul Dionisie din Korysos l^nga Castoria in anul 1375, El a vazut, In
vedenie, o Iumina aprinsa pe stSnca din apropiere, §i a primit ponmcS de
la Maica Domnidui sS zideasca aici 0 manastire. Dionisie, prin multfi
munca, fScfind fata multor dificultaji, a reu§it si strSnga resurse pentru
constructia manastirii in secolul al XlV-lea. Eforturile sale au fost
sprijinite de dania generoasfl a fmparatului Alexie al Ill-lea Comnenul,
imparat de Trebizont, care a fost incurajat In aceasta de Mitropolitul
cetd(ii} Teodosie, fratek lui Dionisie. Aceasta politick de ajutorare a
manastirii a fost continuata* de tmparapi paleologi gi mai tdrziu de muJti
principi ai MoJdo - Vlahiei. Patriarhul Antonie al IV-lea a dat in mod
oficial mSnastini titlul de "patriaitaia11 Jn 1389, $i fn acest fel a dobfridit
0 existent autonomy.
 M£nastirea Dionisiu a fast dintotdeauna chinovie cu via# de ob§te
§i are cea mai aspra randuiala din via(a monahall Aici se pune mare pret
pe viafa mistica, contemplativa §i pe rugaciunea inimii, Indeplina linigte,
smerenie, tacere §i post. Legata de Dionisiu este figura importanta a
Sfantului Nifon, Patriarhui Constantinopolului, care a devenit caiugar la
Dionisiu la juma"tatea secolului al XV-lea, 51 dupa mulle vicisitudini s-a
intors la mfinastirea de metanie, unde a trait p&ifi la moartea sa in 1508.
Pe ISngS cei doi sfinti amintiti: SfSntuI Dionisie Athonitul, ctitorul
manastirii, §i SfSntul Nifon, Patriarhui ConstantinopoJului, al(i numcrogi
sfin(i aghioriti s-au nevoit §i s-au format duhovnicfis.te in aceasta
manastire. Dintre acedia amintim pe Cuviogii Mucenici Macarie, Ioasaf
§i Macarie, Cuviosul Leontie de Argos, izvorfltorul de mir, care s-a nevoit
intr-o pe^tera 15nga manastire, Cuviosul Filotei 51 Cuviosii Mucenici
Hristofor, Ghenadie 51 Ioasif
In 1539 un incendiu,' poate eel mai grav din istoria manfistirii, a
transformat in cenuga 0 mare parte a cladirilor sale, care, totugi, au fost in
curSnd inlocuite §i extinse. In secolele XVI 51 XVm, manastirea, datorita
unor dificultati economice a devenit idioritmica^ dar in secolul al XlX-lea
a revenit in mod irevocabil la sistemul chinovial sau comunitar-
Biserica manastirii, cu hramul "Na$terea Sfdnlului loan
Botezdtorul", a fost constniita in acelasj timp cu manastirea, fund distrusfi
de un incendm in 1534. Biserica nouS a fost constmitfl imediat dupa
1540. Picturile sale murale sunt lucrarea unui reprezentant al §colii
Cretane, Tzortzis, datand din jurul anului 1546. De remarcat este portretul
complet, ct\ mai vechi din luniea ortodoxa, al Apocalipsei. In sflntul
altar se pastreazB importante moa$te de sfinti 91 anume: mSna dreaptd a
SfSntuiui loan Botezfitorul, cu care 1-a botezat pe Iisus in apele
Iordanului; mana dreapta a SfBntuIui Evangheltst Luca, cu care a sens
Evanghelia sa 51 cu care a pictat prima icoan8 a Maicii Domnului cu
Pruncul, dupa cum spune SfSnta Tradi{ie; mSna dreapta a SfSntului
Antipa al Pergamului, precum s.i moa§tele Sfiintului Nifon Patriarhul, fost
Mitropoht al Jarii Romfinesti mtre anii 1500 - 1504, §i a Sfantului loan
eel Milostiv Patriarhul Alexandriei. Numai craniul SfSntului Nifon se
pastreaza in catedrala mitropolitana din Craiova, Dionisiu poseda icoane
facatoare de minuni a Maicii Domnului: a "Bunei Vestiri" s.i a "Imnuiui
Acatist",
Manastirea are opt paradise in interior 51 §ase in afara, Patru
paraclise poarta pecele romaneascfl; este vorba de Paraclisul Tuturor
Sfintilor, Paraclisul Sfinfilor Doctori farS de arginji, Paraclisul SfSntului
Gheorghe 51 Paraclisul Sfantului toan EvanghelistuL !ntr-unul din cele
paisprezece paradise ale manastirii se afla o icoana miraculoasa a
Fecioarei Maria numila ftTeotochi'\ care dupa tradijia ar fi din secolul
VII, cand s-a asediat ConstantinopoJul- A fost donata de imparatul
bizantin Alexie al Ill-lea Comnenul. Dionisiu mai depne %\ §apte chilii.
Biblioteca pastreaza 1.100 de manuscrise, unele dintre ele ilustrate
si mai mult de 15.000 de car(i. Dintre acestea 27 sunt suluri pe
pergament. Tezaurul confine numeroase Evangheliare cu miniaturi dintre
care unele sunt rom&nesti, multe ves.minte vechi de fir, sfinte vase in
filigran, icoane bizantine portabile, cutii de argint pentru sfintele moa$te,
0 sculpture in fildes a rastignirii, dauind din secolul al X-lea, %i multe
altele.

2.1.6 Cutlumu^
Manastirea Cutlumus. (Iepd Movf| KouiXoujiouolou) se afla Careia,
la numai cinci sute de metri spre est, %\ este dedicata "Schimb&rii la
fafd" a Mdntuitorulut. O manastire cu numele Cutlumus este
mentionata Jntr-un document chiar din 1169 %i se poate identifica cu cea
care poarta acest nume astSzi. Totu§i, fondatorul manastirii se crede a fi
fost un anume CutJumus, un membru al dinastiei Seliuks convertita la
cretinism.
In secoiui XIV mSnastirea a trecut printr-o perioada dificila datoritfl
raidurilor devastatoare ale jefuitorilor catalani care au pecetluit procesul
de slabire s.i declin, care incepuse tnca din secoluJ XII. Manastirea a
devenit prospers sub conducerea Juminata a starefuiui Hariton de imbros
in a doua jumatate a secolului al XlV-lea, In 1393 manastirii i-a fost
acordat statutul de ctitorie stavropegica 44. Printr-un sigiliu patriarhal In
1428 Manastirea Alipius a fost absorbita de Cutlumug, care astfcl a
devenit mai putemica. Aceasta perioada de prosperitate a fost urmata de
una de declin la care a contribuit marelc incendiu din 1497, In 1767 un alt
mcendiu a distrus aripa de est a manastiriL Ajutorul Pamarhului
Alexandriei Matei al II-lea a fost decisiv in revenirea manastirii. fn
secolul XIX (1857 §i 1870) incendiile au provocat din nou mari pagube
clfidiriJor de la Cutlumus., Repara(iile au fost duse la indeplinire prin
eforturile stare(ului MeJetie, Ultimu( incendiu a avut loc in anul 1980.
Prima bisericfl a fost zidilfl aici in secolul X, fn secolul urmfltor a
fost rezidita §i iara§i distrusa de invadatori. Biserica actuals datcaza din
secoluT al XVI-lea §i este un exemplu clasic de arhitecturS athonita.
Picturile sale murale au fost acoperite de altele mai noi FiaiuT $i
ciopotni[a sunt lucrari ale secolului al XIX-lea.
Man&stirea poseda 18 chilii gi frumosul Schit al Sf^ntului
Pantelimon din 1790 cu 22 de colibe. Cutlumu^ul are 7 paracHse m
interior $i un numar egal in afara zidurilor sale. Paraclisul Pantocratorului
are o icoana f^c&toare de minuni a Maicii Domnului. Manastirea are in
paza sa multe sfinte moa^te, vegminte §i icoane portabile interesante,
Biblioteca conjine 662 de manuscrise §i aproximativ 350 de cartf
tiparite. Cutlumu^ul define Iocul al ^aselea in ierarhia athonitd $i precum
toate manSstirile de la Muntelc Athos, !n prezent, este o chinovie.
2.1.7 Pantocrator
Mflnflstirea Panlocrator (l£p6 Movr| TOU navTOKpdiopo;) (fig. 3)
este situatfi pe latura de nord-cst a Peninsulei Athos, ISnga mare, fn
apropiere de aceasta se afla focul cettyii antice Thyssus. De$i tradipa
orala susfine ca a fost fondatS de Alexios Comnenul, trebuie sa se traga
conduzia din dovezile care au r£mas, ca ctilorii manSstirii au fast'fra{ii
Alexios 51 loan, care vor depune voturile monahale In acest loca?. Nu se
Stie cSnd a inceput munca la ciadiri, dar p^na 111 1358 man&stirea exista
deja- In acest an m&iflstirea a fost mistuita de un incendiu 51 retnnoita de
Patriarhul Antonie al ConstantinopoJului §i de tmparalul Manuil al Tl-lea
Paleologul(139N1425).
Aiexios moare fn junil anuiui 1368- MuJteie dona(ii fficute dc &a(i
acopereau majoritatea chcltuielilor proprietatr^or pe care manflstirea Ie-a
dejinut p&ia la jumStatea secolului aJ XX-Iea. De asemenea un dar al
fratilor este icoana lui Itsus Hristos Pantocrator (Atotfiitorul), care este
astazi !n MuzeuJ Ermitaje din Sankt Petersburg. ManSstirea a fost
refScuta gi extinsa !n secolul al XVI-lea din fonduri furnizate de principii
dunareni, !n ciuda unor datorii imense In timpul ocupajiei turce^li
Manastirea Pantocrator nu $i~a pierdut din vitalitate. Figuri sfinte §i
importante au ales-o drept casa lor, cum ar fi: Patriarhul Calistos al Jl-lea
Xantopol, Simeon $i Theonas, arhiepiscopi ai Tesalonicuiui- Manfistirea a
mai fost cuprinsfi de incendii In 1393, 1773 §i 1948, din fericire f2ra ca
distrugerea s& fie vreodata totals
Biserica dedicata "Schimbdrii la Fa$" a fost construita odata cu
restul manastirii, dar 51-a urmat tn mod evident cursul s3u independent,
alSt £n ceea ce prive^te arhitectura, cflt §i tn ceea ce prive$te picturile
murale, care dateazfl din al treilea sfert al secoluJui al XlV-lea 51 care au
fost repictate tn 1854. Picturile apar(in §colii Macedoniene executate de
pictorul Manuil Panselinos. Clopotni|a este o clSdire din secoluJ al XIX-
lea.
M&nastirea poseda o eclectic considerable de moa§te, cum ar fi cele
ale lui Ioanichie al Olimpului (ora$ in Bitinia), Teodor, Cosma $i Damian,
o bucata din adevarata cmce s.i alte obiecte, precum $i icoane din secolul
XIV,
Icoana protectoare a mfinfistirii este "Gherontissa", una din
icoanele f&cStoare de minuni ale SfSntului Munte.
Biblioteca manastirii contine 350 de codici manuscrise §i
aproximativ 3500 de cartf tiparite. Documeniele manastirii sunt in greaca
$i turca $i unul in vlaha datat din secolul XVIL Dintre manuscrise eel mai
important este Tetraevanghelul SfiSntului loan Coliba^ul (secolul XIII), in
limba greaca, ferecat to argint, cuprinzflnd miniaturi, frontispicii §i inhale
ornate in aurjtculori,
Tezaurul Manfistirii Pantocrator cuprinde icoane vechi de valoare,
sflnte vase, cruci pectorale, ve^minte vechi, odoare bizantine &i multe
documente de danie.
Mfinastirea are japte paraclise m interiorul incintei §i alte ?apte to
afara zidurilor sale, Mai are cinci chiJii in zona capitalei Careia. fn
timpurile modeme maiiastirea a dobfindil multe proprietaji tn Grecia, Asia
Mica $i Valahia, dintre care nu mai are nici una in prezent Printre
dependtntele manastirii sunt $i: SchituI Sf^ntul Prooroc Hie, 5 chilii §i 38
de colibe in regiunea Capsala. Printre acestea se afla ?i vestita Chilie
"Axion Estto" (Vrednicfi e^ti), unde s-a aflat icoana cu acelasi nume
inaintea careia a cSntat Arhanghelul Gavriil Axionul45.
SchituI Proorocul Hie (rusesc) a fost locuit in secolul XVID - XIX
de caJugari din Janle Romane. intre acedia amintim pe SfSntul Paisie
Velicikovski, monahul Macarie de la Mflnastirea Cemica §i Visarion din
Moldova- La acest schit se aflfi numeroase carti rare, to majoritatea lor
tiparite !n limba romflnfi, to secolul XIX, in Bucuresti, ChisinSu 51
MfinSstirea NeamJ, fn anul 1888 a fost cumparata Chilia ieromonahului
Gherasim Spcrchez "Sfantul Gheorghe Livadoglu" din valea Schitului
Capsala, chilie JocuitS pSnS azi de calugari romani. Coliba parintelui Hie
(sfSr$itul secolului XTX) este de asemenea un alt as.ezamfint romSnesc,
unde s-au nevoit monahi rom&ni din Transilvania46.
Mflnastirea ocupa locul al §aptelea tntre man^stirile de la Athos ?i s-
a fritors la sistemul chinovitic In 1992.

2.1.8 Xeropotamu
Man3stirea Xeropotamu (lepdt MOVT^ TOD HnpcwroTAjiou), un
exemplu clasic de arhitecturS athoniia, este mai mult sau mai pu(in in
mijlocul Peninsulei Athos intr-o pozi(ie neobi^nuita, la doua" sute de mctri
deasupra nivelului marii. Xeropotamu este una din cele mai vechi
mana^tiri athonite, dar istoria ei de la inceput raniane obscura, In ceea ce
prive^te data exacts a fonddrii ei §i identitatea ctitcmlui. Tradi{ia orala
spuue ca fondatoarea mdnaslirii este unparateasa Pulheria, care a trait in
secolui V, in timp ce o aitfi versiune considers ca ctitori pe imparatii
Constantin al VH-lea PorfirogenetuI 51 Romanes I Lecapenos din secoiul
X. Mfinastirea a fost reziditB de Cuviosul Pavel Athonitul, fiul
imparatului bizantin Mihail Rangave, eel care a fntemeiat $i Manastirea
SffintuI Pavel. Cuviosul Pavel a fost, dupa toate probabilita(ile, un ascet
care era foarte bine vazut la Athos, un contemporan al SfSntuJui Atanasie.
Manastirea s-a dezvoltat pfinfi fn secolul XIII, cflnd in timpul
dominafiei france a suferit unele probkme ftnanciare $i unele raiduri ale
piratilor, Cu toate acestea, in curing a obfinut ajutorul imparatilor
bizantini, mai ales dupa incendiul din 1280 §i prin donajii si hrisoave au
fost confirmate drepturile de proprietate aJe manastirii. Alte dona[ii din
partea principilor Valahiei au fost moduri de reinnoire §i prelungire a
prosperitflfii viefii de la Xeropotamu 51 printre binefScStori trebuie sa fie
numarat $i sultanul SeJim I. Ca $i celeJalte manastiri, Xeropotamu a avut
perioade de declin. Doua incendii catastrofale de Ja inceputul secolului
XVI $i XVII $i povara datoriilor din secoJul XVHI au facut-o sa decada.
Inlre 1821 5! 1830 manastirea a fost ocupaia de irupe turce^ti, Hi vreme ce
In timpurile moderne, in 1950 gi 1973, a fost din noil prcjudiciaia de
incendii.
Biserica este dedicate "Sfinfilor Patruzeci de Mucenici" $i a fost
construita In secoJul a] XVJU-lea pe Iocul unei biserici anlerioare. LSngd
biserica se afla flalul construit din marmura ro^ie in ulrimul sfert a]
secolului XVIII pe chdtuiala unui monah &ivS(at al m5n5stirii Chesarie
Dapontes, tn biserica se pastreaza 0 mare parte din Crucea Jui Hristos, in
care se observS 51 semnul unui piron care a fosi batut in m&ia Domnului,
cea mai mare din toatS Jumea $i multe cutii cu sffnte moa^te, Cele mai
importante dinire ele sunt: pSrticeie din moagtele celor patruxeci de Sfinti
Mucenici, capui S*&itului Nicolae ccl Nou, mSna Sfintei Hristina 51 capul
SfSntului Eustatie-
Biblioteca numara 409 manuscrise $i tn jur de 4,000 de cartf tiparite
dinire care unele ?i in limba rom^nd din secoJul XIX. Se mai adaugft si un
mare numar de documente de danie.
Prinire comorile de la Xeropotamu se afla §i discul Puiberiei Scut
din steatite moa^te, ve§minte brodate cu aur, toiaguri episcopate
nepre{uite §i altele.
Manastirea Xeropotamu are 7 paradise In interior 51 toca 9 in
exterior fn proprietatea sa se aflfi portuJ Dame 51 6 chilii care au
supraviejuit, AstSzi ocupa Iocul al optulea ni ierarhia chinoviilon
2.1.9 Zografu
Manastirea Zografu (fcpA Movr| xou Ztoypd^ou) este ascunsa pe un
deal impadurit in parlea sud-esticS a Peninsulei Athos. !n confonnitate cu
traditfa, ctitorii s&i au fost trei caiugflri: Moise, Aaron 51 loan din Ohrida,
deveni(i calugari Ja SfantuJ Munte in secolul X, care s-au hotara"t sa
zideasca aici 0 manastire, Dar nesthnd ce hram sfi-i punS s-au rugat Jui
Dumnezeu cu post $i rugdciune. Hi au a$ezat in biserica 0 scSndura de
lemn 51 au incuiat ujile. Dupa trei ziJe, descuind biserica, au gasit piciata
pe sc&idura' in chip minunat icoana Sf3ntului Mare Mucenic Gheorghe,
Din ceasul acela Marele Mucenic a devenit patronul spiritual al
mandstirii, care s-a numit Zografu, adica icoana zugravita" prin minune*7.
Accasta icoana este una dintre cele mai bogate comori ale sale. Potrivit
unei altei surse ctitomf m&nastirii a fost Gheoghe Zugravu^ care este
menjionat in Tipiconul lui Tsimiskes (972).
Nu avem infonnapi sigure despre istoria timpurie a manastirii. Se
crede c3 in secoJul al XHT-lea Zografii a devenit un mare a?ezaniant
bulgaresc. La Incepulul aceluia^i secol, In 1204, cruciafii au ars de vii 26
de caiugan de Ja Zografu, incendiind uitreaga man^stire. De atunci, se
paslreazS o icoana miraculoasa" a Maicii Domnului, care a rflmas nearsS in
acel cumptit incendiu 51 se oumejte "Imnul AcaHst". Mfinflstirea a fost
pradata de piratii catalani, dar §i-a revenit repede cu ajutomJ unor daruri
pi cu sprijinul imparapJor paJeoIogi 51 principiJor provinciiior dunaiene.
Zografu a avut metocuri48 ui paiTi ale Romfiniei, Bulgariei, Rusiei, dar le
mai pastreaza' astazi doar pe aceJea care se aila in Grecia.
Pana Ja inceputul secoJului XIX cglugarii de origine sarbd $t greaca
tr^tau impreuna cu bulgarii in manastire, dar din 1345 aceasta este numai
bulgareasca. In 1S62 51 1869 a fost restauratS aproape jumdtate din
manastire. Atunci s-au adflugat masivcle cl&diri din partea de nord cu
chili
Ue
calug
firilor
51
aipa
de
vest
In
timpu
l unei
febre
natio
nalist
e, mai
I

