CURSUL AL II-LEA

1. Sisteme de ecuaţii liniare

Acest capitol este dedicat rezolvării sistemelor de ecuaţii liniare.
Vom indica metode care permit să decidem dacă un sistem este com-
patibil sau nu, precum şi forma generală a soluţiilor, cu ajutorul unei
teorii dezvoltate cu ajutorul determinantilor.
Din punctul de vedere al numărului soluţiilor unui sistem, acestea
pot fi clasificate după cum urmează. Sistemele fără nicio soluţie se
numesc incompatibile; celelalte fiind compatibile. Acestea din urmă
se ı̂mpart ı̂n două categorii: compatibile determinate (cele cu soluţie
unică), respectiv compatibil nedeterminate.

Pentru a putea dezvolta acest subiect, vom explica, mai ı̂ntâi, co-
respondenţa care există ı̂ntre sisteme şi scrierea acestora sub formă
matriceală.
Să considerăm sistemul liniar cu m ecuaţii şi n necunoscute

 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1
 a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn

= b2
..
 .


am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm .
Asociem acestui sistem următoarele matrice:
a11 a12 . . . a1n b1 x1
     
 a21 a22 . . . a2n   b2   x2 
A= ...
;
 B=  ...
;
 X=
 ...  .


am1 am2 . . . amn bm xn

Sistemul se poate scrie AX = B, aceasta fiind forma matriceală a

sistemului anterior; A este matricea sistemului, X este matricea coloană
a necunoscutelor, B este matricea termenilor liberi. Vom distinge mai
multe metode pentru determinarea soluţiilor sistemului, ı̂n funcţie de
considerente legate de matricea A.
Dacă privim la partea prezentată in cursul trecut, vom remarca fap-
tul că deja ne-am referit la situaţia sistemelor care se pot reduce la
ecuaţii matriceale de forma AX = B, XA = B, AXB = C, unde A,
1
2 CURSUL AL II-LEA

B şi C sunt matrice pătratice inversabile date, de acelaşi ordin ca cel

al matricei pătratice X, care trebuie determinată.

1.1. Sisteme de tip Cramer. Ne vom referi aici la situaţia ı̂n care
numărul ecuaţiilor este egal cu cel al necunoscutelor, iar matricea A
este inversabilă (reamintim că o condiţie necesară şi suficientă pentru
inversabilitatea matricei este ca determinantul său -deci determinantul
sistemului- să fie nenul).
Matricea A fiind pătratică, sistemul este de forma AX = B, unde
A este inversabilă, aşadar se poate aplica metoda matricei inverse,
rezultând X = A−1 B (sistem compatibil determinat). Scriind egali-
tatea ı̂n funcţie de elementele matricelor A şi B, rezultă următoarea
regulă privind determinarea soluţiilor sistemului. Pentru i = 1, n,
∆i
xi = ,
∆
unde ∆ este determinantul sistemului, iar ∆i se obţine din ∆ prin
ı̂nlocuirea coloanei i cu coloana termenilor liberi.

Exemplu 1.1. Să considerăm sistemul


 2x − 3y + 2z = 1
2x + y − z = 4
 x − 2y + z = 2.

Se observă că numărul ecuaţiilor este egal cu cel al necunoscutelor,

iar determinantul sistemului este
det A = ∆ = −3 6= 0,
deci condiţiile pentru aplicarea regulii lui Cramer sunt satisfăcute.
În plus,  
 1 −3 2 
 
∆1 =  4
 1 −1  = −3,
 2 −2 1 
∆1 −3
de unde rezultă x = = = 1.
∆ −3
În continuare, avem
 
 2 1 2 
 
∆2 =  2 4 −1  = 9,

 1 2 1 
∆2 9
aşadar y = = = −3.
∆ −3
 CURSUL AL II-LEA 3

În final,  
 2 −3 1 
 
∆3 =  2 1 4  = 15,
 1 −2 1 
∆3 15
de unde se obţine z = = = −5.
∆ −3

Vom rezolva acum un sistem puţin mai complicat din punctul de

vedere al calculului, cu patru ecuaţii şi patru necunoscute.
Exemplu 1.2. Fie sistemul


 x+y+z+t = 3
x + 8y + 6z + 3t = −1


 x − 3y − 2z − t = 5
 3x + y − z + t = 5,
al cărui determinant este ∆ = 14 6= 0, deci regula lui Cramer poate fi
aplicată.
Se observă că:
 
