Partidele politice sunt foarte numeroase in Elvetia, acest lucru determinand o fragmentare vizibila a peisajului politic.

Cu toate acestea 4 sunt partidele politice mai importante, prezente in toate cantoanele tarii: Partidul Socialist, Partidul Democrat-Crestin, Partidul liberal-radical (creat prin fuziunea la 1 Ianuarie 2009 a Partidului radicaldemocrat si a Partidului liberal elvetian) si Uniunea democratica de centru, care reprezinta impreuna aproximativ 80% dintre electori. Cel mai important partid non-guvernamental este Partidul ecologist cu 15 deputati in Consiliul national. Daca Constitutia federala recunoaste rolul partidelor politice, odata cu revizuirea ei in 1999, acestea nu sunt insa reglementate la nivel legislativ: nu exista o lege, ca in alte tari, care sa reglementeze finantarea partidelor politice.

Situatia juridica a partidelor politice

Legislatia elvetiana nu dispune de o definitie juridica generala a notiunii de partid politic. Prin urmare acestea iau de cele mai multe ori forma asociativa (art. 52 si 60 pana 79 din Codul civil helvetic) pentru a-si achizitiona personalitatea juridica. Noua Constitutie federala din 18 Aprilie 1999 contine totusi un articol relativ la partidele politice, mentiune absenta in Constitutia precedenta din 1874. Articolul 137 din actuala Constitutie dispune: `Partidele politice contribuie la formarea opiniei publice si a vointei populare`. Se considera insa ca acest articol nu dispune decat de o valoare declarativa. De regula partidele politice nu sunt constranse de obligatia de a se inregistra. Partidele care doresc pot cere inregistrarea intr-un registru public tinut de Cancelaria federala, daca numara cel putin 1 deputat in Consiliul national sau daca sunt reprezentati in cel putin 3 parlamente cantonale de cel putin 3 deputati per parlament. Partidele care totusi procedeaza la o astfel de inregistrare sunt scutite de unele formalitati administrative in perioada alegerilor federale. Iata o lista a partidelor politice actualmente prezente pe scena politica federala. Ele sunt clasate in functie de numarul de parlamentari din sinul Consiliului national.

Partide

Sigla Grup

Orientare politica

Mandate Consiliul national

Mandate Consiliul cantonal

Uniunea democratica de centru

UDC V

Conservator/liberal /suveranist

54 (-4)

5 (-2)

Partidul socialist

PSS S

Social-democrat

46 (+5)

11 (+3)

Partidul liberal-radical

PLR RL

Liberal/radical

30 (-5)

11 (-1)

Partidul radical-crestin

PDC CE

Democrat-crestin/centrudreapta

28 (-3)

13 (-1)

Partidul ecologic

PES G

ecologist

15 (-2)

2 (=)

Partidul verde-liberal

PVL

GL

Ecologist/social-liberal

12 (+9)

2 (=)

Partidul burghezdemocratic

PBD BD

Liberal/conservator

9 (+4)

1 (=)

Partidul evanghelic

PEV CE

Crestin/centru-stanga

2 (=)

- (=)

Liga din Ticino

Lega V

Regionalist/populist

2 (+1)

- (=)

Partidul crestin/social

PCS CE

Crestinism social/centrustanga

1 (=)

- (=)

Miscarea cetatenilor genevezi

MCG

Regionalist/populist

1 (+1)

- (=)

Dreapta diversa

DVD V

conservator

- (=)

1 (+1)

Istoricul partidelor in Elvetia

La constituirea Statului federal in 1848 s-au distins in principal 3 mari forte politice:

Radicalii Conservatorii protestanti Conservatorii catolici

Initial, notiunea de partid sau grupare politica in sine, ca si doctrina acestora, nu este la fel de clar stabilita ca in zilele noastre. Alesii schimba epoletii si etichetele politice in functie de criterii ce tin de fiecare canton in parte, de marile probleme politice ale momentului, de afinitati personale etc.

