Sisteme Administrative

Comparate
CONF.UNIV.DR. MIHAELA V. CĂRĂUŞAN
ASIST.UNIV.DR. BOGDAN I. BERCEANU
SNSPA-FAP
Statul o structură diversificată

 Otto Hintze este cel care a creat tipologia istorică a statului în

care deosebeşte:
 statul suveran autoritar din cadrul sistemului statal european;

 statul comercial relativ compact cu o formă de organizare socio-

economică de tip burghezo-capitalist;

 statul liberal de drept şi constituţional care are la bază principiul libertăţii

individuale;

 statul naţional care înglobează şi amplifică toate aceste tendinţe.

 Indiferent de formulările folosite în definirea statului de diverşi autori,
elementele esenţiale ale definiţiei complete a acestuia sunt
următoarele:

a) formă de organizare politică;

b) colectivitate umană constituită istoric într-un spaţiu geografic;

c) existenţa unui grup conducător învestit cu atribuţii de guvernare şi de

exercitare a autorităţii publice în numele poporului;

d) prerogativa grupului conducător de a stabili şi a apăra ordinea

statală şi, în cadrul acesteia, ordinea juridică.
Anvergura statului (1)
 forţa statului se exprimă sub diverse titulaturi, inclusiv „guvernare”,
„capacitate de stat” sau „calitate instituţională”.
 instituţiile reprezintă variabila critică în dezvoltare;
 problema de a „ajunge în Danemarca”, Danemarca reprezentând statul
model, cu titlu generic, în care instituţiile statului funcţionează bine.
Nu există un set optim de instituţii, ci doar instituţii care tind să favorizeze un set
de valori în detrimentul altuia.
 în ţările aflate în curs de dezvoltare guvernele sunt adeseori încă
prea mari, supradimensionate faţă de anvergura funcţiilor pe care
caută să le îndeplinească;
 o atenţie deosebită se acordă creşterii forţei de bază a instituţiilor statului
pentru a îndeplini acele funcţii esenţiale pe care numai guvernele le pot
onora.
 problema modului de „a ajunge în Danemarca” este probabil nerezolvabilă,
din păcate, nu avem mijloacele politice de a ajunge acolo din cauza
insuficientei cereri locale de reformă.
Anvergura statului (2)

 trebuie să ne concentrăm mult mai îndeaproape asupra acelor dimensiuni

ale statalităţii care pot fi „manipulate” şi „clădite” - concentrarea asupra
administraţiei publice şi asupra componentelor proiectului instituţional
administrativ - ar trebui ca factorii de decizie din momentul dezvoltării să
depună jurământul medicilor „să nu facă rău” şi să nu iniţieze programe care
subminează sau secătuiesc capacitatea instituţională în numele construirii ei.
 Diversitatea formelor de stat (1)
 Statul unitar
 este format dintr-un ansamblu unic de organisme prin care se exercită
puterea politică la nivel central şi local, există deci o omogenitate a puterii
statului;
 teritoriul său poate fi împărţit în unităţi administrativ-teritoriale sau în
colectivităţi locale; cu toate acestea, subdiviziunile statului unitar au
caracter eminamente administrativ şi nu constituie state în interiorul
statului.
 activitatea de guvernare se difuzează de la centru spre periferie pe cale
ierarhică;
 există o singură ordine juridică izvorâtă dintr-o lege fundamentală unică;
 organizarea politică este a unei singure colectivităţi umane, iar individul
este titularul unei singure cetăţenii naţionale.
 Diversitatea formelor de stat (2)

 Statul unitar complex

 Uniunea încorporată (RUMBIN)
 unitatea puterii centrale;
 diversitate de legislații corespunzătoare unei diversități a
populaţiei;
 teritorii încorporate statului.
 Statele regionale / unitate în diversitate (Italia)
 atribute suverane ale conducerii centralizate
 autonomie lărgită acordată colectivităţilor regionale
 Diversitatea formelor de stat (3)
 Statul compus
 Uniunea de state
 uniunea personală (şeful statului).
 uniunea reală (organe decizionale colegiale comune).
 Confederaţia de state
 stabilită prin tratat;
 organcomun – adunarea diplomatică, actionează în numele
confederaţiei pe plan internaţional.
(UE confederaţie?)
Diversitatea formelor de stat (4)

 Statul federal
a) personalitate juridică unică sau partajată cu statele membre în plan
internaţional - spre deosebire de confederaţii, unde aceasta este numai
la nivelul statelor membre;

b) diversitate constituţională şi juridică pe plan intern, mai precis

local/regional;

c) raporturi funcţionale între organismele centrale/federale şi cele ale

statelor componente.