ales la friceputul secolului XX, anumip calugari bulgari au adoptat o

pozipe antigreceasca, dar nu §i-au retras niciodatS loialitatea de la
autoritatea for edesiaslic-canomca Patriarhia EcumenicS din
ConstantinopoL In anul 1974 un incendiu limitat a pustiit partea de sud a
manastirii, Zografti este a noua in ierarhia manastirilor athonite,
Biserica central^ plina de picturi in frescg, a fost construita la
toceputul secolului XK §i este tnchinata "SfiSntuiui Mare Mucenic
Gkeorghe'\ precum §i cele 3 din cele 16 paradise. Fialul se afla la nord-
vestul bisericii.
fn biblioieca sa se afla" 126 de manuscrise grecegti 51 388 slavone %i
aproximativ 10,000 de cflrfi tipante.
Printre comorite cele mai cunoscutc sunt doua icoane f^catoare de
minuni ale Fecioarei Maria, "ImnulAcatfst" 51 "Epakouousa". Tezaurul
mai con^ne numeroase odoare §i obiecte de cult din aur 51 argint, icoane
vechi, evangheliare cu miniaturi §i broderii din secoleie XI-XVI.
 2.1.10 Dohiaru
Manastirea Dohiaru (Iepd MOVT^ TOD Aoxeuiptou) este prima
mSnfistire de pe malul marii la care ajunge un om cand caiatoregte pe
mare de la Uranopolis la Dafhe. Este asezata pe Iatura de sud-vest a
Munlelui 51 este numaratfi a zecea mSnastire aghioritft in ordine ierarhicfl-
SfSntuJ Eutimie, un inso^itor !n ascetism al SfSntului Atanasie Alhonitul,
gi economul Manastirii Marea LavrA se considers a fi ctitorul ei. Dupft
toate probabillt&tile Eutimie a fondat 0 mica manastire inchinatii Sf^ntului
lerarh Nicolae, l&iga portul Dafiic, In a doua jumatate a secolului X, dar
ia inceputul secoJului XI raiduri ale pirafiior au alungat unii dintre
caJugflri impreuna cu fondatorul la locul prezentei manastiri.
tn vremurile dificile ale secolului al XTV-lea loan al V-lea
Paleologul 51 prinjul Serbiei §Iefan Dugan au ajutat mSnastirea in multe
feluri. ml regres din istoria sa, dal fiind faptul ca manaslirea nu a suferit
In niciodalfl pagube din parlea incendiilor distrugfitoare. in secolul XVI
secol preotul Gheorghe din Adrianopole s-a dedicat pe el Insu^i §i posesiunile
ul sale man&stirii. fn aceeasi perioadS cu ajutorul lui Alexandra, principele
urmat Moldo-VTahiei ?i solia sa Ruxandra, proprietatea manastirii ah fost
or recuperata de la turci. in secolul al XVII-lea a avut loc restaurarea
Dohia tumului manastirii, iar in 1660 i-a fost dat titlul de stavropegicfi.
ru a Clopotnita a fost construita tn secolul XVIII. in timpul revolu(iei grece^ti
trecut turcii au torturat cfilugarii §i i-au luat comorile.
printr Acluala bisericfi este o cladire din secolul XVI cu o pictura de o rara
-o calitate artistic^ lucrata de monahul Teofan din Crela, purtand hramul
perio "Sfinfii Arhangheti". Manastirea are 12 paradise !n incinta %\ 4 to afara
ada* zidurilor sale. Cel mai important dintrc acestea este eel tnchinal Maicii
de Domnului "Gorgoipecos", care conjine icoana filcatoare de minuni cu
declin acela^i nume.
,
singu
2,1,11 Caracalu
Manastirea Caracalu (Iepti Movi^i TOV KapaKdW^u) este a$ezat& pe
latura nordica a Muntelui Athos, pe un deal, intre Marea Lavra §i Iviru.
Dintre tradiliile care privesc Intemeierea sa cea mai probabila este aceea
care-1 considera ca fondator pe un cfilugar numit Caracalas, la tnceputul
secolului XL Faptul ca manfistirca este menponata fntr-un act al
Protosului Nichifor (1018), omisa din al doilea Tipicon, este un indiciu
despre istoria sa tulburata.
 In secolul XIII, dupa raidurile pirafilor si latinilor, Caracalu a fost
pSrasit in totalitate, A fost readusfl la via{3 prin acjiunea imparatilor
paleologi Andronic al Il-lea si loan al V-lea si Patriarhul
Conslantinopolului Atanasie. NumSruI caiugarilor a crescut 51 manasttrea
a fost restaurata, Totus.i, B devenit din nou victima raidurilor pira(iloi\ fn
secolul al XVI-Jea, cu ajutoml principelui Valahiei loan Petru, cate in
final a devenit c&Iugar aJ manastirii, 51 cu permisiunea ulterioarg a
sullanului Suleiman, manastirea a fost reconstruitl fn secolul XVII
Manastirea SfSntul Nicofae din Ismail a fost donatfi Caracalului.
In tfmpul celei de a doua faze dc construire a manilstirii, ciadinle
mai vechi au fost restaurate $i s-au f&cut adflugiri, dar reconstrucp'a unor
parji man a ciadirilor a devenit necesara dupa un incendiu major din
1875. Dintre clfldirile sale o lucrare demna de luat fn seama este tumul lui
Petm, care a fost construit in secolul XVI §i este eel mai mare turn de pe
SfSntul Muote. MSnastirea Caracalu a jucat un rol important Jn luptele
pentru eliberarea de sub jugul turcesc.
Biserica manastirii are hramul "Sfinpi Apostoii Petru $i Pavel" 51
cste o cladire a secoiului XVI cu adaugiri in secoJele urmatoare.
Arhitectura are mai mufte elements de stil moldovenesc, mdnastirea fitnd
cea mai mare ctitorie din Athos a domnitoruiui Petru Rare^. tn biserica se
pastreazfi in cutii de argint capul SfSntului Apostol VartoJomeu ji a
Sfaiitufui Poltcarp, Episcopal Smimei si a SfSntului Hristofor. In incinta
manastirij se afia 5 paradise si alte doua in afarfl %i 18 chilli.
Biblioteca con{ine 279 manuscrise, dintre care 42 pe pergament, si
^roximativ 2.500 de car[i tiparite. Dintre carfile rare pastrate aici
amiijtim 0 lucrare a lui loan Comnenul intiutlatfi flProschinatar49" al
SfSntului Munte AthosTP. Cartca a fost tipfirita Jn anuJ 1745 ia Vene(ia, \n
fapt este o retip&rire a edifiei de ia Snagov din 1701 dedicate
domnitorului Constantin Br&icoveanu.
 Printre comorile manastirii se includ ve^minte s.i vase iiturgice,
frumoase icoane vechi $i un sfBnt epitaf din fir de aur pe matase visjnie
din secolul aJ XVUMea.
2,1.12 Filoteu
Manastirea Filoteu (Iepft Movn, TOU <1>IAOG6OU) (fig. 4) este situata
printre castani pe un platou a pdrfii de oord-est a Peninsulei, laflga
templul antic al lui Asclipius. A fost fondata de catre Cuviosul Filoteu, un
sfSnt sihastru athonit, contemporan cu SfSntul Atanasie, spre sfargitul
secolului X,
Printre Imparafii bizantini care au facut dona(ii manastirii ies in
eviden(fi numele lui Nichifor Votaneates in secolul XJ, Andronic al Il-lea,
Andronic al Ill-lea $i loan al V-lea la sf3r$itul secolului XIII 51 secolul
XIV. Printui sarb Stefan Dugan a ajutat la fliroizarea mainii de lucru
penlru manfistire. fn secolul al XlV-lea SfSntul Teodosie, mai tai^iu
Mitropolit al Trebizontului §i fratele sflu SfSntul Dionisie, fondatorul
manastirii cu acela^i nume, au fost calug&ri in aceasta manastire. In anii
de inceput ai domina(iei turce^ti stareful Dionisie, cunoscut ca SfSntul
Dionisie al Olimpufui, a reugit sa 0 transforme dintr-o manastire
idioritmica intr-una chinoviticfl. Reacjia cfilugarilor vorbitori de bulgara
a fost de a$a maniera incat acedia au trebuit s& parfiseasca manastirea.
Cam pe la mijlocul secolului XVII }arii Rusiei au dat voie caluganlor sa
mearga acolo odata la $apte ani in misiuni de milostenie. Politica de
sprijin pentru manastire a fost de asemenea urmat& de printii greci ai
provinciilor dunarene.
In secoiul XVin misionarul Greciei modeme SfSntul Cosma
Etoleanul a fost calugar la Filoteu. Un incendiu care a izbuciiit in 1871 a
lasat neatinsa noua bisericfl, care fiisese construita in 1746 pe funda[ia
unei biserici mai vechi, dar a cauzat manastitii problems economics.
astfel a f&catoare de minuni Maica Domnului "GlikofUousa" adicS
Incfit "Dulcea Sdrutare" (fig. 10), care, dupa tractive, dateazfi din timpul
in iconoclasmului (secolid VHI - IX). Manastirea are 6 paradise tn interior $i
1900 3 ni exterior Printre sfintele moa§te aflate aici cele mai importante sunt:
SfSnt mfina dreaptS a SfantuJui loan GurS de Aur } donate de imparatui
a Andronic al Il-lea, gi picionil SfSntuIui Mucenic Pantelimon.
Com BibZioteca define 250 manuscrise, dintre care 54 pe pergament ?i 2
unitat suluri rare, tot pe pergament. Confine $i circa 20,000 de carti biserice^ti
e a tiparite, printre care §i carli in iimba romfinfl. Dintre c3r{ile rare provenite
luat-o din f^rilfi RomSne mentionani o cronicS universal^ a lui Dorotei al
sub Monemvasiei (1631), compilata la Iagi din porunca dotnnuJui Moldovei
patro Petru 5chiopul. O alta carte rara este un manual de Constantin Ceban,
najul carturar roman din Moscopole, frunta? al comunitatii greco-catolice din
sau. Pesta, tiparita la HaUe, in 1769s0.
In ManSstirea Filoteu are hramul "Buna Vestire", din anui 1574 ocupa
biseri locul al doisprezecelea printre Ioca$urile monastice athonite. Din 1973
ca se manastirea a revenit la sistemul chinovial, fiind condusa de un staret, fn
aflS aceasta chinovie se duce o inaJta viata duhovniceasci de rugficiunet
icoan tacere, isihie, post ?i desavargita armonie.

2.1.13 Simon Petra

Manastirea Simon Petra (Ispdc Movn tn^ Itucovo? n^ipa^) este
tndoiaia cea mai tndrazneata construclie de pe Muntele SfSnt- Are cea
mai ingenioas^ arhitectura %\ o a$ezare unica in Peninsula Athonita, Hind
a^ezata pe vMu\ unei stdnci uria^e, deasupra unei prapastii, care se
terminS jos cu (annul mflrii, Jfl o infiltime de 330 dc metri. Toata
manastirea pare suspendata tn acr, Este specific greciJor de a construi
Iocasuri de rugflciune pe &iaJ(imi, pe pietre abrupte, deasupra addncuriior,
cum sunt Mfin&stiriJe; Meleom din Grecia, SfEntuI Sava, Carantania $i
Sf&itul Gheorghe HozevituI din Palestine 31 altfile.
Prima a^ezare monahaia 7n acest foe dateazi din secoJuJ aJ XHI-Iea,
Ctitorui manfistirii estc Sfitnful Simon Myrrhobletes, un cuvios sihastru,
care se nevoia In apropiere, &ilr-o mica pe^terfi, §i a zidit pe piatra pe$terii
un mic schil pustnicesc. Tradifia spune c3 un £nger aJ Doninului impreunfl
cu Sf^ntoi Simon au Jnconjurat piatra cu o fiinie $t i-au rete2at ascupt
de s-a punit zidi manastirea. De Ja acest mare sihastru se numegte
"Simon Petra", adicS "Piatra lui Simon", Viefile Sfintiior ne asigurd cS
intreaga muncd 51 zidire a fost dusfi Ja cap^t ca rezultat ai interven{iei
divine.
In 1363 m&iastirea a fost reinnoitfl cu generoasele donafii ale unui
despot sarb loan Ugfesha, care este considerat aJ dcilea ctitor al
manfistirii. In al treilea Tipicon Simon Pctra ocupa locul 23 ?ntre
manastirile de atunci de la Athos- Ast5zi define locul al treisprezecelea in
ierarhie.
Din nefericiref printre datele care reprezinta pietre dc hotar in isloria
manfistirii sunt acele zile ghinioniste cind a fost cuprinsa de incendiu. fn
anuf 1570 manSstirea impreunS cu arhiva sa valoroasfi a fost distrust de 0
mare conflagrate. Aceasta a rezultat In pierderea unor documente de
valoare istoricfi inestimabiia. Astfel se expJica de ce $tim a^a de pu(in
despre manastire tn perioada bizantina.
Relatiife bune care s-au dezvoltat fntre Simon Petra 51 domnitorii
Valahiei, din perioada dominate! turcesti, m f^cut posibild revenirea saF
Totu$i, a mat fost uica un incendiu tn 1622, care a cauzat afte pagube,
Simon Petra, care rusese chinovie, a devenit idioritmica In secolul XVII.
Dc$i
nu a
fost
nicio
datfi
prSda
tfl de
pirate
bimhl
e
intole
rabiJe
a]e
turcil
or au
cond
us
mtofi
stirea
sprc
decti
n 51
aban
donar
e. In
1821.
mona
hii
sub
presiunea turcilor, au parasit manastirea. Timp de gapte ani sfSntul loca$ a
fost inchis si pustiu. Prin eforturile eroice ale ieromonahului Ioasaf de
Mitilene, Asimonopetra (cum era numita Simon Petra m perioada
ocupafiei tuice$ti) a inceput s3 func(ioneze din nou la sf£rs.itul secolului
XVIIL Secolul al XlX-lea a insemnat zidirea clddirii cu mai multe etaje
pe partea de sud. La sfar^itul accluia^i secol, m 1891, un alt incendiu
dezastruos a maturat din nou cl&dirile mai vecbi gi comorile manastirii,
fn secolul XX Simon Petra a trecut printr-o perioada de revenire 51
cre$tere a prestigiului in lumea ortodoxS, mai ales dupi eliberarea
SfSntuiui Munle de sub turci 51 sub conducerea luminatoare a slaretilor
Neofit, Ioanichie 51 Ieronim. In anul 1950 s-a instaurat o perioada de
declin si fn 1963, cand Athosul a sarbatorit un mileniu de vm%
perspertivele de viitor erau sumbre. Dar anul 1970 a reprezentat o
perioada c&nd a exislat 0 rena^tere treptata a monahismului athonit, In
1973 o noua ob§te de douazeci de membri de la Meteora s-a stabilit fa
manastire.
Simon Petra, datorita" spafiului restrans al asezarii sale, nu este una
din acele manastiri unde putem observa cladiri autonome care se disting
clar. Biserica este dedicate "Nafterri Maicii Domnului", in forma sa
originate a fost constant* in jurul anului 1600, in timp ce forma actuals a
luat fiin{& dup& incendiul din 1891,
Manastirea are 8 paradise in afara ei 51 4 in incinta 51 mai multe
chilii, in doua dintre acestca s-au nevoit monahi romani. Este vorba
despre Chilia parintelui Sava Nasterea Maicii Domnului" (sfargitul
IT

secolului XIX), locuita de viefuitori rom^ni pana in 1976 gi Chilia

parintelui Sava "SfSntuI Nicolae" (tot spre sfa^itul secolului XIX), fost
a^ezamant romanesc51, Manastirea a avut un numar mare de mctocuri,
care aveau pam&it fertil. Cel mai vechi dintre acestea se pare ca a fost tiko
din Tesalonic, Inaltarea din Atena 51 trei fri Franja. Estc de asemenea
demn de menfionat metocul lut Mihai VodS din Bucuregti dedicat
manastirii to 1566 §i confiscat de guvemul romSn m 1863.
Arhiva manastirii contine aproximativ 805 de documente de mare
valoare m greaca, turci §i romSn5, impreuna cu alte inscripjii 51
manuscrise muzicale §i de aJta naturS, la care trebuic adSugatc (jflrfile
liparite. Totu§i, Irebuie scos In evident faptuJ cS aproape toate
materiaJele arhivci sunt post bizantine. Biblioteca avea In trecut 245 de
manuscrise 51 cSteve mii de carp, care au fost distruse in incendiul din
1891, Se mai pasfreazd la Simon Perra 0 serie de documente din perioada
1677-1848 referitoare la proprietatile Manastirii Mihai Voda din
Bucuresti,
Tezaurul confine o bog^ie de lucrari de arta constand In icoane,
ve^minte, anrimise, sigilii, sculpturi 51 gravuri. Totu^i, ceamai importanta
bogfipc de la Simon Petra este m^na stfinga a Sfintei Maria Magdalena -
ea este privita ca fiind co-fondatoarea manastirii - care a r£mas tntreaga
timp de doua mii de ani,

2AA4 Sfflntul Pavel

Manastirea Sf^ntuI Pavel (Iep6 Movf| Ayiou ricn)>-ou) este situata pe
0 vale ad£nca\, chiar sub varfiil Athosului, fn partea dc vest a Peninsulei 51
estc dedicata "tntampinSrii Domnului". Ctitorul s^u a fost Srlntul Pavel
de Ja Xeropotamu, fondator de asemenea al acesteia din urma, care spre
sfgr$itul vie{ii sale s-a retras fritr-un loc ascetic, pe locul in care se alia
manastirea in prezent. fn secoJul X 51 XI gasim doua manastiri pe
Muntele Athos cu numele de Xeropotamu- Cea care se numegte azi
Sflntul Pavel a luat in cele din urma acest nume incepfind cu anul 1108.
fn secolul al XlV-lea manfistirea a fost parasita, dar prin eforturile
nobililor sfirbi, acum monahii Gherasim Radonia %\ Antonie Pigas, a fost
avansata de la chilie la manastire. In secolul urnifitor SfSntul Pavel a
primit ajutor de la loan al V-lea 51 loan al VIMca paleologi si principele
sarb Giour si fratele sau Lazan Mul(i altf principi dunflreni au fost
bineftcatorii manastirii.
0 perioada tn care manastirea s-a dezvoltat, tn secolul al XVE-lea, a
fost urmatfl de declinul sau in secolul XVIII cauzat de un deficit de
fonduri, la rflndul sau datorat birurilor crunte ale autoritatilor turcesti §i
cametei evreflor. La sfSrgitul secolului XVIII ?i Incq^utul secolului XIX,
cu ajutoml sacristierului Grigorie §i arhimandritului Antimiu Comnenul,
manastirea §i-a revenit ?i a putut s&-§i achite datoriile. Ultimele catastrofe
prin care a trecut Manastirea SfSntui Pavel a fost un incendiu tn 1902 ^i o
inundate in 1911. Partca sa de nord a fost construita &i secolul XV, tn
timp ce turnul sfiu de apSrare dateaza din secolul al XVT-lea.
Biserica a fost construita in secolul XIX, iar tn secolul XX a suferit
multe reparafji si adaugiri, Aceasta adaposte^te icoana miraculoasa a
Maicii Domnului numita "Hodigkitria", adica "Cea care aratd Calea".
Manastirea are 12 paradise dintre care eel al SfEntului Gheorghe
este clfidirea cea mai veche a manastirii, decorata cu importante picturi
murale aparfina^id §colii Cretane. Supuse SfSntului Pavel sunt Noul Schtt
si Schitul romSnesc al SfSntului Dimitrie.
Biblioteca cosine 499 de manuscrise si mai mult de 12.000 de cartf
tiparite, iar intre bogatiile manastirii se numara piciorul SfSntului
Grigorie Teologul, 0 bucata din SfSnta Cruce si multe odoare de metal
prejios,
Astazi de(ine locul al paisprezecelea intre manastirile de la Muntele
Athos.
2.1.15 Stflvronichita
Mflnastirea StavronichJta (lepti Movfj TOU EtaupoviKTlTa) esie cea
mai mica, din punct dc vedere al marimii, de pe SfBntul Munte §i face
parte din grupul m&oastirilor alhonite ce au adus un suflu nou de viaffi
duhovniceascfl. Se aflS pe parlea de est a Peninsulei, fntre Manastirea
Iviru $i Pantocrator, d&id ihspre GolfiJ Strymonic,
Istoria sa, ca 51 cea a altor manastiri, a fost una tulburatfi. tnceputul
istoriei sale se pierde fn adincurile secoJelor X 51 XT. Dovezi nesigure ne
permit doar sfl presupunem cfl un anumit Nichita sau Siavronichita
Nichifor, un ofi(er ai lui Tsimiskes, a fost ctitonil. Mtoastirea a intrat
intr-o perioada de declin in secolul al Xll-Jea, ca rezultat al raidurilor
pira(ilor, fn secolul XIII a intral sub controlul Mfinfistirii CutJumu^ tn
vreme ce tn secoJui al XVI-lea era deja o dependent a M&n&stirii Filoteu,
In anul 1533 stareful de Ja Manflstirea Geromeriou, feromonahul
Grigorie, a cumparat Stavronicbjia de la Filoteu 51 a muncit muJt s3 0
revitalizeze, Printr-un sigiliu patriarhal din acela$i an a fost recunoscuta
ca manflstire stavropegica. In 1541 Patriarhul ecumenic Icreau'a I a fScut
tot posibilul s& refnfiiii{eze m&na'stirea fi sfl se asigure cd funcponeazS din
nou3 conlinufind astfel munca Jui Grigorie. A !nzestrat Stavranichila cu
importante metocuri la Casandra 51 pe Insuia Lemnos. Manastirea s-a
refntors Ja sistemul chinovitic.
Bisenca era deja terminate de ceJ putin cinci ani, cgnd interioml sau
a fost decorat in 1546 cu picfuri aJe faimosului reprezentant al $cofii
Cretane Teofan 51 ale fiului sfiu Simeon. Teofan a fost de asemenea
responsabil pentru foft{i$area celor doisprezece praznice pe icoane
portabile. Biserica poarta hramul "Sfdntul lerarh Nicolae", pastrSnd gi 0
icoand mtraculoas^ a acestuia, cunoscutd sub numele de "Streidas'% din
secolul XIII, ce a fost gfisita pe mare de pescari.
 In cursul istoriei sale manastirea a suferit de cinci ori de pe urma
incendiilor - fn 1607 a mare partc a cISdiriior au fosi Iransformate in
centra, Ca si celelalte manastiri, Stavronichita a fost impovSrata de biniri
excesive pe care trcbula sa Je plateasca turcilor. Datoria sa a fost plfitita ca
rezuJtat al unor efbrturi supraomene^ti din pariea starefului Manastirii
Vatoped Teofil. Sosirea unei noi frStii tn 1968 a fnsemnat transformarea
sa dintr-o manastire idioritmica fn chinovie. Define pozipa a
cincisprezecea in ierarhia celor douazeci de manastiri.
Biblioteca are in posesia sa 371 dc manuscrise, din care 58 pe
pergatnent gi circa 3.000 de c3rp tip&rite. De o important^ deosebita esie
o Psaltire din secolul XII, scrisfl cu iitere de aur
DependinfeJe sale constau in 33 de colibe. in a$ezarea dc ia Capsaia,
sj 4 chilii, MSnastirea are 6 paradise dintre care 2 in afara incintei.