Partidul liberal-radical
PLR a rezultat din fuziunea in 2009 dintre Partidul radical-democrat si Partidul liberal elvetian. Partidul radical-democrat Radicalii, victoriosi in urma razboiului Sonderbund (razboiul civil elvetian 1847), sunt partizanii noilor institutii si a centralizarii Elvetiei. Acestia domina viata politica pana la Primul razboi mondial. Familia liberal-radicala cuprinde in 1848 o aripa radicala, de stanga, si una liberala, de centru. In anii 1860 se formeaza in sinul miscarii o noua aripa de stanga democrata. Cele doua aripi democrata si liberala pierd treptat din substanta, astfel ca tendinta radicala se impune. Crearea grupului parlamentar radical dateaza din anii 1878.

Partidul radical-democrat propriu-zis va fi fondat in 1894. Acesta va dispune de majoritate absoluta in Asambleea federala pana in 1919, si in Consiliul federal pana in 1943. Partidul liberal elvetian Liberalii emerg la sfarsitul secolului XIX si subsista si astazi in special in cantoanele protestante ale Elvetiei romande si in Basel-orasul. Gruparea liberala dateaza din 1893, iar Partidul liberal propriu-zis din 1913. Liberalii sunt continuatorii conservatorilor reformati, opusi centralizarii. Actualmente, cei 4 alesi ai partidului formeaza un grup comun cu radicalii. Mediile protestante sunt reprezentate de un Partid evanghelic, al carui prim parlamentar este ales in 1919 (sub eticheta de Partid crestin-protestant).

Partidul democrat crestin

Conservatorii catolici reprezinta invinsii in razboiul civil si promoveaza principiul de suveranitate a cantoanelor si interesele Bisericii romano-catolice. Partidul democrat crestin este format in 1912, dar grupul parlamentar exista din 1857. In 1963 partidul atinge apogeul reprezentarii sale politice cu 23,4% din voturi, dar vor recula constant pana la 14,4% in 2003.

Partidul a manifestat intre 1957 si 1971 o tendinta crestin-sociala, lucru la care se va face referinta in numele partidului. Aceasta aripa ramane prezenta si continua prin intermediul Partidului crestin-social in cateva cantoane romande, printre care Valais si Jura. Partidul crestin-social se va desprinde pana la urma de Partidul democrat crestin si se va organiza la nivel federal. O alta aripa se va distinge incepand cu 1994, luand numele de Partidul popular catolic, inainte de a deveni Partidul crestin-conservator. Acesta promoveaza ideea unei societati religioase si conservatoare si este implantat mai ales in catoanele germanice.

Partidul socialist elvetian

Socialistii isi creaza partidul in 1888, dar apar pe scena parlamentara din 1890. Alesii socialisti sunt initial atasati grupului politicii sociale care cuprinde de asemenea si democrati pana in 1911 (data crearii unui grup parlamentar propriu). Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, stanga elvetiana, social-democrata in esenta, va reprezenta o miscare de prim rang pe scena politica elvetiana incepand cu 1931 si pana astazi. Patru alesi ai Federatiei socialiste elvetiene (favorabili Pactului germano-sovietic) vor fi exclusi din randurile parlamentarilor in 1941. Organizatiile regionale ale partidului socialist corespund in principiu cantoanelor, cu exceptia organizatiei socialiste din cantonul Jura, care, deja inaintea crearii cantonului, includea organizatia regionala a provinciei Jura de Sud, care de atunci a devenit Partidul socialist autonom din Jura de Sud, concurent si rival ideologic al Partidului socialist din Jura berneza (din cantonul Berna). In orasul bilingv Biel, din cantonul Berna, coexista doua entitati membre ale Partidului socialist bernez, Sozialdemokratische Partei a orasului Biel si Partidul socialist romand, care propun liste distincte dar nu concurente la alegerile locale.

Partidul muncii din Elvetia

Dupa crearea celei de-a Treia Internationale, se produce o ruptura in sanul Partidului socialist prin constituirea unui grup comunist, interzis apoi reconstituit in 1944 sub numele de Partidul muncii din Elvetia. Acest partid nu dispune actualmente de nici un reprezentant la nivel federal, ci doar la nivel cantonal si comunal, sau in ocuparea unor posturi executive.

Extrema stanga
Organizatiile progresiste din Elvetia (POCH) au avut cativa reprezentanti in 1987, dar pe parcurs membrii acestora au fost integrati formatiunilor ideologic vecine. Acelasi lucru s-a intamplat cu Partidul socialist autonom din Ticino, o alta organizatie aparuta pe fondul miscarilor marxiste din anii 1968.

