LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA

ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Prezenta culegere este editată de către Confederaţia Naţională a Sindicatelor

din Moldova în cadrul proiectului „Instruirea sindicaliştilor privind
implementarea Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă”, finanţat de către Organizaţia Internaţională a
Muncii în cadrul Parteneriatului Norvegian.

Chişinău 2015
1
2
CUPRINS

LEGI ŞI CODURI .............................................................................................................................. 5

Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 ............................................................................... 5
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008 .................................................. 5
Legea sindicatelor nr.1129-XIV din 7 iulie 2000 ............................................................................... 17
Legea privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri
colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel
teritorial nr.245-XVI din 21 iulie 2006 ............................................................................................. 28
Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr.756-XIV din
24 decembrie 1999 ............................................................................................................................. 39
Legea salarizării nr.847-XV din 14 februarie 2002 ............................................................................ 49
Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003................................................ 59
Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 .......................... 62
Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 .................................................. 63

HOTĂRÎRI DE GUVERN............................................................................................................... 64
Hotărîrea Guvernului nr.513 din 11 august 1993 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la
plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea
capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni
profesionale”....................................................................................................................................... 64
Hotărîrea Guvernului nr.1335 din 10 februarie 2002 „Despre aprobarea Regulamentului cu
privire la evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi modul de aplicare a listelor
ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri de compensare pentru munca prestată în
condiţii nefavorabile” ......................................................................................................................... 69
Regulamentul reprezentantului sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniu securităţii şi
sănătăţii în muncă .............................................................................................................................. 84
Hotărîrea Guvernului nr.1223 din 9 noiembrie 2004 „Privind aprobarea Nomenclatorului
profesiilor şi funcţiilor cu condiţii de muncă vătămătoare, activitatea cărora acordă dreptul la
concediu de odihnă anual suplimentar plătit şi durata zilei de muncă redusă a personalului
medico-sanitar”................................................................................................................................... 88
Hotărîrea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005 „Pentru aprobarea Regulamentului privind
modul de cercetare a accidentelor de muncă” .................................................................................. 102
Hotărîrea Guvernului nr.95 din 5 februarie „Pentru aprobarea unor acte normative privind
implementarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008” prin care au
fost aprobate:

3
a) Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de
muncă şi prevenire a riscurilor profesionale..................................................................................... 118
b) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în
muncă .............................................................................................................................................. 133
c) Regulamentul Inspectoratului Muncii al Sindicatelor nr.3523 din 13 septembrie 2012 .............. 137
Hotărîrea Guvernului nr.353 din 5 mai 2010 „Cu privire la aprobarea cerinţelor minime de
securitate şi sănătate la locul de muncă” .......................................................................................... 142
Hotărîrea Guvernului nr.603 din 11 august 2011 „Privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă” ........... 159
Hotărîrea Guvernului nr.1159 din 24 octombrie 2007 cu privire la aprobarea Reglementării
tehnice „Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica Moldova”
RT DSE 1.01-2005” ......................................................................................................................... 171

ACTE DEPARTAMENTALE ...................................................................................................... 234

Norme pentru elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a muncii, aprobate prin Ordinul
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nr.40 din 16 august 2001 ................................................... 234
Convenţia colectivă (nivel naţional) nr.2 din 9 iulie 2004
„Timpul de muncă şi timpul de odihnă”........................................................................................... 258

4
 LEGI ŞI CODURI:

CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA

adoptată la 29 iulie 1994
(extras)

Articolul 43. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi
satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
2. Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena
muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe
economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii
grele, precum şi alte situaţii specifice.
3. Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.
4. Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective
sînt garantate.

51
 LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
nr. 186 din 10.07.2008

Publicat : 05.08.2008 în Monitorul Oficial Nr. 143-144 art Nr : 587 Data intrarii in vigoare :
01.01.2009

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
angajator – orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu
lucrătorul şi care poartă răspundere pentru unitatea respectivă;
echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;
echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător
pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în pericol securitatea
şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;
loc de muncă – loc destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea unităţii şi orice alt loc din
interiorul unităţii la care lucrătorul are acces în timpul executării sarcinilor sale de lucru;
lucrător – orice persoană încadrată în muncă, în condiţiile legii, de către un angajator, inclusiv
stagiarii şi ucenicii;
lucrător desemnat – orice lucrător desemnat de angajator pentru a se ocupa de activităţile de
protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale din unitate;
mediu de lucru – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care lucrătorul
îşi desfăşoară activitatea;
mijloace de producţie – totalitatea clădirilor şi altor construcţii, echipamentelor de lucru,
echipamentelor individuale de protecţie, materiei prime, produselor intermediare etc., utilizate în
procesul de producere a bunurilor materiale;
pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectări
a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;
prevenire – ansamblu de dispoziţii sau măsuri, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru
din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;
reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
– orice persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i reprezenta în problemele
referitoare la securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, denumită în continuare reprezentant al
lucrătorilor;
risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinaţie între
probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă;
securitate şi sănătate în muncă – ansamblu de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai bune
condiţii de lucru, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice a lucrătorilor;
serviciu extern de protecţie şi prevenire – orice unitate care prestează altor unităţi, în bază de
contract, servicii de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale.

Articolul 2. Domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce ţin de instituirea de măsuri privind
asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
(2) Prezenta lege stabileşte principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia lucrătorilor la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc şi de accidentare, informarea,
consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi

62
liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menţionate.

Articolul 3. Domeniul de aplicare

(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în toate domeniile de activitate atît publice, cît şi private.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:
a) angajatorilor;
b) lucrătorilor;
c) reprezentanţilor lucrătorilor;
d) persoanelor care solicită angajarea în cîmpul muncii, aflate în unitate cu permisiunea
angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale;
e) persoanelor care desfăşoară muncă neremunerată în folosul comunităţii sau activităţi în regim
de voluntariat;
f) persoanelor care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care
dovada clauzelor contractuale şi a prestaţiilor efectuate se poate face prin orice alt mijloc de probă;
g) persoanelor care, pe durata ispăşirii pedepsei în locuri de detenţie, lucrează în atelierele
instituţiilor penitenciare sau la alte locuri de muncă;
h) şomerilor, pe durata participării acestora la o formă de pregătire profesională.
(3) Prezenta lege nu este aplicabilă dacă unele caracteristici inerente anumitor activităţi specifice
forţelor armate, poliţiei sau serviciilor de protecţie civilă sînt, în mod inevitabil, în contradicţie cu
dispoziţiile ei. În acest caz, securitatea şi sănătatea lucrătorilor se vor asigura ţinîndu-se cont, în
măsura posibilităţii, de dispoziţiile prezentei legi.

Capitolul II
POLITICA STATULUI ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Articolul 4. Elaborarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se elaborează şi se reexaminează cu
consultarea patronatelor şi a sindicatelor, ţinînd cont de evoluţia reglementărilor internaţionale în
acest domeniu şi de progresul tehnic.

Articolul 5. Sferele de acţiune ale politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă include următoarele sfere de acţiune,
în măsura în care ele afectează securitatea şi sănătatea lucrătorilor, mediul de lucru:
a) conceperea, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreţinerea
componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de lucru, uneltele, maşinile şi
materialele, substanţele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, procedeele de lucru);
b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau
supervizează munca, precum şi adaptarea maşinilor, materialelor, timpului de muncă, organizării
muncii şi procedeelor de lucru la capacităţile fizice şi mintale ale lucrătorilor;
c) instruirea, inclusiv instruirea periodică, calificarea şi motivaţia lucrătorilor care participă, cu
un titlu sau altul, la atingerea nivelurilor suficiente de securitate şi sănătate în muncă;
d) comunicarea şi cooperarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate nivelurile, de la
nivelul grupului de lucru, nivelul unităţii şi pînă la nivelul naţional.

Articolul 6. Aprobarea actelor normative privind securitatea şi sănătatea în muncă

Actele normative privind securitatea şi sănătatea în muncă se aprobă de Guvern.
[Art.6 în redacţia LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]

Articolul 7. Coordonarea securităţii şi sănătăţii în muncă

(1) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este organul central de specialitate al

73
administraţiei publice care coordonează securitatea şi sănătatea în muncă.
[Art.7 al.(1) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(2) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei are următoarele atribuţii principale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:
[Art.7 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
a) organizează elaborarea proiectelor de acte normative privind securitatea şi sănătatea în muncă
şi, după consultarea patronatelor şi sindicatelor, le înaintează Guvernului spre aprobare;
b) asigură monitorizarea aplicării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă;
c) organizează elaborarea instrucţiunilor-cadru de securitate şi sănătate în muncă pentru anumite
ocupaţii sau pentru desfăşurarea unor lucrări complexe;
d) avizează proiectele de instrucţiuni-cadru de securitate şi sănătate în muncă;
e) asigură publicarea anuală a informaţiei privind măsurile luate în realizarea politicii statului în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, privind accidentele de muncă şi bolile profesionale;
f) asigură întreţinerea de legături cu reţeaua internaţională de informare în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
g) reprezintă statul în relaţiile internaţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Articolul 8. Controlul aplicării prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în
muncă
(1) Controlul aplicării de către angajatori a prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi
sănătate în muncă este exercitat de Inspectoratul de Stat al Muncii.
(2) Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.140-XV din 10 mai
2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.
[Art.8 modificat prin LP139 din 14.06.13, MO152-158/19.07.13 art.477]

Capitolul III
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR

Articolul 9. Dispoziţii generale

(1) Angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce
ţin de activitatea desfăşurată.
(2) În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecţie şi prevenire, el nu este
exonerat de responsabilităţile sale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere
principiului responsabilităţii angajatorului.

Articolul 10. Obligaţii generale

(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale,
asigurarea informării şi instruirii, precum şi pentru asigurarea organizării şi a mijloacelor necesare.
(2) Angajatorul este obligat să vegheze la adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinînd seama
de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a ameliora situaţia existentă.
(3) Angajatorul este obligat să aplice măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) în baza următoarelor
principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor profesionale;
b) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
d) adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de
muncă, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării
muncii monotone şi a muncii normate şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;

84
 f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire ample şi coerente, care să includă tehnologia,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de
lucru;
h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) asigurarea lucrătorilor cu instrucţiunile corespunzătoare privind securitatea şi sănătatea în
muncă.
(4) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei legi şi ţinînd seama de natura
activităţilor din unitate, angajatorul este obligat:
a) să evalueze riscurile profesionale, în special la alegerea echipamentelor de lucru, a substanţelor
sau a preparatelor chimice utilizate, precum şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) să asigure, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) şi în funcţie de necesităţi, aplicarea de către
angajator a măsurilor de prevenire, precum şi a metodelor de producţie şi de lucru care să ducă la
îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în toate
activităţile unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea acestora
ori de cîte ori le încredinţează o sarcină;
d) să se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării
lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentului,
condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca în zonele de risc grav şi specific să poată avea acces
numai salariaţii care au primit instrucţiuni adecvate privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(5) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei legi, în cazul în care la acelaşi loc de
muncă se află lucrători ai mai multor unităţi, angajatorii acestora sînt obligaţi:
a) să coopereze în vederea aplicării dispoziţiilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă,
luînd în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, luînd în
considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Mijloacele financiare cheltuite de către angajator pentru realizarea măsurilor de securitate şi
sănătate în muncă sînt deductibile.
(7) Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu vor comporta, în nici o situaţie,
obligaţii financiare din partea lucrătorilor.

Articolul 11. Serviciul de protecţie şi prevenire

(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art.9 şi 10, angajatorul desemnează unul sau
mai mulţi lucrători care să se ocupe de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale
în unitate.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de
protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini
obligaţiile ce rezultă din prezenta lege.
(4) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea activităţilor
de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la
servicii externe de protecţie şi prevenire acreditate în modul prevăzut de lege.
[Art.11 al.(4) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(5) În cazul în care angajatorul recurge la serviciile externe de protecţie şi prevenire, acestea vor
fi informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi sau suspectaţi ca avînd efecte asupra
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi vor avea acces la informaţiile prevăzute la art.14 alin. (2).
(6) Lucrătorii desemnaţi vor avea, în special, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi,

95
cel mult, atribuţii complementare.
(7) În toate cazurile:
a) lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă absolvite cursurile de instruire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi să dispună de mijloacele necesare;
b) serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să aibă capacităţile şi mijloacele
personale şi profesionale necesare;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să fie în
număr suficient pentru a putea asigura organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinînd cont
de mărimea unităţii şi/sau de riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora
în cadrul unităţii.
(8) Protecţia şi prevenirea riscurilor profesionale, care fac obiectul prezentului articol, sînt
asigurate de unul sau de mai mulţi lucrători desemnaţi, de unul sau de mai multe servicii distincte,
indiferent dacă sînt din interiorul sau din exteriorul unităţii.
(9) Lucrătorul desemnat (lucrătorii desemnaţi) şi/sau serviciul (serviciile) de protecţie şi
prevenire trebuie să colaboreze între ei.
(10) În cazul unităţilor în care se desfăşoară activităţi fără pericole de accidentare sau de
îmbolnăvire profesională, conducătorul unităţii poate să-şi asume atribuţiile lucrătorului desemnat
dacă acesta a absolvit cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Articolul 12. Primul ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol
grav şi imediat
(1) În cazul unui pericol grav şi imediat, angajatorul este obligat:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii unităţii şi care iau în considerare
prezenţa altor persoane;
b) să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe de protecţie şi prevenire, în special în
ceea ce priveşte acordarea primului ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, serviciului de
salvatori şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin.(1), angajatorul desemnează, între altele, lucrătorii care vor
aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor specificaţi la alin.(2), instruirea acestora şi echipamentul pus la
dispoziţia lor trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor profesionale specifice unităţii.
(4) Suplimentar la obligaţiile prevăzute la alin.(1), angajatorul este obligat:
a) să informeze, cît mai curînd posibil, toţi salariaţii care sînt expuşi sau care pot fi expuşi unui
pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate
în vederea protecţiei lor;
b) în condiţiile unui pericol grav, imediat şi inevitabil, să acţioneze şi să dea indicaţii pentru a le
permite lucrătorilor să înceteze lucrul, să părăsească imediat locul de muncă şi să se retragă într-o
zonă sigură;
c) să nu impună reluarea lucrului de către lucrători în cazul cînd la locul de muncă mai persistă
pericolul grav şi imediat, cu excepţia cazurilor bine întemeiate.
(5) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, părăsesc postul de lucru sau o
zonă periculoasă nu vor fi dezavantajaţi, ci vor fi protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative
şi nejustificate.
(6) Angajatorul trebuie să se asigure că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat
pentru propria lor securitate şi pentru securitatea altor persoane şi în cazul în care responsabilul
imediat superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu
cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun pentru a evita consecinţele unui atare
pericol.
(7) Lucrătorii nu vor fi dezavantajaţi pentru cazurile specificate la alin.(6), cu excepţia situaţiilor
cînd ei acţionează cu imprudenţă sau dau dovadă de neglijenţă.

106
Articolul 13. Alte obligaţii ale angajatorului
Angajatorul are şi alte obligaţii:
a) să fie în posesia unei evaluări a riscurilor profesionale, inclusiv a celor referitoare la grupurile
sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă care sînt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, în caz de necesitate, care este
echipamentul de protecţie ce poate fi utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca efect incapacitatea de muncă a lucrătorului
pentru mai mult de 3 zile;
d) să întocmească pentru autorităţile competente, în conformitate cu actele normative în vigoare,
rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi;
e) din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de lucru, precum
şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, să adopte soluţii conforme cerinţelor de securitate şi
sănătate în muncă, a căror aplicare va avea ca efect eliminarea sau diminuarea riscurilor
profesionale;
f) să întocmească, în cazul cînd natura şi gradul de risc profesional o necesită, un plan anual de
protecţie şi prevenire care să includă măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat
pe evaluarea riscurilor profesionale, care să fie aplicat corespunzător condiţiilor de lucru specifice
unităţii;
g) să stabilească pentru lucrători atribuţiile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, corespunzător posturilor de lucru sau funcţiilor exercitate;
h) să asigure elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, în spiritul prezentei
legi, pentru aplicarea actelor normative în domeniu, ţinînd seama de particularităţile activităţilor şi
ale locurilor de muncă din unitate;
i) să asigure şi să controleze, prin propria competenţă, prin intermediul lucrătorilor desemnaţi
şi/sau al serviciilor externe de protecţie şi prevenire, cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii
a măsurilor prevăzute în planul de protecţie şi prevenire stabilit, precum şi a dispoziţiilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
j) să ia măsuri pentru asigurarea unităţii cu materialele necesare informării şi instruirii
lucrătorilor: afişe, ghiduri, filme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă etc.;
k) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor
profesionale la care aceasta ar putea fi expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de
protecţie şi prevenire necesare;
l) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;
m) să asigure efectuarea examenului medical periodic şi, după caz, testarea psihologică periodică
a lucrătorilor;
n) să ţină evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific, menţionate la art.10 alin. (4) lit. e);
o) să asigure funcţionarea permanentă şi corespunzătoare a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsurare şi de control, precum şi a instalaţiilor de captare, de reţinere şi de
neutralizare a substanţelor nocive degajate în timpul proceselor tehnologice;
p) să asigure comunicarea, cercetarea şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor
de muncă produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora;
q) să prezinte documentele şi informaţiile privind securitatea şi sănătatea în muncă, solicitate de
inspectorii de muncă în timpul controlului sau în timpul cercetării accidentelor de muncă;
r) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă în timpul controlului şi în
timpul cercetării accidentelor de muncă;
s) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea accidentelor de muncă;
t) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident grav, mortal sau colectiv,
de muncă, cu excepţia cazurilor cînd menţinerea acestei stări poate genera alte accidente de muncă
ori poate periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;

11
7
 u) să asigure lucrătorii cu echipamente de lucru neprimejdioase;
v) să acorde gratuit lucrătorilor echipament individual de protecţie;
x) să acorde gratuit lucrătorilor echipament individual de protecţie nou în cazul degradării
acestuia sau în cazul pierderii calităţilor de protecţie.