2A.16 Xenofont
Mfinastirea Xenofont (l£p6 MOVT^ TOU HGvo<ptbvto^) se aflfi pe maJuJ
vestic aJ PeninsuJei fntre Manastirile Dohiaru ji Sfantul Pantclimon- Are
o istorie inddungata, care merge pSna in secolul X, in timpul cand a fost
fntemciatd Marea Lavri Ctiiorul sau a fost Sftntul Xenofont, ucenic al
Sf3ntului Atanasie, care era de asemenea stare^ sflu,
MSnastirea a avu( partea sa de vicisitudini, incepfind chiar cu limpui
construirii ci, 0 astfel de diflcuitate a fost neinjelegerea care s-a ivit la
sfSr^ituJ secolului XI cu eunucuJ $tefan - mai tSrziu c&Iug&rul Simeon -
aflat in sJujba lui Nichifor Votaneates, La inceput, faptul ca devenise
cougar a fost benefic pentru mSnSstire, Tomsi, cariera sa ulterioard ca
staref ]-a fScut sa intre in conflict cu majoritatea calugaiilor, rezuJtand
tndepartarea sa. Apelui lui Simeon facut imparatului Alexios Comnenul
s-a incheiat cu un ordin imperial ca eJ sa fie repus in funcfie, In afara de
astfef de episoade cu caracter intern, au mai fost alteJe din cauze externe.
74
 SfSntulMunteAthos
T"
Fiiind o mSnfistire pe malul marii Xenofont a fost frecvcnt obiectui
raidurilor pirajitor, &i secolul XIU fiind devastate de pirafii Jatini,
In al treilea Tipicon a ocupat Jocul opt, in limp ce astSzi pozijia sa tn
ierarhie este a saisprezecea. In secolul al XVI-lea majoritatea caiugfirilor
erau slavi. In secoJul care a urmat s-a descoperit cfl datora sume imense
unei grupSri de ctofltari evrej. RezuJtatul a fost ruinarea sa financial^,
tntr-o atmosfera mai general care a dominat in acea vreme pe Muntefe
Athos- fn secolul XVHI a fost Testability prima preocupare fiind o
refritoarcere Ja sistemul chinovitic tn 1784, Vrednicul staret Paisie de
Lespos a adSugal noi ciadiri $i a inrrodus o viaffl nou3 in manastire.
Atunci s-a inceput construirea noii man biserici, in partea de nord a
mSnastirii. Aceasta a fost terminal^ paria la izbucnirea revoJup'ei grecesri
din anul 1821. In partea de sud a man&tirit se afla vechea bisericS
decoratS cu simboluri cre^tine timpurii. Construirea sa dateazft din secohl
XI, de$i au mai existat faze uJterioare de addugiri. Clopofnifa a fost
construitafo lS64?ifi^uJ!n 1901.
Manastirea are aproximativ 600 de manuscrise ?i 7.000 de cartf
tiparite. Doufl icoane din secoJul XIV, tofSp'^find pe Sffinrul Gheorghe si
SfSntul Dimitrie, sunt importante opere de arts. Are, de asemenea,
cunoscuta icoana" ftcdtoare de minimi a Maicii Domnului "Hodigkitriar\
adica "Cea care arutU Calea", Printre bog^fjiEe de la Xenofont sunt
mareJe relicvarir con(intod moaste, sflnte vase $i ve^minte.
Majiastirea are 11 paradise Muntml incintei ?i 6 in afari
Dependinfele sale sunt Schiturile Xenofont ji Buna Vestire $i 22 de
coltbe, care sunr, din nefericire, fn declin datoritd unei lipse de care s£
vieJuiascS in ele,
2,1.17 Gregoriu
Manflstirea Gregoriu (lepd Movii TOU rpriyoplou) se aflfi pe maluJ
Marii Egee si Ja ea se poate ajunge cu caiacul care aduce vizitatori din
portul Dafiie. A fost Intemeiata fn secolul al XlV-lea de sihastrul
Gregorie $i este contemporanB cu Manfistirile Dionisiu 51 Pantocrator Se
cunoa?te pu{in despre ctitor, doar faptuf c£ a fost discipoluf Sfantului
Grigorie Sinaitul. Incendiile din anii 1500 51 1762, care au distrus arhiva
manastirii, sunt farfl indoiafa vinovate pentru aceastfl Upsfl de informal.
Totu§iT chiar Inainte de incendii, manSstirea a c&zut victima maniei
distructive a pira(ilor. §i-a revenit ^i a fost restaurata cu ajutoruJ
principilor ortodocgi.
Manastirea avea sfl fie din nou incendiaia in 1772, revenindu^i prin
efonurile 51 caJitflJile de conductor aJe bStranului staref Ioachim. Acesta
a reu$it sa adune fonduri, care au fSait postbil nu numai un nou inceput
pentni manastire, dar, de asemenea, 51 invierea sa §i eliberarea din
captivitate. DupB retragerea acestuia mfinastirea a adoptat sistemul
idioritmic de via(3 monaha& Perioada de sarScie prin care a trecut
mSnastirea In anii revolted grece^ti au adus-o in pragul de a cSuta sa
devina 0 depending a Manastirii Marea Lavra. Nu cunoa^tem rezultatul
acestei solicitari.
In anul 1840 a devenit din nou o chinovie. !n 1859 monahul Simeon
a fost numit staref. In cei 46 de ani in care a de(inut aceasta funcfie el a
achitat datoriile mfinastirii, care s-au ridicat panfi fa 170.000 de pia^tri ?i a
sprijinit construirea unor noi cl&diri.
Noua biserica de la Gregoriu a fost constmitfi in 1770 $i picturile sale
murale au fost terminate in 1779, Al doilea naos a fost construit in 1840
31 paraclisul Sfantul Gheorghe in 1851. Biserica poarta hramul
Nicolae"?i pastreazain ca pe l&iga icoana miracuJoasfl a ppirituaJ si
ana a Maicii DomnuJui "
"Galactottvfttsa". Tot in biserica se afla in strand stareleasca o afta
jcoanfi faeatoaie de minuni a Fecioarei Maria numilS "Paiafotogifta",
ramasa nears£ In loate incendiile care au mistuit manastireaH
In bibliotecfi se pastreazfi 279 de manuscrise, dintre care 11 sunt pe
pergament, gi aproximativ 6.000 de tipariiuri.
Gregoriu are 7 paradise in incintfi $i 6 In afard, in tinip ce
dependin[ele sale constau fn 3 colibe §i 6 chilii- Din anui 1574 define
Jocul aJ gaptesprezecelea fn icrarhia a^ezamintelor athonite-
2.1.18 Esflgmenu
Maoasiirea Esfigmenu (fcpd Movrl TOU Eaflny^vou) esle situate pe
malul estic al PenfnsuJei Athos, iangS Manaslirea Hilandar, avaiid
(undatia fn Goiful Suymonic. Imprejunil s5u se aflfi ruine si alte ramagite
din unele pen'oade ale istoriei, din vremea romaniJor pa^ia fritr-aceia a
primilor eremipi, care au trait Ja Athos, care sunt dovada importan{ei
islorice a zonei. MSnSstirea a fost ctitoritd in secolul X sau XI, Este prima
data mcn{ionat4 sub numcJe de Esfigmenu &i a! doitea Tipicon in 1045.
DupS tradipe prima a^ezare monahaia de aici i se datoreaza evlavioasei
impgratese Pulheri^ sojia imparatului Marchian (450 - 457). Dar
adevara{ii uitemeietori ai manastirii au fost cdfiva siha^trii din secoJu] XI.
Manaslirea a suferii In mai muJte r^nduri dc pe urma raiduriJor
pira(ilor si a incendiilor distrugatoare. Ni se spune Intr-iui manuscris al
manastirii cS a fost distrust de trei oriT fn 873, 1047 p 1534. Se pare cfl
ultima data a fost eel mai r3u si fusese precedatfi de un incendiu in 1941,
Totugi, au existat momente bune la fel de muite cfite au fost 51 reie fn
istoria Esfigmenului. Imparatii bizantini se pare cSt au favorizat-o fn mod
deosebit, hrisoave imperiale au confirmat achizijiile manastirii de la
Provlakas, Skoutaras, Crosouvo, Viasta, TesaJonic §i ConstanttnopoJ.
Esffgmenu a fost de asemenea efimimil unor personalitflti de mare
important spiritual ca de exemplu SSntuJ Atanasie PatnarhuJ
Constantinopolului (1310) gi SfSntul Grigorie Palama Arhiepiscop al
Tesalonicului(1335}.
In condipile generate de deciin ale secolului al XVII-lea mfinastirea
s-a afundat in man probleme financiare. Secolul urmator a mceput sa se
resfabilizeze cu ajutorul Mitropoiitului deMeleniko Grigorie, careafScut
din plala datoriilor manastirii principalul s3u feJ. Suiguri 51 cobor^uri la
0 scara* redusa au continuat in viaja manastirii panS la inceputul secolului
XIX ca^id Teodor de Ja Lavra a pus bazele funcpotiarii Esfigmenului ca 0
chinovie, in acest timp Jncepfind conslmcpa noii biserici (1808) 51 a altor
noi ciadiri, fntre 1822 51 1832 mflnastirea a fost cucerita de armata
[urceascd 51 folosild drept cazarmi Keslabilirea sa a fost preluatd de
Agatanghel Ayiannanitis, ale cflrui eforturi s-au exliiis din J832 panfl in
1871. Atunci au fost construite toate ciadirile magntfice ale man&tirii,
inclusiv clopotnila, paracliseJe $i pronaosul bisericii. fn anii care au umiat
manastirea a contractat o datorie care se ridica la patru mii de lire turcesti
la tnceputul secoiului XX, dar a rcu§it s3 §i-o achite ffirS sd cedeze
propunerilor tentante ale ru$ilor,
Biserica mare este inchinata "Indlfirii Domnului". Manastirea are 8
paradise in interior $i 7 exterioare. Cca mai de prc( icoana este a Maicii
Domnului "Eleousa" sau "Cea dulceMdng&ietoare",
Biblioteca manastirii confine 372 de manuscrise, dinUe care 75 pc
pergamcnt, %i mai mult de 8.000 de cSrJi tipariw, precum 51 numeroase
documente vechi,
Tezaurul manfistiresc pastreaza mai multe sfinte moajte, icoane
vechi, sfinte vase, cruci pectorale, icoane tn mozaic ji obiecte de cult din
epoca bizantinfl.
Manastirea Esfigmenu define locul al optsprczecclea fn ierarhia
manflistirilor, dar 51-a retras reprezentantul de la Comunitatea SfSnta to
1974 si nu Ja parte la adunarile sale. Cel mai de seamS staref al ei a fost
SfSntul Grigorie Palama (1296-1359), eel mai mare reprezentant al
isihasmului atlionit.

2,1.19 SfantuJ Pantelimon

ManSstirea SfSntul PanteJimon sau Russikon (Iepti Mov^ xoti
navr£kEf\i\avoi; f| P<G<JCUCOI3) (fig. 5) se affa In sud-vestul Peninsulei
Athos cu pujin uiainte de a se ajunge la Portul Dafiie. fnfttisarea actuals a
manSstirii cu cladirile sale rnari gi cu mulle etaje abandonate stfi drept
mamirie trecutului sflu bogat gi tndelungat. Prima a^ezare monahaia de
aici dateazd din secolul XI, de pe timpul impflratului Akxie I Comnenul.
Ramasfl aproape pusiie a fost retonoita de Andronic al U-lea Paleologul
(1282-1328) gi Iocuita de monahi greci $i rugi, fiind cunoscutfl la friceput
sub numele de "Schitul Xilurgul", apoi irBogorodita52". Din secolul al XlV-
Iea primegte denumirea de "Manastirea Sfantul Pantelimon".
tn cursul istoriei sale manastirea a vazut muJte evenimente
importante $i multe personaiitflli memorabile au locuit aici. in jurul anului
1193 Sf2ntul Sava Arhiepiscopul Serbiei a devenit cougar al manastirii.
In 1307 bandifii caialani au incendiat-oT dar §i-a revenit in curand dupa
aceea cu ajutorul lui §tefen Dugan. Rugii 51 grecii au reusit SSL trfliasca
unpreuna !n armonie. Printre binefScfttori se num^ra principii sarbi,
bog3ta$i romani gi (arii m$i. Sub dominafia turceasca, Mfinastirea SiSntul
Pantelimon a avut de suferit foarte mult gi au existat perioade c&id a fost
complet parasita. In secolul al XVU-tea Sf^nta Comunitate a inclus-o
printre manastirile aflate sub patrooajul sau. In secolul urmAtor razboaiele
mso-turccgti au adus 0 reducere a numdnJui cSlugarilor rugi gi grecii,
bulgarii si sarbii si predominc. Russikonul $i-a revenit $i a fost
revitaJizatfi cu ajutorul donafiilor generoase ale familiilor fanariote
CaJimachi din Moldova,
 Dupfl plecarea turcilor manastirea §i-a continuat procesul de
revenire §i reorganizare sub stare^u! Gherasim de Drama, un om cu multe
calitaji. in timpul starepei sale au inceput s& soseasca primii ru$i dupi
lunga lor absenla. Afluxul masiv de calugari ru§i a tnceput gradat sa
afecteze echilibrul in ceea ce private proporn'a dintre greci s.i ru$i - cu
toate tensiunile care au urmat. Caiugarii de najionalitate rusa auatins
cifra de o mie to 1895 51 pitift to 1913 numanil lor a continuat s3 creasca,
Manastirea este un adevarat coles cu doua biserici to interior, ftind
foarte imensa, avand patru corpuri man de chilii cu cSte patru 51 cinci
niveluri §i cu numeroase turle aurite $i vopsite in verde ce se inalja
rugator la cer- Din anul 1875 manSstirea este condusa de stare^ rugi,
devenind una dintre cete mai man lavre din Muntele Athos.
Biserica mare poartS hramul "Sfdntul Pantehmon" §i a fost
construita la mceputul secolului al XlX-lea, Ca material de construct s-a
folosit piatra cioplitS. Pictura este to ulei to stfl ucrainian. Biserica mica
are hramul "Adormirea Maicii Domrtulut", Russikonul este celebru pentru
clopotele sale, care in total cSnt&resc mai mult de douazeci de tone, eel
mai mare dintre ele c&ntarind treisprezece tone, cu un diametru de 2 T7
metri, donate de tarii ru^i. Clopotnija este situata deasupra trapezei.
Corpul de chilii din partea vestica are patru etajc.
Manastirea are 35 de paradise dintre care 15 in incinta ?i 20 in
afara eiF In vechime, cSnd vietuiau aici doua mii de monahi, se sSva^ea
SfSnta Liturghie to toate paracltsele %i catitau peste peste patru sute de
protopsalfi. !n prezent Sfanta Liturghie se sav£r$e$te In greaca %i in rusa.
De manastire mai aparfin 5 chilii raspflndite pe Muntele SEint §i citeva
schituri: Schitul Hromifa, Schitul Noua Tebaida %\ Schitul Bogorodita.
Si^ntul Pantelimon avea metocuri in toata Rusia. In biserica mare se
pastreazA moa^tele patronului spiritual al manastirij Sfantul Mare
Mucenic Pantclimon $i ale Sflntului Siluan Athonitul (+1938), mare
dascal al rugaciunii.
Tezaurul manSstiresc include multe sfinte vase, evanghelii ferecate
!n aur, icoane, sute de feloane, stihare, sacose, mitre cu fir de aur s.i argint.
Biblioteca sa este a$ezata tntr-o cladire specials cu doua etaje $i
gazduie§te injur de 1,320 de manuscrise, printre care 600 sunt in slaVonfi,
$i mai mult de 20.000 de cartf tiparite.
Manastirea are via(3 de ob^te $1 este socotita a nouSsprezecea in
ordine ierarhica aghiorita.

2.1.20 Constamonitu
Manastirea Constamonitu (Jep6 Movi^ tou Kcovcrra^oviTOi)) este
a^ezata pe latura sudica a Peninsulei Athonite, intr-unul din locurile cele
mai pitoresti, tnconjurat de paduri §i la o jumfitate de ora distant de
Golfiil Singitic- Este cea mai retrasa din calca vizilatorilor bucurandu-se
de multa pace inierioarS, O anumita tradijie 11 desemneaza ca fondator al
manastirii pe imparatul Constantin eel Mare sau unul din fiii sSdt dar este
mai probabil ca ctitorirea sa s& fie legate de un ascet pe nume
Castamonites, de aici provenind §i numele alternativ al manastirii
Castamonitu. Existt referinte In anumite texte ale secolului XI cu privire
la Constamonitu, dar istoria sa poate fi In mod clar urmarita doar
mcepand cu secolul XIV - o perioadfl In care manastirea a suferit mult de
pe urma raidurilor pirate. In secolul XVT a ars §i a ramas pustie pana in
secolul XVIII, cand este reftcuta cu ajutor de Fa phi ru?i, de la sSrbi $i

Printre binef^catorii manastirii se numara prinful George

Brancovici, Anna, principesa de Serbia, gi Radici, comandantul s^rbilor,
care a ajutat manastirea !ntr-o varietate de feluri In secolul XV- Totu^i, in
ciuda unui astfel de sprijin financiar, birurile turctfor au determinat
si
calugarii sfl obpna imprumuturile de la cam&tarii evrei $i au dus
m5n&stirea £n pragul ruinei. In 1705 intervenfia consulului francez
Armand a fost salvarea manastirii. In 1717 aripa dc est a fost arsa din
temelii. Restaurarea a inceput in 1838 sub stareful Hrisantos, cu ajutorui
Chirei Vasilichii, sopa lui All Pasha, La jumatatea secolului XIX starea
financial slabs a manastirii a dus Ta punerea sa sub patronajul Sfintei
Comunitfi(i. Vrednicia starepilui Simeon a ajutat la punerea manfistirii din
nou pe picioarele ei ?i cu fondurile pe care le-a straiis a construit biserica
In 1867, pe ruinelc vechii biserici, §i a restaurat aite cladiri.
Biserica esle inchinatfi "SfiSntului Stefan11, primul martin Aici se aflfi
trei icoane vechi fScStoare de minimi: icoana SfantuJui Arhidiacon Stefan,
patronul spiritual al manastirii, o lucrare a secolului VIII, §i doua icoane
ale Maicii Domnului "Hodighhria (frtdrum&toarea)" §i "Antifonetrta
(Icoana care a strigat)rr. Tot aici se pastreaza m£na dreaptl a Sfantului
Stefan $i a SfSntului Trifon, capul SfSntului Vlasie si muJte alte particele
din moa§tele sfinplor. Manastirea are 5 paradise In incinta sa gi 4 In
exterior,
Biblioteca confine 110 manuscrise si aproximativ 5,000 de carfi
tiparite. Dintre cartile rare pastrate aici amintim un exemplar al
Proschinatarului lui loan Comnenul editat la Venecia in 1745.
Tezaurul adfiposte^te c£teva remarcabile Evangheliare, cruci
pectorale, vejminte preotcjti cu fir de aur, icoane bizantine $i numeroase
documents %i acte de danie printre care $i unele rom^negti.
Manastirea are vi#td dc obgte s.i este ultima in ierarhia celor
douazeci de lavre.

