PARTIDE ŞI SISTEME DE PARTIDE

CURS: INTRODUCERE
ÎN ŞTIINŢELE POLITICE

Dr. Florin Abraham

Partide politice - istorie
 Studiul partidelor: stasiologie
 Apariția partidelor: Anglia (1832), The Reform Act
 Whig sau Partidul Liberal, reprezentanţii burgheziei
 Tory sau Partidul Conservator, monarhia absolutistă
 1848 – Revoluție democratică – extinderea partidelor
politice
 Teorii cu privire la geneza partidului politic:
 Teoria modernizării politice: odată cu dezvoltarea capitalismului
 Teoria situaţional-istorică: pentru a rezolva un conflict social
major
 Teoria instituţională: dezvoltare din grupurile parlamentare
 Teoria clivajelor (Stein Rokkan)
Partide politice – definire și funcții
 Definire: o grupare de oameni durabilă şi relativ
stabilă, constituită în baza liberului consimţământ,
care acţionează în mod organizat în scopul exprimării
şi reprezentării intereselor respectivului grup social
prin dobândirea, menţinerea şi exercitarea puterii
politice.
 Funcțiile partidului politic
 Funcţia de mediere (de verigă)
 Funcţia informativă-formativă
 Funcţia de ordonare a vieţii politice
 Funcţia de cucerire, menţinere şi exercitare a
puterii politice.
Partide politice - tipologie
 Maurice Duverger:
 Partide de cadre
 Partide de mase
 Otto Kirchkeimer: partidul ”agaţă tot” (catch all party)
 Katz și Mair: partidul-cartel (tendința dominantă din ultimele
decenii)
 Elementul dominant:
 Partide ideologice
 Partide personale
 Partide istorice
 Partide de tendinţe
 Partide de interese
 Criteriul politic: dreapta vs. stânga
Hitler, Goering și Himmler la întâlnirea NSDAP din Nuremberg
(1934)
Sistemul de partide
Schema generală
Sisteme de partide
 Tipologii
 M. Duverger:
 Dualist
 Multipartidist
 Partid unic
 Joseph LaPalombara; Myron Weiner
 sisteme competitive
 sisteme necompetitive
 Giovanni Sartori
 monopartinice
 hegemonice
 cu partid dominant
 multipartinice limitate
 multipartinic extreme
 atomizate
Sisteme de partide
 Jean Blondel
 bipartidiste propriu-zise,
 bipartidiste cu două partide şi jumătate,
 multipartidiste cu partid dominat,
 multipartidiste integrale
Partidele politice din România
 Reapariție imediat după căderea regimului comunist
 Partidele politice s-au structurat în funcție de apartenența la familiile
politice europene: social-democrație, liberalism, creștin-democrație,
naționalism, ecologism ș.a.
 Actori politici structurați pe criteriul etnic: UDMR
 Partide de lideri: Corneliu Vadim Tudor (PRM), George Becali (Partidul
Noua Generație) ș.a.
 Consolidare ideologică precară: institutele de teorie politică au dispărut
 Tranziția de la un sistem de partid instabil, cu o mare volatilitate (peste
150 de partide) la un sistem stabil (4-5 partide parlamentare)
 S-a instituționalizat și în România modelul „partidului-cartel” (inclusiv
subvenții publice importante)
 Principalele partide au format coaliții guvernamentale între ele, trecând
peste identitatea ideologică
 Încredere publică scăzută în partidele politice (inclusiv în Parlament)
Bibliografie:
 Abraham, Florin, Romania since the Second World War:
A Political, Social and Economic History, London:
Bloomsbury Academic, 2016, pp.119-131.
 Brechon, Pierre, Partidele politice, Eikon: Cluj-Napoca,
2004, pp.29-35; 50-76; 93-147.
 Mair, Peter, Party System Change. Approaches and
Interpretations, Clarendon Press: Oxford, 2002, pp.3-
120.
 Roskin, Political Science..., pp.187-204.
 Sartori, Giovanni, Partide şi sisteme de partide, CA
Publishing: Bucureşti, 2012, pp.1-58. (din varianta în
limba engleză paginile 1-49)
 Voicu, George, Pluripartidismul. O teorie a democraţiei,
Ed. All: Bucureşti, 1998, pp.54-95; 100-138.