Articolul 14. Informarea lucrătorilor

(1) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii
acestora din unitate să primească toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile profesionale, precum şi activităţile şi măsurile de protecţie şi prevenire atît la nivelul
unităţii, în general, cît şi la nivelul fiecărui tip de post de lucru şi/sau de funcţie, în particular;
b) măsurile luate în conformitate cu dispoziţiile art.12 alin.(2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice
unitate externă încadraţi în muncă în unitatea sa să primească informaţii adecvate cu privire la
aspectele specificate la alin.(1), destinate lucrătorilor în cauză.
(3) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii
lucrătorilor, pentru a-şi îndeplini funcţiile în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă
acces la:
a) evaluarea riscurilor profesionale şi a măsurilor de protecţie specificate la art.13 lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art.13 lit. c) şi d);
c) informaţiile privind măsurile de protecţie şi prevenire, precum şi la informaţiile provenind de
la inspecţia teritorială de muncă.
[Art.14 al.(3), lit.c) modificată prin LP139 din 14.06.13, MO152-158/19.07.13 art.477]

Articolul 15. Consultarea şi participarea lucrătorilor

(1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la
discuţiile ce ţin de problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) implică:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora de a face propuneri;
c) participarea echilibrată a lucrătorilor.
(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor iau parte, în mod echilibrat, ori sînt consultaţi în
prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură ce ar afecta securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor specificaţi la art.11 alin. (1) şi la art.12 alin. (2), precum şi cu privire
la activităţile specificate la art.11 alin. (1);
c) informaţiile specificate la art.13 şi 14;
d) recurgerea, dacă este cazul, la serviciile externe de protecţie şi prevenire, conform art.11
alin.(4);
e) planificarea şi organizarea instruirii prevăzută la art.17.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul să-i solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare
şi să îi prezinte propuneri în vederea eliminării riscurilor profesionale la care sînt expuşi lucrătorii
şi/sau a pericolelor.
(5) Lucrătorii sau reprezentanţii lucrătorilor nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării
activităţilor prevăzute la alin.(1)–(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor timp liber, plătit corespunzător, şi
să le furnizeze mijloacele necesare pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi atribuţiile
ce derivă din prezenta lege.
(7) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor au dreptul să apeleze la inspecţia teritorială de
muncă în cazul în care consideră că măsurile luate de angajator şi mijloacele puse la dispoziţie de
acesta nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
[Art.15 al.(7) modificat prin LP139 din 14.06.13, MO152-158/19.07.13 art.477]

128
 (8) În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a
prezenta inspectorilor de muncă observaţiile lor.

Articolul 16. Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă

(1) Pentru realizarea dispoziţiilor art.14 şi art.15 alin.(1), la nivelul unităţii se constituie comitetul
pentru securitate şi sănătate în muncă.
(2) Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă se constituie, în baza principiului de paritate,
din reprezentanţi ai angajatorului şi, respectiv, ai lucrătorilor.
(3) Iniţiator al constituirii comitetului de securitate şi sănătate în muncă poate fi oricare dintre
părţi.
(4) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea comitetului pentru securitate şi sănătate în
muncă se aprobă de Guvern.

Articolul 17. Instruirea lucrătorilor

(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire
suficientă, adecvată, teoretică şi practică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub
formă de informaţii, instrucţiuni şi/sau lecţii:
a) la angajare, care include instruirea introductiv-generală şi instruirea la locul de muncă;
b) în cazul schimbării locului de muncă, transferului sau permutării;
c) la introducerea unui nou echipament de lucru sau la modificarea echipamentului de lucru
existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să fie:
a) adaptată în funcţie de evoluţia riscurilor profesionale sau de apariţia unor riscuri noi;
b) periodică şi pe măsura necesităţii.
(3) Instruirea periodică a muncitorilor se va efectua la intervale ce nu vor depăşi 6 luni.
(4) Angajatorul se va asigura că lucrătorii unităţilor din exterior, care desfăşoară activităţi în
unitatea sa, sînt instruiţi adecvat în ce priveşte riscurile profesionale pe durata desfăşurării
activităţilor în această unitate.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul la o instruire corespunzătoare.
(6) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea instruirii
lucrătorilor în sensul alin.(1) din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la
servicii externe de protecţie şi prevenire acreditate în modul prevăzut de lege.
[Art.17 al.(6) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(7) Instruirea conducătorilor de unităţi, conducătorilor locurilor de muncă, specialiştilor,
lucrătorilor desemnaţi şi reprezentanţilor lucrătorilor se efectuează îndată după numirea lor în
funcţiile respective şi periodic, cel puţin o dată în 36 de luni. Instruirea conducătorilor de unităţi şi
lucrătorilor desemnaţi se efectuează la cursuri de instruire realizate de serviciile externe de protecţie
şi prevenire. Instruirea conducătorilor locurilor de muncă, specialiştilor şi reprezentanţilor
lucrătorilor se efectuează la cursuri de instruire realizate de serviciul intern de protecţie şi prevenire
sau de serviciile externe de protecţie şi prevenire.
[Art.17 al.(7) în redacţia LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(8) Instruirea lucrătorilor prevăzută în prezentul articol are loc în timpul programului de lucru, în
interiorul sau în afara unităţii. Costul instruirii se suportă de către angajator.

Articolul 18. Indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesului lucrătorului
în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale
(1) Lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina
pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o

13
9
indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de
pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.
(2) În caz de deces al lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale,
unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară
prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege,
şi, în plus, le plăteşte, din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul
mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit pînă la
vîrsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale.
(3) Plata indemnizaţiei unice prevăzută la alin.(1) şi alin.(2) se efectuează începînd cu data de 30
mai 2008.
(4) Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident
de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii
şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului.
(5) Indemnizaţia unică se plăteşte persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care
poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de Guvern.
(6) În cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata indemnizaţiei unice se
efectuează, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale
unităţii.
(7) Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa
judecătorească.

Capitolul IV
OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE LUCRĂTORILOR

Articolul 19. Obligaţiile lucrătorilor

(1) Fiecare lucrător îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu pregătirea profesională şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă primite din partea
angajatorului, astfel încît să nu expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională
nici propria persoană şi nici alte persoane care ar putea fi afectate de acţiunile sau de omisiunile lui
în timpul lucrului.
(2) Pentru realizarea dispoziţiilor alin.(1), lucrătorii sînt obligaţi:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecţie ale
maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii, precum şi să utilizeze
corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care
au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice
defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului orice caz de
îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este necesar, pentru a
face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii de muncă sau pentru a da
posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este în siguranţă şi nu prezintă riscuri
profesionale în activitatea lucrătorului;
g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) se aplică, după caz, şi altor persoane specificate la art.3
alin.(2) lit.c)–h).

14
10
Articolul 20. Drepturile lucrătorilor
Fiecare lucrător este în drept:
a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;
b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de lucru, despre existenţa riscului
profesional, precum şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc
profesional;
c) să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa pînă
la înlăturarea acestuia;
d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;
e) să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă din contul angajatorului;
f) să se adreseze angajatorului, sindicatelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale,
instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în muncă;
g) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea problemelor legate
de asigurarea unor condiţii de lucru nepericuloase la postul său de lucru, la cercetarea accidentului
de muncă sau a bolii profesionale contractate de el;
h) să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu
menţinerea postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.

Capitolul V
DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 21. Examenul medical

(1) Măsurile prin care lucrătorilor li se asigură examenul medical corespunzător riscurilor
profesionale cu care aceştia se confruntă la locul de muncă se stabilesc potrivit actelor normative
emise de Ministerul Sănătăţii, cu consultarea patronatelor şi sindicatelor.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi formulate astfel încît fiecare lucrător să beneficieze cu
regularitate de examen medical.
(3) Angajarea şi transferul unor categorii de lucrători la alt lucru se vor face conform avizelor
medicale eliberate în temeiul examenelor medicale.
(4) Cheltuielile ce ţin de organizarea şi efectuarea examenului medical sînt suportate de
angajator.

Articolul 22. Grupuri sensibile la riscuri specifice

(1) Grupurile sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează,
persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani, precum şi persoanele cu capacităţi funcţionale limitate trebuie
protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
(2) Angajatorii sînt obligaţi să amenajeze locurile de muncă ţinînd seama de prezenţa în unitate a
grupurilor sensibile la riscuri specifice.

Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi
sănătate în muncă
Persoanele cu funcţii de răspundere şi lucrătorii vinovaţi de încălcarea prezentei legi şi a altor
acte normative de securitate şi sănătate în muncă poartă răspundere materială, disciplinară,
administrativă şi penală conform legii.

Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 24
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2009.

15
11
 (2) Guvernul, pînă la 31 decembrie 2008:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu
prevederile prezentei legi;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile prezentei legi;
c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale a
actelor lor normative ce contravin prezentei legi;
d) va adopta actele normative necesare executării prezentei legi.

VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Maria POSTOICO

Nr.186-XVI. Chişinău, 10 iulie 2008.

16
12
 LEGEA SINDICATELOR
nr. 1129 din 07.07.2000

Publicat : 19.10.2000 în Monitorul Oficial Nr. 130 art Nr : 919 Promulgat : 13.10.2000

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege reglementează raporturile sociale ce apar în legătură cu realizarea de către
cetăţeni a dreptului constituţional de a întemeia şi de a se înscrie în sindicate, stabileşte cadrul
juridic al întemeierii lor, garanţiile activităţii, reglementează relaţiile lor cu autorităţile
publice, patronii şi cu asociaţiile patronilor.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi, prin noţiunile de mai jos se înţelege:
sindicate - organizaţii obşteşti din care fac parte, pe principii benevole, persoane fizice unite
după interese comune, inclusiv ce ţin de activitatea lor, şi constituite în scopul apărării
drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale
ale membrilor lor;
organizaţie sindicală primară - asociaţie benevolă a membrilor de sindicat pe bază de
interese comune, care, de regulă, îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi întreprindere, în aceeaşi
instituţie, în aceeaşi organizaţie, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de
proprietate, de apartenenţa departamentală sau ramurală;
membru de sindicat - persoană (lucrător, şomer, pensionar, student etc.) care se află la
evidenţă într-o organizaţie sindicală primară;
organ sindical - organ de conducere, constituit în conformitate cu regulamentul organizaţiei
sindicale primare ori al centrului sindical ramural teritorial, interramural teritorial sau în
conformitate cu statutul centrului sindical naţional-ramural ori naţional-interramural;
organizator sindical - conducător al organizaţiei sindicale primare, învestit cu astfel de
împuterniciri în conformitate cu statutul centrului sindical naţional-ramural sau cu
regulamentul aprobat de acest centru;
centru sindical ramural teritorial - asociaţie benevolă a organizaţiilor sindicale primare din
aceeaşi ramură care acţionează, de regulă, în teritoriul raionului, unităţii teritoriale autonome,
municipiului, oraşului;
[Noţ. modificată prin L482/04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
centru sindical interramural teritorial - asociaţie benevolă a centrelor sindicale ramurale
teritoriale care acţionează, de regulă, în teritoriul raionului, unităţii teritoriale autonome,
municipiului, oraşului. Centrelor sindicale interramurale teritoriale se pot afilia şi
organizaţiile sindicale primare care nu au structuri teritoriale;
[Noţ. modificată prin L482/04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
centru sindical naţional-ramural - asociaţie benevolă a sindicatelor lucrătorilor, de regulă,
din aceeaşi ramură;
centru sindical naţional-interramural - asociaţie benevolă a centrelor sindicale naţional-
ramurale.

Articolul 2. Legislaţia cu privire la sindicate

(1) Legislaţia cu privire la sindicate este constituită din Constituţie, prezenta lege, alte acte
normative, precum şi din actele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

17
13
(2) În cazul în care legislaţia ţării cu privire la sindicate vine în contradicţie cu actele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările
internaţionale.

Articolul 3. Sfera de aplicare a prezentei legi

(1) Drepturile sindicatelor, garanţiile activităţii lor, stabilite prin prezenta lege, se extind
asupra organizaţiilor sindicale şi a organelor lor elective de toate nivelurile, prevăzute de
statutele sindicatelor, înregistrate în modul stabilit.
(2) Sub incidenţa prezentei legi se află toate întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile,
indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de apartenenţa
departamentală sau ramurală.

Articolul 4. Particularităţile aplicării prezentei legi în unităţile militare şi în organele

afacerilor interne
Prezenta lege se aplică în unităţile militare şi în organele afacerilor interne, ţinîndu-se cont de
particularităţile stabilite de actele legislative care determină statutul lor juridic.

Articolul 5. Independenţa sindicatelor

(1) Sindicatele, în activitatea lor, sînt independente faţă de autorităţile publice de toate
nivelurile, faţă de partidele politice, de asociaţiile obşteşti, faţă de patroni şi asociaţiile
acestora, nu sînt supuse controlului lor şi nu li se subordonează. Este interzis orice amestec de
natură să limiteze drepturile sindicatelor sau să împiedice realizarea acestora.
(2) Sindicatele sînt egale în drepturi şi pot să colaboreze cu orice centre sindicale, inclusiv din
alte ţări, cu organizaţii sindicale internaţionale, regionale şi cu alte organizaţii similare.

Articolul 6. Interzicerea discriminării după principiul apartenenţei la sindicat

(1) Apartenenţa la sindicat nu implică nici un fel de restricţii ale drepturilor şi libertăţilor
omului garantate de Constituţie şi de alte legi, de actele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
(2) Se interzice a condiţiona angajarea la lucru, avansarea în serviciu, precum şi concedierea
persoanei de apartenenţa la un anumit sindicat, de înscrierea în sau ieşirea din sindicat.
(3) Se interzice influenţarea asupra persoanelor prin ameninţare sau mituire, prin promisiuni
(de a îmbunătăţi condiţiile de muncă, de serviciu, de studii etc.), în scopul de a le obliga să
renunţe la înscrierea în sindicat, să iasă dintr-un sindicat şi să se înscrie în alt sindicat, să
dizolve de sine stătător sindicatul, sau prin alte acţiuni ilegale.
(4) Sindicatele beneficiază de protecţie constituţională, inclusiv judiciară, împotriva acţiunilor
discriminatorii, care urmăresc limitarea libertăţii la asociere în sindicate şi activităţii lor,
desfăşurate conform statutului.

Capitolul II
ÎNTEMEIEREA ŞI ÎNREGISTRAREA SINDICATELOR

Articolul 7. Dreptul la asociere în sindicat

(1) Cetăţenii Republicii Moldova, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care se află legal pe
teritoriul ei sînt în drept, la propria alegere, de a întemeia şi de a se înscrie în sindicate, în
conformitate cu statutele acestora, fără autorizaţia prealabilă a autorităţilor publice.
(2) Persoanele care nu sînt angajate sau care şi-au pierdut locul de muncă, precum şi cele care
exercită legal o activitate de muncă în mod individual, se pot organiza în sindicat sau înscrie,
la propria alegere, într-un sindicat în conformitate cu statutul acestuia, sau îşi pot păstra

18
14
apartenenţa la sindicatul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei în care au lucrat.
(3) Cetăţenii Republicii Moldova care se află în afara ţării sînt în drept să fie membri ai
sindicatelor existente în Republica Moldova.

Articolul 8. Întemeierea sindicatelor şi structura lor

(1) Baza sindicatelor este organizaţia sindicală primară.
(2) Organizaţia sindicală primară se constituie din iniţiativa a cel puţin 3 persoane,
considerate fondatori. Hotărîrea de întemeiere a organizaţiei sindicale primare se adoptă de
adunarea constituantă.
(3) Sindicatul se întemeiază benevol, pe bază de interese comune (profesie, ramură etc.), şi
activează, de regulă, la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii, denumite în continuare unităţi,
indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de apartenenţa
departamentală sau ramurală. Patronul (administraţia) nu este în drept să împiedice asocierea
persoanelor fizice în sindicat.
(4) Sindicatele se pot asocia în centre sindicale ramurale sau interramurale teritoriale (la nivel
de raion, unitate teritorială autonomă, municipiu, oraş), precum şi în centre sindicale naţional-
ramurale şi naţional-interramurale sub formă de federaţii, confederaţii.
[Art.8 al.(4) modificat prin L482/04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
(5) Centrele sindicale naţional-ramurale şi naţional-interramurale pot adera la federaţii,
confederaţii internaţionale.
(6) Modul de constituire a sindicatului, structura lui organizaţională şi funcţionarea se
reglementează prin statutul sindicatului.

Articolul 9. Statutul sindicatului

(1) Sindicatul este în drept de sine stătător să-şi elaboreze şi să-şi aprobe statutul şi
regulamentele administrative, să-şi stabilească structura şi să-şi aleagă independent
reprezentanţii, să-şi formeze aparatul, să-şi desfăşoare activitatea şi să-şi formuleze
programul de acţiuni.
(2) Autorităţilor publice le este interzisă orice intervenţie de natură să limiteze ori să întrerupă
exercitarea drepturilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol.
(3) Statutul sindicatului va cuprinde prevederi cel puţin cu privire la:
a) denumirea şi sediul sindicatului;
b) scopurile şi sarcinile sindicatului, metodele şi formele de realizare a lor;
c) modul în care se dobîndeşte şi încetează calitatea de membru al sindicatului;
d) drepturile şi obligaţiile membrilor de sindicat;
e) cuantumul cotizaţiilor şi modul lor de încasare;
f) denumirea organelor de conducere, modul lor de alegere şi de revocare, durata mandatelor
şi atribuţiile lor;
g) condiţiile de deliberare a adunărilor, conferinţelor, congreselor pentru adoptarea statutului,
modificarea lui şi adoptarea altor hotărîri;
h) structura organizaţională, modalitatea comasării, aderării, divizării sau dizolvării
sindicatului, precum şi a distribuirii, transmiterii ori lichidării patrimoniului lui;
i) modalitatea asocierii în centre sindicale sub formă de federaţii, confederaţii.
(4) Statutul sindicatului nu poate conţine prevederi contrare Constituţiei şi prezentei legi.

Articolul 10. Înregistrarea sindicatului în calitate de persoană juridică

(1) Calitatea de persoană juridică a sindicatului la nivel naţional-ramural şi naţional-
interramural apare din momentul înregistrării lui de către Ministerul Justiţiei.
(2) Pentru înregistrare se prezintă următoarele documente:

19
15
a) cerere, semnată de conducătorul organului sindical;
b) copia statutului, în două exemplare;
c) hotărîrea adunării (conferinţei, congresului) privind întemeierea sindicatului.
(3) Ministerul Justiţiei este obligat să adopte, în termen de o lună de la data prezentării
documentelor indicate în alineatul (2) al prezentului articol, decizia de a înregistra sindicatul
şi de a elibera certificatul de înregistrare de stat sau de a refuza înregistrarea, argumentînd
decizia dată.
(4) Neînregistrarea sindicatului în termenul stabilit sau refuzul de a înregistra din motive pe
care fondatorii le consideră neîntemeiate poate fi atacat instanţa de contencios administrativ
competentă în modul prevăzut de legislaţie.
[Art.10. (4) modificat prin L240/13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]
(5) Organizaţia sindicală primară, centrul sindical ramural teritorial şi centrul interramural
teritorial dobîndesc drepturi şi obligaţii de persoană juridică potrivit statutelor centrelor
sindicale naţional-ramurale sau naţional-interramurale înregistrate.