2.2 Schitul romdnesc Prodrotnul

Prima a$ezare monahald cunoscuta la Schitul Prodromul (% 6)
dateazfi din secolul al XVIII-leaF Era o mica chilie pustniceasca
 Sfantul Munte Athos

cunoscuta sub numele de "ChiJia de la Vigla Ianicopole", cu o bisericuta

din piatrS ce are hramul "Tfiierea caputui Sf&ntului loan Botezdtorul53",
situata in partea de sud-est a incintei. In aceasta bisericuta se sav£r$e?te in
prezent SfSnta Liturghie, mai ales s£mbata. In jurul ei se aflau mai multe
colibe pustnice$ti 91 o chilie cu cSteva incaperi In care se nevoiau panfi la
doisprezece sflia$tri. Dupa hramul acestei bisericute chilia se mai numea
"Prodromul", adica "Inainlemergatorur1, denumirc care a luat-o mai
tarziu schitul romanesc54,
Primii manahi romSni cunoscufi la Chilia Prodromul au fost
duhovnicul lustin cu ucenicii sal Patapie §i Grigorie din ob$tea Manastirii
Neamt. Ei au cumparat Chilia Prodromul de la Manastirea Marea Lavrfi,
prin anul 1810, rfimasa pustie, apoi au zidit In jurul bisericutei un schit in
toata regula. Bra format din 50 de chilli, arhondaric (camere pentru
oaspefi), bolni^ trapeza, egumenie $i toate cele necesare. Schitul se
numea "Schit moldovenesc" - cum reiese din arhiva Manastirii Lavra - §i
avea via^ de ob^te, cunoscut apoi §i sub numeJe de "Schitul lui lustin
VlahulIT, Ieroschimonahul lustin ajunge primul egumen al schitului,
conducand ob^tea pana la retragerea sa in pustie, ll va lasa la conducerea
schitului pe ucenicul sau Patapie, care va aduna aicr pand la treizeci de
viefuitori romani,
!n anul 1840 schitul va ft pustiit din cauza jafurilor facute de
armatele turcegti. Egumenul Patapie Impreuna cu Grigorie pornesc spre
Moldova cu corabia, avand cu ei toate actele schitului. Pe drum Grigorie
trece la cele vegnice, iar ieroschimonahul Patapie se stabile?te la Lavra
Ncampilui, condusa pe atunci de starepil Neonil (3844-1853), cflruia ii da
spre pastrare actele schitului.
In 1848 monahii Natanail lonescu $i Nectarie de la Manastirea
Horaija, judcful Neam|, ucenicii arhimandritului Irinarh Roseti, ctitorul
acestei manfistiri, se due in Muntele Athos §i ajung siha^tri vestiti la
 SfSntuI Munte Athos

Schitul Sffinta Ana. Natanail va primi aici schima marc devenind

schimonahul Nifoo-VazSiid Schitul Prodromul pustiit, se hotarasc sfl-l
repunfi pe picioare. fn acest scop vin in Moldova unde primesc actele
schitului 51 hirotonirea Sn treapta preo(iei din partea MitropolituJui
Sofronie Miclescu al Moldovei. Dup3 ce obfin trei mil de galbeni de la
dojnnjtorui Grigorie Ghica $i alte ajutoare se reintorc fn Athos ca sS
zideasca un nou schit rom&nesc pe ruinele celui vechi.
Cuviogii Nifon si Nectarie, primind aprabarea Mflnflstirii Lavra, au
uiceput fn anuJ 1852 construcfia unei biserici man de piatrfi Ja Prodromul,
Isaia §i Agatanghel, doi monahi romSni din Athos, cu ajutoare banesti din
faille Romane si cu man eforturi, termina de zidit §i pictat biserica fn
I860, Aceasta va fi sfinfita in 21 mai 1866 dc Arhiereul Isaia Vicol, tnai
tdrziu Episcop la Roman (1868-1878), aflat fn pelerinaj la SfSntul Munte.
?ntre anii 1860-1864 se zidesc corpurile de chilii cu etaj din partea de
vest, nord §i est, frnpreuna cu clopotnila 51 un paraclis cu hramul "Buna
Vestire55". Catapeteasma, lucrata ui (arfl, din lemn de nuc aurit se
p£streaz& inca foarte bine. In mijlocul naosului se aflS vestita icoana
fdc&toare 6c minutii Maica Dotnnului f'Prodromitutf* Tradipa spune c&
monahii de Ja Prodromul erau necSjifi ca nu aveau 51 ei 0 icoand
miraculoasfl, Doi dintre ei vin fn {ara\ la Ias.i, si dau comandS pictomlui
Nicolau, Acesta a inceput pictarea icoanei cu multa evlavie, negustSnd
nimJc p^na la apusul soarelui La sfSr^it, cind mai avea de pictat doar fa{a
Mftituitorului $i a Maicii Domnului, acestca nu le putea picta dupa
dorin[a sa, Dupa c^teva tocercari nereusite se hotar^te sfi le mai picteze 0
data In ziua urma'toare. Dimineata, Insi, rind a luat panza de pe icoana a
ramas mirat vaz£nd ca faja Sfintei Fecioare $i a Fiului Ei erau pictate din
minune dumnezeiascS.
Acoperigui bisericii, odinioara din lespezi de piatra\ a fost recent
inJocuit cu tabJa de plumb. Cel mai bine conservat este corpul de chilli
 SfantuIMumeAthos

din partea de sud, o construct masiva cu trei nivele zidita intre anii
1880-1887 §i recent restaurata. La parter a flinctionat pSna de curSnd o
vestita bolnita. Corpul de chilli de la vest se intinde de ambcle parp ale
clopotnitei $i ale porfii de intrare. La parter se afla trapeza 51 bucataria, iar
la etaj se afla un mic paraclis. in partea de est se afla un corp de chilli cu
doua etaje ?i in continuare o ciadire cu un singur nivel in care se afla
biblioteca, brutaria si cSleva mici ateliere de fntrelinere56.
Biblioteca numara aproximativ 7.000 de cartf tipfirite, aproape toate
In chirilica, editate hi vechile tiparnite romSnegti. Se gflsesc aici si cartf
rare ca: Indreptarea legii (1652); Biblia lui Serban, din 1688; Cazania lui
Varlaam (1643); Mineiele Episcopului Chesarie de la RSmnicu-Vaicea
(secolul XVIII); Noul Testament de la BaUgrad (1648) si toate tipfiriturile
in chirilica de la Neamt. Se mai gasesc aici peste douS sute de
manuscrise, de asemenea in chirilica, cu consul patristic, iilocalic,
aghiografic si istoric, majoritatea sense in (ara, si circa 130 de manuscrise
de muzica bisericeasca, de reaia valoare, majorilatea din secolul al XIX-
lea. Sunt aici $i manuscrise din secolele XIX 51 XX scrise de monahii
nogtri athoniti cu tot felul de extrase din Sfln^i Paring cu versuri
religioase $i lndemnuri duhovnice^ti versificate57,
Intre anii 1860-1890 a functional la Prodromul o vestita ^coala de
psaltichie, infiinfata si condusa cu multa iscusinla de marele protopsalt
schimonahul Nectarie Crepi, originar din Husi. Pe timpul acela era cea
mai vestita §coala de muzica psalticfi din Athos, la care participau §i
caUugari psalti, greci, ru§i si bulgari38.
Via(a duhovniceasca in Schitul Prodromul, ca $i in intreg Athosul, a
inceput sa decada mai ales dupa primul razboi mondial $i schimbarea
calendarului din 1924, De la aceasta data legfiturile cu Jara gi Patriarhia
Romania s-au impu{inat, Dintrc cei peste 0 suta de vie(uitori au ajuns in
putjnfi vreme la jumatate. Al doilea razboi mondial, cu toate urmarile lui,
 SfSntulMunteAthos

a adus ProdromuJ in stare de ruins, atSt materials c&t §i duhovniceascS.

Sosirea primului grup de patru monahi din [ara, In anul 1974, a fost
salvatoare, Ei au inceput refacerea viefii duhovnice^ti a schitului. Jntie
anii 1977-1980 li sc alfiturfi al(i paring venifi din tari
Schitul nu are nici un fel de meiocuri sau surse de intre(inere din
afara, fiind luiul dintre cele mai sfirace din Athos. Metocul sSu din insuJa
Thasos, ca §i alte mici proprietaji, a fost exproprial.
86
 SfSntul Munte Athos

Capitolut III i
Athoniti

3.1 SffintuJ Grigorie PaJama

3.1.1 Via(a
Sfantul Grigorie (fig. 12} s-a nfiscut la Constantinopol in anul 1296
totr-o familie evlavioasa si a crescut intr-un mediu care respira permanent
modul de via{a monahaL
Tatal, Constantin, a fost nobil $i membru al Senatului Imperial. El a
fost eel ce s-a ocupat de educajia nepotului imparatului, dar chiar §i de a
fmparatului insu$i. Acesta i-a incredintat sarcina de ria preda virtu(ile, dar
gi de a fi un bun consilier, educator 51 fridrumaior duhovnicesc",
Constantin era iubit de frnparat chiar mai mult decSt rudele acestuia
"datorita curateniei suflelejti §i a felului sSu de a avea privirea a(intita
spre Dumnezeu". El trSia !ntr-o neincetata rugaciune. Cu cat ca era
cflsatorit gi tata a multor copii nu era deosebit de calugari.
Mama SfSntului Grigorie, Kale, ducea acelagi mod de via{& ca §i
barbatul ei, dorind sa intre in cinul monahal. Ea a amanat acest lucru dupfi
ce a cerut sfatul unor duhovnici iscusi(i.
Grigorie a primit primele cuno^tuHe religioase fn sfinul familiei. La
gapte ani ramSne orfan de taia. Acest fapt il face pe Impfirat sa-1 ia sub
supravegherea sa la palat 51 s& poane grij^ de tot ceea ce avea nevoie
pentru educa[ia sa. A studiat la Universitatea din ConstantinopoJ, av^ndu-
1 ca profesor pe celebml Teodor Metochites. Truda sa §i inzestrarca au
f&cut ca sa fie repede introdus in tnvatatura clasica Iaicd. Metochites
angajSnd o data o discuss cu tSnarui Palama despre Aristotel, in fa(a
Tmparatului, fu uimit de raspunsurile acestuia ?i exclama catre imparat:
"lnsu$i Aristotel de l-ar auzi, t-ar l&uda, cred, nu pufin ". Imparatul
B7
 SfSntuJ Munte Athos

intentions sa-j ofere o halta funcfie in stat, dar Grigorie va urma o cu

totul alta cafe.
!n anii adolescent s-a tntarit in el dorinta c^trc viap monahaia. !n
acest sens ia tegStura cu c£{iva cfilugSri athoni(i care-i propun s& renun{e
la lume, cu toate placerile ei, $i sa inearga in SfantuI Munte- Printre ace?ti
paring duhovnjcegti s-a aflat Episcopul Filadelfiei, Teolept, care a tfiejuit
muJji ani la Athos, acesla devenind pflrintele duhovnicesc a! Sf&itului
Grigorie, Lndrumfindu-J in spinful tradifiei ortodoxe aghioritice.
Dumnezeiescuf Grigorie a cfipatat rugSciunea minfii la o vaTsta relativ
frageda; inca de pe vremea cSnd trflia In zgomoteie Jumii, fnainte de a f!
implinit douflzeci de ani. Ducea o viaia atfit de ascetica, hrflnindu-se
numai cu p&ne ji apS, tnc^l unii contemporani de-ai sfli crcdeau ca ?i-a
pierdut min^e-
fn dnim spre Athos SfSntul Grigorie se oprc?te la Muntele Papildo,
intre Tracia 51 Macedonia, unde viejuiau mulp monahi tnduhovnici{i.
Biograful sSu Filotei Kokkinos, Patriarhui Constantinopoiului, afinnfi cfi
aceasta a fost lucrarea Providenjei ceregti, spre a le arata acelora "pe
tojeleptul Grigorie $i harui divin care tl acoperea 60". Aici intra in dialog
cu ereticii mesalieni61, numiji 51 eutihi^ tniaturandu-ie ideile gre^ite,
SfantuI s-a dovedit lfmare aparStor al Ortodoxiei", Mulp' dinde eretici,
dupfl convorbirea cu Grigorie, s-au refntors Ia credinta ortodoxS.
Ajuns fa SfHntui Munte intrS sub ascuJtarea unui binecunoscut
monah isihast pc nume Nicodim, Acesta fl tundc pe SfanruJ Grigorie in
monahism fri anu] 1317- TSnaruJ calugar 51-a continuat 51 aici nevointa
ascetica, pe care 0 fncepuse Inca din perioada adolescen{ei F DupS doi ani
de practice ascetica a avut o mare revda^e. fn perioada sa de retragere
totals, adica M
inlr-o tflccre ?i atenpie aicordata, fndreptatfl catre
Dumnezeu", i-a aparut dinainte SfSntul loan EvanghelistuJ, in vedere
duhovniceasca, spundndu-i cd 1-a trimis PreasfSnta Nfiscatoare de
 SfBntul Munte Athos

Dumnezeu peniru a afla de ce se ruga nefncetat cu cuvintele "Iumineaza-

mi lntunericuJ", Grigorie H raspunse c& h ruga pc Dumnezeu s& il
lumineze ca sa poata" afla §i indeplini voia Sa pentru m&ituirea sufletului
sflu, Atunci, SfSntul loan, i-a transrais mesajul din partca Maicii
Doxnnului "Eu insami te voi sprijtni65",
Timp de trei ani a ramas sub ascultarea marelui duhovnic NicGdim.
Dup3 moartea acestuia se duce fa Mdnastirea Marea Lavra, Aici
vicfuieste aJfi trei mi "uimind pe top' prin comportare pi gandire
duhovniceascfl63flF Se spune eg timp de trei ]uni nu a dormit aproape
deloc^ cu execptia unei scurte perioade de timp dupa masa de amiazi
Mai ta*(2iu sc retrage Ja Glossia "sfSntuI loc a) anahorepior", uode
domnea "mult iubita isihie64". Acolo, Iinga sfinfii isiria^ti, a descoperit
"«Ie mai adSnci 51 mai proiunde taine aJe energii^or minfii, precum $i cea
mai cuprinzatoare 51 cea dint£i vedere a lui Dumnezeu". Lacrimile
cuigeau nefhcetai din ochii s3i $i astfef ajunse la 0 mare trdire a iubirii de
Dumnezeu, a^a cum doar pufiiu au cunoscut-o $i poate ft in{elea£a doar
de cStre cei care au avut train asemanatoare6*,
Dupa doi ani petrecufi In pustia de la Glossia a fost oblrgaC sa piece
din cauza atacurilor pirap'lor la Constantinopoi cu cei doisprezece
monahi, Se stabilegte ui 1325 pentru pu[in timp la Tesalonic, dorind a
ajunge la lemsaJioi, Se roagfi lui Dumnezeu spre a-1 Jumina daca este
binecuvSntata aceastfi calatorie, dupa cum afirmfl Filotei, Dumnezeu U
descopera ca nu trebuie sa faca aceasta c&l&torie, ci sa ramdna acoJo.
La Tesalonic a fost hirotonit diacon, apoi preot A primit aceste
sfinte 51 dumnezeiegti haruri printr-o atitudine sfSnta §i smerita. Dupa
hirotonie, prin 1326, a plecat cu ucenicii la Veiroia, unde a pus bazele
unui sfSnt locas, dedicSndu-se dumnezeie^tii meditafii. Tr&a !ntr-o
profunda isihk, De-a lungul intregii sdptamani nu iesea si nu primea pe
nimeni pentru discufie. Doar stobata si duminica iegea din chilie pentru a
 SfSntul Munte Athos
■ ■ I Hi

savar§i SfSnta Liturghie, pentru a se frnparta$i cu Trupul p Sangele

Domnului s.i penlni a da sfaturi fra{ilor sai duhovnice$ti Avea varsta de
peste treizeci de ani. Top' considerau ca via(a SfSntului Grigorie era o
minune ce depa^ea puterile aceslei Iwnj s.i il vedeau ca pe 0 fiin#
ccreasca66.
Peste cinci aniT tn 1331, este obligat sa se intoarcfl la Marea Lavrfl,
in urma invaziei ilirilor sau albanezilor Aici 1^1 conrinufi nevoin(ele
monahaie. Tot timpul ?i-J petrecea singur, In mgaciune neincetata catre
Dumnezeu. Panicipa doar la slujba de priveghere §i la Sfanta Liturghie,
Sfantul Grigorie nazuia sa ajunga la vederea lui Dunmezcu, numita
"theoria", la unirea directs cu Dumnezeu. In timpul privegherilor
"rctraga^idu-51 mintea de Ja c&itanle dumnezeie§tilor slujbe, el revenea
caire sine $i prin sine ajungea la Dumnezeu, gi, deodata, iumina divina de
sus straiucea in jurul sau, lumin&id cu razele sale atiat ochii trupe^ti, c^t ?i
cei ai sufletului" §i? astfel putea s& vada Jucruri viitoare. L-a vazut astftf
pe stareful Manastirii Lavra, Macarie, imbracat in vesminte arhieres^i. $i,
uitr-adevar, Macarie a devenit mai tflrziu Arhiepiscop al Tesalonicului67.
Intr-o alta vedere a vSzut-O pe Fecioara Maria asum^ndu-gi
protecfia asupra sa, ?ncat el si ucenicii sSd sa se poate dfirui in tntregime
vic(ii isihaste. In timpul unei medilatii avu alta vedere de la Dumnezeu,
care i-a aratat cfi i se dflduse darul teologiei 51 ca trebuie sa-i uive(e $i pe
al[ii. Din aceasia clipa SfSntul Grigorie se apuca de sens.
In anul 1335 Adunarea Sffintului Munte l-a numit stare{ al Sflntei
ManSstiri Esfiginenu. Aici gi-a demonstrat toate marile sale damn,
conducflndu-$i obgtea cu deplina smerenie gi cu toatfi priceperea pe calea
irii, SfintuI Filotei 11 caracteiiza tn feiul urmfitor; "simplu in feJu] de a
tr&i liber tn judeca(ile sale, dulce in conversape, smerit ?i apropiat
celor care erau serio^i $i smeii|i9 demn si neclintit fafa de lene?i
 SfSntul Munte Athos

?i trufa$i, iertator fa(fi de cei cc se depfirtau de pficate", A primit de la

Dumnezeu darul facerilor de minuni.
SfBntul, insfl nazuia dupS via(a pustniceasca\ De aceea, renunp la
starejie $i se stabile$ie la schitul Man&stirii Lavra. Tocmai in aceasta
perioadS a viejii sale Varlaam din Calabria (regiune din Italia) apare in
Tesalonic $i incepe sa-$i rasp&ideasca &iva(fiturile neortodoxe. SfSntuI
Grigorie vine la Tesalonic §i va lupta cu tnver^unare Jmpotriva acestuia 51
a uivataturilor sale. Rfimlne aici timp de trei ani t construindu-^j o casufS
departs de zgomotul lumii.
In iunie 1341 are loc un sinod la Constantinopol, prezidat de
imparatul Andronic al Il-Iea, care accepts teologia SfSntului Grigorie.
Varlaam pfirasegie Bizan(ul ?i se intoarce in Italia. Dupfi moarlea, in
acela^i an, a tmpfiratului, flul acestuia Andronic af III-Jea ajuoge Ja
domnie. Acesta fiind minor avea nevoie de un regent. Patriarhul loan
CaJecas pune la cafe 0 bviturfl de stat ?i preia conducerea imperiuJui,
Sfantul Grigorie !1 condamna, fiind exilat, din acest moiiv, la mdnastire,
Doi ant mai tarziu, Ana de Savoya trece de partea paJamitiior.
In timpul r^zboiului civil dintre loan Cantacuzino §i loan
Paleologul, Patriarhul loan CaJecas, susfin&tor aJ paleologilor, 51-a
schimbat pdrerile fa(d de SfSntul Grigorie 51 fafa de isihasmul propovdduit
de acesta, fnsa\ nu s-a scnimbat nimic in bine pentru Grigorie, Se
apropiau zile din ce in ce mai grele pentru el, fiind lntemni(at timp de
patru ani. In toate incercanle el a ramas neclintit, infhintand suferintele
cu multumiri catre Dumnezeu.
Triumfiil cantacuzinilor ?i alegerea lui Isidor ca Patriarh a adus nu
numai la eliberarea Sfantului din tnchisoare, dar, mai ales, la inscaunarea
lui ca Mitropolit al TesaJonicului, tnsfl zelotii din Tesalonic, partizani ai
paleologilor, nu i-au pennis sfl-gi ocupe scaunul mitropolitan. Din acest
motiv se retrage m Sfantul Munte.
 SfSntulMunteAthos

Dupa o perioada de timp Grigorie a fost rechemat sfi-§i ocupe

scaunul ierarhic, in 1350, Se reintoarce la Tesalonic, unde i$i Jncepe
munca de ccnducere a credinciogilor pe caJea mfintuirii, Nici nu a apucat
bine s^-p preia indatoririle pastorale cSnd a izbucnit conflictul s3u cu
Gregoras. In dou£ sinoade din 1351 Gregoras a fost condamnat
Mitropolitul Grigorie era admiral de toft atat clerici c£t 51 roireni,
numindu-1 "sala? a toat& fn(elepcjunea §i apar^tor al Bisericii lui Hnstos,
un neintrecut luptator al dreptei credin(e $j un dascfif al dumnezeiegtilor
fnva{aturi, percum ?i 0 cfilauza to tot cc poate fi mai bun". Toata viap sa
51-a dedicat-o slujirii lui Dumnezeu 51 a aproapdui.
Inainte de sfar^ituj viefii paniSnte$ti Dumnezeu 1-a invrednicit sS-$i
cunoasc^ ziua plecarii safe. Biograful sflu scrie in acest sens; "deci,
aproape de sffirgit, d Jgi prezise momentul plecSrii, fiind anunfat de sus 51
spun&idu-He aceasla gi cclor din jurul sau, a^a incflt le prezisese ziua
respective prietenilor sai cu multe zile tnainte, spuna^id c3 acest lucru se
va intSmpla chiar dupa data adormirii SfSntului loan Gura de Aurrp. A
adormit in Domnul In 1359, la vfirsta de 63 de ani, $i a fost tngropat la
Tesalonic.
Imediat dupa moartea sa Dumnezeu a dat semne despre sfintenia
lui, Intreaga camera unde se afla SfSntul radia de lutninS si, in acela^i
timp, trupu] s&u straiucea in lumina care sai^fuia uieL Mormfintul s3u a
devenit sala? al luminii dumnezeie§ti 51 un izvor de minunj, o fSntflna a
sfintelor damri ale harului gi un centru public de sSnatate, absolut
gratuit68. Multitudinea minunilor 1-au deteiminat pe Patriarhul Filotei s£-l
declare sfSfit, Sinodul dinanul 13681-acanonizat, iar Biserica Ortodox^ a
numit cu numele s&u a doua duminica din Postal Mare. Este sarbatorit la
14noiembrie.
 Sf&nrul Muffle Athos

