SLIDE 1

La răscrucea dintre Evul Mediu și Renaștere, la capătul cumplitului Război de o sută de ani
dintre Franța și Anglia, în anul în care Ioana D’Arc își împlinea jertfa în Piața Mare a
Târgului din Rouen, la cumpăna acelor vremuri tulburi, în care, din mitul lumii și culturii
feudale, răsăreau bunele-vestiri ale unei noi spiritualități, în Paris se năștea François Villon…
Poate ultimul țipăt spulberat de vântul primăvăratic din mai 1432 de pe Jertfelnicul Fecioarei
din Orléans se întâlnea cu întâiul scâncet al celui pe care documentele târzii l-au menționat ca
François de Montcorbier, fie ca Magistrul François des Loges zis și Villon. Acesta s-a numit
pe sine François Villon, la fel a făcut și în Testamente sau în Balade, nume cu care a intrat în
legendă și totodată în eternitate.
Dacă s-ar aduna tot ce se știe despre viața acestuia, nu s-ar umple mai mult de o pagină.
Creatorul poeziei moderne franceze ne oferă multe detalii privitoare la viața și totodată la
personalitatea lui. François Villon a reușit să cuprindă în interiorul operelor sale toate
bucuriile și suferințele unei vieți atât de zbuciumată.
SLIDE 2
La 2 octombrie 1461, François Villon începe Testamentul cel Mare:
La cei treizeci de ani, ce-i drept,
deși-am băut întreg amarul,
nu-s nici prea tont, nici înțelept,
..................................................
Am scris la anul’ șaizeci ș-unul
când regele m-a dezlegat
Așadar, poetul s-a născut în 1431, dar nu se știe ziua si nici luna în care a venit pe lume.
În Patruvers, scris după ce acesta a fost condamnat la moarte prin spânzurare, aflăm locul
nașterii sale:
Eu sunt François – și d-aia-s breaz! -,
Făt din Paris lângă Ponthoise.
SLIDE 3
El însuși mărturisește ca s-a născut într-o familie săracă:
Eu m-am născut în sărăcie
mlădiță dintr-un neam de rând,
Nici taica n-a avut moșie,
nici bunul sau, Erace, nicicând.
Despre tatăl sau deducem că a murit când poetul era copil. Pe mama sa o descrie ca fiind o
femeie mică de înălțime, îmbătrânită prea devreme de greutățile vieții, care nu știe să citească
și să scrie, dar credincioasă. Pentru a-i oferi o viață mai bună, mama lui l-a încredințat unei
rude încă de când a împlinit 10 ani, canonicul Guillaume Villon(numele provine de la satul cu
același nume în care s-a născut). Canonicul era preot, magistru în arte și bacalaureat în drept
și avea o bună stare materială. Față de unchiul său manifestă un respect profund, dublat de
sincera sa afecțiune.
Mai bun decât oricare tată
Magistrul Guillaume de Villon
mai drag ca mama, și-a dat toată
silința să mă facă om.
M-a scos din orice ghinion
fară să-i fac vreo bucurie;
de-aceea în genunchi mă-ntorn
și-l rog tot vesel ca să mai fie.
SLIDE 4
Urmează cursurile Universității din Paris sub numele de Francois de Montcorbier de Parisis.
La doar 21 de ani reușește să treacă examenul de licență si să obțină titlul de Magistru în
Arte.
În perioada studenției este implicat in numeroase ilegalitați care duc la condamnări
numeroase a acestuia. Împreună cu alți patru prieteni, Villon pune la cale o spargere la capela
Colegiului Navara din Paris, în ajunul Craciunului. Întors acasă, poetul ia pana de scris cu
care fortase cufărul din Capelă și începe să scrie Testatentul cel Mic. Pentru a oferi un alibi,
scrie această operă în doar câteva ore, strecurând idei foarte bine ales pentru a crea impresia
că el a lucrat întreaga noapte. Pentru a reduce șansele de a fi prins, părăsește Parisul,
motivând plecarea cu povestea falsă a unui amor nefericit.
Creatorul poeziei moderne franceze lasă în urmă o operă nemuritoare, însuflețită de
transpunerea atât de sinceră a bucuriilor și a necazurilor poetului, care îi conferă acestuia o
permanentă contemporanitate.