Articolul 11. Încetarea, suspendarea, interzicerea activităţii sindicatului

(1) Activitatea sindicatului poate înceta în baza hotărîrii membrilor lui, în modul stabilit de
statut.
(2) În cazul în care activitatea sindicatului vine în contradicţie cu Constituţia şi cu prezenta
lege, ea poate fi suspendată pe un termen de pînă la 6 luni sau interzisă prin hotărîre a Curţii
Supreme de Justiţie, la sesizarea ministrului justiţiei sau Procurorului General. Interzicerea
activităţii sindicatului în baza hotărîrilor altor organe nu se admite.

Capitolul III
DREPTURILE DE BAZĂ ALE SINDICATELOR

Articolul 12. Apărarea drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat

Sindicatul reprezintă şi apără drepturile şi interesele profesionale, economice, de muncă şi
sociale colective şi individuale ale membrilor săi în autorităţile publice de toate nivelurile, în
instanţele judecătoreşti, în asociaţiile obşteşti, în faţa patronilor şi asociaţiilor acestora.

Articolul 13. Dreptul de a participa la administrarea treburilor publice

(1) Sindicatele, în condiţiile legii, au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice,
la formarea politicii sociale şi economice a statului, politicii în domeniul muncii.
(2) Sindicatele pot promova reprezentanţii lor în autorităţile publice de toate nivelurile.

Articolul 14. Dreptul de a participa la elaborarea proiectelor de programe social-economice

şi de acte juridice
(1) Sindicatele sînt în drept să participe la elaborarea proiectelor de programe privind
dezvoltarea social-economică, proiectelor de legi şi de alte acte normative în domeniul
remunerării muncii, asigurării sociale, formării preţurilor, ocrotirii sănătăţii şi în alte domenii
ce ţin de muncă şi dezvoltarea social-economică. În autorităţile publice, sindicatul îşi
realizează acest drept prin organele sale de nivelul respectiv.
(2) Autorităţile publice trimit proiectele de programe şi de acte juridice, indicate la alineatul
(1) al prezentului articol, organelor sindicale respective, solicitînd, în termen de cel mult 30
de zile, avizele sau propunerile acestora. Neprezentarea avizelor sau propunerilor în termenul
indicat se consideră refuz al sindicatului de a-şi exercita dreptul la exprimarea opiniei.
(3) Sindicatele sînt în drept să participe la examinarea de către autorităţile publice a avizelor
şi propunerilor lor indicate la alineatul (2) al prezentului articol. În cazul respingerii sau

20
16
acceptării parţiale a propunerilor sindicatului, autoritatea respectivă îl informează în scris
despre aceasta, argumentîndu-şi poziţia.
(4) Sindicatele sînt în drept să-şi exprime public, în mijloacele de informare în masă, poziţia
asupra proiectelor de programe şi de acte legislative şi alte acte normative indicate în
alineatul (1) al prezentului articol.

Articolul 15. Dreptul la negocieri colective, la încheierea contractelor colective de muncă şi

exercitarea controlului asupra executării lor
(1) Sindicatele au dreptul la negocieri colective cu patronii şi asociaţiile lor, cu autorităţile
administraţiei publice şi la încheierea contractelor colective de muncă. Conducătorii unităţilor
unde nu sînt constituite sindicate şi patronii care împiedică constituirea şi activitatea lor nu
pot fi membri ai comisiilor pentru negocieri colective.
(2) Patronii şi asociaţiile lor, autorităţile administraţiei publice sînt obligate să poarte
negocieri colective cu sindicatele în probleme de ordin social şi de muncă, precum şi în
problemele încheierii contractelor colective de muncă în cazul în care sindicatele înaintează o
asemenea propunere.
(3) Modalitatea negocierilor şi încheierii contractelor colective de muncă este reglementată de
legislaţie.
(4) Sindicatele exercită controlul asupra realizării contractelor colective de muncă şi au
dreptul a cere destituirea funcţionarilor vinovaţi de încălcarea legislaţiei în acest domeniu.

Articolul 16. Apărarea dreptului membrilor de sindicat la muncă

(1) Sindicatele apără dreptul membrilor săi la muncă, dreptul de a dispune liber de
aptitudinile lor, de a alege domeniul de activitate şi profesia, dreptul la remunerarea muncii,
care ar asigura un nivel de trai decent.
(2) Sindicatele participă la elaborarea politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă,
propun măsuri de protecţie socială a persoanelor disponibilizate de la unităţi, exercită
controlul obştesc asupra respectării legislaţiei cu privire la utilizarea forţei de muncă.
(3) Lichidarea, reorganizarea unităţii sau schimbarea formei de proprietate, întreruperea totală
sau parţială a procesului de producţie din iniţiativa patronului, fapte ce conduc la reducerea în
masă a locurilor de muncă sau la înrăutăţirea condiţiilor de muncă, pot fi efectuate doar cu
condiţia informării, cu cel puţin 3 luni înainte, a sindicatului din ramura respectivă şi iniţierii
negocierilor colective în vederea respectării drepturilor şi intereselor lucrătorilor.
(4) Desfacerea, din iniţiativa patronului, a contractului individual de muncă cu lucrătorul
membru de sindicat poate avea loc doar cu acordul organului sindical (organizatorului
sindical).

Articolul 17. Drepturile în domeniul protecţiei muncii şi protecţiei mediului înconjurător

(1) Sindicatele participă la elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei muncii şi
protecţiei mediului înconjurător, la elaborarea programelor de îmbunătăţire a condiţiilor de
muncă a lucrătorilor, efectuează controlul obştesc asupra îndeplinirii la timp a acţiunilor
programate în acest domeniu.
(2) Sindicatele participă la elaborarea proiectelor de acte normative privind protecţia muncii,
au dreptul să conteste, în modul stabilit, actele normative care lezează interesele salariaţilor.
(3) Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra stării protecţiei muncii şi a mediului
înconjurător prin intermediul organelor lor elective, inspectoratului tehnic al protecţiei muncii
şi împuterniciţilor pentru protecţia muncii, care acţionează în baza regulamentelor aprobate
de centrele sindicale corespunzătoare. În acest scop, ele sînt în drept:
a) să viziteze şi să revizuiască nestingherit unităţile şi subunităţile lor, indiferent de forma

21
17
juridică de organizare şi de tipul de proprietate, pentru a determina corespunderea condiţiilor
de muncă cerinţelor de protecţie a muncii;
b) să prezinte patronului (administraţiei) propuneri, obligatorii pentru examinare, cu
formularea de sugestii privind eliminarea neajunsurilor depistate;
c) să participe la activitatea comisiilor pentru primirea în exploatare a obiectelor de producţie,
la cercetarea accidentelor de muncă;
d) să apere interesele membrilor de sindicat în problemele ce ţin de protecţia muncii, de
acordarea înlesnirilor, compensaţiilor şi altor garanţii sociale în legătură cu influenţa asupra
celor ce muncesc a factorilor de producţie şi ecologici nocivi.
(4) În cazul depistării la unităţi a încălcării cerinţelor de protecţie a muncii, tăinuirii
accidentelor de muncă şi a cazurilor de îmbolnăviri profesionale ori al cercetării neobiective a
acestor fapte, sindicatul poate cere conducătorilor acestor unităţi, autorităţilor publice
competente luarea măsurilor de neamînat, tragerea persoanelor vinovate la răspundere.
(5) În cazul periclitării vieţii sau sănătăţii lucrătorilor, sindicatul este în drept să ceară
întreruperea lucrărilor şi suspendarea deciziilor patronului (administraţiei) contrare legislaţiei
cu privire la protecţia muncii. Patronul (administraţia) este obligat să examineze cerinţele
sindicatului şi să-l informeze în scris despre decizia luată.

Articolul 18. Dreptul la protecţia socială a lucrătorilor

(1) În scopul protecţiei sociale a lucrătorilor, sindicatele contribuie la dezvoltarea economiei
cu orientare socială, participă la elaborarea programelor sociale în vederea îmbunătăţirii
ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, creării condiţiilor care să asigure o viaţă decentă şi
dezvoltarea liberă a personalităţii, la realizarea măsurilor de protecţie socială a lucrătorilor,
participă la determinarea criteriilor de bază ale nivelului de trai, efectuează controlul obştesc
al respectării legislaţiei în domeniile menţionate.
(2) Reprezentanţii sindicatelor, în condiţii de paritate cu partenerii sociali, intră în
componenţa organului de administrare a bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Sindicatele participă la organizarea tratamentului balneo-sanatorial al salariaţilor, odihnei
copiilor şi adulţilor, activităţii şcolilor de educaţie fizică şi sport pentru copii, valorificînd
mijloacele proprii, mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat, patronilor, autorităţilor
publice şi alte mijloace, în limita alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri de legislaţia în
vigoare.

Articolul 19. Dreptul la efectuarea controlului obştesc asupra respectării legislaţiei muncii şi
locative
Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra respectării legislaţiei muncii şi locative în
unităţi, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de subordonarea
departamentală sau ramurală, şi sînt în drept să ceară eliminarea neajunsurilor depistate.

Articolul 20. Dreptul la efectuarea controlului obştesc al procesului de privatizare

Sindicatele, în conformitate cu legislaţia, cu contractele colective de muncă şi cu statutele lor,
efectuează controlul obştesc asupra respectării actelor normative cu privire la privatizare.

Articolul 21. Participarea la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor

colective de muncă
(1) Sindicatele acordă asistenţă juridică membrilor de sindicat, participă, în conformitate cu
legislaţia, la soluţionarea litigiilor individuale de muncă.
(2) Sindicatele participă la soluţionarea conflictelor colective de muncă în problemele legate
de interesele profesionale, economice, de muncă şi sociale, de încheierea şi îndeplinirea

22
18
contractelor colective de muncă, de stabilirea unor noi condiţii de muncă şi de trai sau
schimbarea celor existente. Drepturile sindicatelor în procesul de soluţionare a unor asemenea
conflicte sînt stabilite de legislaţie, de actele normative şi de contractele colective de muncă.
(3) Sindicatele creează, în conformitate cu legislaţia, servicii juridice pentru reprezentarea
drepturilor şi intereselor membrilor lor în autorităţile publice, inclusiv în autorităţile
judecătoreşti şi în alte autorităţi. Modul de activitate a unor astfel de servicii este determinat
în statutele (regulamentele) lor, aprobate de organul sindical respectiv.

Articolul 22. Dreptul la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor

(1) În scopul apărării drepturilor membrilor de sindicat şi drepturilor sindicatelor, protejării
de samavolnicia patronilor, influenţării asupra autorităţilor publice în vederea promovării
unei politici social-economice ce ar corespunde intereselor lucrătorilor, organul sindical, de
sine stătător sau la decizia membrilor sindicatului respectiv, organizează şi desfăşoară, în
modul stabilit de lege, întruniri: mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni, marşuri,
pichetări, greve şi alte acţiuni, folosindu-le drept formă de luptă pentru ameliorarea
condiţiilor de muncă, majorarea salariului, reducerea şomajului, întărirea solidarităţii
lucrătorilor în lupta pentru drepturile şi interesele lor profesionale, economice, de muncă şi
sociale.
(2) Sindicatele pot desfăşura acţiuni comune de solidaritate cu alte organizaţii, asociaţii,
precum şi cu centre sindicale din ţară şi cu centre similare de peste hotare.
(3) În scopul apărării drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale
ale membrilor lor, sindicatele folosesc şi alte forme de acţiuni care nu contravin legislaţiei.

Articolul 23. Dreptul la informaţie

(1) Sindicatele sînt în drept să primească gratuit informaţie de la autorităţile administraţiei
publice, patroni şi asociaţiile lor în probleme ce ţin de muncă, salariu, şomaj, dezvoltarea
social-economică, starea mediului înconjurător, privatizare, asistenţă socială, ocrotirea
sănătăţii, spaţiul locativ.
(2) Neprezentarea de către persoanele cu funcţii de răspundere a informaţiei solicitate sau
prezentarea unei informaţii neveridice se califică drept împiedicare a activităţii sindicatelor.
Persoanele vinovate sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.
(3) Sindicatele au dreptul să primească, să transmită şi să difuzeze informaţii prin orice mijloc
legitim. În calitate de partener social, ele beneficiază gratuit de serviciile organelor de
informare în masă de stat, pot organiza sondaje sociologice şi dispune de centre informative.

Articolul 24. Reglementarea raporturilor dintre sindicate, Guvern şi patronat

Raporturile dintre sindicate, Guvern şi patronat în domeniul parteneriatului social se aşează
pe principiul egalităţii în drepturi şi se reglementează de Constituţie, de convenţiile
Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la care Republica Moldova este parte, de Legea cu
privire la Guvern, Legea patronatelor, prezenta lege şi de alte acte normative în acest
domeniu.

Capitolul IV
PATRIMONIUL SINDICATELOR ŞI PROTECŢIA LUI

Articolul 25. Patrimoniul sindicatelor

(1) Statutul juridic al sindicatului, ca subiect al dreptului de proprietate, este bazat pe normele
dreptului internaţional, pe prevederile Constituţiei, Codului civil, legislaţiei cu privire la
proprietate, prezentei legi, altor acte normative, precum şi ale statutului sindicatului.

23
19
(2) Patrimoniul sindicatelor include: întreprinderi, terenuri, clădiri de producţie şi nelegate de
producţie, instalaţii, instituţii balneo-sanatoriale, turistice, sportive şi alte instituţii de
întremare, instituţii de culturalizare, ştiinţifice şi de învăţămînt, fond locativ, bănci, tipografii,
edituri, valori mobiliare, utilaj, inventar şi alte bunuri.
(3) Sindicatele şi asociaţiile lor au dreptul de proprietate asupra patrimoniului procurat sau
creat din contul mijloacelor proprii, mijloacelor întreprinderilor şi organizaţiilor care le
aparţin, asupra patrimoniului primit cu titlu gratuit de la întreprinderi, organizaţii, autorităţi
publice, organizaţii sindicale, organele sindicale ierarhic superioare, precum şi asupra celui
procurat în condiţii ce nu contravin legislaţiei.
(4) Patrimoniul sindicatelor este inviolabil, indivizibil şi nu poate fi naţionalizat, însuşit,
înstrăinat sau gestionat de alte persoane, inclusiv de autorităţile publice, fără acordul
proprietarului.
(5) Sindicatele şi asociaţiile lor posedă, se folosesc şi dispun de patrimoniul care le aparţine
cu drept de proprietate şi de mijloace financiare pentru asigurarea realizării scopurilor şi
sarcinilor statutare.
(6) Sindicatele nu răspund pentru obligaţiile statului, subiecţilor activităţii de întreprinzător,
care, la rîndul lor, nu răspund pentru obligaţiile sindicatelor.
(7) Sursele şi modul de formare şi utilizare a mijloacelor şi bunurilor sindicatelor sînt stabilite
în statutele lor.
(8) Sindicatele pot desfăşura activitate de întreprinzător în conformitate cu legislaţia şi cu
statutele lor.
(9) Raporturile dintre sindicate, dintre asociaţiile sindicale şi întreprinderile acestora
referitoare la dreptul de proprietate se bazează pe împuternicirile prevăzute în statutele,
regulamentele lor şi/sau în contractele încheiate între ele.

Articolul 26. Subiecţii dreptului de proprietate al sindicatelor

Subiecţi ai dreptului de proprietate al sindicatelor sînt organizaţiile sindicale şi asociaţiile
acestora, care au statut de persoană juridică. Persoana fizică membru al organizaţiei sindicale
nu are drept de proprietate asupra cotei din patrimoniul sindicatelor.

Articolul 27. Mijloacele băneşti ale sindicatelor

(1) Mijloacele băneşti ale sindicatelor se formează din taxele de înscriere şi cotizaţiile de
membru, donaţii, venituri provenite din activitatea legală de întreprinzător.
(2) Sindicatele pot constitui fonduri de solidaritate, de şomaj, de grevă, de asigurare, de
pensii, de investiţii, de culturalizare, fonduri pentru învăţămînt şi pregătirea cadrelor şi alte
fonduri, necesare pentru soluţionarea sarcinilor statutare.

Articolul 28. Impunerea fiscală

(1) Sindicatele şi asociaţiile lor, instituţiile de culturalizare, de învăţămînt, ştiinţifice, sportive,
balneo-sanatoriale, instituţiile de întremare pentru copii şi alte instituţii de întremare ale
sindicatelor, fondurile de solidaritate şi fondurile de şomaj constituite de sindicate beneficiază
de înlesniri fiscale în conformitate cu legislaţia.
(2) Întreprinderile sindicatelor varsă în buget plăţi în cuantumul şi în modul stabilite de
legislaţie.

Articolul 29. Controlul activităţii financiare

(1) Activitatea financiară a sindicatelor, desfăşurată în conformitate cu statutele lor, nu este
controlată de autorităţile publice, excepţie făcînd activitatea de întreprinzător.
(2) Activitatea financiară a sindicatelor privind utilizarea mijloacelor bugetului asigurărilor

24
20
sociale de stat este controlată de stat în modul prevăzut de legislaţie. Sindicatele sînt obligate
să prezinte Casei Naţionale de Asigurări Sociale, în termenele stabilite, dări de seamă privind
utilizarea acestor mijloace.

Articolul 30. Garanţiile dreptului de proprietate al sindicatelor

Dreptul de proprietate al sindicatelor şi al asociaţiilor acestora se asigură şi se garantează de
Constituţie şi de alte acte legislative.

Capitolul V
GARANŢIILE ACTIVITĂŢII SINDICATELOR

Articolul 31. Respectarea drepturilor sindicatelor

(1) Autorităţile publice, patronatul, unităţile sînt obligate să respecte drepturile sindicatelor,
prevăzute de statutele lor, de legislaţie şi de actele internaţionale.
(2) Statul garantează sindicatelor condiţii favorabile pentru îndeplinirea sarcinilor lor statutare
şi împuternicirilor privind realizarea hotărîrilor organelor sindicale de toate nivelurile.
(3) Autorităţile publice, patronii nu sînt în drept să împiedice ori să interzică reprezentanţilor
sindicatelor să viziteze unităţile şi subdiviziunile lor în scopul realizării sarcinilor statutare şi
împuternicirilor sindicatelor.