3.1.2 Isihgsmul
CSnd vorbim astazi despre isihasm ne gfindim fa general la o
antimitd metodfl de rugflciuiie a cfirej forma a fost codificata in mediile
monahaJe ale MunteJui Athos In secolele Xffi-XTV6*, Fenomenul
cunoscut sub numcle de "isihasm" a fost la Inceput o dezbatere privitoare
la natura expcrienjei anumitor solitari contemplative - "isihast" fiilid un
cuvant foJosit incepSnd din secoiu] IV pentru a desemna anahoretul sau
erenu'tul. Ace$tia pretindeau cd, urmare a practicdrii asidue a rugSciunii
lui lisus, vedeau lumina necreata. Accste invajaturi au fost conrcstatc Jn
jurul anului 1330 de catre un monah ilalo-giec, Varlaam din Calabria.
Apararea perspective! tradifiojiale de cStre Sfantul Grigorie Palama a dus
la o dezbatere fiirtunoasa intre anii 1340 $i 1364, concentitndu-se pe
distincfia operate de Palama tetre fiinp incognoscibiia ^i inaccesibiJa a lui
Dumnezeu §i Jucranle sau energiile saJe, Aceasia inva(atura, definite ca
dogma oficiaia a Bisericii Ortodoxe in trei sinoade (inule la
Constantinopol ui anii 1341, 1347, 1451, se gase^te exprimata deja fn a?a-
numitul 'Tom Aghioritic" semnat de principalii reprezentan(i ai Munielui
Athos tncSi din anul 134070.
Isihasmul nu era o noua teorie inventatfi de SfSntuI Grigorie Palama.
De asemenea nu era nici un fenomen athontt (deji, desigur, practicarea §i
apararea lui nu pot ff separate de experienfa acestei republici monastici).
Metoda rugaciunii isihaste este descrisg astfef de cfitre parinide
Georgios Papademetriou: "Isihasmul este un mJsticism to cadrul caruia,
prin intermedjul exercijiilor spirituale §i fn ticere, misticul atinge
viziunea luminii divine $i a slavei lui Dumnezeu. Nu este viziunea esenfei
lui Dumaezeu, ci viziunea prezentej $t activitfitii Sale, a puteriJor Sale.
Monafaii dc pe MunteJe Athos practicau metoda isihasfft pentru a obfine
vizJuaea taminii necreate $i a beatitudinii 71
 SfSntulMunteAthos

Trebuie sa remarcam faptul cfl rugficiunea interioard presupune

anumite exerci{ii fizice: fixarea privirii asupra centrului corpului, stand in
picioare si controlul respiratfei in timpul recitarii rugaciunit lui lisus. Din
aceasta cauza Varlaam si criticii isihasmului ti oumeau adesea pe
practicami "omophalopsychoi", adica eel care au sufletul in buric si ft
acuzau ca incearcS sa 11 vadfi pe Dumnezeu prin mijloace fizice.
Controversa isihasta a fost declansata in mod direct de textele lui
Varlaam impotriva termenufui Filioque, scrise in perioada mtalnirilor
dintre ortodocsi si catolici, desfasurate la ConstantinopoJ in anii 1333 si
1334, si la care a luat parte si Varlaam. SfSntul Grigorie a avut obiec(ii
majore Impotriva abordani esenflal scolastice din aceste texte ale lui
Varlaam si a criticat metodologia teologica a acestuia $i afirma{ia potrivit
careia este posibil ca filosofii greci sa ft avut experienfa unei iluminan
prin Dumnezeu72.
Irascibilul VarEaam a considerat aceste critici o ofensa si 1-a atacat
pe SfSntuI Grigorie nu numai pentni concepfia sa teologica si pentru
invataturile lui, ci si pentru practicile ascetice ale isihastilor athoniji,
Palama a raspuns la atacul lui Varlaam prin noua scrieri realizate
intre 1338 si 1341, Datorita faptului ca aceste discursuri sunt grupate cite
trei, ele au fost numite Triade. El mai publicat in 1340 o lucrare
importanta "Tomul Aghioritic" care, degi ii aparlinea, era semnata de mai
mulfi paring duhovnicesti de la Muntele Athos, Varlaam a raspuns cu o
lucrare pe care a intitulat-o "O scriere impotriva mesalienilor", Acesta a
fost un siretlic prin care uimarea sa pflteze reputa^ia isihajtilor, asociindu-
le invajaturile cu cele ale unei erezii condamnate73.
John Meyendorff enumerfl trei principii care ofera un rezumat al
teologiei palamite, examinlnd rflnd pe rand obiectiile aduse de Varlaam la
fiecare pozifie. Primul principiu este eel al universalitatii cunoa^terii
crestine prin Tainele Bisericii, al doilea principiu prives.te
inaccesibilitatea absolute a Bsen{ej lui Dumnezeu, iar al treilea principiu
despre teologia palamita are in centm distinctia f&cuta de isiha§ti intre
Fiinta §i Encrgii.
Isihasmul a fost mai mult decdt un schimb intre teologi, mai mult
decat articularca unui adevSr vital. El a implicat polittca imperials,
relajiile Internationale si ecumenice, arta si Ins^i orientarea Bisericii
Ortodoxe. !n anuraite privinle, nu este o exagerare a spune ca isihasmul -
§i astfel Munteltf Athos - au salvat Biserica Ortodoxa dfindu-I un nou
dinamism 51 imitate chiar in ajunul prabu^irii Bizanfului $i captivitafii
seculars a popoarelor din Balcani sub dominatia musulmana".

3.2 SmatulNkodim Aghiontut 3-2-

1 Viata
Sfantul Nicodim (fig. 13), unui dintre cei mai man sfinti ai Greciei
moderne, s-a nascut In anul 1749, In Insula Naxos, primind la botez
numele de Nicolae. Parinlii sfli, Antonie 51 Anastasia Kalivourlsis, au fost
oameni evlavio^i §i iubitori de Dumnezeu. Mama sa va unbrapsa ulterior
via(a monahala in manastirea de maici SiSntul loan Hrisoslom din Naxos,
TuSnd numele Agatha, probabil dupa moartea barbatului ei,
Educa{ia religioasa a deprins-o In sanul familiei §i de la preotul
paroh. Mai tfirziu urmeaza cursurile ^colii Elementare din Naxos, wide £1
va avea ca profesor pe Arhimandritul Chrysanthos, fratele Sfflntului
Cosma din Etolia. Prin intennediul sflu, figura $i mesajul Sf&itului din
Etolia au inflen(at dc foarte devreme pe tanarul Nicolae. Foarte probabil
tot la Naxos, Nicolae a facut cuno^tinta cu tradifia spirituala occidentals
Dupa terminarea $colii se inscrie, la insisten(clc tatalui sdu, in 1765
la renumha $coaJ3 Teologicfi din Smima, vechiul ora$ grecesc din Asia
Mieft.<Sub Indrumarea conducfitorului jcolii profesorul Hierotheos
Nicolae mcepe sa-gi pud bazele culturii sale atSt de
vaste. A fcv&tat greaca veche, Iatina, italiana $i franceza. Era rubit $i
respeclat atfit de profesori cflt §i de colegi, fiind inzestrat cu posibilMti
intelectuale de excepjie, av&nd o capacitate de asimilare rapidfl a
cunoftintelor predate. lata ce 11 scrie profesoml §i directoruJ scolji,
Hierotheos, dupfl plecarea din Smima: "Vino, fiul meu, aid, mdcar acum,
la b&trdmfea mea, ca $d te las dupd moartea mea profesor la scoatti,
pentru cQnucmpe cineva atdt de priceput ca tim75". Nicolae avea pe
atunci doudzeci de ani.
In perioada respectiva, propaganda Bisericii Apusenc era bine
organizaI5 51 foarte active fiind mult favorizata $i de situa{ia generals
grea a creftinilor ortodoc^i, Legaturile CSnarului NicoJae cu cfllugarii
apuseni, precum %i cu teologia 51 cultura lor i-au dat posibilitatea sa-51
faca" o parere cfit mai completa despre Biserica Romano-Catoiic5 ?i
despre spJritualitatea apuseana, fa(3 de care, mai t&rau, in scrienle sale,
se va exprima critic76.
In 1770, In urma unui conflict militar &itre ru§i §i turci, Nicolae se
intoarce in rjnutul Sflu natal, unde se angajeazfi ca secretar al
MitropoJitului Antim Vardis (1743-1780). Acesta ti purtase de grijfl pe
perioada studiilor ^i recunoscSndu-i calitdfile morale %i intelectuale dorea
s3-l faca cleric. In acesta ftinc(ie, de secretar al Mitropoliei, pe care a
exercitat-c timp de cinci ani, a avut ocazia sa cunoascd, pentru prima
data, trei caiugan athoniti, pe Grigorie, Nifon §i Arsenic. De la acedia
Nicolae a aflat lucruri interesante despre Muntele Athas, despre via{a
monahald, despre rugaciunea inimii 51 multe alteJe,
Dorjnd sa cunoa^cfi cat mai multe in ceJc duhovnice^ti face 0
caiatorie in Insuia Hydra cu scopul de a-i cunoa$te pe Mitropolitul
Macarie Notaras al CorinluJui 51 pc sihastrul Silvestru din Cesareea.
Silvestru a fost primul dascffl al SffintuJui Nicodim fn via(a sa de
contemplate 51 rugaciune neincetatfl. fnfluenfat In mare masurfl de acegti
doi asce(i, SfSntul Nicodim va deveni d insu$i un mare practicant al
ascezei, al viefii contemplative 51 un mare autor cu preferinte pentru
scrieri patristice ascetice. SfSntul Nicodim a tmbinat armonios in
persoana sa foi{elepciunea lui Macarie 51 asceza lui Silvestru77. De acum
inainte viafa SfHntuIui se va orients dupa pJanurile ftcute cu ocazia
acestor intalniri. Intors de la Hydra a Incercat sa se exercite ?n practica
rugflciunii intcrioare.
Tandni] NicoJae se hotara$te sa irnbrSpseze viafa monahall A ajuns
la Sfantul Munte fn 1775, avand vfirsla de 26 de ani. Aici, dupa sfatuj pe
care i-1 dfiduse Silvestru, intrS fn M3nflBlirea Dionisiu, unde vietuiau
paiinti tmbunat5ti)i $i sporip in asceza tnonahald. In acel ttmp, ca $i in
toate mandstirile athonite, $t la Dionisiu, monahri traiau potrivii
sistemului idioritmic78. Aici fratele Nicolae a vietuit vreme de doi ani
primind schima cea mica7*, schimblndu-$i numele din Nicolae ui
Nicodim. A primit ca ascultare citirea la sHani si grija biroului maiiastirii,
unde fScea oficiul de secretar. In limpul liber pe care-1 avea citea foarte
mult in biblioteca mSnastirii,
Pe la 1777 Macarie a! Corintului sose^te la Athos gi se stabile$ie Jn
Chilia Sfiintului Atanasie, De aici tl cheama pe Nicodim sa-J vad3 gi sa
discute cu el, dar mai ales pentru a-i fncredinta revizuirea §i pregfltirea
pentru tipar a trei opcre: Filocalia; Evergetinos $i Despre Impflrtagania
neconteniia. Cu acest prilej, Macarie 1-a tademnat pe SfSntui Nicodim sa
Jncerce sa scrie 51 alte carfi duhovnicejti, Faptul ca s-a adresai SfSntului
Nicodim 51 nu altcuiva pentru ingnjirea Filocaliei JnseamnS c3 acesta
dobfindise deja faima unei maturity teologice dcosebite, insofite $i de o
viatfi duhovniceasca adfinca, jar toate acestea panfi Ja vatsta de doar 28 de
ant, cflt avea atiuici.
.M*^ul Nicodim afla despre PaisieVclicikovski (1722-1794), care
fn tt«ft$iawe se afla in Moldova. Sfflntul Paisie era bine cunoecut la
Athos intrucflt petrecuse aici aproape doua decenii, fritre 1746 §i 1763,
strangand in juru] sflu numerogi caJugari ru$t 51 moldoveni intr-un stil de
viap bazat pe: viafa chinoviala, studiu al Sfintei Scripturi 51 Sfintilor
Paring rugflciunea lui lisus 51 dflscoperirea gandurilor unui "batrfin" sau
"staref iscusit'0.
Plec£nd spre Moldova cu corabia, din cauza mflrii foarte tulburale,
nu ?i-a putut conttnua cSJaroria 51 a fost obligat sa se fntoarc* Inapoi. Nu
se mai duce la Manftstirea Dionisiu, ci rto&ie pemtru pufin timp la Chilia
SfSntuJui Atanasie din Careia, dcpendenta de Marea LavrS. De acum
lnainte, Nicodim nu va mai tr&i In mariJe mdn&stiri, urm&id in aceasla
exemplul atdtor mari asceji, care din pricina r^vnei lor duhovnicegti nu
mai puteau trSi via(a marilor manastiri, redusfl acum la preocuparile
sustinerii materiale din veniturile posesiunii lor proprii, f§i petrecea zilele
consacr3ndu-se rugflciunii, psaJmodici, lecturii fi muncij, cele patru
activit^fi indicate de paring pentru via{a isihastufui in chilia sa.
Sprc 1781 se Jntoarce la Alhos de la Naxos b£trSnui Arsenic,
stabilindu-se la schitul din Manastirea Pantocrator Nicodim s-a dus la el
51 i-a ramas uccnic. Dup5 un timp Arsenie s-a retras pentru un an in
Insula Schyropoula, iar Sf&tful Nicodim 11 ^lsojeste- Aici SfSntul
Nicodim a sens din memorie, fSrS nici un alt ajutor 0 carte adresata
Episcopului Hierotheos din Evripos, varuJ sfiu. Cartea dovcde^Ie, fnffe
altele, bogata sa cultura nu numai teologicfi ci si filosofica, dar mai ales,
experienta sa personals in via(# duhovniceascfi,
Dupfi plecarea for|atfi din Schyropoula a parinrelui sdu duhovnicesc
Arsenie, din pricina unei boli, Nicodim a mai r^mas aici singur cfiteva
luni, dupd care in 1783 se ictoarce la Athos $i vine fa b&tranul
Dama£chin. £1 se hotdra$te $& nu mai pardseascd Sfiintui Munte, In
schimb, Nicodim se deplasa liber in interiorul Athosului neavSnd un Joca?
fix, in a$a feJ fncSt a ajuns sfl fie descmnat in mod cu totul singuJar
Nicodim "AghiorituP, adica locuitor al SfSntului Munte fn general, iar
nu, cum se obi$nuieste, cu numele mSnastirii unde a trait .
Primeste marea schimS de la duhovnicul sau Eftimie ui 1778,
stabilindu-se Hi chilia numita Theona, deasupra bisericii principale a
Schitului Pantocrator. Un an mai tSrziu i se alatura un concetfitean,
monahul lerotei, care devine ucenicul sau, slujindu-i timp de §apte ani.
De acum Inainte Nicodim va trebui sS Impace dragostea dc finite 51
rugflciune cu iubirea fra{ilor care i se adresau pentru fievoije suilete^ti 51
cu activitatea literara, care in acca perioada a cunoscut un rilm mult mai
intens.
Mai tarziu SfSntul Nicodim se muta in chiJia vecinS a SfSntufui
Vasile, unde viepjia batraiiul sihaslru Silvesrru, pe care tl cunoscuse la
Hydra si ii dSduse scrisori de recomandare pentru Dionisiu, ramanand sub
calauzirea sa duhovniceasca. Simtindu-se Ins3 iritat de "iiifocarea" unui
ucenic al batr&iului Silvestru, a abandonat comunitatea gi s-a rctras
pentru un an la M&nastirea Pantocrator. Pe aici, unpins tncS o datfi de
dragostea pentru isihie, s-a inters la Capsala $i a cumpflrat 0 chilie, in
anul 1794.
Nicodim urma un regim de viap foarte sever. Prefera masura atfit fn
brand cSt $i In singuratate, precum ?i in ce prive^te ostenefiJe, Ja care se
supunea in pregatirca numeroasdor sale opere literare. £1 isi scria operelc
sale In timpul privegheriior nocturne. Doblndegte o faima nu numai de
ascet §i scriitor, dar gi de "medic duhovnicesc gi povafuitor de mucenici".
Biograful sau Eflimie tl Jaudfl ca pe un "far al neamului, calfiuza
ratacijilor si mangaierea necajijiior81", Eftimie spune ca zilnic veneau la
el oamenii s&-i ceara sfat $i plecau foarte muitumip. Indatoririle sale
ascetice i-au afectat sandtatea $i treptat a devenit din ce in ce mai slab.
Sfantul Nicodim se duce la Chilia Skurtai din Careia, care aparpne
Manastirii Marea Lavra, unde ramfinc un an de zile. In ciuda bolii care-i
macina Irupul nu $i-a suspendat activitafile Hterare. Reintors la Capsala se
stabilegte intr-o chilis vecinfi M#n3stirii Pantocrator, sub ingnjirea unui
monah. In acei ani $i-a schimbat adeseori locul, trebuind sa fie ajutat
mereu de un cfilugfir din pricina slfibiciunii sale din ce in ce mai mare.
Pe la anui 1806, c£nd avea 51 dc ani, organismul s3u era deja siabit
din cauza nevoinfclor penlm iuminarea poporului dreptcredincios prin
sens $i din cauza asprimii traiului sflu^', tn aprilie 1809, ucenicii s3i,
simfiiidu-se neputincio$i in fa|a agravfirii sanatapi SfSnfuIui i-au sugeraC
s3 se transfere spre fngnjire in chinovia lui Schiathos, Intemeiat5 de
monahul Nifon, pe care-1 cunoscuse de tln^r la Naxos. Prietenii sfli
Skurtei nu 1-au Jasat sa ireac£ mm departe de Careza, oprindiM fa ei.
Zbatodu-se intre via{3 $i moarte, ajunge pfina pe 13 iulie. In toate
aceste zik de boaia s-a cuminecat cu Preacuratele Taine, La 14 iulie
1809, la vSrsta de $aizeci de ani, §i-a inmSnat sufletul Doninului sflu. A
fost ingropat in apropierea bisericii cu hramul SfSntuJ Gheorghe din
Cbilia Skurtai. PfinS ast5zi fn aceastfc chilie se pfistreaza ca relicvfl craniul

i a existat mereu o opozifie la canonizarea Sffintului Nicadim, la

cererea monahilor athoniji el a fost irecut tn rSndui Bisericii Ortodoxe pe
31 mai 1955 de Patriarhul ConstanttnopoJului Atenagofa I, care a fixat
prdznuirea sa pe data de 14 iulie. Cu scrisoarea sa din 7 iulie 1956
adresalfl Patriarfiiei Ecumeiu'cc, Patriarhia Moscovei a ralificat uiscrierea
numelui Staniului Nicodim Aghioritul ?i M Mineiele slave84.