 3 1 1 1 
 
 −1 8 6 3 
∆1 =   = 42,
 5 −3 −2 −1 

 5 1 −1 1 
∆1 42
aşadar x = = = 3.
∆ 14
Mai departe,
 
 1 3 1 1 

 1 −1 6 3 
∆2 =  = −28,
 1 5 −2 −1 
 3 5 −1 1 
∆2 28
de unde rezultă y = = − = −2.
∆ 14
În continuare,
 

 1 1 3 1 
 1 8 −1 3 
∆3 =  = 28,
 1 −3 5 −1 
 3 1 5 1 
∆3 28
ceea ce conduce la z = = = 2,
∆ 14
4 CURSUL AL II-LEA

iar ı̂n final  


 1 1 1 3 
 1 8 6 −1 
∆4 =  = 0,
 1 −3 −2 5 
 3 1 −1 5 
∆4
deci t = = 0.
∆
1.2. Sisteme nereductibile la forma Cramer. După cum am ob-
servat ı̂n prima parte a cursului, regula lui Cramer se referă strict la
sistemele ı̂n care numărul de ecuaţii este egal cu cel al necunoscutelor,
iar determinantul sistemului este nenul. Apare ı̂ntrebarea firească dacă
există o modalitate de rezolvare a celorlalte tipuri de sisteme de ecuaţii
liniare. În această direcţie, teorema următoare oferă posibilitatea unei
dezvoltări.

Teoremă 1.1. (Teorema Kronecker-Capelli) Sistemul de ecuaţii

liniare AX = B este compatibil dacă şi numai dacă rangul matricei A
este egal cu rangul matricei extinse Ā a sistemului (care se obţine prin
adăgarea coloanei termenilor liberi la matricea sistemului).

Teorema rezultă prin folosirea proprietăţilor determinanţilor. Din

demonstraţia acesteia, se desprind şi următoarele observaţii utile ı̂n
ceea ce priveşte rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare.

Remark 1.1. 1. Dacă rangul matricei A a sistemului este mai mic

strict decât rangul matricei extinse Ā, sistemul este incompatibil.
2. Dacă rangul matricei A a sistemului este egal cu rangul matricei
extinse Ā, având o valoare mai mică decât numărul necunoscutelor
sistemului, atunci acesta este compatibil nedeterminat.
3. Dacă rangul matricei A a sistemului este egal cu rangul matricei
extinse Ā, având valoarea egală cu numărul necunoscutelor sistemului,
atunci acesta este compatibil determinat.
4. O condiţie necesară şi suficientă pentru ca un sistem liniar ı̂n care
numărul ecuaţiilor este egal cu cel al necunoscutelor să fie compatibil
determinat este ca determinantul sistemului să fie nenul.


 x+y+z = 1
Exemplu 1.3. Fie sistemul x − y + 2z = 4 Dorim să aflăm
2x + y + az = 0.

valoarea parametrului real a pentru care sistemul este incompatibil.
 CURSUL AL II-LEA 5

Ţinând seama de observaţiile făcute la teorema Kronecker-Capelli,

trebuie ı̂ndeplinită condiţia rangA < rangĀ, ceea ce impune rangA ≤ 2.
Aşadar, rezultă că det A = 0.
Calculând acest determinant, deducem că
   
 1 1 1   1 0 0   
 −2 0 
det A =  1 −1 2  =  1 −2 1  =   = 5 − 2a,
−1 a − 2 
 2 1 a   2 −1 a − 2 
5
iar condiţia 5 − 2a = 0 implică a = .
2
Remarcăm
 că   
 1 1 1   1 0 0   