Articolul 32. Susţinerea învăţămîntului sindical

(1) Sindicatele, în comun cu partenerii sociali, elaborează şi, prin instituţiile lor de
învăţămînt, promovează programe de instruire în probleme ce ţin de raporturile de muncă,
negocieri colective etc.
(2) Autorităţile publice şi patronatul acordă instituţiilor de învăţămînt ale sindicatelor ajutorul
necesar la pregătirea cadrelor pentru participarea la procesul de negocieri colective în
sistemul parteneriatului social.

Articolul 33. Garanţii pentru persoanele alese în organele sindicale şi neeliberate de la locul
de muncă de bază
(1) Persoanele alese în componenţa organelor sindicale de toate nivelurile şi neeliberate de la
locul de muncă de bază nu pot fi supuse sancţiunilor disciplinare fără consimţămîntul
preliminar al organului ai cărui membri sînt. Conducătorii organizaţiilor sindicale primare
(organizatorii sindicali) neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi traşi la răspundere
disciplinară fără consimţămîntul preliminar al organului sindical ierarhic superior.
(2) Transferarea la alt lucru a persoanei, alese în componenţa organului sindical şi neeliberate
de la locul de muncă de bază, se face cu consimţămîntul organului al cărui membru este,
respectîndu-se şi alte prevederi stabilite de legislaţie şi de contractul colectiv de muncă.
(3) Concedierea din iniţiativa administraţiei a persoanei alese în organele sindicale şi
neeliberate de la locul de muncă de bază se admite, cu respectarea modului general de
concediere, doar cu consimţămîntul preliminar al organului sindical al cărui membru această
persoană este. Conducătorii organizaţiei sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberaţi
de la locul de muncă de bază nu pot fi concediaţi din iniţiativa administraţiei fără
consimţămîntul preliminar al organului sindical ierarhic superior.
(4) Membrilor organelor sindicale elective neeliberaţi de la locul de muncă de bază li se
acordă pînă la 4 ore de lucru pe săptămînă pentru a-şi realiza drepturile şi a-şi îndeplini
obligaţiile sindicale, păstrîndu-li-se salariul mediu. Durata reală a timpului de lucru pentru
îndeplinirea obligaţiilor sindicale poate fi determinată în contractul colectiv de muncă.
(5) Pentru îndeplinirea obligaţiilor obşteşti în interesele membrilor de sindicat, în perioada

25
21
participării la adunările sindicale, învăţămîntul sindical, seminarele, congresele şi conferinţele
convocate de sindicate, participanţii, membrii organelor elective sînt eliberaţi de la locul de
muncă de bază, păstrîndu-li-se salariul mediu.

Articolul 34. Garanţii persoanelor alese în organele sindicale şi eliberate de la locul de

muncă de bază
(1) Persoanelor eliberate din lucru în urma alegerii în funcţii elective în organele sindicale,
după expirarea mandatului, li se acordă funcţia avută anterior, iar în lipsa acesteia - o altă
funcţie echivalentă în aceeaşi unitate. Pe perioada de exercitare a funcţiei elective, contractul
individual de muncă se suspendă. Cu persoana care deţine funcţia persoanei alese în funcţia
electivă se încheie contract individual de muncă pe durata mandatului acesteia.
(2) În cazul în care este imposibil a acorda locul de muncă ocupat anterior sau un loc de
muncă echivalent (lichidarea unităţii, reorganizarea ei, reducerea numărului de lucrători),
administraţia (iar în cazul lichidării unităţii - succesorul de drept) plăteşte persoanelor
indicate la alineatul (1) al prezentului articol o indemnizaţie de concediere egală cu 6 salarii
medii lunare.
(3) Persoanele eliberate din funcţie în legătură cu alegerea lor în componenţa organelor
sindicale ale unităţii dispun de aceleaşi drepturi şi înlesniri ca şi ceilalţi membri ai
colectivului respectiv.
(4) Concedierea din iniţiativa administraţiei a persoanelor care au fost alese în componenţa
organelor sindicale nu se admite timp de un an după expirarea atribuţiilor elective, cu
excepţia cazurilor de lichidare totală a unităţii sau comiterii de către persoana respectivă a
unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia prevede posibilitatea concedierii. În asemenea
cazuri, concedierea se efectuează în mod obişnuit.
(5) În contractele colective de muncă şi statutele sindicatelor pot fi prevăzute şi alte garanţii
(înlesniri) pentru lucrătorii sindicali electivi şi alţi lucrători sindicali titulari.

Articolul 35. Obligaţiile unităţilor privind asigurarea condiţiilor pentru activitatea

sindicatelor
(1) Patronul (administraţia) are obligaţia să acorde gratuit sindicatului respectiv încăperi cu
tot inventarul, cu încălzire, iluminare, cu servicii de dereticare şi pază necesare activităţii
acestuia.
(2) Patronul (administraţia) pune gratuit la dispoziţia sindicatului respectiv, potrivit
contractului colectiv de muncă, mijloace de transport şi mijloace de telecomunicaţii pentru
îndeplinirea obligaţiilor obşteşti.
(3) Clădirile, încăperile, amenajările şi alte obiecte de menire social-culturală, bazele de
odihnă, taberele de întremare pentru copii şi adolescenţi, aflate la balanţa unităţilor sau
arendate de ele, se pun gratuit la dispoziţia sindicatelor pentru organizarea odihnei,
desfăşurarea activităţii cultural-educative, de cultură fizică şi întremare a membrilor
colectivului şi familiilor lor conform contractului colectiv de muncă.
(4) Întreţinerea gospodărească, inclusiv reparaţia, încălzirea, iluminarea, serviciile de
dereticare şi pază, dotarea clădirilor, încăperilor, amenajărilor şi a celorlalte obiecte, indicate
în alineatul (3) al prezentului articol, se fac din contul patronului şi din alte surse prevăzute de
legislaţie.
(5) Patronul (administraţia), de comun acord cu sindicatele, prevede în planul de afaceri sau
în devizul de cheltuieli mijloace în mărime de cel mult 0,15% din fondul de salarii pentru
utilizarea lor, în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă.
[Art.35 al.(5) în redacţia LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigoare01.01.06]
(6) Patronul (administraţia) efectuează fără plată, în modul stabilit, colectarea cotizaţiilor de
membru al sindicatului şi le transferă lunar pe contul de decontare al organului sindical

26
22
respectiv.
(7) Alte măsuri pentru asigurarea activităţii sindicatelor se reglementează în contractul
colectiv de muncă şi nu trebuie să diminueze eficienţa funcţionării unităţii.
Articolul 36. Garanţii pentru membrii de sindicat
Membrii de sindicat au drepturile şi obligaţiile prevăzute în Constituţie, în prezenta lege, în
alte acte normative, în statutul sindicatului şi în contractul colectiv de muncă, realizarea
căruia este garantată.

Capitolul VI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
CU PRIVIRE LA SINDICATE ŞI A STATUTELOR LOR

Articolul 37. Răspunderea persoanelor cu funcţii de răspundere din autorităţile publice,

patronat şi sindicate
(1) Pentru încălcarea prezentei legi, a celorlalte acte normative privind sindicatele, a statutelor
sindicatelor sau aplicarea legislaţiei în măsură să împiedice realizarea garanţiilor stabilite în
activitatea sindicatelor, persoanele cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice,
patronatului şi sindicatelor răspund în conformitate cu legislaţia.
(2) Persoanele culpabile de împiedicarea activităţii legale a sindicatelor poartă răspundere
disciplinară, materială, administrativă, penală, în conformitate cu legislaţia.

Articolul 38. Modul de examinare a plîngerilor

(1) Plîngerile cu privire la încălcările prevederilor prezentei legi, ale altor acte normative cu
privire la sindicate, ale statutelor sindicatelor se examinează de instanţele judecătoreşti.
Plîngerile se înaintează de către organele sindicale respective şi de alte organe de
supraveghere şi control asupra respectării legislaţiei muncii.
(2) Hotărîrile, încheierile şi sentinţele instanţelor judecătoreşti adoptate pe marginea acestor
plîngeri pot fi atacate în conformitate cu legislaţia.
(3) Plîngerile asupra hotărîrilor (actelor) organelor sindicale şi asupra acţiunilor lucrătorilor
(activiştilor) sindicali se examinează în conformitate cu legislaţia şi cu statutele sindicatelor.

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39
(1) Sindicatele, înregistrate în modul stabilit pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu
se supun reînregistrării.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în concordanţă cu
prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Hotărîrea Sovietului Suprem al
R.S.S. Moldova pentru ratificarea Legii U.R.S.S. nr.478-XII din 31 ianuarie 1991 cu privire
la sindicate, la drepturile şi garanţiile activităţii lor.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 7 iulie 2000.
Nr. 1129-XIV.

27
23
LEGEA privind organizarea şi funcţionarea comisiei naţionale pentru consultări
şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări şi
negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial
nr. 45 din 21.07.2006

Publicat : 08.09.2006 în Monitorul Oficial Nr. 142-145 art Nr : 698

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sfera de reglementare

Prezenta lege stabileşte statutul juridic, modul de organizare şi funcţionare al
Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective (în continuare - Comisia
naţională), al comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la
nivel teritorial (în continuare - comisiile de ramură, comisiile teritoriale) ca organe
tripartite autonome de interes public al parteneriatului social. Comisiile nominalizate se
constituie pentru soluţionarea problemelor ce ţin de domeniul muncii şi a problemelor
social-economice, pentru dezvoltarea parteneriatului social la nivel naţional, la nivel de
ramură şi la nivel teritorial.

Articolul 2. Cadrul juridic al activităţii Comisiei naţionale, a comisiilor de ramură şi

a comisiilor teritoriale
(1) Comisia naţională, comisiile de ramură şi comisiile teritoriale se călăuzesc, în
activitatea lor, de Constituţia Republicii Moldova, de Codul muncii, de prezenta lege,
de regulamentele lor, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi
de alte acte normative în domeniu.
(2) Dacă, prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, sînt
stabilite alte prevederi decît cele cuprinse în prezenta lege, prioritate au reglementările
internaţionale.

Articolul 3. Principiile de bază ale activităţii Comisiei naţionale, comisiilor de

ramură şi comisiilor teritoriale
Principiile de bază ale activităţii Comisiei naţionale, comisiilor de ramură şi
comisiilor teritoriale sînt:
a) legalitatea;
b) egalitatea părţilor;
c) paritatea reprezentării părţilor;
d) împuternicirile reprezentanţilor părţilor;
e) interesarea părţilor pentru participare la raporturi contractuale;
f) respectarea de către părţi a normelor legislaţiei în vigoare;
g) încrederea mutuală între părţi;
h) evaluarea posibilităţilor reale de îndeplinire a angajamentelor asumate de părţi;

28
24
 i) prioritatea metodelor şi procedurilor de conciliere, efectuarea obligatorie de
consultări ale părţilor în probleme ce ţin de domeniul muncii şi al politicilor social-
economice;
j) renunţarea la acţiunile unilaterale care încalcă înţelegerile (convenţiile colective),
informarea reciprocă a părţilor despre schimbările de situaţie;
k) adoptarea de decizii, întreprinderea de acţiuni în limitele regulilor şi procedurilor
coordonate de părţi;
l) executarea obligatorie a convenţiilor colective şi a altor înţelegeri;
m) controlul asupra îndeplinirii convenţiilor colective;
n) răspunderea părţilor pentru nerespectarea angajamentelor asumate;
o) favorizarea de către stat a dezvoltării parteneriatului social.

Articolul 4. Obiectivele activităţii Comisiei naţionale, comisiilor de ramură şi

comisiilor teritoriale
Obiectivele activităţii Comisiei naţionale, comisiilor de ramură şi comisiilor
teritoriale sînt:
a) consultările tripartite între partenerii sociali în problemele ce ţin de domeniul
muncii şi în problemele social-economice de interes naţional, de ramură şi teritorial,
promovarea parteneriatului social la toate nivelurile;
b) menţinerea coeziunii, păcii şi stabilităţii sociale pe teritoriul Republicii Moldova;
c) susţinerea participării societăţii civile la promovarea politicilor naţionale.

Capitolul II
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
COMISIEI NAŢIONALE

Articolul 5. Comisia naţională

(1) Comisia naţională este un organ tripartit, constituit în scopul realizării
obiectivelor prevăzute la art.4 şi al stabilirii bazelor de reglementare a relaţiilor social-
economice şi de muncă în ţară.
(2) Comisia naţională are un rol consultativ în elaborarea strategiilor şi politicilor
social-economice, în aplanarea situaţiilor conflictuale la nivel naţional, de ramură sau
teritorial dintre partenerii sociali.
(3) Proiectele de acte normative din domeniul muncii şi cel social-economic sînt
coordonate în mod obligatoriu cu Comisia naţională. Avizul ei asupra unui proiect de
act normativ însoţeşte proiectul pînă la adoptare.
(4) Termenele de avizare a proiectelor de acte normative de către Comisia naţională
se stabilesc conform Legii cu privire la actele normative ale Guvernului şi ale altor
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.

Articolul 6. Componenţa Comisiei naţionale

(1) Comisia naţională este compusă din 18 membri şi 12 membri supleanţi, numiţi de
partenerii sociali (Guvern, patronate şi sindicate), după cum urmează:
a) 6 membri şi 4 membri supleanţi, numiţi de Guvern;
b) 6 membri şi 4 membri supleanţi, numiţi în comun de confederaţiile
patronatelor la nivel naţional;
c) 6 membri şi 4 membri supleanţi, numiţi în comun de confederaţiile sindicatelor la

29
25
nivel naţional.
(2) Activitatea fiecărui partener social desfăşurată în cadrul Comisiei naţionale este
dirijată de un coordonator al părţii respective.
(3) Comisia naţională se consideră legal constituită la data la care toţi membrii şi
membrii ei supleanţi sînt numiţi de partenerii sociali.

Articolul 7. Membrii şi membrii supleanţi ai Comisiei naţionale

(1) Membrii şi membrii supleanţi ai Comisiei naţionale sînt numiţi pe o perioadă de
3 ani.
(2) Poate fi numită membru sau membru supleant al Comisiei naţionale persoana
care întruneşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) nu are antecedente penale.
(3) Calitatea de membru sau de membru supleant al Comisiei naţionale încetează la:
a) revocare;
b) expirare a împuternicirilor;
c) încetare a raporturilor de muncă în funcţia de bază;
d) renunţare la calitatea de membru al comisiei;
e) rămînere definitivă a sentinţei de condamnare;
f) deces.
(4) Membrul sau membrul supleant al Comisiei naţionale poate fi revocat.
(5) Procedurile de numire şi de revocare a membrului şi membrului supleant al
Comisiei naţionale se stabilesc în regulamentul ei.
(6) În cazul absenţei sale motivate, membrul Comisiei naţionale poate fi înlocuit de
un membru supleant, care reprezintă partenerul social respectiv şi este împuternicit de
acesta.
(7) În caz de neprezentare fără motive întemeiate a membrului sau a membrului
supleant al Comisiei naţionale la două şedinţe consecutive, comisia, la solicitarea
biroului executiv, îl poate revoca prin hotărîre.
(8) Membrii şi membrii supleanţi ai Comisiei naţionale îşi exercită funcţiile fără a fi
remuneraţi.

Articolul 8. Coordonatorii părţilor din cadrul Comisiei naţionale

(1) Coordonatorii părţilor din cadrul Comisiei naţionale sînt desemnaţi prin hotărîre,
de către aceste părţi, din rîndul membrilor care le reprezintă în componenţa comisiei.
(2) Coordonatorii părţilor din cadrul Comisiei naţionale pot fi revocaţi de partea care
i-a desemnat.
(3) Coordonatorii părţilor din cadrul Comisiei naţionale organizează şi coordonează
activitatea părţii pe care o reprezintă.
(4) În cazul în care participarea sa la lucrările Comisiei naţionale este imposibilă,
coordonatorul îşi deleagă temporar funcţiile de coordonator unui membru al comisiei
ce reprezintă partea respectivă, comunicînd acest fapt biroului executiv.

Articolul 9. Organele de lucru ale Comisiei naţionale

Comisia naţională are următoarele organe de lucru:
a) biroul executiv;

30
26
 b) preşedintele;
c) 2 vicepreşedinţi;
d) secretariatul;
e) consiliile de specialitate (permanente sau temporare).

Articolul 10. Atribuţiile Comisiei naţionale

Comisia naţională are următoarele atribuţii:
a) armonizează interesele Guvernului, ale patronatelor şi sindicatelor în procesul
elaborării bazelor de reglementare a relaţiilor de muncă şi a relaţiilor social-economice;
b) poartă negocieri colective, elaborează şi promovează convenţii colective la nivel
naţional, contribuie la încheierea acestora şi monitorizează procesul realizării lor,
propune măsuri pentru asigurarea realizării;
c) depistează la nivel naţional motivele situaţiilor conflictuale şi tensiunilor sociale
din relaţiile de muncă, organizează pregătirea şi expertiza propunerilor menite să
prevină astfel de situaţii şi tensiuni;
d) participă la examinarea şi avizarea proiectelor de acte normative ce ţin de
domeniul muncii şi domeniul social-economic;
e) examinează şi prezintă Guvernului propuneri asupra rapoartelor care se prezintă
Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi asupra ratificării sau denunţării convenţiilor ei;
f) supraveghează îndeplinirea angajamentelor asumate de Republica Moldova prin
ratificarea convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.98 privind aplicarea
principiilor dreptului la organizaţie şi purtarea tratativelor colective şi nr.144 privind
consultările tripartite pentru aplicarea normelor internaţionale ale muncii;
g) studiază experienţa internaţională, participă la acţiunile organizaţiilor de peste
hotare vizînd sfera relaţiilor de muncă şi parteneriatului social;
h) participă, prin reprezentanţi, la conferinţe, seminare, şedinţe, mese rotunde şi
organizează astfel de acţiuni în probleme ce ţin de competenţa sa;
i) analizează şi atenuează situaţiile conflictuale dintre partenerii sociali la nivel
naţional, de ramură şi teritorial;
j) adoptă planurile proprii de lucru;
k) aprobă regulamentul său;
l) aprobă regulamentul-tip al comisiei pentru dialogul social "angajator-salariaţi";
m) îndeplineşte alte atribuţii în limitele competenţei sale şi în condiţiile legii.