3.2.2 Opera - prMre genrralft

Personalitate duhovniceasca de o rar3 discrete §i smerenic, monah
athonit cu o via^a exemplar^ genial autodidact cu o fenomenaia
capacitate nitelectuala, Cuviosul Nicodim Aghioritul (1749-1809) este
unanim considerat asfflzi drept o figurfl exemplarfl cu rol hotar&or In
istoria Bisericii $i teologiei ortodoxe din zorii epocii modeme* Neobosil
editor de opere patristice 51 modeme, el a oferit culnirii ortodoxe 0
veritabiia bibliotecS $i 0 encjclopedie teologicfl, unica in feiui ei prin
vastitate si complexitate. ReprezentaW o contribute epocaJa fa innoirea
viepi Brsericzi 51 reorientarea teologiei ortodoxe in momentul critic al
trecerii de la Evul Mediu la Modernitale, edip'ile sale au secoftdat,
stimulat 51 fecundat un benefic proces de regenerare spirituals ortodoxa
prin reasimilarea Trsdip'ei pafrislice, $i 0 fntrcagS mijcare de ftivJorare
fiJocaJicS, ale carei reverberafii se vor simfj fa ecouri succesive fn
fntreaga Jume ortodoxfl pana tn zilele noastre. in inima personajit5(ii ?i
centruJ imensei opere nicodimiene se afld nazuin(a dupfi" desav^ire
spirituals pe c&Je verificare ale ascezei $i mislicii Sfintilor P^rin(i.
Opera scr/sfl a SfBntuiui Nicodim AghiorituJ este imensa p cuprinde
toate domeniik tcologicc. Un teolog carolic francez V, Gnunel fl caJifica
pe SfSnfuI Nicodtm drept "canonist, liturgist, hagiograf scritior ascetic,
editor de cfirfi, unul dintre cei mai prolific* scriitori ?i, J3rd fndoialfi, eel
mat harnic monah, prin care, dupd multe secole, se ghrificti iarfyi
Biserica greceastfi".
In Mgngstirea Prousos din Btolia exists un manuseris care cuprinde
scrieriJe sale, redactat la SfSntuJ Munte de caligrafiil s^u Chiril
Kastanofilis, timp de zece ani, 51 care dateazfl din anul J8I5, Acest Chiril
spuneca "dincei 19anipecarei-ampetrecutlaSfQntulMunte, 7aniam
ir&it sub ascultarea acestui intru tot pomenit bdrbai §i am copiat cu
mdinik mele cele mat multe dintre scrierile safe8Srt.
De prezentarea operei sense a SfSntului Nicodim se ocupa" si
monahul Theoclitos din Manastrrea athonita Dionisiu, fn caitea dedicate
comemorani SfSntului, Aceastd operfl este prezentata in ordinea
cronoJogicd a redactarii cartiJor, in total 97 dc titluri dintre care 72 iucran
poetice.
 0 prezentare mai sistemaiica o face Constantinos Papoulidis in
studiul sau monografic Nicod£me V Hagiorite, fiind o prezentare succinta,
IntnicSt autorul iosistfl asupra ecoului pe care 1-au avut scrierile lui
Nicodim In epocd si asupra interven(iei sale in ceaita despre colive,
Papoulidis ne da 69 de lucrari editate 51 37 needitate, totaliz&id un numfir
de 106titluri.
Sofronios Efstratiadis, fost Episcop de Leontoupolis, citeazS un
numfir de 35 de Iucrari ale SfSntuIui Nicodim Aghioritul. loan Kolitsaras
difiizeazfl 0 lists de lucrfiri ale Sfantului ce se ridicfi la 101 titluri,
!n romSne?tes singura descriere, incompleia, a scrierilor Sfantului o
face Dimitrie V- Economidis, in studjul sSu despre Nicodim Aghioritul,
publical in revista Biserica Ortodoxa" Romany nr,l-2 / 1941, pg. 61-68.
El eoumera 27 de titluri traduse in rom&ieste si menlioneaza cxislen(a
altor 7 lucrfiri, dintre care pe ultimele doufl spune ca le-a gasit tn
Biblioteca Academiei din Bucure§ti .
Din cele spuse p&iS aid constatflm cS, de la un autor la altul, exists
deosebiri In ccea ce prive^tc numfirul scrierilor SfSntuJui Nicodim.
Studiile mai vechi nu sunt exhaustive si nu reprezinta ultimul cuvant Jn ce
prive^te aceste cercetari, apoi, unii presupun existenfa 51 a allor lucrfiri
necunoscute si inedite,
Pe nea§teptate, SfSntul Nicodim s-a vazut pus In situp'a de a-si
incepe misiunea sa de "dascal al popomjui ortodox", coJaborSnd la o
inipativa a SfSntului Macarie al Corintului. Acesta vine la Athos ?i ii
mcredinteaza lui Nicodim publicarea a trei opere: Filocalia, Evergetinos
$i Despre impfirttyania necontenitd. Astfel, fti anul 1782 apare prima
edifie a Filocaliei, in doua volume, la Venecia. Nicodim a aJcfltuii un
studiu intrcductiv pentru intrcaga opera 31 introduced biografice la fiecare
dintre autorii scrierilor incluse in Filocalie. El pune in evident in acesstt
opera respira(ia teologicfi ji misticfl a acestei antologii patristicc, centrata

J02
in intregime pe rogaciunea lui Iisus, privitfl drept expresia cea mai Inaltfi
§i cuprinzStoare a spirituality Pflrin(ilon Sffintul Nicodim extinde Ja tofi
crestinii invita(ia la rugflciune netncetata87.
Filocalia a avut o mare circulate tn Biserica Ortodoxa, dar 51 in
Apus, ca fiind tradusa In aproape toate limbile moderae. Parintele
profesor Dumitru StSniloae a tradus Filocalia fn romflnejie, edit&nd
primul volum in 1946 la Sibiu, continuflnd la Bucuregti, ajungSnd p&ia
astSzi la volumul zecc. Filocalia ratnfine, fM indoialft, marele eveniment
spiritual din Ortodoxia contemporana, al cSrei instrument a fost SfSntul
Nicodim.
in anul 1783 a aparut, tot la Venejia, lucrarea Evergetmos. Este 0
colec[ie « cuprinde inva(aturi ale SfinpUor Parinti $i int&npiari din viaja
unor sfinti. A fost alcatuita pentru prima datfi dc monahul Pavel, ctitorul
MSnastirii Maicii Domnului BinefScatoarea (Et>epy^Ti5og), de unde !?i ia
numele. fn aceasti lucrare, Sffintul Nicodim opunc Entregii Inielepciuni
lume$ri a timpurilor modeme adevflrate tntelepciune sau filosofie
mSntuitoare a Sfinfilor Parinti, centrata asupra cunoagterii sufletului §i
curfttirii lui prin practicarea poruncilor. In 1861 apare a doua edi(ie la
Constantinopol, a treia in 1900-1901 la Atena, iar ultima edt(ie, Tn patru
volume, tot la Atena, incep$nd cu 1959, sub ingrijirea ieromonahului
Victor Matei, slaretul unei manSstiri din apropicre.
Lucrarea Despre fmpdrttyania Necontenitfi a apflrut anonim ia
Vene(ia in 1783, dar Sf3ntul Nicodim In Mdrturisirea sa de credinffi f$i
atribuie !ntr-un sens anume paternitatea operei. Probabil ca, pe Ifing*
revizuirea manuscrisului lui Macarie, Nicodim 1-a complctat cu
adfiugarea unor pfir(i specificc. Cu aceastfi lucrare Sf8ntul Njcodim intrfi
hotar&t in ctopui dispute! asupra desei tmpartdsiri, care agita Athosul in
acei ani, alfituri de disputa cu privire la pomenirea mortilor.
 A recopiat amplul Poem moral $i ascetic, tn circa treisprezece mii
de versuri, al SfSntului Meletie Marturisitorul, de pe Muntele Galesion, ui
Asia Mica\ la jumatatea secolului al Xlll-lea, cunoscut sub numelc de
Alfabetul sau Raiul (Paradisul),
In anul 1790 la Venetfa se publica opera Lucrdri ajlaie ale
Cuviosului si de Dumnezeu purtdtorului p&rintele nostru Simeon
Teologul eel Nou, lucrari care sunt impute In doua grupe, Prima grupa
cuprinde cuv^ntaiile SfSntului Simeon, iar a doua opera poetica. Ingrijiior
al acestei edifii este socotit, !n chip eronat, Dionisie Zagoreos, dar, de
fapt, SfSntul Nicodim este adevaratul fngrijitor al acestei editii. De altfcl,
51 biografii Eftimie 51 Onufrie, precum ?i Chiril, caligraful SfSntului, 11
menponeaza pe Nicodim ca ingrijitor al edi(jei scrierilor Iut Simeon. El s-
a ocupat de aceasta lucrare la cererea prietenului s&u Mitropolitul Macarie
al Corintului, cu prilcjul celei de a doua calatorii a acestuia in Stantul
Munte din anul 1784,
Lucrarea Carte foarte folositoare pentru suflet a aparut la Vene(ia fn
1794, flind fmpar(ita fn trei partf. Parlea IntdJ cuprinde inva(atura scurtfi 51
practice pentru duhovnici, partea a doua confine canoanele SfSntului loan
Postitorul, iar ultima parte consta din scurte sfaturi c&lre eel ce urmeaza
s3 se spovedeasc*. Cartea aceasta era, la vremea aparitiei, singura 7n
genul eiT avand multe edijii- ConStantinos Papoulidis, ni studiul s3u
despre Sffintul Nicodim, ridica numarul editfilor aceslei lucrari la zece-
Dupfi unii, in aceosta opera se vede 0 influent a teologiei apusene. Opera
s-a publicat ^i in romdne^ie tn mai multe edi^ii.
In anul 1796 apare prima edifie a carjii Cumna Pururea - Fecioarei
sau Noului Theotocarion. Este 0 culegere de canoane sau compozi^t
tnmografice bizantine tn cinstea Maicii Domnului, scoase din
manuschsele athonite. O asemenea carte a existat deja la acea vreme,
fiind opera monahului Agapie Landos din Creta (1643). Lucrarea a avut ?i
alte edifii-
Tot fn acela$i an $i tot la Venetia apare lucrarea intimlata R&boiui
nevdzut, dupa opera italianului Lorenzo Scupoli (1503-1610). Traducerea
opcrei este foarte fidela. Un singur capitol nu este introdus: capitolul
XXV al primei parti, care trateaza desprc modul de infrfinare al fanteziei
51 memories Aceasta carte a cunoscut cea mai mare circulate dinlre toate
operele lui Nicodim, fiind tradusa in diferite limbi. fn anul 1826 a fost
tradusa $i In romanegte la Manastirea Neamt
La Constantinopol apare, in 1799, editfa JntSi a operei intitulata
Epitomd (Prescurtare) din psalmii Proorocutui §i Impdratului David,
Selecfie de diferite rugdeiuni de umilinfa A fost scrisft la Indemnul
Patriarhului Neofit- Dimitrie V. Economidis ne infoimeaza ca a fost
tradusfi ?i In limba romanfi cu titlul Apanthisma (florilegiu) 51 s-a tiparit tn
1827 la Mflnasttrea Neamtului.
Jn acela^i an a aparut 51 cartea numitfi Noui Martirohgm, to care
SfftntuI Nicodim ne ofera 0 lists alfabeticS cu numele noilor marliri
cunoscuti in pcrioada 1492-E796 51 date din via)a ?i pStimirile lor.
La Leipzig, In anul 1800^ apare prima edi(ie a Pidalionutui, 0
coleclie de canoane ale Bisericii Ortodoxe. Titlul ei complet este
urmatorul: Cdrma Cordbiei Duhovnice$ti Celei Una Sfdntti,
SobomiceascS §i Apostolicd Bisericd a Ortodoc§ihr, adica toate Sfmtele
Canoane ale Sfinplor §i Intru Tot Laudafilor Apostoti, ale Sfintelor
Sinoade Ecumenice §i Locale $i ale Sftnfilor P&rinfi. Cartea a fost
publicata p£n3 fn prezent tn mai roulte edifii $i a fost tradusa tn diferite
limbi. Mitropolitul Moldovei Veniamin Costache tipflregte aceasta opera,
pentru prima data la noi, tn anul 1844 la tipografia Manastirii Neamt- La
vremea aparipei, aceasta Uaducere a fost destul de utila 51 multa vreme a
folosit ca manual de inv&fdtura pentru cierici §j teologi in cunoa$terea
canoanelon 0 prelucrare a acesteia a editat Mitropolitul Transilvaniei
Andrei Jaguna, fti 1871, Ja Sibiu, sub titlul Enchiridion, adicd Cartea
manuald de canoam cu comentarii.
La Venetfa, to anul 1800, a apfirut prima edi(ie din Cartea cu
adevarat de mult fobs sufletesc, care se nume§te Exercifii spirituale. A
fost redactata dupS modelul operei iezuilului ilalian Giovanni Pietro
Pinamonti- Cuprinde o bogata invatitura despre credin(a ortodoxd, despre
Dumnezeu, despre om, despre Iume, despre cfiderea in p3cat p opera
mSntuitoare a JUT Hristos, cSt ?i despre strSdaniile otnului spre

Manuatul de sfaturi peniru pasirect celor cinci simfuri a apfirut fn

anul 180T A fost scrisfl kire anii 1781-1782. Cartea oglinde^te practica
ascetic^ $i misticfl pe care SfSntu] Nicodim s-a sifit sa o apjjce tn viaja sa,
Este unica sa opera original^, avand doisprezece capitole- In fiecare dintre
acestea ni se prezinta modul cum sa ne pazim sim{urile de caderea in
pacat. Este o carte de pedagogic crestina pentru educarea tinerilor, flind
tradusa ui mai multe limbi. Arhimaodritul Domctian a tradus-o tn limba
romdna, fiind tiparit* tot la Manasttrea Nearaf, In 1826, sub titjul:
Nicodim de la Aihos. Pentru pazirea celor cinci simfuri, Cartea a aparut
cu binecuvantarea Mitropolitului Veniamin Costache al Moldovei, 1h
zilele domnitoruJui loan Alexandru Sturdza. Autorul ei, Sfantul Nicodim,
este pomenit pe prima pagina a Tucrani: " alcatuitS de prea Snvafatul
dascSl al Bisericii Rflsaritului kyr Nicodim monahul din Sfantul Munte".
0. Economidis menponeaza ca Ja BibJioteca Academiei Romane exists $i
editia greaca publicata la Viena in 1801,
In 1803 apare o culegere de sinaxare sau vie{i prescurtate a cinclzeci
de sfinft numitfi Culegere Noufi. Lucrarea a fost scrisfl iarasi Ja invitafia
lui Macarie al CorintuluT.
 SfSntulMunleAthos

Tot in ace] an apare, In prima editfe, Hristoitia - Cartea bunei*

cuviinfe sau a bumlor moravwi, scrisS in 1798- Este un manual de
moralfi cre§tin5 spre ajutor pentru predicatoii A lost tradusS $i in
romajiegte cu titlul Hristoitia - Bunul moral al crestinilor, de cfltre
monahii loan $i Antonie, fiiad tip^rita in 1937 IaBucure$ti,
AJta opera a SfSntului Nicodim este Tdtcuire la cele sapte epistole
sobomice$ti ale Sfmfilor $i Prea lAudaplor Aposioli Jacob, Petru, loan §i
luda, apamta la Venefia &i 1806-
!n anul 1816 apare, in prims edi{ie, Cartea lui Varsanufie sau Carte
foarte folositoare de sufiet, care confine raspunsuri la diferite fntrebdri
puse de cStre Prea Fericifii P&rinfii noftri Vananufie si Joan. Lucrarea
este o culegere de raspunsuri la Intrebari care se refereau la probleme din
viaja duhovniceascS. Sfinfii Parin(i Varsanufie 51 Zoan au tost monahi
inaintafi in via(a duhovniceasca, iar, datorita accstai fapt, muJfi crestini le
cereau sfaturi cu privire Ja anumite probleme duhovnicejti.
Trei ani mai tfirziu apare opera intitulats Stnaxaristis, in trei
volume, scris& intre anii 1805-1807 $i opera exegeticfi despre epistolele
pauline cu titlul Tfflcuire la cele paisprezece epistole ale Sfdntului
Apostol Pavel. Aceasta" din uima lucrare, In forma sa originala a fost
scrisfl de cfltre Arhiepiscopul Teofiiact al Bulgariei, Insa, Sffintul
NJcodim a corectat-o, a transpus-o intr-o fimba mai simpld $i a imbogatit-
o cu numeroase note, Intre anii 1904-1906 apare la Bucurejti, !n trei
volume, tradus5 de Veniamin Costache.
O alta scriere a Sf&ntului Nicodim se numegte Gr&dlna Harurilor,
apgrutS la Venefia in 1819, fn ea sunt explicate cele nou& ode sau numiie
"ale lui Moise", din Vechiul Testament care se citesc sau se la Utrenie, in
timpul Postului Pagtilor.
107
 SfBnruJ Munte Athos

M&rturisirea de credinfa* este o alta" opera aparuta in acela$i an.

SfSntul a scris-o ca ritepuns la acuzapile care i s-au adus, c3 ar susfine
pareri grejite, abat&idu-se de la credinta ortodoxk
La Constantinopol, nitre anii 1819-1821, a aparut Tdlcuirea la cei
150 de psalmi ai Proorocului $i Regelui David Lucrarea originals
apartine iui Eutimie Zigabenos, tnsa\ SfSntuI Nicodim, dup3 ce o
corecteazfl gi o intregejre, o traduce fntr-o limba accesibila poporului.
Scara cea nouS, adicQ T&Icuire la cete 7$ de trepte afe Octoihului,
din diferip Scriitori Biserice$ti, aparutS la Constantinopol, In 1844, esle
uii comentsriu al celor 75 de antifoane sau cAnt&ri ale trepteJor de la
ulreniile duntinicilor cuprinse tn Ocloih, cu inten(ia de a propune
credincio^ilor o noufl scarfl spre cer, mai indrtoieafa decSt Scara
SfSntului loan.
Opera Eortodromion sau Calendar cuprinde comentaritle
canoanelor de la praznicele lmparat^ti $i sarbfitohlc Maicii DomnuJui,
avfind conpnut liturgic, A apanit ^a Venejia hx 1863.
In anul I8S3, in Revisia Pamarhaia din Conslantinopol, pag. 93-
101, se pubiicfl Introdudcerea Sfdntului Nicodim la Sherile Sfdntului
Grigorie Palama - Prologul la Scrierile Celui Intru Sfinfi P&rintelui
Nostril Grigorie Palama Din pacate, edifia operelor Sfanlului Grigorie
Palama, pregatita" de Sfdnlul Nicodim nu a putut fi tiparita din motive
politics.
In ultimii ani de vja(a" SfSntul Nicodim a revizuit manualul
monahului Grigorie din Moldova, publicandu-i cu titlul: Pedagogie
creftittd sau tratat asupra povfipiirn, educafiei si preg&tirii pe care copiii
trebuie sd le primeascd de la pSrinfii evlaviofi si dascSlii virtuosi,
alca'tuitd de smeritul monah Grigore de patrie din Moldova si cu grtjd
revizuitd de nobitul dascdl domnul Nicodim din Naxos, spre folosul
intregului popor ortodox.
JOS
 SfSntuJ Muntc Athos

3.3 Sfiintiil Sihtan AthortituJ

3.3,1 CopiJfiria ji adolescenfa
SfHntul Siluan (fig. 14) s-a n&cut in anul 1866 in satul $ovsk, In
districtul Lebedinsk, In Rusia $i numele s&u tn lumea laica* a fost Semion
Ivanovici Antonov. Se nascuse intr-o familie de tarani ru^i, saraca si
evlavioasS, av&ld patru fra(i 51 doua surori. Tatai lui era un om plin de
credin(a si injelepciune cu c&t ca" era lipsit de invStfitura,
tnca de mic copil, de la varsta de patru ani, Semion gi-a pus in gfind
"Cfind voi ft mare voi cduta pe Dvmnezeu tn tot p3mdntul". Auztnd, mai
apoi de sfinfii ru$i $i de minunile s^vaYfite de ei, $r-a dat seama c£ "c^^
tfjrw/tf J/?M/^ inseamnd c& Dumnezeu este cu noi $7 n-am nevoie sfi strdbai
lot pdmdntul sd-L gdsesc83". A primit o educate exirem de rudimentar& -
avea doua iemi de $coala. A fScut mai tarziu ucenicie de dulgher.
Strapuns de dragostea lui Dumnezeu, simte o chemare l^untrica spre
viafa monaha4 spre lepadarea de lume cu toate JucruriJe ei, Avea vSrsla
de nouasprezece ani cand se hot^ra^te sa piece la faimoasa Lavra a
Pegterilor din Kiev, dar la insisten(ele tfitfilui sfiu, care-i sfttuia sft-$i
execute mai fntSi stagiul militar, renunta" la plecare- Aceasta fnflacflrare
duhovniceasc* a durat vreme de trei ani, dupS care s-a sting. Semion, un
tajiar frumos gi viguros, a inceput s& se intdJneasca cu flficflii din sat, SSL
iasa cu fetele, s£ cante la acordeon, sa bea vodcd, sa se bucure de via{a* 9.
Era iubit in sat pentm firea sa blSnda, pa^nica $i veseia, flind inzestrat cu
0 excepfionalfi forja fizica, cum dau marturie episoade din via(a sa. Inlr-o
zi de Pa$ti manlnca un platou cu cincizeci de oua 51 bea, far3 sa se
imbete, p^na la trei litri de vodcl Se leagd de o tdnarS din sat $i f9rS a fi
vorba de c^atorie inevitabilul se produce.
Aslfel, in vaitoarea tineretii sale, tntfiia chemare a Jui Dumnezeu
spre viaja monahald 51 ascetic^ incepuse s3 se stingft de tot in sufletul lui
Semion. Dumnezeu, insa, 11 mai cheama 0 data. Adormind, vede !n vis
cum un §arpe fi intrS pe gura in trup, Trezindu-se, prada unui dezgust
violent, aude glasul bland al Maicii Domnului: "At fnghifit un $arpe tn
somn$i fi-e scdrba. Tota$af niciMie, nu-mi place ceea ce fact tu acum."
Semion n-a vSzut pe nimeni; n-a auzit decfit bl3nde(ea $i frumusetea
acestui glas cu totul neobi^nuit. "Acum, spunea elr v&d cSt de mare e mila
Domnului §i a Maicii tui Dumnezeufafd de oameni. Gdndifi-vd, Maica
Domnului a venit din ceruri s3 md pov£ifuiasc$ pe mine, un t£ndr
cufimdat tn pacat." Faptul c£ nu sc foivrednicise s3 o vada pe imparfiteasa
cemrilor H atribuia nccurafiei tn care sc gfisea tn acel moment90.
Aceasta a doua chemare, petrecuta cu pufin timp inaintea serviciului
militar, a jucat un rol decisiv In aJegerea cflii pe care avca sa mearga dc
acum Incolo- 0 primS urmare a fost o schimbare radicaJa a vie{ii sale,
Simte o ad^ncd m^ine pentru faptele sale 510 aprinsa nevoie dc pocainta.
l^i va cxecula serviciul militar la Sankt Petersburg tnrolat in
batalionul de geniu al Garzii Imperiale. E un soldat con^tiinoios, cu 0
conduita ireprogabila; cu gfindul insa mereu la pocainlfi 51 la SfSntul
Munte, unde trimite bani din solda saF Pe timpul armatei a fost ca un
dohovnic iscusit pentm colegii sai aratSndu-Ie calea cea 4reapta de urmat