Uniunea democratica de Centru

Agrarienii, reuniti in jurul Partidului taranilor, artizanilor si orasenilor, s-au remarcat in urma unei disidente radicale si astfel isi formeaza un important grup parlamentar in 1919. In 1971 partidul devine Uniunea democratica de centru, dupa absorbtia gruparilor democrate din cantoanele Glaris si Grisons. Partidul este compus din doua aripi: aripa de centru si cea de dreapta. Aripa de centru, initial cea mai importanta a cedat treptat locul celei de dreapta. Opus ideii unei eventuale aderari a Elvetiei la Uniunea Europeana, partidul castiga sustinere in cursul anilor 1999-2000, reusind sa devina prima forta politica a tarii surclasand socialisti in 1999, prin castigarea a 15 mandate, victorie repetata in 2003 cu 11 mandate in Consiliul national. Cu toate acestea, partidul inregistreaza actualmente un regres important, mai ales dupa alegerile federale din 2011 cand a pierdut 6 mandate in Parlament, consemnand esecuri si in urma alegerilor cantonale.

Verzii sau partidul ecologist din Elvetia

Ecologistii, uniti in jurul miscarii `Verzii`, isi fac aparitia pe scena politica helvetica in anii 1980 manifestanduse printr-o aripa moderata si una radicala. Astazi, majoritatea alesilor acestei miscari se regasesc in aceiasi formatiune parlamentara, care numara 15 consilieri nationali si doi consilieri in Consiliul statelor (cantoanelor).

Verzii liberali
Verzii liberali reprezinta un partid creat in 2004 la Zurich. Majoritatea membrilor fondatori sunt fosti Verzi care estimeaza ca dincolo de ecologie, ideologia lor politica, in principal la nivel economic, este mai aproape de centru, decat aceea a Verzilor, care se pozitioneaza mai degraba spre stanga. Verzii liberali sunt actualmente reprezentati in parlamentul helvetic prin 12 consilieri nationali si 2 consilieri de Stat, desi partidul nu este implantat decat in 14 cantoane.

Partidul burghez democrat

Partidul democrat burghez a fost creat dupa alegerile federale din 2008, de catre aripa liberala a membrilor Uniunii democratice de centru, dupa exluderea acestora din UDC pentru sustinerea acordata consilierei federale Eveline Widmer-Schlumpf. Toti membri acestei miscari au fost initial alesi sub eticheta politica a UDC-ului, si numara acum 9 membri in Consiliul national si 1 membru in Consiliul cantonal.

Alte partide

Dreapta nationalista a fost reprezentata de primul sau deputat in 1967. In 1971, la un an dupa respingerea initiativelor Schwarzenbach cu privire la atragerea fortei de munca straine, 7 republicani si 4 membri ai Actiunii nationale sunt alesi in Consiliul national. Ei vor forma grupul republican si national. Miscare republicana va dispare treptat si , in 1990, Actiunea nationala preia numele de Democratii elvetieni ( absorbindu-i si pe Vigilii genevezi). Aceasta miscare nu mai este astazi reprezentata la nivel national. Liga din Ticino apare in 1991, dar

nu ocupa decat intre 1 si 3 din cele 10 mandate distribuite acestui canton. Pe de alta parte, Partidul nationalist elvetian isi face o intrare discreta in 2004, promovand 2 dintre membrii sai la nivel comunal.

Alianta independentilor, care aliaza liberalismul economic si progresul social, isi promoveaza primii reprezentanti in 1935. In 1967, miscarea numara 17 parlamentari. Aceasta formatiune promova in mod traditional interesele cooperativei Migros, ai carei sef este si fondatorul miscarii. Alianta independentilor va fi dizolvata dupa alegerile din 1999, deoarece nu mai numara decat un singur reprezentant. Partidul automobilistilor (devenit Partidul libertatii in 1994) a numarat cativa parlamentari intre 1987 si 1999, dupa care esichierul sau politic a fost ocupat de dreapta nationalista Partidul elvetian liberal clasic , fondat in 2010, si cu orientare liberala/libertariana, se revendica din principiile Scolii austriece de economie. Partidul piratilor din Elvetia a fost fondat la 12 Iulie 2009 la Zurich de catre 150 de membri. Fondat dupa modelul Partidului piratilor suedez, el se constituie in principal in Elvetia germanica, apoi din 2010 in cateva cantoane romande. Afiliat Partidului international al piratilor, promoveaza protectia datelor cu caracter personal, controlul si accesul la propriile date cu caracter personal, se opune monopolurilor si militeaza pentru o guvernare transparenta, ca si pentru accesul liber si gratuit la cunoastere si cultura pentru toti.

