PROCREATIA ASISTATA MEDICAL

Procreatia asistata medical (PAM) este o solutie extravaganta de procreare

artificiala care probeaza ca artificialul se extinde la toate sectoarele vietii
umane. PAM se face ca remediu al unei sterilitati sau infertilitati ireversibile,
sau cu scopul de a evita transmiterea unei boli genetice. Aceste practici au luat
amploare deoarece rata sterilitatii si infertilitatii cuplurilor este in crestere, 10-
15% din cupluri nemaiputind avea copii pe cale naturala (sterilitatea este
incapacitatea de a concepe copii, iar infertilitatea este incapacitatea de a aduce
pe lume copii, adica de a pastra sarcina si a naste un copil viu).
Procreatia asistata medical reprezinta o problema de bioetica din
urmatoarele motive:
-separarea sexualitatii de procreatie este o tehnica ce ridica frontiere de ordin
etic, biologic, stiintific. Sexualitatea s-a separat de procreatie prin metodele
contraceptive, iar procreatia s-a separat de sexualitate prin aceste metode de
procreatie asistata medical.
-atinge problema statutului embrionului si a drepturilor sale, mai ales pentru ca
in aceste practici se produce o rezerva mare de embrioni congelati.
-pot surveni derapaje privind comercializarea embrionilor, care se practica in
ciuda faptului ca a fost interzisa prin Conventia privind Drepturile Omului din
1997.
Aspecte etice ale reproducerii asistate
Există o latura a medicinei reproductive in care liniile etice care să delimiteze
conduita pot fi ceva mai usor aduse la un numitor comun. Este vorba de niste
principii etice care trebuie să existe în relația directă specialist PAM – pacient,
în particularizarea conduitei medicale. Există în prezent în reproducerea
medical-asistată o tendință importantă de individualizare a protocoalelor
terapeutice in condițiile in care discutam despre o heterogenitate importanta a
pacientilor și despre niste mecanisme etiopatogenice a caror descifrare are parte
de o evolutie rapida, desi departe de a fi completa consecutiv, aparitia de noi
metode cu potential terapeutic si o tendinta de a le pune in practica inainte de a-
si fi probat eficienta și absența riscurilor, sub presiunea competitiei - mai mult
sau mai putin recunoscute, dar care este o realitate evidenta - in ceea ce priveste
ratele de succes.
In acest context se impune punctarea unor principii etice, recunoscute de altfel
aproape unanim la nivel declarativ, dar care “sufera” la nivelul punerii in
practica, datorita in mare masura si dificultatilor obiective in standardizarea
conduitei terapeutice.
Aceste principii trebuie sa tina cont de dreptul fundamental la asistenta
medicala, de interesul superior al copiilor rezultati din atare proceduri, precum
si de principiul fundamental medical “primum non nocere”.
Principiul etic medical fundamental “primum non nocere” trebuie respectat si in
PAM, cu nuanta ca, fiind vorba de proceduri cu un caracter ‘electiv’, vorbim si
de un risc asumat voluntar de pacienta, dar aceasta asumare trebuie sa survina
unui counselling cat mai profesionist si obiectiv, iar consimtamantul obtinut sa
fie “cu adevarat” informat, in conditiile in care acest consimtamant se refera la o
conduita inca departe de a fi standardizata si presupune o relatie deosebita de
incredere medic-pacient. De aici deriva responsabilitatea particulara a
specialistului in medicina reproductiva de a nu expune pacienta unor riscuri
exagerate prin individualizarea conduitei.
Un alt beneficiu important din punct de vedere etic al utilizarii tehnicilor de
criogenie și limitării numărului de embrioni transferați este evitarea aducerii în
discuție a necesității embrioreducției pentru sarcini multiple de ordin mare
(peste 3).

CONCLUZII
Reproducerea umana asistata medical a atras de la inceput dezbateri etice
masive plecand de la contestarea procedurii în sine, amplificate pe masura
dezvoltarii tehnicilor utilizate, de la persoanele cărora se adreseaza pana la
metodele folosite.
O parte importanta din disputele etice legate de PAM sunt transate variat
de la o tara la alta, factorul politico-cultural-religios avand de cele mai multe
ori o influenta majora. Este improbabil ca in viitorul apropiat sa se ajunga la o
atitudine uniforma legata de: procedurile cu terț donator, parinte singur, cupluri
gay , vârsta maternă avansată.
Pe lângă controversele etice generate de reproducerea asistată în
ansamblu, individualizarea conduitei are implicații legate de etică în relația
directă medic-pacient. Sistemul sanitar public poate juca și el un rol în sprijinul
eticii decizionale. Infertilitatea este o boală și, mai mult, una cu o incidență în
creștere. Susținerea financiară pentru procedurile de reproducere asistată –
mai ales în condițiile în care scăderea marcată a natalității constituie o problemă
demografică majoră atât pentru țara noastră, cât și pentru majoritatea
societăților occidentale .

BIBLIOGRAFIE

1.Mann M, Reproducerea asistată - aspecte inconştiente, Bucureşti, Trei,

2016;
2.Astărăstoae V, Ungureanu MC, Stoica O, Probleme etice şi legale ale noilor
tehnologii reproductive, în Revista Română de Bioetică, vol. I, nr. 2, 2003;