RECUNOAŞTEREA ŞI ANALIZA CANTITATIVĂ A

ÎNGRĂŞĂMINTELOR

I. Recunoaşterea îngrăşămintelor chimice cu azot

1. Îngrăşămintele chimice cu azot se caracterizează prin următoarele însuşiri fizico-chimice:
- aspect: - granulat – ureea
- azotatul de amoniu
- sulfat de amoniu
- neregulat, sub formă de cristale mici – NH4Cl
- pulbere – cianamida de calciu
- lichidă – NH3– apele amoniacale, amoniacaţii.
- culoare: - alb-gălbui – cele granulate
- cenuşie – nitrocalcarul
- cianamida de calciu
- incolore – cele lichide.
- miros: - înţepător de amoniac, în cazul apelor amoniacale şi amoniacaţilor
- de carbid – cianamida de calciu
- hidriscopicitate: - foarte mare – cianamida de calciu
(care se constată - azotatul de amoniu
după aspectul - mare - nitrocalcarul
umed al subst.) - clorura de amoniu
- slabă - ureea
- sulfat de amoniu
- solubilitate: - foarte mare pentru toate îngrăşămintelecu N, cu excepţia
cianamidei de calciu care are o solubilitate redusă.
2. Reacţii chimice calitative de recunoaştere
Ionii care intră în compoziţia îngrăşămintelor cu azot sunt în număr restrâns şi pentru faptul că
nu interferă, ei pot fi identificaţi direct prin reacţii specifice.
Reacţiile calitative se pot face pe cale uscată sau pe cale umedă.

Analiza pe cale uscată

Pe o bucată de cărbune (mangal) prevăzută cu un mic orificiu se introduc câteva granule sau
cristale de îngrăşământ.
Cărbunele se ţine cu un cleşte la o flacără puternică a unui bec de gaz.
În situaţia în care, îngrăşământul:
- arde cu o flacără incoloră, sau se topeşte, degajând un fum de NH3, avem de a face cu
NH4NO3.
- arde cu o flacără portocalie, însoţită de pocnituri – NaNO3.
- arde cu flacără violetă, însoţită tot de pocnituri – KNO3.
Analizape cale umedă
a. Reacţii pentru identificarea îngrăşămintelor cu azot amoniacal (N-NH4+)
1- Reacţia cu NaOH
Se solubilizează, într-o eprubetă cu puţină apă distilată, o cantitate mică de îngrăşământ.

1
 Peste soluţia concentrată de îngrăşământ obţinută, se adaugă cu o pipetă 1-2 ml, soluţie de
NaOH 10 %, după care eprubeta se încălzeşte la flacără.
Degajarea la cald a NH3, perceput uşor prin miros, indică prezenţa unui îngrăşământ cu azot
amoniacal.
NH3
NH4Cl + NaOH ————› NaCl + NH4OH
H2O

NH3
NH4NO3 + NaOH ————› NaNO3 + NH4OH
H2O

2. Reacţia cu reactivul Nessler (reacţia specifică)

Într-o eprubetă cu puţină soluţie de îngrăşământ se adaugă 2-3 picături de reactiv Nessler
(soluţie alcalină de tetraiod-mercuriat de K) K2(HgI4). Apariţia unui precipitat amorf, roşu brun de
iodură oxiamino-mercurică, indică prezenţa unui îngrăşământ cu azot amoniacal.

Hg
NH3 + 2K2I4Hg + 3KOH ————› O < >NH2I + 7KI + 2H2O
Hg

După ce s-a stabilit că avem un îngrăşământ amoniacal, se pune problema identificării

anionului care poate fi Cl- sau SO42-.
Se fac acum reacţii de identificare a cationilor însoţitori:
3. Pentru ionul Cl - se face reacţia cu AgNO3
Într-o eprubetă cu soluţie limpede de îngrăşământ, se adaugă câteva picături de AgNO3,
soluţie 1 %.
Dacă apare un precipitat alb-brânzos, acesta indică prezența anionului Cl, iar îngrășământul
este NH4Cl.

NH4Cl + AgNO3 ———› NH4NO3 + AgCl

precipitat alb

3. Pentru anionul SO4 – se face reacția cu BaCl2

Într-o eprubetă cu soluție limpede de îngrășământ, se adaugă 1-2 ml BaCl2 10%. Dacă
apare un precipitat alb cristalin, care nu se solubilizează în HCl 10% (la fierbere) îngrășământul
analizat este (NH4)2SO4.

(NH4)2SO4 + BaCl2 ——› BaSO4 + 2NH4Cl

precipitat

b. Reacția pentru identificarea îngrășămintelor cu azot nitric

1. Reacția cu difenilamină

2
 Într-o eprubetă cu puțină soluție de îngrășământ, se adaugă prin prelingere câteva picături
de difenilamină. Apariția unei colorații albastru intens ca urmare a formării tetrafenilhidrazinei, indică
prezența unui îngrășământ cu azot nitric.

2(C6H5)2NH + ½ O2 ——› (C6H5)4N2 + H2O

tetrafenil-
hidrazină

2. Reacția cu sulfatul feros (reacția inelului brun – reacție specifică).

Într-o eprubetă cu puțină soluție de îngrășământ, se toarnă prin prelingere pe pereții
eprubetei circa 1 ml de sulfat feros 5% și se agită.
Se adaugă apoi cca 2 ml H2SO4 conc. cu atenție, tot prin prelingere. Se formează două
picături de lichid de densități diferite.
Apariția unui inel brun la zona de contact dintre cele două straturi, indică prezența unui
îngrășământ cu azot nitric.

2 NH4NO3 + H2SO4 ——› (NH4)2SO4 + 2 HNO3

2 HNO3 + 6 FeSO4 + 3 H2SO4 ——› 3 Fe2(SO4)3 + 2 NO + 4 H2O
inel brun
x Fe2(SO4)3 + y NO ——› x Fe2(SO4)3 y NO
c. Reacția îngrășămintelor cu azot amidic
Reacția biuretului
Într-o eprubetă se introduc câteva granule de îngrășământ (uree) și se țin la flacăra unui bec
de gaz, până ce îngrășământul se topește.
Dacă se degajă un miros de NH3, înseamnă că este un îngrășământ cu N-NH4+ sau amidic.
După răcire se adaugă câțiva ml de apă distilată pentru solubilizare.
Se toarnă apoi câteva picături de NaOH sau KOH 5% și 2-3 picături de CuSO4 1%. Dacă
apare o colorație roz violacee, înseamnă că s-a obținut reacția biuretului, iar îngrășământul cercetat
este ureea CO(NH2)2.
Ureea încălzită peste punctul de topire (132,70C) pierde o moleculă de NH3 formând
biuretul.

NH2 H2 N NH3
O=C< + > C = O ————› H2N – CO – NH – CO NH2
NH2 H2 N biuret

Colorația complex colorată în roz este de tipul:

H2N – CO – NH – CO – NH2 x 2KOH x Cu(OH)2

Acestă reacție servește și pentru depistarea biuretului din îngrășământ (uree) ce poate fi
găsit ca impuritate și care este toxic pentru o anumită limită. (Reactivul se adaugă peste soluția de
îngrășământ).