Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MONARHIA
Monarhia absolută este regimul politic care reprezintă apogeul construcţiei statului monarhic în Europa
Apuseană, etapă sa decisivă realizându-se, cu precădere, între secolele XII- XVII. Acest proces istoric
complex se finalizează cu edificarea unor instituţii politice centrale, care vor constitui fundamentele
statului modern.
Din perspectivă istorică şi axiologică, absolutismul politic a creat reacţii şi atitudini diverse: de la
admiraţie pentru tendinţa spre centralism şi perfecţiune în toate, cum ar fi cazul monarhiei franceze a
lui Ludovic al XIV-lea, până la critici vehemente şi condamnarea regimului de către iluminiştii francezi,
care militau pentru un regim reprezentativ moderat.
Sfarsitul monarhiei franceze confirmata prin ghilotinarea lui Ludovic al XIV-lea
In prezent in lume exista numeroase monarhii absolute, in special in Orient, printre care Sultanatul
Oman si Emiratul Qatar.
In monarhia electiva, monarhii sunt alesi sau numiti pe viata sau pe perioade determinate de catre
organisme colegiale colective.
Cetatea Vatican
Cetatea Sfantului Scaun este exemplul pentru tipul de monarhie electiva, Papa fiind monarhul ales de
catre comitetul cardinalilor electori.
In monarhia constitutionala, monarhul – simbolul unitatii, continuitatii si identitatii statale - este supus
constitutiei.
Rolul şi numărul monarhiilor s-au modificat semnificativ de-a lungul timpului. În Europa, numărul
monarhiilor s-a redus semnificativ, cele două războaie mondiale constituind momente importante în
această evoluţie.
Printre ţările foste monarhii europene se numără: Austria, Italia, Bulgaria, Franţa, Germania, Albania,
Grecia, Ungaria, Finlanda, Islanda, Irlanda, Malta, Portugalia, Muntenegru, fosta Iugoslavie şi România.
12 monarhii, dintre care cele mai reprezentative, din punct de vedere demografic, sunt: Spania, Suedia,
Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Belgia.
MONARHIA CONSTITUTIONALA A REGATULUI TARILOR DE JOS - OLANDA
Regatul Ţărilor de Jos s-a proclamat în 1815 si i nclude teritoriul european al Olandei precum şi teritoriile Aruba şi
Antilele Olandeze din Caraibe. Olanda isi serbeaza Ziua Nationala la 27 aprilie, ziua de nastere a regelui Willem
Alexander.
Provinciile Unite Olandeze şi-au proclamat independenţa faţă de Regatul Spaniei în 1579, devenind, în
secolul următor, o putere maritimă şi comercială. După cel de-al doilea război mondial, Olanda a devenit
o ţară industrializată, cu o agricultură performantă, economia fiind puternic orientată către export şi
investiţii.
În 1948 a format, împreună cu Belgia şi Luxemburg, Uniunea Vamală Benelux. Membru fondator al
Comunităţii Economice Europene (1957) şi al NATO (1949, Olanda a adoptat in 1999 moneda euro
(intrată efectiv în circulaţie la 1 ianuarie 2002).
Olanda promovează valorile democratice, coeziunea socială şi drepturile omului, fiind printre cele cinci
monarhii europene (Danemarca, Suedia, Olanda, Norvegia, Marea Britanie) care ocupa locuri fruntase in
economie si lipsa coruptiei, conform indicelui de percepţie a corupţiei în anul 2015 – elaborat de
Transparency International.
Ţările de Jos sunt împărţite, de asemenea, în 27 de sectoare de apă, conduse de consilii cu atribuţii în
domeniul managementului apei. Aceste consilii datează din 1196, dinaintea constituirii naţiunii
olandeze.
Ţările de Jos sunt alcătuite din 12 provincii administrate de consilii alese direct şi de un comisar numit
de rege. În provincia Limburg, acesta se numeşte guvernator.
Provinciile cuprind 441 de municipalităţi guvernate de un consiliu ales direct, iar primarul este numit de
guvern.
Ca municipalităţi speciale, insulele Bonaire, St. Eustatius şi Saba au statut de structuri publice cu dreptul
de a participa la alegerile europene.
Structurile administrative
Olanda este o monarhie constituțională ereditara din anul 1815 cu un sistem de guvernare
parlamentar, conform Constitutiei in vigoare la 17.02.1983.
Intre 1581 și 1806 Olanda a fost o republică, țara fiind ocupată de Franța între 1806 și 1815.
Regina Iuliana
Regina Beatrix
După 1980, Olanda este reprezentat de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic,
regina numește membrii guvernului. Dupa publicarea rezultatelor alegerilor parlamentare, se
formează guvernul de coaliție ce va fi recunoscut de regină.