Articolul 11. Drepturile Comisiei naţionale

Comisia naţională are următoarele drepturi:
a) să coordoneze cu Guvernul, patronatele şi sindicatele iniţiativele proprii ce
vizează domeniul muncii, relaţiile social-economice, precum şi iniţiativele privind
promovarea parteneriatului social;
b) să antreneze în activitatea sa conducători şi specialişti din organele centrale de
specialitate ale administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale, din
patronate şi sindicate, precum şi patroni şi experţi independenţi;
c) să examineze proiectele de acte normative din domeniul muncii şi cel social-
economic;
d) să adopte decizii cu caracter de recomandare în chestiunile ce ţin de competenţa
sa, decizii pe care organele centrale de specialitate ale administraţiei publice,
autorităţile administraţiei publice locale, patronatele şi sindicatele urmează să le

31
27
examineze în mod obligatoriu şi să informeze în scris comisia despre rezultatele
examinării;
e) să solicite şi să primească din partea organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi din
partea unităţilor economice, informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor sale;
f) să stabilească relaţii cu structuri şi organisme internaţionale în domeniul relaţiilor
de muncă şi al parteneriatului social.

Articolul 12. Biroul executiv al Comisiei naţionale

(1) Biroul executiv al Comisiei naţionale este organul ei permanent care îi asigură
conducerea în perioada dintre şedinţe.
(2) Din componenţa biroului executiv al Comisiei naţionale fac parte:
a) preşedintele comisiei;
b) vicepreşedinţii comisiei;
c) cîte un reprezentant din partea fiecărui partener social.
(3) Biroul executiv al Comisiei naţionale:
a) aprobă planurile de lucru, agendele şedinţelor şi programele de acţiuni ale
comisiei;
b) elaborează deciziile şi propunerile privind participarea la acţiunile Organizaţiei
Internaţionale a Muncii şi la alte acţiuni internaţionale similare;
c) pune în dezbatere prealabilă chestiunile pregătite de comisiile de specialitate spre
examinare la şedinţele Comisiei naţionale;
d) convoacă şedinţele Comisiei naţionale la propunerea preşedintelui sau a uneia
dintre părţile ei;
e) coordonează activitatea consiliilor de specialitate;
f) solicită Comisiei naţionale revocarea membrului sau a membrului ei supleant care
nu s-a prezentat fără motive întemeiate la două şedinţe consecutive ale acesteia;
g) exercită alte funcţii, în limitele competenţei, în condiţiile legii şi potrivit
regulamentului Comisiei naţionale.
(4) Biroul executiv adoptă decizii, în limitele competenţei, cu votul majorităţii
membrilor săi.

Articolul 13. Preşedintele Comisiei naţionale

(1) Funcţia de preşedinte al Comisiei naţionale o exercită coordonatorul părţii
guvernamentale.
(2) Atribuţiile de preşedinte al Comisiei naţionale se stabilesc în regulamentul
acesteia.
(3) Preşedintele Comisiei naţionale reprezintă comisia în relaţiile cu terţii, în limitele
competenţei sale, şi este responsabil de chestiunile aferente domeniului de activitate al
comisiei.

Articolul 14. Vicepreşedinţii Comisiei naţionale

(1) Funcţia de vicepreşedinte al Comisiei naţionale este exercitată de coordonatorii
din partea patronatelor şi sindicatelor.
(2) Atribuţiile de vicepreşedinte al Comisiei naţionale se stabilesc în regulamentul
acesteia.

32
28
 Articolul 15. Secretariatul Comisiei naţionale
(1) Secretariatul Comisiei naţionale este organul administrativ care asigură
funcţionarea comisiei.
(2) Secretariatul Comisiei naţionale se creează în cadrul Cancelariei de Stat şi
include cel puţin 3 membri, numiţi şi eliberaţi din funcţie de către secretarul general al
Guvernului, la propunerea biroului executiv al comisiei.
[Art.15 al.(2) modificat prin LP58 din 01.04.11, MO65-68/22.04.11 art.167]
[Art.15 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
(3) Activitatea secretariatului Comisiei naţionale este dirijată de secretarul ei.
(4) Funcţiile de secretar şi de membru al secretariatului Comisiei naţionale sînt
incompatibile cu cele de membru sau de membru supleant al comisiei.
(5) Atribuţiile secretariatului şi ale secretarului Comisiei naţionale se stabilesc în
regulamentul ei.

Articolul 16. Consiliile de specialitate ale Comisiei naţionale

(1) Pentru a-şi exercita atribuţiile, Comisia naţională poate crea consilii de
specialitate (permanente sau temporare).
(2) Numărul consiliilor de specialitate, denumirea, statutul şi modul lor de
funcţionare se stabilesc în Regulamentul Comisiei naţionale.
(3) Componenţa numerică şi nominală a fiecărui consiliu de specialitate se stabileşte
în şedinţa Comisiei naţionale, la propunerea biroului ei executiv.

Articolul 17. Organizarea activităţii Comisiei naţionale

(1) Comisia naţională îşi desfăşoară activitatea în formă de şedinţe publice.
(2) Şedinţele Comisiei naţionale se convoacă ori de cîte ori este nevoie, conform
planului de lucru, dar nu mai rar decît o dată pe lună.
(3) Decizia de convocare în şedinţă a Comisiei naţionale aparţine biroului ei
executiv.
(4) Pentru validitatea deliberărilor şedinţei Comisiei naţionale este necesară prezenţa
a cel puţin 2/3 din membrii ei şi reprezentarea fiecărei părţi de către cel puţin 4
membri.
(5) Comisia naţională adoptă, în limitele competenţei, hotărîri, de regulă prin
consensul părţilor sale.
(6) În cazul în care nu s-a ajuns la un consens, hotărîrile privind chestiunile
examinate se adoptă cu 3/4 din voturile membrilor Comisiei naţionale prezenţi la
şedinţă.
(7) Membrii Comisiei naţionale care nu sînt de acord cu hotărîrea adoptată au dreptul
la opinie separată, consemnată în procesul-verbal al şedinţei.
(8) Hotărîrile Comisiei naţionale se expediază partenerilor sociali şi autorităţilor
interesate în decursul a 3 zile din data adoptării.
(9) Procesul-verbal al şedinţei Comisiei naţionale se întocmeşte de secretariatul
comisiei, se certifică de preşedintele şi secretarul ei şi se expediază partenerilor sociali.
(10) Alte prevederi ce ţin de organizarea activităţii Comisiei naţionale pot fi stabilite
în regulamentul ei.

33
29
 Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMISIILOR
DE RAMURĂ ŞI A COMISIILOR TERITORIALE

Articolul 18. Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale

(1) Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale sînt organe tripartite, constituite în
scopul realizării obiectivelor prevăzute la art.4, al stabilirii bazelor de reglementare a
relaţiilor din sfera muncii şi din sfera social-economică dintr-o anumită ramură a
economiei sau dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială de nivelul doi, precum şi
în scopul menţinerii climatului de stabilitate şi pace socială.
(2) Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale au un rol consultativ la elaborarea
strategiilor şi politicilor social-economice la nivel de ramură sau la nivel teritorial, la
aplanarea situaţiilor conflictuale apărute la nivelurile nominalizate între partenerii
sociali.

Articolul 19. Formarea şi componenţa comisiilor de ramură şi comisiilor teritoriale

(1) Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale se formează pe principii de paritate, în
baza deciziilor comune ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice,
autorităţilor administraţiei publice locale, patronatelor şi sindicatelor din ramuri şi
teritorii.
(2) Avînd o structură tripartită şi fiind create pe principii de paritate, comisiile de
ramură şi comisiile teritoriale includ în componenţa lor cîte 4 membri şi 2 membri
supleanţi, numiţi de fiecare partener social.
(3) La nivel de ramură, comisiile se formează din reprezentanţi:
a) ai ministerelor, altor autorităţi administrative centrale, numiţi de conducătorii
acestor autorităţi;
b) ai sindicatelor, numiţi de organele sindicale de ramură;
c) ai patronatelor, numiţi de patronatele de ramură.
(4) La nivel teritorial, comisiile se formează din reprezentanţi:
a) ai autorităţilor administraţiei publice locale, numiţi de conducătorii acestor
autorităţi;
b) ai sindicatelor, numiţi de organele sindicale teritoriale;
c) ai patronatelor, numiţi de patronatele teritoriale; în cazul în care, la nivel teritorial,
nu sînt constituite patronate teritoriale, reprezentanţii patronatelor pot fi numiţi de
confederaţiile patronatelor la nivel naţional, patronatelor de ramură sau de patroni
persoane juridice înregistraţi în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(5) Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale se consideră legal constituite la data
la care toţi membrii şi membrii lor supleanţi sînt numiţi de partenerii sociali.

Articolul 20. Membrii şi membrii supleanţi ai comisiilor de ramură şi ai comisiilor

teritoriale
(1) Membrii şi membrii supleanţi ai comisiilor de ramură şi ai comisiilor teritoriale
sînt numiţi pe o perioadă de 3 ani.
(2) Poate fi numită membru sau membru supleant al comisiei de ramură sau al
comisiei teritoriale persoana care întruneşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;

34
30
 c) nu are antecedente penale.
(3) Calitatea de membru sau de membru supleant al comisiei de ramură sau al
comisiei teritoriale încetează în caz de:
a) revocare;
b) expirare a împuternicirilor;
c) încetare a raporturilor de muncă în funcţia de bază;
d) renunţare la calitatea de membru al comisiei;
e) rămînere definitivă a sentinţei de condamnare;
f) deces.
(4) Membrul sau membrul supleant al comisiei de ramură şi cel al comisiei teritoriale
pot fi revocaţi.
(5) Procedurile de numire şi de revocare a membrilor şi membrilor supleanţi ai
comisiilor de ramură şi ai comisiilor teritoriale se stabilesc de regulamentele lor.
(6) În caz de neprezentare a membrului sau a membrului supleant al comisiei de
ramură sau al comisiei teritoriale fără motive întemeiate la două şedinţe consecutive,
comisia, la solicitarea preşedintelui, îl poate revoca prin decizie.
(7) În cazul absenţei motivate, membrul comisiei de ramură sau cel al comisiei
teritoriale poate fi înlocuit de un membru supleant, care reprezintă partenerul social
respectiv şi este împuternicit de acesta.
(8) Membrii şi membrii supleanţi ai comisiilor de ramură şi ai comisiilor teritoriale
îşi exercită funcţiile fără a fi remuneraţi.

Articolul 21. Organele comisiilor de ramură şi cele ale comisiilor teritoriale

Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale au următoarele organe de lucru:
a) preşedintele;
b) secretarul;
c) consiliile de specialitate (permanente sau temporare).

Articolul 22. Atribuţiile comisiilor de ramură şi ale comisiilor teritoriale

Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale au următoarele atribuţii:
a) armonizează interesele ministerelor, altor autorităţi administrative centrale, ale
autorităţilor administraţiei publice locale, patronatelor şi sindicatelor în procesul
elaborării bazelor de reglementare a relaţiilor de muncă şi a relaţiilor social-economice
la nivel de ramură şi la nivel teritorial;
b) poartă negocieri colective, elaborează şi promovează convenţii colective la nivel
de ramură şi la nivel teritorial, contribuie la încheierea acestora şi monitorizează
procesul realizării lor, propun măsuri pentru asigurarea realizării;
c) depistează la nivel de ramură şi la nivel teritorial motivele situaţiilor conflictuale
şi tensiunilor sociale din relaţiile de muncă, organizează pregătirea şi expertiza
propunerilor menite să prevină astfel de situaţii şi tensiuni;
d) examinează proiectele programelor locale de utilizare a forţei de muncă şi exercită
controlul asupra îndeplinirii lor, elaborează propuneri privind utilizarea eficientă a
forţei de muncă, crearea a noi locuri de muncă şi ridicarea gradului de ocupare a
populaţiei, propun măsuri de combatere a şomajului la nivel de ramură şi la nivel
teritorial;
e) înaintează propuneri privind asigurarea respectării drepturilor şi intereselor
salariaţilor din ramură sau din teritoriu;

35
31
 f) determină oportunitatea iniţiativei legislative în probleme sociale şi probleme ale
muncii la nivel de ramură şi la nivel teritorial, elaborează propuneri spre a fi prezentate
Guvernului, altor autorităţi abilitate cu o astfel de iniţiativă, conform legislaţiei în
vigoare;
g) participă, prin reprezentanţi, la conferinţe, seminare, şedinţe, mese rotunde şi
organizează astfel de acţiuni în probleme ce ţin de competenţa lor;
h) adoptă planurile proprii de lucru;
i) aprobă regulamentele proprii;
j) îndeplinesc alte atribuţii în limitele competenţei lor şi în condiţiile legii.

Articolul 23. Drepturile comisiilor de ramură şi ale comisiilor teritoriale

Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale au următoarele drepturi:
a) să coordoneze cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu
autorităţile administraţiei publice locale, cu patronatele şi sindicatele din ramuri şi
teritorii iniţiativele proprii ce vizează domeniul muncii, relaţiile social-economice,
promovarea parteneriatului social la nivel de ramură şi la nivel teritorial;
b) să coordoneze elaborarea şi realizarea convenţiilor colective la nivel de ramură şi
la nivel teritorial;
c) să adopte decizii cu caracter de recomandare în chestiunile ce ţin de competenţa
lor, decizii pe care organele centrale de specialitate ale administraţiei publice,
autorităţile administraţiei publice locale, patronatele şi sindicatele de ramură sau cele
teritoriale urmează să le examineze în mod obligatoriu şi să informeze în scris comisiile
respective despre rezultatele examinării;
d) să solicite şi să primească din partea organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi din partea
unităţilor economice informaţii, necesare îndeplinirii atribuţiilor lor;
e) să stabilească relaţii cu structuri şi organisme internaţionale în domeniul relaţiilor
de muncă şi al parteneriatului social.

Articolul 24. Preşedinţii comisiilor de ramură şi ai comisiilor teritoriale

(1) Funcţia de preşedinte al comisiei de ramură o exercită un adjunct al
conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice sau un adjunct
al conducătorului unei alte autorităţi a administraţiei publice centrale din ramura
respectivă, iar cea de preşedinte al comisiei teritoriale, un adjunct al conducătorului
autorităţii administraţiei publice locale.
(2) Atribuţiile de preşedinte al comisiei de ramură şi de preşedinte al comisiei
teritoriale se stabilesc în regulamentul comisiei respective.
(3) Preşedintele comisiei de ramură şi preşedintele comisiei teritoriale reprezintă
comisia în relaţiile cu terţii, în limitele competenţei, fiind responsabili de chestiunile
aferente domeniului de activitate al comisiei.

Articolul 25. Secretarii comisiilor de ramură şi ai comisiilor teritoriale

(1) Funcţia de secretar al comisiei de ramură şi cea de secretar al comisiei teritoriale
se instituie în cadrul organului central de specialitate al administraţiei publice şi,
respectiv, al autorităţii administraţiei publice locale pentru asigurarea funcţionării
comisiei.
(2) Secretarul comisiei de ramură şi secretarul comisiei teritoriale se desemnează de

36
32
conducătorul organului central de specialitate al administraţiei publice şi, respectiv, de
conducătorul autorităţii administraţiei publice locale.
(3) Funcţia de secretar al comisiei de ramură şi cea de secretar al comisiei teritoriale
sînt incompatibile cu funcţia de membru sau de membru supleant al comisiei.
(4) Atribuţiile de secretar al comisiei de ramură şi cele de secretar al comisiei
teritoriale se stabilesc în regulamentul comisiei respective.

Articolul 26. Consiliile de specialitate ale comisiei de ramură şi cele ale comisiei
teritoriale
(1) Pentru desfăşurarea activităţii comisiei de ramură, a comisiei teritoriale, în cadrul
lor pot fi create consilii de specialitate (permanente sau temporare).
(2) Numărul consiliilor de specialitate, denumirea, statutul şi modul lor de
funcţionare se stabilesc în regulamentul comisiei de ramură şi în cel al comisiei
teritoriale.
(3) Componenţa numerică şi nominală a fiecărui consiliu de specialitate se stabileşte
în şedinţa comisiei de ramură şi, respectiv, în şedinţa comisiei teritoriale.

Articolul 27. Organizarea activităţii comisiei de ramură şi a comisiei teritoriale

(1) Comisia de ramură şi comisia teritorială îşi desfăşoară activitatea în formă de
şedinţe publice.
(2) Comisia de ramură şi comisia teritorială se convoacă în şedinţă ori de cîte ori este
nevoie, conform planului de lucru, dar nu mai rar decît o dată la 2 luni.
(3) Decizia de convocare în şedinţă a comisiei de ramură şi a comisiei
teritoriale aparţine preşedintelui fiecăreia.
(4) Pentru validitatea deliberărilor şedinţei comisiei de ramură şi ale şedinţei
comisiei teritoriale este necesară prezenţa a cel puţin 2/3 din membri şi reprezentarea
fiecărei părţi de către cel puţin 3 membri.
(5) Comisia de ramură şi comisia teritorială adoptă hotărîri, în limitele competenţei,
de regulă prin consensul părţilor lor.
(6) În cazul în care nu s-a ajuns la un consens, hotărîrile privind chestiunile
examinate se adoptă cu 3/4 din voturile membrilor comisiei prezenţi la şedinţă.
(7) Membrii comisiei de ramură şi cei ai comisiei teritoriale care nu sînt de acord cu
hotărîrea adoptată au dreptul la opinie separată, consemnată în procesul-verbal al
şedinţei.
(8) Hotărîrile comisiei de ramură şi cele ale comisiei teritoriale se expediază
partenerilor sociali şi autorităţilor interesate în decursul a 3 zile din data adoptării.
(9) Procesul-verbal al şedinţei comisiei de ramură şi cel al şedinţei comisiei
teritoriale se întocmesc de secretarul comisiei, se certifică de acesta şi de preşedintele
comisiei şi se expediază partenerilor sociali.
(10) Alte prevederi ce ţin de organizarea activităţii comisiei de ramură şi a comisiei
teritoriale pot fi stabilite în regulamentele lor.

Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE

Articolul 28
Asigurarea financiară şi tehnico-materială a activităţii Comisiei naţionale se efectuează

37
33
de la bugetul de stat, iar a activităţii comisiilor de ramură şi comisiilor teritoriale, de la
bugetele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi, respectiv, ale
autorităţilor administraţiei publice locale.
Articolul 29
Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în
concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
va adopta actele normative necesare executării prevederilor prezentei legi;
va întreprinde alte măsuri necesare punerii în aplicare a prezentei legi, studierii şi
aplicării prevederilor ei de către subiectele de drept.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.245-XVI. Chişinău, 21 iulie 2006.

