Acte normative

acte administrative normative. Actele administrative care organizează activitatea serviciilor

deconcentrate cuprind reglementări generale și impersonale, fapt ce, practic, înseamnă că se aplică
unui număr nedeterminat de persoane. Prin urmare, are facultatea de a se aplica oricărei persoane
care la un moment dat se află sub incidența normelor respective. Simplificând, se aplică unui număr
nedeterminat de persoane în cazuri concrete.

Actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorităților

sau instituțiilor publice
→Constituția României publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991;
→Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 privind administrația publică locală;
→Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici;
→Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici;
→Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, modificată și
completată;
→Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor;

Structura organizatorica

C)
Membri[modificare | modificare sursă]
Cu excepția președinților de state, a statelor germanofone și a oficialilor europeni, cei mai mulți membri ai
Consiliului European au titlul sau apelativul de „Prim Ministru” datorită faptului că democrațiile parlamentare
sunt predominante în Europa. Cu toate acestea, în țările lor de origine pot avea titluri sau apelative informale
diferite, ca de exemplu cea de „Președinte al Guvernului” sau „Ministru de stat”. Președintele Consiliului
European și Președintele Comisiei sunt membrii ai Consiliului, dar nu au drept de vot. Conform tratatelor,
Înaltul Reprezentant participă la Consiliul European, dar formal nu este un membru și deci nu are drept de vot.

Reprezentant Imagine State Memebre Titlu Partid politic

 Președinte Alianța Liberalilor și Democraților pentru

Charles Michel Președinte
Fără drept de vot Europa

Ursula von der  Comisia

Reprezentant fără drept de Președinte Partidul Popular European
Leyen
vot
 Reprezentant Imagine State Memebre Titlu Partid politic

Partidul Popular European

Karl Nehammer  Austria Cancelar Federal
Național: Partidul Popular Austriac

Alianța Liberalilor si Democraților pentru

Europa
Alexander De Croo  Belgia Prim Ministru
Național: Liberalii și democrații flamanzi deschiși
(Open VLD)

Galab Donev
 Bulgaria Prim Ministru Independent
Гълъб Донев

Președintele Partidul Popular European

Andrej Plenković  Croația
Guvernului Național: Uniunea Democrată Croată (HDZ)

Nicos Anastasiades Partidul Popular European

 Cipru Președinte
Νίκος Αναστασιάδης Național: Noua Democrație (ND)
 Reprezentant Imagine State Memebre Titlu Partid politic

Președintele Partidul Popular European

Petr Fiala  Cehia
Guvernului Național: Partidul Democrat Civic (ODS)

Partidul Socialiștilor Europeni

Mette Frederiksen  Danemarca Ministru de Stat[a 1]
Național: Socialdemokraterne

Alianța Liberalilor si Democraților pentru

Kaja Kallas  Estonia Prim Ministru Europa
Național: Partidul Reformist Eston (RE)

Partidul Socialiștilor Europeni

Sanna Marin  Finlanda Prim Ministru Național: Partidul Social Democrat din Finlanda
(SDP.)
 Reprezentant Imagine State Memebre Titlu Partid politic

Emmanuel Macron  Franța Președinte

Național: En Marche!

Partidul Popular European

Olaf Scholz  Germania Cancelar Federal
Național: Partidul Social Democrat (SPD)

D) Rue de la Loi/Wetstraat 175

B-1048 Bruxelles/Brussel
Belgique/België

Telefon: +32 22816111

Fax: +32 22816934

press.office@consilium.europa.eu <press.office@consilium.europa.eu>;

https://www.consilium.europa.eu/

e) Structura veniturilor
1. Resursele proprii „tradiționale”

Acestea se alcătuiesc din taxe vamale, taxe agricole și taxele pe zahăr aplicate începând cu 1970. Cota care poate fi
reținută de statele membre pentru a acoperi costurile de colectare a fost majorată din nou de la 20 % la 25 %. Acum,
resursele proprii „tradiționale” reprezintă, de obicei, aproximativ 10 % din veniturile din resurse proprii[7].