Parlamentul Olandei
Parlamentul este compus din două camere. Cele două camere formează Adunarea Stărilor
Generale. Membrii celei de-a doua camere sunt aleși prin vot direct o dată la patru ani.
Parlamentul bicameral – care exercita o mare parte a puterii legislative si poate controla parte a
activitatii guvernului - e determinat de diversitatea socio-teritorială şi de existenţa unor puternice
comunităţi regionale care au impus necesitatea unei duble reprezentări :
- una naţională şi
- una regională şi
- a unei proceduri care să implice participarea a două camere drept garanţii ale protecţiei
minorităţilor.
Senatul, prima cameră, numara 75 de senatori alesi indirect din randul membrilor celor 12
consilii ale provinciilor si are o importanță redusa. Consiliile provinciale sunt alese direct de o
dată la patru ani. Cea mai importanta functie a Senatului olandez este de a revizui si de a
controla deciziile celei de a doua camere. Senatul are constituite 19 comisii pemanente si doua
comisii speciale.
A doua camera a parlamentului numara 150 de deputati alesi prin vot direct pentru un
mandat de 4 ani si are o importanta deosebita comparativ cu Senatul.
ROLUL PARLAMENTULUI
Camera reprezentantilor
Initiaza legi si amendamente la legile promovate in proportie de 90% de catre guvern care le
trimite ulterior celei de a doua camere a Parlamentului pentru dezbateri publice in una din cele
29 de comisii.
Dezbaterile in comisii se desfasoara cu participarea ministrului de resort si adoptarea legii se face
prin participarea ambelor Camere. Dupa aprobarea in Parlament, monarhul confirma
propunerea legislativa care e publicata in Ziarul National.
Parlamentul poate interpela membrii guvernului, poate initia anchete parlamentare, poate forma
comisii si poate propune motiuni.
În Dreptul Civil modern, instituţia şefului de stat este strâns legată de forma de guvernământ. In
monarhilile constitutionale, funcţia de şef al statului poate fi analizata sub trei aspecte:
1. Rol important in relatiile externe ale tarii, desi cu atributii pur reprezentative. Acest rol
este integrat în administraţia care l-a însărcinat cu această competenţă.
2. Reprezentant al armatei, datorita stabilitatii funcţiei şi autoritatea sa morală.
3. Posibila intervenţie în procedura legislativă prin sancţionarea, ratificarea sau promulgarea
unei legi ceea ce conferă şefului de stat numai o putere nominală de refuz. Totodată,
Constituţia Olandei stipuleaza că proiectele de legi pot fi iniţiate de către Regină în
numele său sau de Camera inferioară a Parlamentului.
Referitor la succesiune, se consacră principiul primului născut legitim - art.25 din Constituţia
Olandei.
Puterea executiva aparţine reginei care face parte din guvern şi minştrilor, cu deosebirea că regina nu
este responsabilă pentru actele sale dar miniştrii sunt. Atât primul-ministru cât şi ceilalţi miniştri sunt
numiţi şi revocaţi prin decret regal.
Monarhul deschidere sesiunea parlamentara cu Discursul Tronului, in care expune politica guvernului si
in care primul-ministru isi prezinta programul.
Camera reprezentantilor
1. Administraţia de stat - Consiliul de miniştri este format din premier, care prezidează şedinţele,
şi din miniştri. Executivul functioneaza pe principiul responsabilităţii colective, dar fiecare
ministru răspunde şi personal în faţa parlamentului.
2. Administratia locala a provinciilor – sunt supuse controlului statului printr-un comisar regal care
asigura buna aplicare a directivelor guvernamentale. Exista o mare autonomie si au puteri
sporite
3. Administratia municipala - Adunările provinciale şi consiliile municipale sunt alese pe patru ani,
iar primarii sunt numiţi prin decret regal. Tot prin acest act pot fi anulate deciziile organelor
locale contrare legii. La nivel local şi provincial anumite impozite revin acestor autorităţi.
Autonomia locală, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi concepută decât în anumite limite, unele
având o determinare economică obiectivă, iar altele fiind determinate de considerente politice.
Autonomia locală nu poate fi realizată decât în cadrul principiilor statului de drept, principiul
autonomiei locale fiind chiar unul dintre acestea. Exista o legătura organică între autonomia locală şi
lege, între interesele locale şi interesele naţionale exprimate prin lege. Comisarul Reginei este
Reprezentantul Guvernului în teritoriu.
Aceste structuri fac parte din organismele publice responsabile de formarea de functionari publici şi de
politica de personal pentru elaborarea politicilor de formare. Ministerul de Interne se ocupă de politica
de personal, iar formarea de functionari publici cade in sarcina Comisiei pentru Funcţia Publică.