38
34
LEGEA ASIGURĂRII PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE
nr. 756 din 24.12.1999

Publicat : 23.03.2000 în Monitorul Oficial Nr. 31-33 art Nr : 192

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat.

Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi
specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de
riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca
urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale.
(2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul
public de asigurări sociale obligatorii.
(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate
un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru:
a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul
asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate, pe
principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări
sociale obligatorii.
(5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări
Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia.

Articolul 3. Persoanele asigurate

În conformitate cu prezenta lege, în mod obligatoriu, sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi
boli profesionale şi se denumesc asiguraţi:
a) cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe
teritoriul Republicii Moldova, în bază de contract individual de muncă, încheiat cu un
angajator din Republica Moldova;
b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate, în baza dispoziţiei
legale a unui angajator din Republica Moldova;
c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice,
pe durata mandatului, ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale
persoanelor prevăzute la lit.a).

Articolul 4. Raporturi de asigurare

(1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Angajatori sînt denumite
persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată.
(2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă
şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.

3935
Articolul 5. Încheierea asigurării
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa
Naţională de Asigurări Sociale.

Articolul 6. Calitatea de asigurat

(1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata
acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.
(2) În cazul bolii profesionale, calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de
asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte, cu acte medicale eliberate în mod legal, că boala a fost
cauzată de factori de risc specifici locului de muncă.

Articolul 7. Cazul asigurat

Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Articolul 8. Obiectivele asigurării

(1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective:
a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;
c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani, în condiţiile prezentei legi.
(2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor
prevăzute în prezentul articol, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor
informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.

Capitolul II
PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE

Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare

(1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:
a) prestaţii pentru reabilitare medicală;
b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;
c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;
d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;
f) indemnizaţie de invaliditate;
g) indemnizaţie de deces.
(2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă
de indemnizaţii.

Articolul 10. Prestaţii pentru reabilitare medicală

(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate
prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:
a) tratament ambulatoriu;
b) analize medicale şi medicamente;
c) asistenţă medicală de urgenţă;
d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;
e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;
f) servicii de fizioterapie.
(2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul
tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat
suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare.

40
36
 [Art. 10 al.(2) modificat prin L330-XV din 07.10.04, MO193-198/29.10.04 art.880]
(3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de
muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului,
au dreptul la:
a) îngrijire specială;
b) tratament sanatorial;
c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a
cheltuielilor însoţitorului;
d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
e) proteze, orteze, aparate ortopedice şi încălţăminte ortopedică specială;
f) mijloace auxiliare (scaun cu rotile, cărucior etc.). Acest drept se referă şi la acoperirea
cheltuielilor pentru repararea lor.
(4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor
deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de
către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă

(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de
recuperare.
(2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi
prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de
Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.
(3) Programele individuale de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului
de comun acord cu asiguratul.
(4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.
(5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi
cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.
(6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea
diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.
(7) În cadrul programului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte,
după caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.
(8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, în primul rînd, posibilitatea reintegrării
profesionale, iar dacă acest lucru nu este posibil - creşterea gradului de autoservire.

Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă

Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de
muncă le stabileşte asigurătorul.

Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională

(1) Prestaţiilepentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea
asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform
calificării.
(2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:
a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.
(3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă
lunar şi constituie 70 % din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în
care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.
(4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor
de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de

4137
muncă sau de pensie de invaliditate, acordate potrivit legislaţiei.
(5) Indemnizaţia se acordă doar cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu
privire la:
a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) programul de instruire.

Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

(1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală
profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă constituie 100 % din
salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a
produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(3) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru zilele lucrătoare din
primele 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă,
de către angajator, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi - de către structurile teritoriale ale
Casei Naţionale de Asigurări Sociale, din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale.
(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la
180 de zile, în intervalul de un an, şi se calculează din prima zi de concediu medical.
(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a
asiguratului, medicul curant din instituţia medicală, stabilită conform prevederilor art.12 din
prezenta lege, poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de
zile, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
(6) Medicul expert al asigurătorului decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru
continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de
muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de invaliditate.
(7) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau
boli profesionale, se acordă pe baza certificatului medical, eliberat conform legislaţiei, şi
documentelor de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii
profesionale, întocmite de autorităţile competente.
(8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de invaliditate pînă la expirarea
termenului de 180 de zile, indemnizaţia se va acorda pînă la data în care s-a emis decizia cu
privire la încadrarea într-un grad de invaliditate.

Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă

(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care,
fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli
profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6
luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată
îmbolnăvirea profesională.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa
dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care
s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul lunar
asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.
(3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza
actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.

Articolul 16. Indemnizaţia de invaliditate

(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au
pierdut, total sau cu cel puţin 25%, capacitatea de muncă au dreptul la o indemnizaţie de

4238
invaliditate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de invaliditate
din sistemul public de asigurări sociale.
[Art. 16 al.(1) modificat prin L645/16.11.2001, MO155/20.12.2001 art.1236]
(2) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate diferă în îfuncţie de gradul de invaliditate al
asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.
(3) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradele I sau II de
invaliditate se determină ca diferenţa dintre 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului
pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost
constatată îmbolnăvirea profesională şi cuantumul pensiei de invaliditate a acestuia stabilit prin
sistemul public de asigurări sociale.
(4) Salariul mediu lunar asigurat realizat pînă la 1 ianuarie 1999 se determină prin înmulţirea
coeficientului individual al asiguratului la salariul mediu pe ţară pentru anul precedent anului
stabilirii indemnizaţiei de invaliditate. Coeficientul individual al asiguratului reprezintă raportul
dintre salariul mediu lunar pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul
de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul mediu pe ţară pentru
acceaşi perioadă.
(5) Cuantumul demnizaţiei de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradul III de invaliditate
se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de
reducere a capacităţii de muncă.
(6) Încadrarea în alt grad de invaliditate condiţionează modificarea cuantumului indemnizaţiei
de invaliditate în corespundere cu gradul actual de invaliditate, iar reluarea gradului de
invaliditate condiţionează revenirea la cuantumul indemnizaţiei de invaliditate stabilit anterior
pentru gradul respectiv.
(7) Indemnizaţia de invaliditate se indexează anual la 1 aprilie. Coeficientul de indexare
constituie media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi creşterea anuală a
salariului mediu pe ţară pentru anul precedent, determinate în modul stabilit de Guvern.
(8) Gradul de reducere a capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie
asiguratului încadrat în gradul III de invaliditate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.
(9) Beneficiarul indemnizaţiei de invaliditate la care se presupune că există potenţial
recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul
expert al asigurătorului.
(10) Nerespectarea programului individual de recuperare,din motive nejustificate, atrage
suspendarea plăţii indemnizaţiei de invaliditate.
(11) Pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate, medicul expert al asigurătorului,
în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei, propunerea
privitor la:
a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă; sau
b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă.
(12) Atunci cînd se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului
de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea
gradului de invaliditate.
(13) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că
sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale,
asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.
[Art.16 modificat prin L330-XV din 07.10.04, MO193-198/29.10.04 art.880]

Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de invaliditate

(1) Indemnizaţia de invaliditate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.
(2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de invaliditate şi decizia de pensionare,
emise conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.
(3) În termen de pînă la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul

4339
de acordare a indemnizaţiei de invaliditate, care trebuie să cuprindă:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a
îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) decizia de încadrare în gradul de invaliditate;
c) decizia de pensionare;
d) declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele
6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost
constatată îmbolnăvirea profesională;
e) propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii
de muncă, pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate;
f) cuantumul indemnizaţiei de invaliditate la care are dreptul asiguratul.
(4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei
de invaliditate.
(5) Acordarea indemnizaţiei de invaliditate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei
de invaliditate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile
de la data depunerii cererii.
(6) Decizia de acordare a indemnizaţiei de invaliditate sau de respingere a cererii de acordare a
indemnizaţiei de invaliditate se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la
data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se
respinge cererea.

Articolul 18. Indemnizaţia de deces

(1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:
a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:
- au vîrsta de pînă la 18 ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani,
dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior,
cursuri de zi;
- sînt încadraţi într-un grad de invaliditate, indiferent de vîrstă;
[Art.18 al.(1), lit.a) modificată prin LP311-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.79]
b) soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:
- este încadrat într-un grad de invaliditate;
- a atins vîrsta de pensionare;
c) soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul
decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani.
(2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi
categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:
a) pentru copiii în vîrstă de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de
ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi
superior, cursuri de zi, sau pentru copiii invalizi, indiferent de vîrstă:
[Art.18 al.(2), lit.a) modificată prin LP311-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.79]
- echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată
îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul
premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;
- echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată
îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru
anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;
- echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat
pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost

4440
constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie
pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi
copii;
b) pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de
invaliditate sau a atins vîrsta de pensionare - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a
salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a
produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de
3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul
asigurat;
c) pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul
decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani -
echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost
constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie
pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.
(3) Persoana care se regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al
prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.
(4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii
lunare pe economie.
(5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita
prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se
reduce proporţional.
(6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.

Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces

(1) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se
anexează:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale,
întocmite de autorităţile competente;
b) adeverinţa de deces a asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;
c) alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.
(2) Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de
deces se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data
depunerii cererii.
(3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare
a indemnizaţiei de deces se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la
data emiterii ei.

Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei
de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de
asigurări
(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de
invaliditate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor în drept şi suportarea cheltuielilor pentru
prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări
Sociale din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Plata indemnizaţiei de deces se face în termen de pînă la 15 zile din momentul comunicării
deciziei de acordare a indemnizaţiei.
(3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de invaliditate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor
pentru prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări
Sociale.

4541
 Capitolul III
PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE

Articolul 21. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor

(1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă
conform legislaţiei.
(2) Angajatorii au obligaţia:
a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi
a bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;
b) să asigure informarea angajaţilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi aplicarea
măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la
locurile de muncă.
(3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.
(5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor
măsuri de prevenire, fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor.

Articolul 22. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a

bolilor profesionale
Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze, prin majorarea sau reducerea
contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale, activitatea de prevenire a accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale, în scopul:
a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate;
b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;
c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat.

Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale

Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în
modul stabilit de Guvern.
[Art. 23 modificat prin L645/16.11.2001, MO155/20.12.2001 art.1236]
[Capitolul IV exclus prin L330-XV din 07.10.04, MO193-198/29.10.04 art.880]

Capitolul IV
CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT OBLIGATORII

[Denum. cap.IV modificat prin L330-XV din 07.10.04, MO193-198/29.10.04 art.880]

Articolul 24. Contribuabilii
Conform prezentei legi, contribuabilii sînt angajatorii.

Articolul 25. Contribuţia de asigurare

(1) Cuantumul contribuţiei de asigurare se stabileşte anual, prin Legea bugetului asigurărilor
sociale de stat, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
(2) Cuantumul contribuţiei de asigurare se determină diferenţiat, în funcţie de condiţiile de
muncă (normale, deosebite sau speciale) ale asiguraţilor.
(3) Valoarea majorării sau a reducerii contribuţiei de asigurare depinde de:
a) numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale - pe perioadă de referinţă;
b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) volumul cheltuielilor pentru prestaţiile şi indemnizaţiile de asigurare.

4642
Articolul 26. Calculul şi plata contribuţiei de asigurare
(1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurare se fac lunar de către angajator. Baza de calcul
pentru contribuţie o constituie fondul total de salarii lunare ale asiguraţilor.
(2) Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare sînt cele prevăzute de legislaţie.

Articolul 27. Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare

Colectarea, evidenţa şi controlul plăţii contribuţiilor de asigurare se exercită în modul stabilit de
legislaţie.

Capitolul V
MIJLOACELE FONDULUI DE ASIGURARE PENTRU
ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

Articolul 28. Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituie
mijloace băneşti acumulate din contribuţiile de asigurări sociale de stat în cuantumul stabilit
prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, sînt parte componentă a acestui buget,
cuprind veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii financiare a fondului.
(2) Mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se
păstrează la un subcont al Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Articolul 29. Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Veniturile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie
din:
a) contribuţiile angajatorilor;
b) dobînzi, majorări de întîrziere a plăţii contribuţiilor de asigurare.

Articolul 30. Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
(1) Cheltuielile Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se
constituie din:
a) cheltuieli necesare pentru acoperirea contravalorii prestaţiilor şi plata indemnizaţiilor de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
b) cheltuieli de organizare şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale;
c) cheltuieli pentru achitarea contravalorii programelor şi proiectelor de interes naţional de
prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
(2) Casa Naţională de Asigurări Sociale asigură transparenţa cheltuielilor Fondului de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Articolul 31. Excedentele anuale şi deficitul mijloacelor Fondului de asigurare pentru accidente
de muncă şi boli profesionale
(1) Excedentele anuale ale Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
se utilizează în anul următor în modul stabilit de legislaţie.
(2) Deficitul Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se acoperă
din:
a) disponibilităţile fondului din anii precedenţi;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat.

47
43
 Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 32. Răspunderea juridică

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.

Articolul 33. Contestarea deciziilor asigurătorului

Deciziile asigurătorului pot fi contestate în instanţele de judecată. Pînă la luarea deciziei
instanţei de judecată, executarea deciziei asigurătorului nu poate fi suspendată.
[Art. 37 în redacţia L645/16.11.2001, MO155/20.12.2001 art.1236]

Articolul 34. Despăgubirile stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi

Despăgubirile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, stabilite pînă la intrarea în
vigoare a prezentei legi, se păstrează în cuantumurile stabilite şi se plătesc de către
întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, vinovate de producerea accidentului de muncă ori de
survenirea bolii profesionale, sau de succesorii acestora, iar în lipsa lor - de către organele
teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele bugetului de stat în
conformitate cu prevederile Legii nr.625-XII din 2 iulie 1991 cu privire la protecţia muncii şi
Legii nr.278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a
pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării
obligaţiunilor de serviciu.

Articolul 35
(1) Prezenta lege intră în vigoare după 6 luni de la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în conformitate cu
prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
c) va adopta acte normative care vor asigura executarea prezentei legi.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV

Chişinău, 24 decembrie 1999.

Nr. 756-XIV.

4844
 LEGEA SALARIZĂRII
nr. 847 din 14.02.2002

Publicat : 11.04.2002 în Monitorul Oficial Nr. 50-52 art Nr : 336

NOTĂ:
În textul legii, cuvîntul „angajat” se substituie prin cuvîntul „salariat”, cu excepţia articolului 5
alineatul (3) şi a articolului 10, prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege determină principiile economice, juridice şi organizatorice ale retribuirii salariaţilor
aflaţi în relaţii de muncă, în baza contractelor individuale de muncă, cu salariaţii: persoane fizice,
întreprinderi, organizaţii şi instituţii, denumite în continuare unităţi, indiferent de tipul de
proprietate şi forma de organizare juridică, şi este orientată spre asigurarea funcţiei salariului ca
principala sursă de venit pentru satisfacerea necesităţilor vitale ale angajaţilor şi familiilor lor şi ca
formă de stimulare a muncii.
[Art.1 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următorul înţeles:
salariu - orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit angajaţilor de către angajator sau de
organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca executată
sau ce urmează a fi executată;
îndrumar tarifar de calificare - culegere de caracteristici de calificare a profesiilor sau
specialităţilor şi funcţiilor, clasificate în compartimente pe unităţi de producţie şi feluri de ocupaţii,
destinată pentru tarificarea lucrărilor şi conferirea categoriilor (claselor) de calificare muncitorilor şi
specialiştilor;
grilă de salarii - diapazon de salarii în limitele căruia se stabilesc salariile de bază concrete pentru
funcţii aparte sau grupuri funcţionale de conducători, specialişti sau funcţionari;
salariu tarifar - componenta de bază a sistemului tarifar ce determină mărimea salariului de bază al
salariatului pe unitate de timp (oră, zi);
[Art.2 noţiunea modificată prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
[Art.2 noţiunea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
salariul funcţiei - mărimea lunară a salariului de bază stabilită pentru conducători, specialişti şi
funcţionari în dependenţă de funcţia deţinută, calificarea şi specificul ramurii;
reţea tarifară – totalitatea categoriilor de calificare (de salarizare) şi a coeficienţilor tarifari (grilelor
de salarii) corespunzători, prin intermediul cărora se stabilesc salariile de bază ale salariaţilor;
[Art.2 noţiunea în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
categorie de salarizare - element al reţelei tarifare unice de salarizare a angajaţilor din sectorul
bugetar, în baza căruia se determină grila de salarii, stabilită pentru angajaţi în funcţie de
diferenţierea lor conform criteriilor aplicate în domeniile respective de activitate;
categorie de calificare - element al reţelei tarifare ce caracterizează nivelul de calificare al
muncitorului. Nivelul inferior de calificare se tarifică cu categoria I;

49
45
 [Art.2 noţiunea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
coeficienţi tarifari - elemente ale reţelei tarifare care indică de cîte ori salariul tarifar pentru
categoria II şi cele următoare ale reţelei tarifare este mai mare decît salariul tarifar pentru categoria I
de calificare, al cărui coeficient tarifar întotdeauna este egal cu 1,0;
sector real - totalitatea unităţilor cu autonomie financiară, inclusiv a celor care beneficiază de
dotaţii bugetare, indiferent de subordonarea ramurală, tipul de proprietate şi forma de organizare
juridică;
sector bugetar - totalitatea unităţilor finanţate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi din mijloace speciale, indiferent de subordonarea
ramurală.
[Art.2 noţiunea modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real – valoarea minimă obligatorie a
retribuţiei muncii garantată de către stat pentru munca prestată de salariaţi în sectorul real;
rata de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional – raportul procentual dintre rata de
creştere a valorii adăugate brute şi rata de creştere a numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul
precedent perioadei de referinţă;
salariat – persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite
specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului
individual de muncă.
[Art.2 noţiuni introduse prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 3. Condiţii, forme şi sisteme de salarizare

(1) Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de
cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile profesionale ale
salariatului, rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii.
[Art.3 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu lunar fix sau în acord atît în sistemul
tarifar, cît şi în sistemele netarifare de salarizare.
[Art.3 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
[Art.3 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(3) În funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real
aplică, pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare.
[Art.3 al.(3) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(4) Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după
consultarea reprezentanţilor salariaţilor.
[Art.3 al.(4) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 31. Sistemul tarifar de salarizare

(1) Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină diferenţierea
salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă, şi include reţelele tarifare,
salariile tarifare, coeficienţii tarifari, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare de
calificare.
(2) În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural – în convenţia
colectivă şi la nivel de unitate – în contractul colectiv de muncă.
(3) În sectorul bugetar se aplică Reţeaua tarifară unică, stabilită prin lege, care include categoriile
de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de salarizare şi grilele de salarii ale funcţiei pentru
fiecare categorie de salarizare.
(4) Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru muncitori sau
pentru toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari administrativi, specialişti şi personal cu
funcţii de conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor criterii.