2. Resursele proprii bazate pe TVA

Acestea constau, în prezent, dintr-un procentaj din TVA-ul estimativ colectat de statele membre, care este transferat către
Uniune. Deși sunt prevăzute în decizia din 1970, aceste resurse nu au fost aplicate decât după armonizarea, în 1979, a
sistemelor de TVA ale statelor membre. Resursele bazate pe TVA reprezintă în prezent aproximativ 10 % din veniturile din
resurse proprii.
 3. Resursele proprii bazate pe VNB

Aceste resurse proprii au fost create prin Decizia 88/376/CEE a Consiliuluiși provin din sumele prelevate din VNB-ul statelor
membre sub forma unui procentaj uniform stabilit în fiecare an prin procedura bugetară. Inițial, această contribuție se colecta
doar în cazul în care celelalte resurse proprii nu acopereau în totalitate cheltuielile, însă în prezent finanțează cea mai mare
parte a bugetului UE. Resursele bazate pe VNB s-au triplat față de sfârșitul anilor 1990, iar acum reprezintă, de obicei,
aproximativ 70 % din veniturile din resurse proprii.

4. Resursele proprii bazate pe cantitatea de deșeuri din plastic

Aceasta este prima dintre categoriile noi de resurse proprii introduse începând cu 1 ianuarie 2021 prin Decizia din 2020
privind resursele proprii. Este vorba despre o contribuție națională bazată pe cantitatea deșeurilor provenite din ambalaje de
plastic nereciclate, cu o cotă de prelevare uniformă de 0,80 EUR per kilogram. Contribuțiile statelor membre al căror VNB pe
cap de locuitor se situează sub media pe UE sunt reduse cu o sumă forfetară anuală, care corespunde unei cantități de
3,8 kilograme de deșeuri din plastic pe cap de locuitor. Veniturile generate de această resursă reprezintă aproximativ 4 %
din bugetul UE.

5. Alte venituri și soldul reportat din exercițiul financiar anterior

Printre celelalte venituri se numără impozitele pe salarii plătite de personalul UE, contribuțiile unor țări care nu sunt membre
ale UE la anumite programe europene, contribuțiile pe care le mai are de plătit Regatul Unit și amenzile plătite de
întreprinderile care încalcă legislația în domeniul concurenței sau alte reglementări. În cazul unui excedent, soldul din fiecare
exercițiu financiar este înscris în bugetul pentru exercițiul următor sub formă de venituri. Alte venituri, soldurile și ajustările
tehnice reprezintă, în general, între 2 % și 8 % din veniturile totale.

f)Programare și punere în aplicare

Politica regională influenţează toate părţile UE şi la toate nivelurile - de la scară UE şi naţională la regiunile şi
comunităţile locale ale Europei. Aceasta face parte din politica de coeziune a UE, strategia Uniunii Europene
de promovare şi de sprijinire a dezvoltării globale armonioase a statelor sale membre şi a regiunilor sale.
Politica este pusă în aplicare de organismele naţionale şi regionale în parteneriat cu Comisia Europeană.

Cadrul politicii de coeziune este stabilit pentru o perioadă de 7 ani.

Etapele punerii în aplicare a politicii sunt:

 Bugetul politicii şi normele de utilizare a acestuia sunt stabilite de comun acord de Consiliul European şi de
Parlamentul European pe baza unei propuneri a Comisiei.
 Principiile şi priorităţile politicii de coeziune sunt create printr-un proces de consultare între Comisie şi ţările
UE. Fiecare stat membru elaborează un proiect de Acord de parteneriat care evidenţiază strategia ţării şi
propune o listă de programe. Pe lângă acesta, statele membre prezintă proiecte de programe care acoperă
toate statele membre şi/sau regiunile. Vor exista, de asemenea, programe de cooperare care implică mai multe
ţări.
 Comisia negociază cu autorităţile naţionale asupra conţinutului final al Acordului de parteneriat, precum şi
asupra fiecărui program. Programele prezintă priorităţile ţării şi/sau ale regiunilor sau domeniul de cooperare vizat .
Lucrătorii, angajatorii şi organismele societăţii civile pot participa la programarea şi la gestionarea programelor
operaţionale.
 Programele sunt puse în aplicare de statele membre şi de regiunile acestora. Aceasta presupune selectarea,
monitorizarea şi evaluarea a sute de mii de proiecte. Această activitate este organizată de "autorităţile de gestionare"
din fiecare ţară şi/sau regiune.
 Comisia alocă fondurile (pentru a permite ţărilor să înceapă efectuarea cheltuielilor pentru programele proprii).
 Comisia plăteşte cheltuielile autorizate pentru fiecare ţară.
 Comisia monitorizează fiecare program, împreună cu ţara vizată.
 Comisia şi statele membre depun rapoarte pe perioada de programare.