(CSI de la federaţie la confederaţie/asociaţie de state)

 Tabelul nr.1: Reprezentantul statului în statele membre ale Uniunii Europene (1)
Statul membru al UE Şeful Statului Sufragiu
Preşedintele Republicii
Austria direct, universal
(Bundespräsident)
Belgia Regele Filip -
Bulgaria Preşedintele Republicii direct, universal
Cehia Preşedintele Republicii indirect, ales de Parlament (Poslanecká Sněmovna)
Cipru Preşedintele Republicii direct, universal
Danemarca Regina Margareta a II-a -
indirect, secret, ales de Parlamentul Estonian
Estonia Preşedintele Republicii
(Rigikogu) sau Colegiul Elector
Finlanda Preşedintele Republicii direct, universal
Franţa Preşedintele Republicii direct, universal
Preşedintele Republicii indirect, universal, ales de Adunarea Federală
Germania
(Bundespräsident) (Bundesversammlung)
indirect, universal, ales de Parlament, mai exact
Grecia Preşedintele Republicii
Camera Deputaţilor.
Preşedintele Republicii
Irlanda direct, universal
(Uachtrán-na h-Eireann)
indirect, secret, ales de Parlament şi o delegaţie a
Italia Preşedintele Republicii
Consiliilor Regiunilor
Ungaria Preşedintele Republicii indirect, ales de Adunarea Naţională (Országgyülés)
 Tabelul nr.1: Reprezentantul statului în statele membre ale Uniunii Europene (2)
Statul membru al UE Şeful Statului Sufragiu
Letonia Preşedintele Republicii indirect, secret, ales de Saeima
Lituania Preşedintele Republicii direct, universal, secret
Luxemburg Marele Duce Henri -
Malta Preşedintele Republicii indirect, ales de Camera Reprezentanţilor
Regină a Marii Britanii şi a Irlandei de Nord şi
Marea Britanie Regina Elisabeta a II-a
Conducător al Commonwealth-ului
Olanda Regele Willem-Alexander -
Polonia Preşedintele Republicii direct, universal
Portugalia Preşedintele Republicii direct, universal
Romania Preşedintele Republicii direct, universal
Slovacia Preşedintele Republicii direct, secret, universal
Slovenia Preşedintele Republicii direct, universal
Spania Regele Felipe -
Monarhie (Komengahuset)
Suedia -
Carl Gustav al XVI-lea
indirect, ales de Adunarea Naţională
Ungaria Preşedintele Republicii
(Országgyülés)

Croatia Preşedintele Republicii direct, universal

Sistemul administraţiei publice

 Def: totalitatea organelor, autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor publice

care realizează activitate de administraţie publică, de organizare a
executării şi de executare în concret a legii, activităţi între care se
stabilesc raporturi juridice care asigură funcţionalitatea, coerenţa
întregului sistem.

 Talcott Parson afirma că studiul acestui sistem poate lua una din
următoarele forme:
 analiza procesului;
 analiza rezultatului final.
Organizarea şi funcţionarea
administraţiei publice
 Funcţii:
 a) funcţia de mecanism intermediar de execuţie chemat să organizeze, să
execute şi să asigure executarea deciziilor politice concretizate în norme
juridice (naţionale sau locale, iar odată cu aderarea la Uniunea
Europeană şi supranaţionale), fie prin convingere, fie, la nevoie, prin forţa
de coerciţie.

 b) funcţia de purtător al cerinţelor, dorinţelor şi necesităţilor membrilor

societăţii în procesul decizional politic şi/sau administrativ. În exercitarea
acestei funcţii administraţia publică pregăteşte deciziile politice şi/sau
administrative şi participă la adoptarea acestora.
 Sarcini:
 Elaborare;

 Executare;

 Atribute:
 Previziune şi programare sau planificare;
 Organizare;

 Comanda şi/sau participare;

 Coordonare;

 Control (monitorizare);
De la administraţia naţională la administraţia europeană
 Conform cerinţelor de aderare la UE, statele ce aderă trebuie să demonstreze:
 existenţa unui cadru legislativ corespunzător celui unional;
 existenţa capacităţilor instituţionale şi administrative, de gestiune şi de
programare;
 organizarea teritorială similară celei din UE.
 Ca exerciţiu de pregătire în îndeplinirea acestor criterii stă adoptarea de măsuri şi
strategii, toate acestea însă fiind dezvoltate pe baza unui set de principii
recunoscute drept condiţii ale instituirii bunei guvernări:
 deschiderea;
 participarea;
 răspunderea;
 eficienţa;
 coerenţa;
 proporţionalitatea;
 ierarhizarea.