50
46
 Articolul 32. Sisteme netarifare de salarizare
(1) Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în
dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.
(2) Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale salariatului se
stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor. Aprecierea
performanţelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către angajator.
(3) Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de
unitate.
(4) Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de
salarizare se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte
cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.
[Art.31-32 introduse prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 4. Structura salariului

(1) În sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul
funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi
compensare.
[Art.4 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei
pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de
muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului,
calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexităţii lor.
(3) Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru
muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi
sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate
cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie - şi
luîndu-se în considerare vechimea în muncă.
(4) Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii
anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte
plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

Articolul 5. Sursele de plată a salariului

(1) Sursa de plată a salariului pentru angajaţii din sectorul real o constituie o parte din venitul
obţinut din activitatea economică a unităţii.
(2) Pentru angajaţii din sectorul bugetar sursele de plată a salariului sînt mijloacele aprobate
acestora în bugetul din care se întreţin, precum şi, după caz, mijloacele speciale constituite în
conformitate cu legislaţia.
[Art.5 al.(2) modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
(3) Organizaţiile obşteşti, patronatele, asociaţiile de cetăţeni salarizează persoanele angajate din
mijloacele băneşti constituite în conformitate cu prevederile statutelor lor.

Articolul 6. Legislaţia în domeniul salarizării

(1) Legislaţia în domeniul salarizării se bazează pe Constituţia Republicii Moldova şi include Codul
muncii, prezenta lege şi celelalte acte normative care reglementează salarizarea.
(2) În cazul în care legislaţia în domeniul salarizării contravine actelor juridice internaţionale la care
Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările internaţionale.

Articolul 7. Baza normativă a organizării salarizării

Organizarea salarizării se efectuează în baza:
a) legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi
dispoziţiilor Guvernului, precum şi altor acte normative privind salarizarea;

51
47
b) convenţiei colective la nivel naţional;
[Art.7 lit.b) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
c) convenţiei colective la nivel ramural;
[Art.7 lit.c) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
[Art.7 lit.d) exclusă prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
e) contractului colectiv de muncă la nivel de unitate;
f) contractului individual de muncă.

Articolul 8. Subiecţii organizării salarizării

Subiecţi ai organizării salarizării sînt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi reprezentanţii lor;
b) angajatorii, patronatele;
c) sindicatele, asociaţiile sindicale sau organele lor reprezentative;
d) salariaţii.
[Art.9 exclus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 10. Aplicarea prevederilor prezentei legi

Prevederile prezentei legi se aplică:
a) persoanelor angajate domiciliate în Republica Moldova sau care au autorizaţie de a lucra în ţară;
b) cetăţenilor Republicii Moldova angajaţi ai unităţilor constituite pe teritoriul ţării, dar care
lucrează peste hotare.

Capitolul II
REGLEMENTAREA SALARIZĂRII

Articolul 11. Reglementarea de stat a salarizării

Statul reglementează retribuirea muncii salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul lor de proprietate
şi forma de organizare juridică, prin stabilirea mărimii salariului minim pe ţară, cuantumului minim
garantat al salariului în sectorul real, şi salariului tarifar pentru categoria I de salarizare a salariaţilor
din sectorul bugetar, altor norme şi garanţii de stat, prin stabilirea sistemului şi condiţiilor de
salarizare a salariaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate de la buget, prin reglarea fondurilor
de salarizare a salariaţilor din întreprinderile monopoliste.
[Art.11 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 12. Modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim şi a cuantumului minim

garantat al salariului în sectorul real
(1) Salariul minim se stabileşte şi se reexaminează în modul prevăzut de legislaţie.
(2) Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se stabileşte de Guvern după
consultarea partenerilor sociali.
(3) Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se reexaminează anual, în funcţie de
creşterea sumară anuală a indicelui preţurilor de consum şi a ratei de creştere a productivităţii
muncii la nivel naţional.
[Art.12 în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
[Art.13 exclus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 14. Salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare)

(1) În cazul aplicării sistemului tarifar de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de calificare
(de salarizare) a reţelei tarifare este componenta principală şi obligatorie şi serveşte drept bază
pentru stabilirea, în contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, a salariilor
tarifare şi salariilor funcţiei concrete.
[Art.14 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare), ca normativ ce determină

52
48
nivelul retribuirii muncii salariaţilor pentru o perioadă concretă de timp, se stabileşte:
a) în sectorul bugetar – prin lege, în mărime egală sau care depăşeşte cuantumul salariului minim
pe ţară;
b) în anumite ramuri ale sectorului real – prin negociere, în convenţiile colective la nivel ramural,
iar pentru salariaţii din unităţile cu autonomie financiară din ramurile respective – prin negociere, în
contractul colectiv de muncă al unităţii, în mărime nu mai mică decît cuantumul stabilit de
convenţia colectivă la nivel ramural.
[Art.14 al.(2), lit.b) modificată prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(3) Părţile semnatare ale convenţiei colective la nivel ramural se învestesc cu dreptul de a dispune
aplicarea cuantumului salariului tarifar pentru categoria I de calificare fixat în convenţie pentru toţi
salariaţii şi angajatorii din ramură care aplică sistemul tarifar sau doar pentru salariaţii şi angajatorii
care au împuternicit aceste părţi să încheie convenţia respectivă.
(4) Salariul tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de ramură sau de unitate se
reexaminează în funcţie de condiţiile economice concrete ale ramurii sau în funcţie de posibilităţile
financiare ale unităţii. Totodată, cuantumul lunar total al salariului unui angajat, calculat în baza
sistemului tarifar de salarizare, nu poate fi mai mic decît cuantumul minim garantat al salariului în
sectorul real, stabilit de Guvern.
[Art.14 al.(4) în redacţia LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
[Art.14 al.(2)-(4) în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 15. Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile

(1) Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc în mărime
unică pentru salariaţii de orice calificare, care muncesc în condiţii egale în unitatea respectivă.
(2) Mărimea concretă a sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se
stabileşte în funcţie de greutate şi nocivitate, în limitele negociate de partenerii sociali şi aprobate
prin convenţia colectivă la nivel naţional şi ramural, dar nu mai mică de 25% din salariul minim pe
ţară pentru lucrări în condiţii grele şi nocive şi nu mai mică de 50% din salariul minim pe ţară
pentru lucrări în condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive.
[Art.15 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
[Art.15 al.(2) în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(3) Sporurile de compensare se plătesc pentru durata reală a muncii prestate în condiţii
nefavorabile.
[Art.15 al.(3) în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 16. Alte norme şi garanţii de salarizare

(1) Normele specifice de salarizare (pentru munca peste orele de program; în zilele de odihnă şi de
sărbătoare; în timp de noapte; pentru timpul de staţionare nu din vina salariatului; în caz de
producere a rebutului nu din vina salariatului; a salariaţilor sub 18 ani cu o durată redusă a muncii
zilnice etc.) şi garanţiile pentru salariaţi (plata concediilor anuale; pentru timpul îndeplinirii
îndatoririlor de stat sau obşteşti; pentru salariaţii trimişi să-şi ridice calificarea sau pentru examen
medical; în cazul transferării la o altă muncă din necesităţi de producţie; în cazul transferării la o
muncă mai uşoară a femeilor gravide şi a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani; în cazul
instruirii de producţie, reciclării şi însuşirii altei profesii; pentru donatori etc.), precum şi alte
norme, garanţii şi compensaţii pentru salariaţi se stabilesc de Codul muncii şi de alte acte
normative.
(2) Normele specifice şi garanţiile de salarizare, prevăzute la alin.(1) al prezentului articol şi în
Codul muncii, reprezintă garanţii minime stabilite de stat. Mărimile concrete ale normelor şi
garanţiilor prevăzute la prezentul articol vor fi stabilite prin negocieri şi legalizate în contractele
colective de muncă.
[Art.16 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

53
49
Articolul 17. Reglementarea salarizării prin intermediul parteneriatului şi dialogului social
Reglementarea salarizării prin intermediul parteneriatului şi dialogului social include aplicarea
convenţiilor colective la nivel naţional şi ramural, a contractului colectiv la nivel de unitate şi
delimitarea problemelor în domeniul salarizării care se soluţionează prin convenţia colectivă
respectivă şi contractul colectiv de muncă.
[Art.17 în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 18. Indexarea salariului

Indexarea salariului se face conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
[Art.18 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Capitolul III
MODUL DE STABILIRE A SALARIILOR

[Denumirea capitolului III modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 19. Condiţiile de salarizare
Condiţiile principale de organizare a salarizării, inclusiv cerinţele tarifare în conformitate cu
profesia, funcţia şi gradul de calificare, modul de tarificare a salariaţilor, criteriile şi normele de
evaluare a performanţelor individuale şi/sau colective, normele de muncă, se stabilesc la încheierea
contractelor colective sau individuale de muncă.
[Art.19 în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 20. Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile cu autonomie financiară

[Art.20 denumirea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor în unităţile cu autonomie
financiară se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajatori (persoane
juridice sau fizice) şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale
angajatorilor, şi se fixează în contractele colective de muncă, iar în cazul în care aceste contracte
lipsesc - în contractele individuale de muncă.
[Art.20 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Reducerea salariilor prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă, poate fi cerută
de părţile contractante numai după expirarea termenului de valabilitate a contractului colectiv de
muncă, dar nu mai înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor.
[Art.20 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 21. Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile cu autonomie financiară care beneficiază
de dotaţii bugetare
[Art.21 denumirea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile cu autonomie financiară care beneficiază de dotaţii
bugetare se efectuează în conformitate cu art.20, dar în limitele sumelor dotaţiilor şi ale veniturilor
proprii, determinate pentru unităţile menţionate în modul stabilit şi ţinîndu-se cont de condiţiile
stabilite de Guvern.
[Art.21 alineat modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 22. Salarizarea conducătorilor unităţilor cu autonomie financiară

Salariile de bază, modul şi condiţiile de salarizare a conducătorilor unităţilor cu autonomie
financiară, cu excepţia celor specificaţi la art.23, se stabilesc de organele abilitate să numească
aceste persoane şi se fixează în contractul încheiat între părţi.

Articolul 23. Salarizarea conducătorilor întreprinderilor de stat, ai întreprinderilor cu capital

majoritar de stat şi ai întreprinderilor monopoliste
[Art.23 denumirea în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

54
50
(1) Salariile de bază şi alte drepturi salariale pentru administratorii întreprinderilor de stat,
conducătorii întreprinderilor cu capital majoritar de stat şi ai întreprinderilor monopoliste indicate
de Guvern se stabilesc în contractele de management, încheiate între fondatorul întreprinderii de stat
sau consiliul societăţii pe acţiuni şi conducătorii respectivi, în modul şi în condiţiile stabilite prin
hotărîre a Guvernului.
[Art.23 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Cuantumul lunar total al salariului conducătorilor unităţilor menţionate la alin. (1) poate varia de
la mărimea întreită la mărimea încincită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă în
perioada de la începutul anului pînă la luna gestionară, în dependenţă de rezultatele economico-
financiare anuale pozitive.
[Art.23 al.(2) în redacţia LP284 din 13.12.12, MO22-25/01.02.13 art.80]
(3) În cuantumul lunar total al salariului conducătorilor, limitat în condiţiile alin.(2), nu se includ
plăţile cu caracter unic stabilite de Guvern.
[Art.23 al.(3) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(4) Mărimea premiului anual şi mărimea altor plăţi anuale pentru conducătorii unităţilor
menţionate la alin. (1) nu pot depăşi în sumă mărimea a şase salarii de funcţie lunare pe an, în
dependenţă de rezultatele economico- financiare anuale pozitive.
[Art.23 al.(4) introdus prin LP284 din 13.12.12, MO22-25/01.02.13 art.80]
Articolul 24. Salarizarea membrilor organelor de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale
societăţilor pe acţiuni
(1) Membrilor organelor de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe acţiuni
(consiliul de administraţie; consiliul societăţii) li se stabilesc indemnizaţii lunare în mărime de pînă
la trei salarii minime pe ţară, determinate în condiţiile Legii nr.1432-XIV din 28 decembrie 2000
privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim.
[Art.24 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Indemnizaţiile lunare se stabilesc din contul mijloacelor unităţilor economice respective şi se
anulează în cazul cînd membrii consiliilor se eschivează de la îndeplinirea funcţiilor.
[Art.24 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 25. Retribuirea muncii salariaţilor din sectorul bugetar

[Art.25 denumirea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Sistemul şi condiţiile generale de retribuire a muncii salariaţilor din sectorul bugetar se stabilesc
prin lege.
[Art.25 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Condiţiile salarizării, mărimile sporurilor şi adaosurilor, altor plăţi, în funcţie de condiţiile
specifice şi complexitatea activităţii unor ramuri şi grupuri profesionale din sectorul bugetar, se
stabilesc de Guvern, după consultarea sindicatelor, la propunerea Ministerului Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei şi Ministerului Finanţelor.
[Art.25 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
[Art.25 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 26. Salarizarea cumularzilor

(1) Salarizarea cumularzilor se efectuează pentru munca reală sau timpul efectiv lucrat.
(2) Stabilirea mărimii salariului tarifar sau salariului funcţiei pentru cumularzi, precum şi premierea
lor, plata sporurilor, adaosurilor şi celorlalte recompense prevăzute de condiţiile de salarizare se
efectuează în modul prevăzut în contractul colectiv sau individual de muncă.
[Art.26 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(3) Alte norme ce reglementează munca prin cumul se stabilesc în conformitate cu legislaţia în
vigoare.

55
51
 Capitolul XIV
DREPTURILE SALARIAŢILOR ÎN DOMENIUL
SALARIZĂRII ŞI PROTECŢIA LOR

Articolul 27. Dreptul salariatului la retribuirea muncii

[Art.27 denumirea în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Salariatul are dreptul la retribuirea muncii sale în conformitate cu legislaţia în domeniul
salarizării şi cu contractul colectiv de muncă, în baza contractului individual de muncă.
(2) La încheierea contractului individual de muncă, angajatorul este obligat să informeze salariatul
despre condiţiile salarizării (mărimea salariului, forma salarizării, modul de calculare, periodicitatea
şi locul achitării salariului, reţineri).
(3) La stabilirea salariului nu se admite discriminarea pe motive de vîrstă, sex, apartenenţă de rasă şi
naţională, convingeri politice, confesiune şi stare materială.

Articolul 28. Garanţiile realizării drepturilor la salarizare

(1) Unităţile efectuează plata salariilor către salariaţi în mod prioritar faţă de alte plăţi, virînd
concomitent cotele de asigurare socială de stat obligatorie.
(2) Subiecţii organizării salarizării nu au dreptul să adopte în mod unilateral hotărîri în probleme de
salarizare, care înrăutăţesc condiţiile stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncă.

Articolul 29. Formele de plată a salariului

(1) Salariul se plăteşte în moneda naţională a Republicii Moldova.
[Art.29 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Se permite plata salariului prin cecuri de numerar sau mandate poştale. Modul de plată a
salariului prin cecuri de numerar sau mandate poştale se stabileşte de Guvern, de comun acord cu
Banca Naţională a Moldovei.
(3) Se interzice plata salariului în natură, inclusiv în formă de băuturi spirtoase, produse de tutun
sau substanţe narcotice.

Articolul 30. Termenele, periodicitatea şi locul de plată a salariului

(1) Salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de către acesta,
în baza unei procuri autentificate la locul lui de muncă, în zilele de lucru stabilite în contractul
colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, dar:
a) nu mai rar decît de două ori pe lună pentru salariaţii remuneraţi pe unitate de timp sau în acord;
[Art.30 al.(1), lit.b) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
b) nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi în baza salariilor lunare ale funcţiei.
[Art.30 al.(1), lit.b) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) În fiecare caz în parte, angajatorul este obligat să informeze în scris salariatul despre suma totală
a salariului, reţinerile efectuate, indicînd mărimea şi cauzele reţinerilor, suma ce i se cuvine să o
primească, precum şi să asigure înscrierile respective în registrele contabile.
(3) Cu acordul în scris al salariatului, plata salariului poate fi efectuată prin instituţii bancare sau
prin transfer poştal pe contul (adresa) indicat de salariat, cu achitarea obligatorie a acestor servicii
pe cheltuiala angajatorului.
(4) În cazul decesului salariatului, salariul şi alte plăţi ce i se cuvin se plătesc soţului, copiilor sau
părinţilor lui, iar în lipsa acestora - celorlalţi moştenitori, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 31. Interzicerea limitării salariatului în dispunerea liberă de mijloacele cîştigate şi a

reţinerilor din salariu
(1) Se interzice a limita salariatul în dispunerea liberă de mijloacele proprii cîştigate de el, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
(2) Se interzic reţineri din mijloacele cîştigate de salariat în favoarea angajatorului sau altor

56
52
persoane juridice şi fizice, precum şi orice alte reţineri neprevăzute de legislaţie.
(3) Impunerea fiscală a salariului se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 32. Salariul mediu şi modul lui de calculare

(1) Salariul mediu se garantează salariaţilor, în cazurile prevăzute de legislaţie, de contractele
colective de muncă şi de contractele individuale de muncă.
(2) Salariul mediu al salariatului include toate formele de salarizare la care, conform legislaţiei în
vigoare, se prevăd cote de asigurare socială de stat obligatorie, cu excepţia plăţilor cu caracter unic.
[Art.32 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(3) Modul de calculare a salariului mediu al salariatului se stabileşte prin hotărîre a Guvernului.
(4) În cazul sustragerii salariatului de la munca de bază în condiţii neprevăzute de legislaţie,
unitatea ale cărei sarcini îndeplineşte salariatul îi plăteşte sau îi compensează acestuia salariul în
mărime de cel puţin un salariu mediu de la locul de muncă de bază.

