DETERMINAREA CONŢINUTULUI TOTAL DE SĂRURI SOLUBILE DIN SOLURI

Sărurile uşor solubile (SUS) se întâlnesc în solurile sau în materialul parental şi sunt reprezentate
de: cationi de Na, Ca, Mg şi anioni de Cl şi SO4 (NaCl, Na2SO4, MgCl, CaCl, Na2CO3).
Procesul de salinizare determină o acumulare la nivelul unor orizonturi din cadrul profilului de sol a
SUS (NaCl, NaCO3, Na2SO4, MgCl2, MgSO4) în timp ce sărurile cationilor bazici bivalenţi Ca şi Mg sunt
numai parţial solubile.
Ionii de Cl şi SO4 care sunt eliberaţi în procesul de dezagregare, au o mare mobilitate, fiind primii
prezenţi în procesul de acumulare a sărurilor. Aceşti ioni sunt complet îndepărtaţi din rocă, putându-se
acumula în cantităţi mari în ape freatice şi în soluri.

Factorii care favorizează apariţia pe profil a orizonturilor sa şi sc (cacact. solonceacurilor):

- prezenţa apelor freatice mineralizate (situate la adâncime critică sau subcritică)
- evoluţia solurilor pe material parental salifer (marne sarmaţiene salifere)
- climatul arid şi/sau semiarid
- relieful plan şi sau depresionar
Oriz hiposalic (sc) → coținut SUS ptr text mijlocie Oriz salic (sa) → imbogățit secundar ȋn SUS, mai
▪ 0,1÷1% (salinizare clorurică) solubile decȃt gipsul ȋn apă rece
▪ 0,15÷1,5% (salinizare sulfatică) - conținut SUS → la textură mijlocie
▪ 0,07÷0,7% (dacă conține și sodă) ▪ min. 1% salinizare clorurică
! Text grosieră → -7,5 % ▪ min. 1,5% salinizare sulfatică
! Text fină → +15% ▪ min. 0,7% sol cu sodă
- grosimea minimă 10 cm ! Text grosieră → -7,5 %
! Text fină → +15%
• 2-3% sol turboase saprice
• 10-15% sol turboase fibrice
- grosimea 10 cm (5 cm la sol nisipos)
Evaporaţia este considerată principala cauză de acumulare în sol a sărurilor. Acumularea sărurilor
are loc numai în cazul în care volumul de apă evaporată depăşeşte volumul precipitaţiilor.
Sărurile uşor solubile se pot acumula în:
- Roca generatoare de sol; - Apa freatică
- Soluţia solului; - În sol
SUS determină apariţia la suprafaţa profilului a eflorescenţelor, a cristalelor de sare sau a unei
cruste de săruri.
Prezenţa SUS în sol (în concentraţii peste anumite limite) afectează creşterea şi dezvoltarea
plantelor prin apariţia unor dezechilibre fiziologice şi prin micşorarea accesibilităţii apei pentru plante.
[osmoză]
Determinarea SUS se poate realiza prin analiza extractului apos şi determinarea conţinutului
fiecărui anion (Cl şi SO4) şi cation (Na, Ca, Mg).
Determinarea CTSS din sol se poate face prin:
- Metoda gravimetrică
- Metoda titrimetrică
- Metoda conductometrică – mai simplă, mai exactă, cu un randament ridicat

Metoda conductometrică de determinare a SUS (sărurilor ușor solubile) → se bazează pe

măsurarea conductibilităţii electrice a extractului apos de sol
Mod de lucru:
- la o balanţă tehnică se cântăresc 10 g sol mojarat şi trecut prin sită cu ochiuri de 2 mm.
- solul cântărit se trece într-un pahar conic de 100 ml şi se adaugă 50 ml apă distilată liberă de CO 2 (fiartă
în prealabil ptr a evita dizolvarea carbonaţilor greu solubili şi trecerea acestora sub formă de bicarbonaţi).
- solul se agită 15 minute (ceea ce asigră trecerea în extract a SUS) în vederea solubilizării complete a
sărurilor solubile.
- dupa expirarea timpului de repaus suspensia de sol se agită din nou şi se introduce celula
cnductometrică pentru a efectua citirea.
- valoarea citită depinde de concentrația de SUS, timp şi constanta conductometrică a aparatului.
- determinările se efectuează la t° standard de 25 °C.
- dupa fiecare determinare celula conductometrului se spală cu apă distilată şi se şterge cu hârtie de filtru.

Calcularea şi interpretarea rezultatelor

- În funcţie de CTSUS (conținutul total de săruri ușor solubile) se stabileşte intervalul de salinizare a
fiecărui orizont pedogenetic.
Formula de calcul:
Reziduu mineral % = A x F, unde:
A → conductibilitatea electrică a extractului apos analizat (micromho/cm) /
F → factor al cărui valoare este:
- 0,00034 ptr A < 3000 micromho/cm
- 0,00035 ptr A = 3000-6000 micromho/cm
- 0,00066-0,00068 → în cazul apelor freatice ptr A < 5000
- La stabilirea domeniilor de salinizare se ţine cont atât de CTSUS dar şi de natura sărurilor dominante şi
de compoziţia granulomatrică a solului (textură mijlocie şi 12-32 % argilă)

Caracterizarea solurilor în funcţie de tipul de salinizare

meCl 
Cl  1,1  mg / 100  g sol 0-100 100-250 250-600 600-1000 >1000
meSO4
F.
Slab Moderat Puternic
Nesalinizat puternic
salinizat salinizat salinizat
salinizat
meCl 
SO4  1  mg / 100  g sol 0-150 150-350 350-900 900-1500 >1500
meSO4

- Pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor salinizarea Clorurică este mai nocivă decât cea Sulfatică

Importanţa analizei
- stabilirea gradului şi tipului de salinizare pecum şi notarea corectă a orizonturilor cu săruri
- stabilirea celui mai adecvat complex de măsuri agro-hidro-pedoaamiliorative ce trebuie aplicat în
vederea ameliorării
- stabilirea optimă a sortimentului de plante din cadrul rotaţiei şi asolamentului (vom evita introducerea în
asolament a plantelor sensibile la salinitate etc etc)
!! pe soluri cu orizont salic majoritatea plantelor de cultură nu dau recolte.

Determinarea calitativă a Cl şi SO4

Cl 2-3 ml filtrat + (2-3 picaturi ac azotic + 2-3 ml azotat argint 0,1n)
Cl→ evidenţiat de prezenţa unui precipitat alb-brânzos (AgCl)
SO4 2-3 ml filtrat + (3-4 picaturi HCl + 1-2 ml BaCl2
SO4 → evidenţiat de apariţia unei suspensii alb lăptoasă BaSO4