Cu pu^in timp inainte de eTiberare, impresionat dc faima §i slujbele ite de

SfBntul loan din Krongtadt (1829-1908) $i la care asistasc de c&eva on,
se duce impreuna cu secretarul companiei sS-i cearfi binecuvfintarea.
Din nefericirc, nu Lau gasit, dar i-au lisat fiecare c^te o scrisoare- TSnarul
Semion i-a scris doar cfitcva cuvinte: "Pdrinte, vreau s6 mfifac monah.
Roaga-te ca lumea sd nu md refina," Din ziua In care SfSntuI loan se
rugase pentru el "fl&cQrile iadului n-au fncetat s& ui1 oriunde se
gasea, potrivitcuvintelorsale.
3.3.2 VJaf la Athoi
Semion a sosit Ja SfBntui Munte in toamna anului 1892 51 s-a
inchinoviat in Mahfistirea ruseasca a SfBntului Mare Mucenic Pantelimon.
Avea v&rsta de 26 de ani. El va pelrece de acum inainte in Athos - cu
exceptfa unei scurte rechemari de trei Iuni acasS in 1905, cu ocazia
razboiulut ruso-japonez, spre a-gi rezolva situajia militatft - vreme de 46
de ani viaffl simple $i monotone a oricarui monah athooit91,
Tfinarul novice a trcbuit s3 pctreacfl un timp retras pentm a-gi aduce
aminte de pacatele savSr^ite In cursul Entregii vie(i §i apoi sa le
mflrturiseasca unui duhovnic, In Sflnta Taina a Spovedaniei §i-a eiiberat
sufletul de tot ce apasa asupra lui. Refaxarea interioara, generata in
condipile Jipsei de experienta duhovnJceasca; 1-a expus insa pc fratde
Semion asalmlui ispitelor trupe^ti. Acestea U sugerau gdnduri necurate,
indemnSndu-J sfl lepede viafa cea ingercasca. Duhovnicul ii atrage aten[ia
asupra necesitdfii ca^tigarii fi pastrdrii nefncctate a trezviei sau vigilen{ei
interioare asupra tuturor mi^canlor mintii, §i a izgonirii gdndurilor
patima^e, de indata ce se ivesc, toainte ca mintea sa consimta cu ele
deschizand astfeJ u$a pacatului cu fapta. In cei 46 de ani ai viepi sale
monahale n-a mai primit vreodai^ un singur gand necurat, Ceea ce aJfii nu
pot inva(a fn ani de zile el 51-a insu^tt de la prima kcpe f dovedind prin
aceasta autentica sa cuJtura ji fn[elepciune.
Este randult sa munceascS la moara manastirii. Aceasta ascultare o
face cu toata dragostea 51 smerenia cuvcnitfi- Ziua cara saci, iar noaptea se
ruga incercand s£ doarma c&t mai pufin. VBz&nd diavolul ca nu poate sa-1
tatoarca de pe drumul pe care a pomit, fi sugereazg acum gSndu] de a
pleca fn pustie. Invocaiid ascultarea de egumeti fi necesitatea
binecuvant^rii pentm asemenea initiative, Semion bimie 51 aceasta ispiXA
primejdioasa, dandu-$i seama de rolul ascultarii ca armd in lupta
impotriva demonilor Duhovnicul 11 povfifuie^te sa dea min{ii drept

iucrare nebicetata rostirea continue a rug&ciunii lui lisus: "Doamne Hsuse

Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miiuie$te-m& pe mine pdc&tosui". Dupfl
numai trei sfiptamfini de exersare a mgaciunii cu gura, apoi si cu minted
Intr-o searfl, pe cand se ruga inainlea icoanei Maicii Domnului,
rugficiunea i-a intrat in inimS %i a tnceput s3 f^neoscfi de aici singurfi, zi
51 noapte. Pe atunci Semion nu tnteJegea darul pe care 9 primise de la
MaicaDomnului,
Fratek Semion era ascull^tor, bEdnd $i rad^tor. In m&idstire era
iubit de to{i 51 apreciat pentru munca sa coitjtiuicioasa $i caractenil sBm
bun; jar acest lucm ?j f&cea pjftcere. DjavoJul 0 ispitea prin eel mai
primejdios §i subtil g&jd, care nu-j cruf^i nici pe cei desdva^iti, adied
gSndul m^ndriei. Seraion va fi vjctima unor fenomenc demonice gi a
atacurilor din partea diavoluJui, Demom'i au Jnceput chiar sfl i se arate, iar
el, naiv, vorbea cu ei ca §i cu nigte oameni. Diavolii, ca^nd a exaJtau
ridirfndu-1 pand la cer ("e§ti un sf^nt"), cand fl aruncau in adflncuJ
osSndei vegnice ("nu le vei mdntui niciodatfi"). Aceste oscilatil infemale
au durat vrcme de gase luni92. Puterile fizice ale tan^rului osta? al lui
Hristos au tuceput sfi sldbeascft, curajul U parfisea, iar deznfldejdea 11
stflplnea intreaga fiinfa, Ajung&id pe ultima trcapta a deznddejdii 5I,
$ezartd In chilia sa, inainte de vecemic, gandea: "Este cu neputinffi sd-L
tndupleci pe Dumnezeu". La acest gand a tncercat un sentiment de
parasire totals suflctul sflu scufimdandu-se in intuncricul chinuhlor
radului. In aceastfl store a petrecut mai bine de o ora.
In aceeagi zi, tn timpul sav&r$irii vecemiei in Paraclisul Sffintului
Prooroc Hie, de la moara\ In dreapta ufilor impflr5te§ti, unde se gase$te
icoana Mantuitorului, ll vede pe Domnul Hristos. fntreaga fiintS i se
umple dintr-o data de lumina haruiui SfSntuJui Duh, tn care recunoa^te pe
Domnul. Duhul SfSnt tl rape^te la cer, unde aude cuvinte negrflite,
Semion percepe aceasta rflpire ca 0 najtere dc sus, ca o Jnviere
duhovniceascil Acesta a fost evenimentul eel mai important al fntregii
sale viep.
tn alta zi, dc sarb&toare, dimineata, dupa privegherea cea de toatd
noaptea, pe cSnd slujea la trapezS, harul tl mai cerceteazd fncfl o data, dar
mai pu{in intens dec£t fnainte. Va incepe pentru Semion o perioada lung*,
de cincisprezece ani, marcata de frecvente cercetari ale hamlui, dar'§i de
parasiri urmate de intense atacuri demonice.
ID anul 1892 fratele Semion dq>une celc trei voturi monahale, fiind
tuns tn monahism cu numde de Siluan. Din aceastfi ciipfi omui eel vechi a
murit §i s-a nascut tin otn nou in Hristos. Continue SSL persevereze fntr-o
ascezfi corparaJa care muitora parea incredibiia §i extretna. Un an §i
jum8tetet monahul Siluan sc retrage in sihastria manastirii, la Vechiul
Russikon, intr-o chilic construita de el insuji la cinci minute distan|3 de
mers. fmbolnSvindu-se &isa dc reumatism 51 de vioiente dureri de cap,
care nu-1 vor sJabi toat& viafa, se intoarce la mdnastire.
tn calitatc de econom93 al manastirii responsabilitfttile lui cresc
considerabiL Sprc deosebire de ceilalti economi el sc purta exemplar cu
muncitorii §i se ruga cu lacrimi pentru ei. Dupa el adevfiratele interese ale
manastirii nu puteau fl dec^t paza ponincilor lui Hristos gi in primul r&id
iubirea $i rugaciunea pemtru aproapele.
Problema principala care il fi-amSnta era aceea de a $ti cum se
ca^tigfl, cum se p&treaza $i dirt ce cauzfl se pierde harul dumnezeiesc.
Raspunsul la aceasta iiitrebare 1-a primit abia in jurul anului 1906, dupa
cincisprezece ani de la prima arfitare a DotnnuIuL fn cursul unei nopfi in
care se lupta cu demonii, Siluan cade din nou timp de un ceas intr-o
disperare infemalfl. CSnd deznadcjdea a scazut tn intensjtate, a incercat $3
se tidice de pe sc£unelul pe care dormea pentru a se tnchina la icoane, dar
vede chilia plina de demoni gi silueta ui&icosatoare a unui demon
profilandu-se uitre ei gi icoane sj asteptand ca, incbinAndu-se Ior 9

Cuviosul s& se Inchine de fapt demonului. Descurajat, Siluan incepe a se

ruga. Atunci aude !n inima glasul Domnului: "Sujletek celor mdndri
suferfi de-a pururea din partea demonilor". Atunci Siluan zice: "Doamrte,
Tu e$ti milostiv, sufletu! men o $tie. Spune-mi ce s&fac ca sufietul meu sd
se facd smerit", $i din nou Domnul !i raspunde in inima sa dandu-i
meloda cea mai sigurfi a ca§tigarii smcreniei: "fine mintea ta in iad'§i rtu
dezntiddjduf4". Aceastt scurtfl fraza concentreazft esenja mesajului
spiritual al Cuviosului Siluan, sau mai exact mesajul adresat prin el de
Hristos Intregii umanitati. Siluan cunoagte de acum Inainie c& mandria
este cauza pierderii harului. El !n(elege ca sensul ultim al ascezei cre^tine
este dobSndirea smereniei,
Timp de !nca al(i cincisprezece ani monahul Siluan se ncvoiegte
pentru dobandirea ITsmereniei lui Hristos", Harul nu-1 mai parfise$te ca
uiainte §i tocepe sa cunoasca marele taine ale vie^ii duhovnicegli,
Cuviosul Siluan prime^te schima mare devenind schimonah in anul
1911, apoi staref al manastirii. Era un om stmplu, de statura mijlocie,
voinic, dar nu uria^. La trup nu era uscajiv, dar nici ^eoi T ochii negri, nu
prea mari, privirea lini^tita, blanda, uneori fixa, patrunzatoare, alteori
obosita de multi priveghere $i lacrimi, Barba mare, deasa, cu fire aJbe ici-
colo. Pfirul capului ncgru, moderat de des pfinft la batranele95,
Viafa sa era austera, cu o desSvargita indiferenta pentru tnfati^area
sa exterioara 51 cu 0 mare nepasare pentru trupul sau, Nu era deloc
uivatat. Avea din fire o inteligenfa treaza^ gata sft lnpleaga lucrurile,
Stareful Siluan era un om cu 0 inima uimitor de afectuoasa, plin de 0
iubire milostiva 51 de 0 mare delicatete, sensibil la orice suferintfi sau
durere. Se pazea cu tarie de orice g$nd ce putea sa nu-i plac^ lui
Dumnezeu. N-avea tn el Insuji nici macar umbra unui dispret pentru cei
ce duceau o via^a necurata, dar in adancurile Sufletului sau se mfihnea de
caderile lor, a$a cum parintii se Intristeazfi de caderile copiilor iubifi.
 Stare(ul era un om de o adanca 51 autentica smerenie, atSt inaintea
lui Dumnezeu, cat $i a oamenilor. li placea s& dea intaietate altora, sa fie
intaiul s& salute, Intfiiul !n a cere binecuvantarea preofilor. Respecta cu
sinceritate pe cei Inzestrap cu harul preotfei, pe cei ce ocupau o pozipe
sociala importanta sau care aveau o educate superioara, far* tnsa a-i
invidia vreodata. Nu vorbea niciodata cu submteles gi nu-§i batea joe de
nimeni, niciodata nu r^dea zgomotos, Infrunta gi rabda ispitele cu mare
vitejie. Mania ca patima nu putea fi gasita in el; dar alaturi de o
remarcabila blfinde(e 51 de 0 rari dispozi(ie de a ceda ?i de a asculta, era
extrem de ferni in Impotrivirea sa fata de tot ce este minciuna, rautate §i
josnicie. Era intr-adevar un om:chip &i asemanare a lui Dumnezeu96,
SfSntul Siluan se ruga pentru totf oamenii fara deosebire, chiar 51 pentru
vrajmagi, Pentru el cele mai mari pacate erau mandria, intunecarea mintii
§i deznadejdea. Mulji monahi nu-1 iubeau. Al(ii !1 apreciau pentru
modestia ;i blandefea lui, dar nu le-ar fi trecut vreodata pnn minte sa-i
cear^ sfatul, socotindu-1 un om simplu, un t^ran neinva(at. Sobrietatea sa
ascetica ii deranja pe multi monahi neglijen^i, Libertatea cu care vorbea
deschis, cand era tntrebat, despre Dumnezeu, goca pe multi, chiar $i pe cei
iti, care-1 priveau cu rezervl El nu citea presa niciodata.
Daca uisft Dumnezeu a vmt ca in timpul vielii sale pamantesti,
Cuviosului Siluan sa ramfina ascunsa majoritatii covfirgitoare a monahilor
athoniti, ea a fost cunoscuta 51 simtita de multi episcopi, preo^i sau laici
din afara Athosului, afla(i HI vizita aici §i care au §i corespondat cud.

3*3.3 invfifatura - pe scurt

Starepjl Siluan nu a avut 0 tnvatatura in sensul propriu al
cuvantului. El ne pune !n prezenta lui Hristos, nu prinlr-o Invatatura, un
sistem teologic sau un discurs, ci prinlr-o experien(a nemijlocita a lui

Dumnezeu, traitfi hi adancul fiintei sale. Sfantul Siluan este un autentic

martor al lui Hristos, dar $i un om duhovnicesc al epocii noastre. Nu
vorbes.te dec&t despre ceea ce a vazut s.i cunoscut prin Duhul Sfant,
despre ceea ce a realizat In via{a sa s.i a trait in flin(a sa, in trupul, sufletul
§i duhul sau.
fnsemnanle Cuviosului Siluan sunt printre cele mai pretioase
documente spirituale ale secolului nostm. Sunt in felul lor o traducere a
FiJocaliei &i a Intrcgii lradi(ii spirituale rasfiritene Intr-un limbaj
duhovnicesc nou, simplu, viu, biblic 51 traditional, lipsit dc retorica 51
emfaza, §i capabil astfel sS atingd inima contemporaniJor no^tri. Marcate
de inalta desavar^ire spirituaia atinsfl de autorul Ior f ele sunt marturia
viejii sfinte pe care a trfiit-o in Duhul SfSnt?7.
Marturia sa centraia §i excepjionala e aceea cfi smerenia §i iubirea
de vrajma$i sunt absolut indispensabile pentru cunoa^terea misterelor
Revelafiei dunmezeie^ti. Una din zicerile Sf^ntului Siluan pastrate de
ucenicul sflu, parintele Sofronie, suna in urmatorul fel: "A crede cd
Dumnezeu existfi e un lucru, dar a-L cunoa$le pe Dumnezeu e altceva".
Cunoa$terea de Dumnezeu, in viziunea Sfantului, c de doua feluri: exists
o cunoa$tere despre ceva sau cineva, 51 exists 0 cunoa^tere a cuiva.
Aceasta cunoa^tere pate fi dobfindita prin studiu sau prin revelatii, sau pur
§i simplu prin studierea universului. Dar cunoa^terea lui Dumnezeu nu
poate fi dobandita tn afara relabel personale cu £1. Sfantul Siluan insists
mereu asupra importanfei Sfantului Duh pentru aceasta cunoa^tere a
dumnezeitii $i pune accentul pe iubire: iubirea e cunoa$teie 31 cunoa^terea
e iubire. Un mod de a-L cunoa$te pe Dumnezeu e iubirea de vrajmasi, e
singura cale in care El se descopera. Cunoa§terea lui Dumnezeu e 0
intSlnire personala in iubire prin Duhul Sfant
!n gandirea Sfantului Siluan, Biserica este extensiunea iubirii lui
Dumnezeu fa{a de oameni. El pune un mare accent pe universalitatea

Bisericii, Dragostea Jui fa# de cei rflposati era at£t de mare inc£t spunea:
"Dacd mi-ar fi cu putinfd i-a§ scoate pe top din iad $i numai atunci
sufletul meu $i-ar gSsi pacea $i s-ar bucura", Biserica este o comuniune
intre cei vii s.i cei morti SfSntuJ arata ca aceasta define toate cele necesare
pentru mantuirea noastra §i c3 suntem siguri de aceasta daca urniam calea
Evangheliei. Pe preo^i li vede ca purt&tori ai harului Duhului SfSnt avSnd
puterea de a lega $t deziega pacatele oamenilor in SfSnta Tain& a
Spovedaniei, numindu-i pastori meniti s3 strangfi turma impra^tiatS %\ sa o
hraneasc^ duhovnice^te. Sunt mijlocitori la Dumnezeu pentru poporul Jor.
SfSntul Siluan li Indeamna pe cregtini sA ascuJte de pastorii lor: "Cine
intrisleazd pe preol intristeazft pe Dukul Sfdnt care viazti in el".
Iadul, dupa Sf&itul Siluan, este tmparatia mortii, este starea in care
ne gasim dupd moartea ftztcd. Nu Dumnezeu a creat iadul d pacatosul
insusi. Iadul nu este un loc lipsit de Dumnezeu, unde oamenii ar fi
departe de EJ. intainirea cu Dumnezeu va fi simtita fie ca desfttare a
raiului, fie ca suferinp a iadului. infelegem cfi iadul e ves.nic, spune
Siluan, fiindc& ve^nica e iubirea lui Dumnezeu, ScSparea de iad se face
phntr-o stare de cura[irc si luminare pentru ca !ntilnirea cu Dumnezeu sa
fie 0 fericire vepiicfi,
Cuvfinlul adresat Sffintului Siluan "pne-fi minted ta in iad $i nu
dezndd&jdui" a fost un mijloc de terapie duhovniceascS pentru a arde in ei
once urnifi de pacat- Cuvintcle Domnului au %i o semnificatie universala,
ele fiind valabile 51 pentru tofi oamenii din toate timpurile §i din toate
locurile. CuvSntul acesta e dat ca raspuns la !ntrebarea pe care Siluan a
pus-o Domnului Hristos cu privire la afirmatia sa precedent^: "Spune-mi
ce trebuie s&fac ca s& se smereasca sufletul meu". Fflra aceasta smerenie
nu putem scflpa de chinurile iadului. Suferin(a iadului sta In esen# in
resimtirea dureroasi a departarii de Dumnezeu %i tn pierderea harului
datoratfi propriilor pScale, Jincrea min(ii to iad constituie pentru Siluan o

adevaratS practice ascetics al carui scop este smerenia radicals, iar pnta
smereniei este regfcirea harului Iui Dumnezeu,
Partea a doua a sfatului Iui Hristos "dar nu deznfidtijdui" nu poate fi
despots de prima sa parte. DeznSdejdea, dupa Siiuan este un pficat
foarte grav, o sugestie a vrSjma$ului, care te duce la abandonarea viefii
duhovnicesti si predarea !n mfiinile patimiior.
Aceste cuvinte ale Dotnnuiui i-au adus Sffintului Siiuan biruin(a
duhovniceascS. Prin acestea a realizat trecerea de la tirania patimiJor Ja
Iibertatea duhului Iui Dumnezeu, de la moarte la \i&% dupa cum scrie el
insu^i: "Am tnceput stifac cum m-a itw&fat Domnul ft inima ntea a guslat
dufceafa odihnei in Dumnezeu". Aceasta os&idire de sine la iad e izvonil
unor man haruri 51 ea na?te tn suflet cain(a pentru pacate %i ample inima
de veselia m^ntuirii. Cuvfintiil dat de M^ntuitoruJ Hrisios Sfantului Siiuan
se inlSfeeaza sub forma unui pomnci, dSnd omului posibilitatea de a
imita pe Hristos fa pogontrea Sa smeritS,
Siiuan a pus mare accent pe Tradi{ie ^i Sfanta Scriptura. Tradifia 0
concepea el ca lucrarea nelntreruptfl a Duhului Sf&it in BisericS, ca
prezentfi vegnicft si neschimbatoare a Duhului SfSnt in tmpul tainic al
Domnului, Desi omul nu este pdrta$ al Fiintei divine, prin har el devine
parta§ al viefii dumnezeiesti. Harul, dupa Sfantul StJuan este o energie
necreata a Jui Dumnezeu. Centrul fiitregii sale exisfente a fost problema
dobandiiii harului.
Pentru Stareful Siiuan adevirapj dusmani ai crestinilor sunt
demonii. El figureftzS tmpreuna cu SfSntul Isaac Sirul printre rarii pannti
care tnf&ti§eaza drept un ideal iubirea diavolului. Refehndu-se la oamenii
care ne doresc rdul SiTuan spune ca dacfl nu suntem in stare $& ii iubim se
cuvine mdcar sa nu-i uram si sa nu-i blestemam. Aceasta implied
suportarea mShnirilor pe care ni le produc acedia, cu bucurie pentru
Dumnezeu, Aceste m&iniri contribuie la progresul nostm duhovnicesc
trebuind sa le primim ca pe un dar al Divinitatii. Iubirea 51 rugaciunea
pentru vrajmasi sunt in ochii SfSntului Siluan intim legate. £1 insist^
asupra faptului cfi iubirea vrajmasilor nc aseamflna cu Dumnezeu, lubind
pe to(i oamcnii fSra deosebire ne facem asemenea lui Dumnezeu.
fnsemnarile SfSntului Siluan sunt 0 m&rturie a ceea ce i-a fost dat sa
vadS, Era un om aproape neinvafat. dar cuvSntul sdu curgea dintr-o
rugaciune neinc^taia. SfSntul era omul unei singure idei care-j umplea
intreaga fifn^ aceasta idee fiind rodul vederii lui Dumnezeu, care-i
fusese daiuita. In intreaga infS^are a cuv&ntului sfiu remarcam autentica
lui smerenie ?i avem in permanent un adanc simfama^nt c5 lucrurjJe de
care marturise^re sunt adevaYate.