Partide cantonale
Alianta de stanga Ecologia liberala Miscarea cetatenilor genevezi Miscarea cetatenilor din Vaudois Partidul muncitoresc popular Liga din Ticino

Finantarea partidelor politice

Partidele politice din Elvetia nu sunt finantate direct de catre Stat. Dintre cele 40 de State membre ale Grupului de State contra coruptiei (GRECO) al Consiliului Europei care au facut deja obiectul unei evaluari, Elvetia si Suedia sunt singurele state care nu dispun de nicio reglementare in materie de finantare a vietii politice. Mijloacele alocate membrilor Asambleei federale (parlamentare) si mai ales contributiile alocate grupurilor parlamentare pot totusi fi considerate ca o forma de finantare indirecta a partidelor politice reprezentate la nivelul parlamentului federal. Legea despre mijloacele alocate parlamentarilor constituie baza legala a acestei forme de finantare. In 2011 au fost alocati 94.500 franci elvetieni per grup parlamentar, la care se adauga 17.500 de franci per deputat, ceea ce reprezinta o povara de aproximativ 4,8 milioane de franci pentru bugetul Confederatiei. La nivel federal au fost depuse numeroase interventii parlamentare relative la finantarea partidelor politice si la transparenta vietii politice. Majoritatea vizau nu atat lupta contra riscurilor legate de coruptie, cat pentru a asigura egalitatea mijloacelor financiare distribuite . Nu a fost insa niciodata posibil de a degaja o majoritate parlamentara susceptibila de a avansa lucrari legislative in aceasta privinta. Singurele cantoane care fac exceptie prin faptul ca si-au legiferat domeniul finantarii partidelor politice sunt Ticino si Geneva.

In cantonul Ticino partidele politice trebuie sa comunice Cancelariei cantonale donatiile care depasesc suma de 10.000 de franci elvetieni. In caz de violare a acestei obligatii, contributia financiara alocata grupului parlamentar respectiv poate fi redusa si chiar suprimata. Candidatii la alegeri, sau pentru comitetele de initiativa sau referendare trebuie sa comunice Cancelariei cantonale donatiile care depasesc suma de 5.000 de franci. In caz contrar, poate fi aplicata o amenda de 7.000 de franci. In cantonul Geneva orice partid politic, asociatie sau grupare care dispune de liste de candidati pentru alegeri federale, cantonale sau municipale trebuie sa declare conturi anuale catre Inspectia cantonala de finante, impreuna cu lista donatorilor sai. Donatiile anonime sau sub pseudonim sunt interzise. De asemenea, orice grupare care participa la un proces referendar federal, cantonal sau municipal trebuie sa depuna in decurs de 60 de zile conturile relative operatiei referendare respective, cuprinzand si listele donatorilor, catre Inspectia cantonala de finante. In caz de violare a acestor stipulari, participarea Statului la cheltuielile electorale a partidului politic, asociatiei sau gruparii respective este intrerupta. Conturile depuse si listele de donatori sunt consultabile de catre orice persoana cu drepturi politice din canton. Totodata, trebuie notat ca cuantumul fiecarei donatii nu este mentionat, si ca nu este posibila atribuirea unei donatii donatorului ei, conturile informand doar asupra sumei totale a donatiilor obtinute, si a numelor donatorilor fara asociere directa cu o suma propriu-zisa.

Tribunalul federal a cenzurat ca fiind contrara Constitutiei federale, in speta principiului egalitatii sanselor si celui de proportionalitate, o dispozitie a unei legi a cantonului Ticino care prevedea un plafon maximal de 15.000 de franci pentru contributiile persoanelor terte la finantarea campaniilor electorale a unui candidat la alegerile cantonale.