DOREL VIŞAN: "Am învăţat să vorbesc cu

corpul meu"

 
"Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat"

- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în
panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o suferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp,
când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj,
toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca ni-
ciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a în-
tâmplat?

- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele
necesare s-a descoperit şi "bucuria" asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci
de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a
trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost
că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de urgenţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am
început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început
tratamentul cu interferon, care este un medicament extraordinar, dar are nişte reacţii secundare
teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui de-
geaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură,
dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioada aceea, întâmplarea, care niciodată nu e
întâmplătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat
spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară.
Aşa am ajuns să-mi planific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.

- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru
a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe
care le aveaţi...

- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-
am hotărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina
complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am
văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic
unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, "să vorbesc" cu
el. Pe orice organ

În grădina casei de lângă Cluj

 
poţi să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să
râzi cu el. Aşadar, am urmat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în paralel, am aplicat
tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a ficatului. Se spune că există o ierarhie a
organelor. De exemplu, stomacului poţi să-i ordoni să se alinieze la un standard, dar ficatul este
un nobil cu care trebuie să te porţi frumos. Inima este regele, plămânii - statul major, vezica
biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de miniştri, stomacul este ariergarda, aprovizionarea,
intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de
salahor. Poate nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la
boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-
am făcut o carapace de apărare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am
pus o plasă, care să-i permită respiraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată
ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile
alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai
aveam eu nişte "oameni" ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau
nasurile căluţilor, adică ale viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o
poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă
taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar
simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de
viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte
3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în
asemenea boli, şi scria negru pe alb: "Virus hepatic nedetectabil". Doctoriţa alopată care mă
îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că vreau
ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să planifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi
aşa va fi. Aşadar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, programul acela chiar funcţionează.
Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta,
dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au
imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat.
- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?

Hrană curată din grădina proprie

 
- Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai că trebuie să fii
perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi total niciodată. Chiar şi după ce ai
primele semne de vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au complicat în
sensul că tratamentul cu interferon a avut nişte efecte secundare extrem de neplăcute. Mi-a
distrus un genunchi total, piciorul s-a umflat şi s-a format ceea ce medicii numesc chist Baker,
care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care m-au văzut mi-au spus că soluţiile în
cazul meu erau puncţia, operaţia şi un genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la
Bucureşti că aş vrea să încerc nişte metode complementare de tratament, care se bazează pe
concentrare, meditaţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a vindecării, dar profesorul mi-a
spus că acelea sunt nişte prostii în care el n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că
toţi îmi spun de baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic mi-am
făcut automasaj, presopunctură, gimnastică, reglare energetică şi multe altele încă. După 6 luni a
început să se stabilizeze situaţia oarecum, piciorul s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat
activitatea. Când m-am dus la profesor la Bucureşti, la control, el mi-a zis: "Ai văzut domnule,
ce bine ţi-au făcut medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de
tratament." Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe primele, aşa că nici n-am mai
cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am reluat tratamentele complementare, am făcut
şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile puteam deja să merg normal. Mai rămăsese
doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e
boala şi că, chiar dacă se închide, apare apoi în altă parte.

- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar

armata de aliaţi să vă ajute, nu?
 
- Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în
cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi
batjocoresc metoda. Este o vindecare cu lumină violetă care este binefăcătoare. Lumina violetă
fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De altfel, eu am
practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe doc-
toriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. "Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai
vindecă, tot o să se mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el." Am insistat să mi-l arate.
"Domnişoară, i-am zis, numa' arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă ocup eu." Mi-a arătat
radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă, unde era localizat chistul. M-
am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă,
că aceasta se ridică treptat, acoperă tot genunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chis-
tului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi imaginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a
patra, la fel şi în a cincea zi chistul a dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund
aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare.
Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în partea aceea a
corpului, (prin imaginarea culorii violete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o întrebare
la creier. "Şefule, aici s-a dat ordin că-i vindecat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce facem?"
"Vindecaţi!" a zis creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presu-
pune să depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu
pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede, pentru că le practic de multă vreme.
Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti bolnav. Niciodată să
nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a
existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, "sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt
fericit, sunt mulţumit".

"Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă"

- În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echilibru în

tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?
 
- Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi tot acolo se şi vindecă. Toţi avem păcate,
unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la
lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în
altul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate ale înaintaşilor din cine ştie a câta gene-
raţie. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei
judecăţi supreme este reinstaurarea echilibrului între toate şi aceasta se poate face prin puterea
minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai întâi în minte şi tot în puterea
minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa provocărilor tot mai stresante ale timpului în
care trăim. Tibetanii au trei metode de apărare şi salvare de stres. Lăsaţi-mă să vi le spun pentru
că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gândeşte la tine cu
ură, tu trebuie să te gândeşti la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la
tine, răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te urăşte, tu
trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este zădărnicie, după cum spune şi
Ecleziastul. Şi-n momentul în care vin ca o avalanşă necazurile asupra ta, tu trebuie să te
gândeşti că toate sunt trecătoare şi că vor lua sfârşit. Prin a treia metodă, foloseşti emoţiile
negative ca şi catalizator. Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai folosi de forţa valurilor ca să
ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii
şi a sufletului şi de înţelegere a vieţii. Despre această metodă, numită a Păunului, înţeleptul Mila-
repa zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate întoarce în
orice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de stres. Din păcate, noi nu le
cunoaştem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul rău.... "te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu cine-
s!", cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dragoste, răspundem tot cu ură la ceea ce
ni se face. Or, trebuie să învăţăm că cea mai puternică formă de apărare în lumea periculoasă în
care trăim este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi cu literă mare pentru că alături de libertate,
dreptate şi pace, Iubirea este unul dintre ţelurile şi idealurile oamenilor de pretutindeni şi ea stă
ca o regină pe primul loc.

"Mi-am modificat total viaţa"

- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, mărturisirile de acum arată publicului o altă faţă a
omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a
trăi. Dincolo de faptul că v-aţi recâştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?

- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i
popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pentru că
nu judecă bine. Primul câştig este că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să
te ajuţi singur, dacă-ţi disciplinezi mintea. Am fost în lumea întreagă pentru a învăţa din înţelep-
ciunea medicinii tradiţionale de pretutindeni. Am călătorit în Noua Zeelandă, Australia, China,
Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Paraguay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru,
Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat,
am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, traiul în aer liber, aproape de
pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modificat total viaţa.
Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-
de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, ceapă şi morcovi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice,
am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gimnastică, de la o oră şi jumătate, până
la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost
baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E
drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am
încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de

În pragul casei, mulţumit că şi-a găsit sănătatea şi liniştea

 
multe pot despre corpul meu. Cunosc, de exemplu, cele 5 forme de respiraţie, înţeleg cum se
poate conduce energia în corp, unde sunt meridianele, unde locurile de blocare a energiei, cum se
poate educa şi stăpâni voinţa, cum să scap de cele trei otrăvuri mari ale lumii: ura, pofta şi iluzia.
Oi, Doamne, câtă zoală, câte exerciţii, cât studiu, până am ajuns să înţeleg, cât de cât, ce-i cu
mine pe lumea asta! Până am înţeles că trupul singur are tot ce-i trebuie ca să se vindece şi să se
refacă. Alopatia, medicina clasică, vindecă partea, dar omul trebuie să vindece întregul. Un corp
uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci "refăcut" în totalitate prin hrănirea cu energie naturală,
aceea pe care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au intuit-o şi
popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a miturilor, a artei, în general,
pentru întoarcerea la lucrurile ancestrale şi, mai ales, la Lumina dintâi sub care Dumnezeu i-a
dăruit omului din energia Lui vie şi vindecătoare.

Fotografii din arhiva actorulu

http://terapie-in-hipnoza.ro/videoclipuri