33A SiSr^ltuJ vlefii

SHrsituJ pamantesc al Sf^ntului Siluan a fost la fel de bland, lini$tit,
smerit $i senin ca si intreaga sa viafi de monah. fnainle de moarte a
suferil opt zik de o afec^une cardiac^ agravatS subit, fiind internal la
infirmeria mdnastirii. Starea s3jiata(ii sale se agrava pe zice ce trecea.
SfSntul se frnpflrtagea zilnic primind 51 Taina Sf&ntului Maslu. In ultimele
zile a pastrat 0 tacere absolute,
Vineri, 23 septembrie 1938, seara^ pSrintele Serghei, duhovnicul
sflu, a venit sfl-i citeasca canonul Preasrintei Nfiscfltoare de Dumnezeu,
canon de mijlocire, numit §i "rugaciunea la ie$irea cu greu a sufletului".
Stare(ul era palid la faf^ nemigcat, blSnd ?i cu ochii inchi§i. DupA citirea
rugaciunii a deschis ochii $i a multumit
Perfect Jucid, senin 51 cufiindat ui rugaciune SfSntul Siluan se stinge
u$or, f3r3 ca vecinii din infirmerie $& simta ceva. Era ora unu-douS
noaptea, in timp ce & paraclisul infirmeriei se cdnta utrenia, in ziua de
11/24 septembrie 1938, Ultimele sale cuvinte spuse p&rintelui Nicolae,
inrlrmienil sfiu, la intrebarea "Avefi nevofe de ceva?" au fost: "Nu,
multumesc, nu am nevoie de nimic". Prohodit de soborul pfirintilor gi
frafilor manaslirii, este fnmormSntat dupfi rSnduiaJa monahald, cusut in
rasa98 $i fSrfi sicriu, la ora 16 in dupS-amiaza aceleiasi zile,
Abia dupa moartea sa, confralii monahi de la Russikon ?i-au dat
seama de sfui(enia autentica a Schijnonahului Siluan. La recunoa^terea
sfin(eniei lui au conlribuit din plin gi cunoagterea "insemnarilor"
Cuviosului, gasite in chilia sa dupa moarte, Ele vor fi ordonate gi
publicate in originalul rus, In 1952, la Paris de parintele Sofronie".
 Concluzii

Athosul este prin excelenfS patria p£manteasca 3 monahismului

ortodox, este o cetate mondial unicS a crestinismului, in general, $i a
Bisericii Ortodoxe, in special, care se impune prin marea sa spiritualitate,
prin numeroasele sale mfinflstiri gi prin tezaorul neegalat pe care fl
poseda. De pesle un mileniu acest Munle SiHnt este un jertfelnic
permanent aJ Iui Hristos, in care nu a incetat niciodata rugaciunea $i
dumnezeiasca Liturghie.
Ffira Muntele Athos, Biserica Ortodoxa ar fi pusa in inferioritaie,
spiritualitatea ortodoxS ar fi neconvingatoare, tradipa §i cuZtul ortodox ar
fi mai sflrace, far opereie Sfinflior Pannti cu greu ar fi ajuns pdna la. noi
SfSntuI Munte este o adevarata miflune a lumii crejttne, care a
rezistat de peste o mie de ani tuturor eresurilor, primejdiilor $i
razboaielor. Privit de-a lungul istoriei, acesta se impune Jumii intregi ca o
adevflrata cetate de afirmare ?i ap&'are a credui(ei ortodoxe, continufind sa
ramfina cea mai tnaltfl §coaJa de formare §j desflvatgire a monahismului
ortodox.
Privit in ansamblu* Muntele Athos poate fi considerat o mare
biblioteca mondiaia, cu sute de mii de caY[i teologice, cu inestimabile
documente bizantine si post-bizantine si cu prefioase manuscrise
patristice. AlhosuJ a format cea mai statornica 51 nebimita ceiate de
aparare, de reprezentare si de pflstrare a dogmelor Bisericii Ortodoxe. El
va impuJsiona fn chip decisiv conturarea dogmaticii ortodoxe $i va
continua nemijlocit opera sinoadeior ecumenice.
SfSntul Munte a reprezentat un focar de iradiere 51 raspSndire a
tradijiilor sociale ale Bizanfului spre celelaJte (firi, Reprezinta 0 $coaia to
care, pe l&igfl tnaintarea in asceza duhovniceasc^ oamenii erau
pentru a deveni mesageri ai duhului crestin grecesc in limbile slavonfi,
s£rb£, bujgard, iberica, romSna 51 In alte Iimbi, luminatori §i conducatori
ai Ortodoxiei fri acele {inuturi.
Este dincolo de once indoiald cS acest "laborator al sfin(eniei" a S3
Jnfloreasc^ mult mai mulfi Cuviosi Paring $i asceii decSt noi.
Putem spune ca Athos seamfina cu un stup. Preciim in stup, f^ra
Incetare, zumzflie albinele, tot la fel §i Jn Athos monahii, ziua §i noaptea,
rostesc psalmi $i imnuri dumnezeie^ti.
SfSntul Munte a fost ji s-a mentinut focarul monahismului ortodox,
a menjinul etnicitatea monahilor, prin vorbirea limbii nafionale, a pastrat
boga"lia imensa dc bog^tii §i documente de importanja istoricfl
exceplionaJa, Prin istoria sa milenarS, prin caractenil sau multinational,
prin prefioasele sale arhive, bibh'oteci, muzee §i tezaure, a dcvenit un
centru de interes general pentru cercetatorii istoriei popoarelor din sud-
estul Europei.
Centru mistic, dogmatic 51 liturgic al Ortodoxieif "grfldina a Maicii
DomnuluiIT, citadela monahismului 51 spiritualitajii ortodoxe, SfantuI
Munte al Athosului nu a incetat de peste un mileniu s& fascineze $i sa
intrige, Muntele Athos este Mecca cre$tinat£[ii rasSritene, toate priviriie
mdreptSndu-se cu dor flerbinte c£tre acest mare a^ezamdnt de
spirituaiitate, culturfi si artfi a Bisericii Ortodoxe.
Note bibliografice
8
-

Hierotheos Mitr. de Nafpaktos - Sfdmul Grigorie Palama AghiorituI,

trad. P. B&lan, Editura Bunavestire, Bacau, 2000, p. 84-85
13. Manastire mai marc
14. Ignatie Monahul - Muntete Athos - darul monahismului ortodox,
Editura Phaidca, Bucures.ti, 2000, p. 12
15. De la eremit (Spiuxx; - erimos = solitar, trist, sarman) - pustnic,
sihastru, traind izolat de comunitatea manastirii
16. (KOIVOJIIOW TO - chinovion=!n comun, care trfiie§te in comun) - se
numegte o manastire In care via(a cfilugflrilor e comunitara. Se mai
nume§te chinoviticfi, iar caiugarii se numesc chinovi^i sau cenobili.
17. Conducatorul Sfantului Munte
18. A. Fmnza,op. cit.,p. 49
19. Ibidem, p. 50
20. De la ascezfi (icnqou; , i\ - askizis, i^xerci^iu, acncnieuoj -
askitevo=a duce o via(a de pustnic, anahoret, singur, retras de lume)
21. De la mistica (IIDOTIIC ^, iiDoriKti - mistikon, mistika=In secret, !n
ascuns, tainic) este o experien{& a divinului, o traire tainicS
22. Mi§care spirituals panortodoxa pornitfi de la Athos, este un mod de
traire mistic religios.
24. Arhim. Emilianos, op. cit, p. 257-258
25,1. Balan, op,cit3 p. 350
26. A, Frunza, op.cit., p, 51-52
27. Antonie lerom, - File de Pateric dm Imp&rafia monahilor. Sfdntul
Munte Athos. Cuvinlele PSrinplor athonip ai veacului at XDC-lea,
trad, Hvloghic Munteanu, Editura Christiana §i SfSnta Mandstire
Nera, Bucure^ti, 2000, p. 8
28. E. Citterio - Nicodim AghiorituI. Personalitatea - opera - im&ffitura
ascetic& si misticft, trad. M Cornelia si diacon I. Ic3 jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2001,p, 49-53
29. Antonie lenm, Op- cit., p. 10-12
30. Arhim.Emilianos, op. cit., p. 272-273
31. Organul suprem deliberativ al SfSntuIui Munte
32. Organul executiv al SfSntuIui Munte
33- lerom-1, B&lan, op- cit, p- 356
34- Un fel de aghiasmatar, loc in care se pastreazfi apa sfin(ita
35. Pridvor (tindfi) Inchis, a§ezat in patlea de apus a bisericii
36. Partea de la intrarea din fata a unui templu, pronaosul exterior, era un
vestibul zidit la fafada dinspre apus a bisericii, rezervat catehumeniJor
51 peniten{ilor
37. Gheron losif Valopedinui - M&rturie Atonitd, trad, ierom. Agapie,
Editura Bizantina, Bucure$ti, 2000, p. 164
38. LBfilan, op. cit., p. 430
39. Arhim. Ioannikios - Patericul Aionit, trad, de A. Dobrin %\ M,
Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacau, 2000; p. 515-516
40- Gheron losif Vatopedinui, op. cit., p. 167
41,1.BBlan,op.cit,p. 408
42. Ibidem, p- 432
43. (SfonruC - diptix 51 &\nxx>XQ$ - diptihos^liat in doua, Jn douS par[i)
sunt doufl coperfi de rerun legate cu balamale si care se pot deschide
ca 0 carte. Mai poart& denumirea de diptice rugdciunea de pomenire a
viilor gi mortilor pe care preotul 0 face dupfl epicleza.
44. Manftstire dependents de o mitropolie
45. T. Balan, op. cit., p. 421
46. Arhim. Ioannikios, op. cit, p. 511
47.1 Balan, op. cit, p. 435
48- (U£T6XIOV, T6 - metohion) - ciadire, proprietale a unei manastiri,
folositfl pentru oaspetf sau pentru gazduirea calugflrilor; se mai
 nume§te metoc §i o micS a$ezare monahalS dependents de o manfistire
maimare
49, (TrpooKUWiKipiov, T6 - proskiniiarion=alrar pentni mgSciuni) tetrapod
de pus icoane, iconostas; $i cu injeles de carte de rugdciuni
50, Arhim, loannikios, op. cit9 p. 497
51, Ibidem, p. 513
52.1.BUan,op.cit,p. 443
53. Ibidem, p. 382
54. Ibidem
55. Ibidem, p. 383
56. Ibidem, p, 385
57. Ibidem, p. 386
58. Ibidem
59. D, Stflniloae - Viafa §i tnvfiffitura Sfdntului Grigorie Palama, Editura
Scripla, editia a IT-a, Bucure^ii, 1993, p. 10
60. Hierotheos Mitr. de Nai^aktos, op. cit, p. 32-33
61. Acegtia ar^tau c5 lnvflt^turile referitoare la crucea lui Hristos erau
active fi la profelii Vechiului Testament
62. Hierotheos Mitr. de Nafpaktos, opH cit, p. 34
63. Ibidem, p. 35
64. Isfliie-viatfi de singuratate $i Jinijle
65. Hierotheos Mitr. de Naft)aktos» op. cit, p. 35-36
66. Ibidem, p, 37
67. Ibidem, p. 41
68. Ibidem, p. 55
69. Tomfii SpidJik - Spirituatitatea R&s&ritutui Cm§tin vol. II
Rug&ciuneQ, trad, diacon loan I. Icfi jrH, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p.
309
70. Arhim Emilianos, op. cit, p. 257
71. Arhiep. Chrysostomos - Relafiile dintre Ortodoc§i §i Romano-
CatoHci de la Cruciada a IV-a pdn& la Controversa isihastfi, trad, de
R, Popescu gi M. Precup, Editura Vremea, Bucure$o\ 2001, p. 200
72. Ibidem
73. Ibidem
74. Arhim. Emilianos, op. cit., p. 257-258
75. K, Karaisaridis - Viafa $i opera Sf&nlului Nicodim AghiorituI, editfa a
n-a, Editura Anastasia, Bucuregti, 2000, p. 30
76. Ibidem, p. 31
77. Ibidem, p, 33
78. E. Citterio, op. cit., p. 59
79. Schima mica*tunderea m monahism; schima mare=tunderea mtru
schimonah
80. E. Citteriosop. cit, p. 63
81. Ibidem, p. 64
82. Ibidem, p. 80
83. K. Karaisaridis, op. cit, p. 36
84. E. Citterio, op. cit.,p, 83
85. K. Karaisaridis, op. cit., p. 44
86. Ibidem, p. 46
87. E. Citterio, op. cit, p. 61
88. Cuv. Siluan Athonitul - Intre iadul deznddejdii $i iadul smereniei,
editia a Il-a, trad, diaconl. left jr., Editura Deisis, Sibiu, 1996, p. VIIF-
K
89. Ibidem, p, IX
90. Arhim. Sofronie - Viafa $i imfifdlura Stareptlui Silvan Athonitul
trad. pr. prof. dr. I. lea, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 12
91. Cuv. Siluan Athonitul, op. cit., p. XI-XH
92. Ibidem, p. XIV
93. Administratonil
94, Cuv. SiJuan Athonitul, op, cit., p. XVIfl-XIX
95. Fericttui Arhim. Sofronie - Viafa Sfdntului Siluan Athonitul, trad. pr.
prof T. Caia, Publistar, Bucuregti, 2001, p. 63
96, Idem, op. tit., p. 47-48
97. Cuv. Siluan Athonitul, op. cit,, p. XXXVI
98, JmbrficSminte specified pentru cflJugari, constSnd dintr-o haina i"n
forma de mantie, lunga, larga, desi^cuti In fa{& ?i cu m^neci lungi ?i
largi, de culoare neagrfi, care se !mbrac£ pc deasupra.
99- Cuv. Siluan Athonitul, op. cit,, p, XXXIV
 Bibliografie:

1. Antonie Ieromonahul - File de pateric din fmpfirfifia Monahilor.

SfdntulMunte Athos. CuviMete Pdrinfilor Atkonifi at veacutui at XIX-
leat tradocere ierom. Evloghie Munteanu, Editura Christiana §i SfSnta
Mfinastire Nera, Bucuregti, 2000
2. B&aii, Ioanichie, ieromonah - Mdrturii romdne$ti la Locurile Sfinte,
Editura Episcopiei Roinaoului $i Hu^iior, 1986
3. B&Ian, loanicliie, arhimandrit - Pelerinaj la Munte/e Athos, editfa a
M-a, Editura Episcopiei Romanului, 1997
4. Bodogac, Teodor, preot dr, - Ajutoarele romdm§ti la mdrt&stirile din
Sfdntul Munte Athos, Sibiu, 1941
5. Branijte, Ene, preot prof dr,; Branigte, Ecaterina, prof - Dicponar
Enciclopedic de Cuno$tinfe Religioase, Editura Diecezana,
Caransebe$, 2001
6. Citterio, Elia - Nicodim Aghiorttul - penonalitatea, opera, tnvdfdlura
asceticd $i misticfi - traducere Maria-Cornelia §i diacon loan I. left jr.,
Editura Deisis, Sibiu, 2001
7. Chrysostomos Arhiepiscopul - Relafiife dintre Ortodocsi si Romano-
Catolici de la Cruciada a IV-a pdntt la Controversa Isihastd,
traducere Raluca Popescu si Mihaela Precup, Editura Vremea,
Bucurestt, 2001
8. Emilianos Arhimandritul - Cateheze $i Cuvdnt&ri, vol. 1 Monahismul
- pecetea adev&ratti, traducere diacon loan I. Icfl jr $i pr. prof. loan
lea, Editura Deisis, Sibiu, 1999
9. Fapte mmunate de la Pdrinfi AtonifU Editura Episcopiei Romanului $i
Husilor, 1994
SfajitulMunte Athos
10- Frunzfl, Axinte - Un modem la Athos, Editura Anastasia, Bucuresti,
2001 11, Hierotbeos Mitropolit de Nafpaktos - Sfdntul Grigorie Palama
AghiorituI, traducere prof Paul Bdlan, Editura Bunavestire, Bacflu,
2000 72 Viafa §i inv&f#titrile Cuviosului $7 Sfinfitului Mucenic Cosma
Etolianul - Lumindtorul Greciei $i Apostolui sdracibr, 1714-1779,
traducere diacon loan 1. Icajr, EdituraDeisis, Sibiu, 2001
13. Ignatie Monahul - Muntele Athos - darul monahismului ortodox -
Editura Phaidea, Bucure$ti, 2000
14. losif Vatopedioul Gheron - M&rturte Atonitti, Editura Bizantinfl,
Bucure?tis 2000
15. Ioarniikios Arhimandritul - Patericui Atonit, traducere Anca Dobrin 51
Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bac£u, 2000
16. Karaisflridis, Konstantinos - Viafa §i opera Sfdntului Nicodim
AgfiiorituI, edifja a Il-a, Editura Anastasia, Bucuresfi, 2000
17. Leloup, Jean Yves - Cuvinte din Muntele Athos, Editura Bizantind,
Bucuregti, 1998
18. Nicodim Aghioritul - Hristoitia, traducere monahii Iona ji Antonie,
SSntulMunteAthos, 1937
19. Nicodim Aghioritul - Poza celor cinci simfiri, traducere diacon
Gheorgbe Bflbuf, Editura Pelcrinul Roman, Oradea, 1991
20. Nicodim Aghioritul - Razboiuj Nevazut, Editura Arta Grafjcfl,
Bucuregti, 1991
21. Nicodim Aghioritul - Rasboiul NevQzut, Editura Bunavestire, Bac&i,
1996
22. Proloagele, vol. I Editura Bunavestire, Bacau, 1995
23. Proloagele, vol II Editura Bunavestire, Bacau, 1995
24. Serafim - Isihasmul Tradipe f/ cultwfi romaneascd, Bucure^ti, 1994
 SfBntul Munte Alhos

25. Sofronie Arhimandritul - Viafa $7 invfif&tura starefului Siluan

Athonitul, traducere pr. prof dr. loan Icfi, Editura Deists, Sibiu, ] 999
26. Sofronie Fericitul Arhimandrit - Viafa Sfdntului Siluan Athonitul,
traducere pr. prof. Tcoctist Caia, Publistar, Bucure§ti, 2001
27. Cuviosul SiJuan Athonitul - Intre iadul deznSdejdii jv iadul smereniei
editia a H-a, traducere diacon loan I. Tea jr., Editura Drisis, Sibiu,
1996
28. Spidlik, TomiS - Spirttualitatea R&stiritului Creftirt vol. II
Rugdciuma, traducere loan I. lea jr.T Editura Deisis, Sibiu, 1999
29. Spidlik, TonM - Spiritualitatea R&$dritului Cretin vol. Ill
 MonahismuU traducere loan I. Icfi jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000
30. StSniloae, Dumitru - Viafa f/ fnvdfitura Sfdntului Grigorie Palamat
edi(ta U, Editura Scripts, Bucuretfi, 1993
31. Teoclit DionisiatuI - Dialoguri laAthos vol. I Monahismul agkiorit,
traducere, pr. prof. loan I. Icfl, Editura Dcisis, Alba-Iulia, 1994
32. TeocJit, DionisiatuI - Dialoguri la Athos vol. I Teologia rugficiunea
mirtfii, tradiicere, pr prof. loan I. Icfi, Editura Deisis, Alba-Iulia, 1994
33. fine-fi minted in lad $i nu dtzndd&jdui! Spiritualitatea Sfdntulut
Siluan Athonitul - Tdlcuiri Teologice, traducere Maria-Cornelia ?i
loan I left jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000
 Motto:

"MunteAthos, MunteSfânt,
Al doilea rai pe pãmânt!
Pentru cele minunate
Frumuseţi nearãtate,
Aş alcãtui cântare,
Dar nu cred sã fie-n stare
Vreo minte omeneascã
Sau vreo limbã sã grãiascã.
Moare pe buzele mele
Fãrã destulã putere.
MunteAthos, Munte Sfânt,
Rai îngeresc pe pãmânt,
Mântuirea fraţilor,
Odihna monahilor,
Grãdiniţa florilor,
Crâng privighetoritor."

Poem arhaic athonit