 1 −1 4  =  1 −2 −2 3 
 = 7 6= 0,
3  = 
   −11 −2 
 2 1 0   2 −1 −2 
deci rangul matricei extinse este 3, strict mai mare decât cel al matricei
sistemului.
5
Aşadar, pentru a = , sistemul este incompatibil.
2

Se poate observa că teorema Kronecker-Capelli nu oferă modalităţi

de calcul al soluţiilor sistemului, ı̂n cazul când acesta este compat-
ibil. Pentru a rezolva şi acest aspect, mai ı̂ntâi vom aminti câteva
noţiuni asociate sistemului AX = B. Astfel, orice minor al al matricei
A care dă rangul matricei (deci ne referim la minorii nenuli de ordin
maxim) se numeşte minor (determinant) principal al lui A. Ecuaţiile
ai căror coeficienţi se regăsesc ı̂n acest minor se numesc ecuaţii princi-
pale, iar celelalte sunt ecuaţii secundare. Necunoscutele care corespund
minorului principal sunt necunoscute principale, ı̂n timp ce restul sunt
necunoscute secundare. Determinanţii ce se obţin prin bordarea mi-
norului principal cu o linie şi cu coloana termenilor liberi se numeşte
determinant caracteristic.

Teoremă 1.2. (Teorema lui Rouché)

Sistemul liniar AX = B este compatibil dacă şi numai dacă toţi
determinanţii săi caracteristici sunt egali cu zero, (sau nu există deter-
minanţi de acest fel).
În acest moment suntem ı̂n măsură să enunţăm un algoritm de re-
zolvare a sistemelor de ecuaţii liniare.
1. Se scrie matricea A a sistemului şi se află un determinant principal
al său.
2. Se calculează determinanţii caracteristici ai lui A. Dacă nu exi-
stă astfel de daterminanţi, sistemul este compatibil. Dacă există cel
6 CURSUL AL II-LEA

puţin un determinant nenul, atunci sistemul este incompatibil. Dacă

toţi determinanţii caracteristici sunt nuli, se trece la pasul 3.
3. Se stabilesc necunoscutele principale şi cele secundare, precum şi
ecuaţiile principale; cele secundare nu vor mai fi luate ı̂n considerare
(sunt, de fapt, combinaţii liniare ale celorlalte ecuaţii). Necunoscutele
secundare devin parametri şi sistemul astfel rezultat, ı̂n care numărul
necunoscutelor este egal cu cel al ecuaţiilor şi determinantul sistemului
este nenul, se rezolvă cu regula lui Cramer.

Exemplu 1.4. Să considerăm sistemul


 2x − y + z = 1
x+y+z = 2
 x − 2y = −1,
 
2 −1 1
ı̂n care matricea sistemului este A =  1 1 1 . Se observă uşor
1 −2 0
că un minor principal al matricei este
 
 2 −1 
  = 3 6= 0,
 1 1 
deoarece det A = 0.
Avem un singur minor caracteristic,
 
 2 −1 1 
 
 1 1 2  = 0,

 1 −2 −1 
deci sistemul este compatibil nedeterminat.
Notăm cu z = α necunoscuta secundară, urmând să rezolvăm sis-
temul ce se obţine din cel iniţial prin renunţarea la ultima dintre ecuaţii,
cea secundară, mai precis

2x − y = 1 − α
x+y = 2−α
 
3 − 2α 3 − α
În final, se obţine soluţia sistemului de forma , ,α ,
3 3
unde α ∈ R.

Exemplu 1.5. Fie sistemul


 x+y+z+t = 1
2x − y + 5z − t = −3
2x + y + 4t = 2.

 CURSUL AL II-LEA 7

Se observă că  
 1 1 
D =   = −3 6= 0,
2 −1 
şi că toţi determinanţii de ordinul al treilea ce se obţin bordându-l pe
acesta sunt nuli, deci D este minor principal. Avem un singur minor
caracteristic,  
 1 1 1 
 
 2 −1 −3  = −3 6= 0,
 
 2 1 2 
ceea ce arată faptul că sistemul este incompatibil.