Articolul 33. Apărarea drepturilor salariaţilor în cazul insolvabilităţii unităţii

(1) Mijloacele pentru retribuirea muncii salariaţilor sînt garantate prin venitul şi patrimoniul
angajatorului.
[Art.33 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) În cazul recunoaşterii unităţii, în modul stabilit de legislaţie, ca fiind insolvabilă, salariul se
recuperează salariatului în mod prioritar potrivit obligaţiilor faţă de acesta.
(3) În cazul insolvabilităţii unităţii, plăţile de compensare, garantate salariaţilor şi calculate
(recalculate) la data achitării lor, se vor achita în mărime nu mai mică decît cuantumul minim
garantat al salariului în sectorul real, stabilit în conformitate cu prezenta lege.
[Art.33 al.(3) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]

Articolul 34. Responsabilitatea băncilor şi a persoanelor cu funcţii de răspundere din unităţi pentru
neachitarea la timp a salariilor
(1) În cazurile în care la conturile curente şi de decontare ale unităţilor există mijloacele respective
şi documentele în vederea primirii banilor pentru plata salariilor au fost prezentate în termen, iar
băncile nu au asigurat clientela cu numerar, răspunderea pentru eliberarea cu întîrziere a
numerarului o poartă băncile, plătind o penalitate în mărime de 0,2 % din suma datorată pentru
fiecare zi de întîrziere din contul mijloacelor băncii.
(2) Persoanele cu funcţii de răspundere din bănci, autorităţi publice şi unităţi, vinovate de
neachitarea la timp a salariilor, poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 35. Compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariilor

(1) Compensarea pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de plată a
acestuia se efectuează prin indexarea obligatorie şi în mărime deplină a sumei salariului calculat
dacă reţinerea acestuia a constituit o lună calendaristică şi mai mult după expirarea lunii următoare
lunii pentru care urma să se plătească salariul.
(2) Compensarea pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează separat pentru
fiecare lună prin majorarea lui în conformitate cu coeficientul inflaţiei, care se calculează prin
împărţirea ultimului indice publicat al preţurilor de consum la momentul plăţii reale a salariului la
indicele preţurilor de consum ale lunii următoare lunii pentru care se plăteşte salariul. Indicele
preţurilor de consum se determină în calcul cumulativ de la începutul anului faţă de luna decembrie
a anului precedent anului de plată.
(3) Compensarea pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează în cazul în care
coeficientul inflaţiei în perioada de neachitare a salariului depăşeşte cota de 2%.
(4) Plata sumelor de compensare a pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează
din sursele de plată a salariului menţionate la art.5.
(5) Modul de calculare a sumei de compensare a pierderii unei părţi din salariu în legătură cu

57
53
încălcarea termenelor de plată a acestuia se stabileşte de Guvern.

Articolul 36. Soluţionarea litigiilor de muncă ce ţin de salarizare

Litigiile de muncă ce ţin de salarizare se examinează în modul stabilit de legislaţie pentru
soluţionarea litigiilor de muncă.

Articolul 37. Informaţia privind salariul salariatului

Informaţia privind salariul salariatului se prezintă numai cu acordul sau la solicitarea acestuia,
precum şi în cazurile prevăzute de legislaţie.

Articolul 38. Controlul asupra executării prezentei legi

Controlul asupra executării în unităţi a prezentei legi revine:
a) organelor de stat pentru muncă;
b) organelor de control financiar;
c) organelor ce reprezintă interesele salariaţilor şi ale angajatorilor.

Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39
Guvernul, pe parcursul anului 2002:
va prezenta Parlamentului proiectul de Lege privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în
sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor lunare pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate
publică;
va adopta actele normative ce ţin de competenţa Guvernului, necesare pentru realizarea prevederilor
prezentei legi;
va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

Articolul 40
Pînă la aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege, actele normative în vigoare se vor
aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.

Articolul 41
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea salarizării nr.1305-XII din 25 februarie
1993, cu modificările ulterioare, cu excepţia art.5 şi anexelor nr.1-4 şi nr.6.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 14 februarie 2002.

Nr. 847-XV.

58
54
 CODUL MUNCII AL REPUBLICII MOLDOVA
nr. 154 din 28.03.2003
(extras)

Articolul 5. Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate
nemijlocit de acestea
Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate
nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaţional şi din cele ale
Constituţiei Republicii Moldova, sînt următoarele:
…
d) asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă, inclusiv la condiţii de
muncă care corespund cerinţelor protecţiei şi igienei muncii, şi a dreptului la odihnă, inclusiv la
reglementarea timpului de muncă, la acordarea concediului anual de odihnă, a pauzelor de odihnă
zilnice, a zilelor de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare;
…

Articolul 9. Drepturile şi obligaţiile de bază ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul:
…
c) la un loc de muncă, în condiţiile prevăzute de standardele de stat privind organizarea,
securitatea şi sănătatea în muncă, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective;
…
(2) Salariatul este obligat:
…
e) să respecte cerinţele de protecţie şi igienă a muncii;
…

Articolul 10. Drepturile şi obligaţiile angajatorului

(2) Angajatorul este obligat:
…
e) să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare cerinţelor de protecţie şi
igienă a muncii;
…

Articolul 386. Drepturile organelor sindicale la efectuarea controlului asupra respectării legislaţiei
muncii
(1) Organele sindicale au dreptul să efectueze controlul asupra respectării de către angajatori
şi reprezentanţii lor a legislaţiei muncii şi a altor acte normative ce conţin norme ale dreptului
muncii la toate unităţile, indiferent de subordonarea departamentală sau apartenenţa ramurală.
(2) În scopul efectuării controlului asupra respectării legislaţiei muncii şi a altor acte
normative ce conţin norme ale dreptului muncii, sindicatele sau, după caz, reprezentanţii acestora
sînt în drept:
a) să constituie inspectorate proprii ale muncii, să numească împuterniciţi pentru protecţia
muncii, care activează în baza regulamentelor respective, aprobate de organele sindicale naţional-
ramurale sau naţional-interramurale;
b) să controleze respectarea actelor legislative şi a altor acte normative privind timpul de muncă
şi cel de odihnă, privind salarizarea, protecţia muncii şi alte condiţii de muncă, precum şi executarea
contractelor colective de muncă şi a convenţiilor colective;
c) să viziteze şi să inspecteze nestingherit unităţile şi subdiviziunile acestora unde activează
membrii de sindicat, pentru a determina corespunderea condiţiilor de muncă normelor de protecţie a
muncii, şi să prezinte angajatorului propuneri executorii, cu indicarea căilor posibile de eliminare a
neajunsurilor depistate;
d) să efectueze, în mod independent, expertiza condiţiilor de muncă şi a asigurării securităţii la
59
55
locurile de muncă;
e) să solicite şi să primească de la angajatori informaţiile şi actele juridice la nivel de unitate
necesare controlului;
f) să participe, în componenţa comisiilor, la cercetarea accidentelor de muncă şi a cazurilor de
contractare a bolilor profesionale şi să primească de la angajatori informaţiile privind starea
protecţiei muncii, inclusiv accidentele de muncă produse şi bolile profesionale atestate;
g) să apere drepturile şi interesele membrilor de sindicat în problemele ce ţin de protecţia muncii,
de acordarea înlesnirilor, compensaţiilor şi altor garanţii sociale în legătură cu influenţa factorilor de
producţie şi ecologici nocivi asupra salariaţilor;
h) să participe în calitate de experţi independenţi în componenţa comisiilor pentru primirea în
exploatare a obiectivelor de producţie şi a utilajului;
i) să conteste, în modul stabilit, actele normative care lezează drepturile de muncă, profesionale,
economice şi sociale ale salariaţilor, prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) La efectuarea controlului asupra respectării legislaţiei muncii şi altor acte normative ce
conţin norme ale dreptului muncii, sindicatele îşi pot realiza şi alte drepturi prevăzute de legislaţia
în vigoare.
(4) La depistarea în unităţi a nerespectării cerinţelor de protecţie a muncii, a tăinuirii
accidentelor de muncă şi a cazurilor de contractare a bolilor profesionale ori a cercetării neobiective
a acestor fapte, sindicatele sînt în drept să ceară conducătorilor acestor unităţi, autorităţilor publice
competente luarea unor măsuri urgente, inclusiv întreruperea lucrărilor şi suspendarea deciziilor
angajatorului care contravin legislaţiei cu privire la protecţia muncii, tragerea persoanelor vinovate
la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu convenţiile colective şi cu contractele
colective de muncă.
(5) Angajatorii sînt obligaţi să examineze, în termen de 7 zile lucrătoare de la data înaintării
(înregistrării), cerinţele sindicatelor şi să informeze în scris organul sindical despre rezultatele
examinării şi măsurile întreprinse pentru înlăturarea încălcărilor depistate.

Articolul 387. Garanţii pentru persoanele alese în organele sindicale şi neeliberate de la locul de
muncă de bază
(1) Persoanele alese în organele sindicale de toate nivelurile şi neeliberate de la locul de
muncă de bază nu pot fi supuse sancţiunilor disciplinare şi/sau transferate la alt lucru fără acordul
preliminar scris al organului ai cărui membri sînt.
(2) Conducătorii organizaţiilor sindicale primare neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu
pot fi supuşi sancţiunilor disciplinare fără acordul preliminar scris al organului sindical ierarhic
superior.
(3) Participanţii la adunările sindicale, la seminarele, conferinţele şi congresele convocate de
sindicate, la învăţămîntul sindical sînt eliberaţi de la locul de muncă de bază, pe durata acestora, cu
menţinerea salariului mediu.
(4) Membrilor organelor sindicale elective neeliberaţi de la locul de muncă de bază li se
acordă timp liber în orele de program pentru a-şi realiza drepturile şi a-şi îndeplini obligaţiile
sindicale, cu menţinerea salariului mediu. Durata concretă a timpului de muncă rezervat acestei
activităţi se stabileşte în contractul colectiv de muncă.
(5) Încetarea contractului individual de muncă încheiat cu persoanele alese în organele
sindicale şi cu conducătorii organelor sindicale neeliberaţi de la locul de muncă de bază se admite
cu respectarea prevederilor prezentului cod.
(6) Îndeplinirea obligaţiilor şi realizarea drepturilor lor de către persoanele indicate la
alin.(1)-(5) nu pot servi pentru angajator drept temei de concediere ori de aplicare a altor sancţiuni
ce le-ar afecta drepturile şi interesele ce decurg din raporturile de muncă.

Articolul 388. Garanţii pentru persoanele alese în organele sindicale şi eliberate de la locul de
muncă de bază
(1) Salariaţilor al căror contract individual de muncă este suspendat în legătură cu alegerea
lor în funcţii elective în organele sindicale, după expirarea mandatului li se acordă locul de muncă
60
56
anterior, iar în lipsa acestuia – un alt loc de muncă (funcţie) echivalent sau, cu acordul salariatului,
la o altă unitate.
(2) În cazul în care acordarea locului de muncă ocupat anterior sau a unui loc de muncă
echivalent este imposibilă din cauza lichidării unităţii, reorganizării ei, reducerii numărului sau a
statelor de personal, angajatorul respectiv plăteşte persoanelor indicate la alin.(1) o indemnizaţie de
eliberare din serviciu egală cu 6 salarii medii lunare.
(3) Salariaţii ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate în legătură cu
alegerea lor în organele sindicale ale unităţii beneficiază de aceleaşi drepturi şi înlesniri ca şi ceilalţi
salariaţi ai unităţii respective.
(4) Concedierea salariaţilor care au fost aleşi în organele sindicale, indiferent de faptul dacă
au fost eliberaţi sau nu de la locul de muncă de bază, nu se admite timp de 2 ani după expirarea
mandatului, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii sau de comitere de către salariaţii respectivi
a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia în vigoare prevede posibilitatea concedierii. În
asemenea cazuri, concedierea se efectuează în temeiuri generale.
(5) În contractele colective de muncă şi în convenţiile colective pot fi prevăzute şi alte
garanţii pentru persoanele indicate la alin.(1), (3) şi (4).

Articolul 389. Apărarea drepturilor şi intereselor de muncă, profesionale, economice şi sociale ale
salariaţilor de către sindicate
Activitatea sindicatelor orientată spre apărarea drepturilor şi intereselor de muncă,
profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor membri de sindicat este reglementată de prezentul
cod, de legislaţia cu privire la sindicate şi de statutele acestora.

Articolul 390. Asigurarea condiţiilor pentru activitatea organului sindical din unitate
(1) Angajatorul are obligaţia să acorde gratuit organului sindical din unitate încăperi cu tot
inventarul necesar, asigurînd condiţiile şi serviciile necesare activităţii acestuia.
(2) Angajatorul pune la dispoziţia organului sindical, potrivit contractului colectiv de
muncă, mijloace de transport, de telecomunicaţii şi informaţionale necesare îndeplinirii sarcinilor
statutare ale organului sindical respectiv.
(3) Angajatorul efectuează fără plată, în modul stabilit de contractul colectiv de muncă
şi/sau de convenţiile colective, colectarea cotizaţiilor de membru al sindicatului şi le transferă lunar
pe contul de decontare al organului sindical respectiv. Angajatorul nu este în drept să reţină
transferarea mijloacelor indicate sau să le utilizeze în alte scopuri.
(4) Retribuirea muncii conducătorului organului sindical al cărui contract individual de
muncă a fost suspendat în legătură cu alegerea în funcţia electivă se efectuează din contul
mijloacelor unităţii, mărimea salariului acestuia stabilindu-se prin negocieri şi indicîndu-se în
contractul colectiv de muncă şi/sau în convenţia colectivă.
(5) În unităţile în care este încheiat un contract colectiv de muncă şi/sau asupra cărora îşi
produc efectele convenţiile colective, angajatorul, la solicitarea salariaţilor care nu sînt membri de
sindicat, reţine din salariul acestora mijloace băneşti şi le transferă lunar la contul de decontare al
organului sindical, în condiţiile şi în modul stabilit de contractul colectiv de muncă şi/sau de
convenţiile colective.
(6) Măsuri suplimentare pentru asigurarea activităţii sindicatelor pot fi prevăzute în
contractul colectiv de muncă şi/sau în convenţiile colective.

61
57
 CODUL CONTRAVENŢIONAL AL REPUBLICII MOLDOVA
nr. 218 din 24.10.2008 (extras)

Articolul 55. Încălcarea legislaţiei muncii, a legislaţiei cu privire la securitatea şi la sănătatea în

muncă
(1) Încălcarea legislaţiei muncii, a legislaţiei cu privire la securitatea şi la sănătatea în muncă
se sancţionează cu amendă de la 100 la 140 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 200 la 350 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu
amendă de la 350 la 450 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite asupra minorului
se sancţionează cu amendă de la 120 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 250 la 350 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu
amendă de la 400 la 480 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.
[Art.55 modificat prin LP169 din 11.07.12, MO160-164/03.08.12]

62
58
 CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA
nr. 985 din 18.04.2002, (extras)

Articolul 183. Încălcarea regulilor de protecţie a muncii

(1) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care
gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii,
a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat
accidente cu oameni sau alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

63
59
 HOTĂRÎRI DE GUVERN

HOTĂRÎRE Nr. 513

din 11.08.1993

despre aprobarea Regulamentului cu privire la plata decătre

întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru
pierderea capacităcii de muncă sau decesul angajatului în urma
unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale

Publicat : 30.08.1993 în Monitorul Oficial Nr. 8 art Nr : 246

NOTĂ:
În tot textul hotărîrii şi al Regulamentului, textele „art.32 al Legii Republicii Moldova „Cu
privire la protecţia muncii” se substituie cu textul „art.18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.186-XVI din 10 iulie 2008”, la cazul gramatical respectiv prin HG428 din 13.06.11, MO99-
101/17.06.11 art.491;

În scopul realizării art.18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008",
Guvernul Republicii Moldova hotărăşte:
1. Se aprobă Regulamentul cu privire la plata de către întreprinderi organizaţii şi instituţii a
indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui
accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale (se anexează).
2. Indemnizaţia unică, prevăzută de Regulamentul aprobat, se plăteşte persoanelor care
beneficiază de acest drept în legătură cu pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în
urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale stabilite în condiţiile legii.
[Pct.2 modificat prin HG428 din 13.06.11, MO99-101/17.06.11 art.491]
3. În cazurile cînd plata indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul
angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale se efectuează cu
încălcarea termenelor de plată stabilite şi întîrzierea plăţii depăşeşte 12 luni calendaristice, suma
indemnizaţiei unice se recalculează conform Modului de calculare şi plată a sumei de compensare a
pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de achitare a acestuia, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.535 din 7 mai 2003, dacă reţinerea a durat o lună calendaristică şi mai
mult după expirarea lunii următoare lunii pentru care urma să fie plătită. Dacă anul premergător
anului de plată a indemnizaţiei unice coincide cu anul pierderii capacităţii de muncă la determinarea
coeficientului de recalculare, salariul mediu lunar real pe ţară din anul premergător anului de plată
se substituie cu salariul mediu lunar pe ţară atins pe lunile anului de plată care au precedat luna de
plată.
[Pct.3 modificat prin HG428 din 13.06.11, MO99-101/17.06.11 art.491]
[Pct. 3 în redacţia HG320 din 10.06.96, MO42-44/28.06.96]
[Pct. 3 în redacţia HG695 din 20.09.94, MO6/29.09.94 art.71]
[Pct.4 exclus prin HG428 din 13.06.11, MO99-101/17.06.11 art.491]
5. Biroul Naţional de Statistică va publica în fiecare lună salariul mediu lunar în Republica
Moldova.
[Pct.5 modificat prin HG428 din 13.06.11, MO99-101/17.06.11 art.491]
[Pct. 5 introdus prin HG695 din 20.09.94, MO6/29.09.94 art.71]

PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA ANDREI SANGHELI

64
60
 Aprobat
prin hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
din 11 august 1993 nr.513

REGULAMENT
cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii
a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul
angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale

I. Dispoziţii generale
1. Întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile (în continuare - Întreprinderea), indiferent de formele
lor de proprietate şi de activitate economică, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova
poartă răspundere materială pentru prejudiciile cauzate angajaţilor de accidentele de muncă sau
afecţiunile profesionale.
În afară de despăgubire, care se efectuează în modul stabilit de lege, Întreprinderea este obligată,
conform art.18 al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008", să plătească
o indemnizaţie unică.
2. Întreprinderea este scutită de plata indemnizaţiei unice, prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă
dovedeşte că accidentul de muncă sau afecţiunea profesională nu-i poate fi imputată.
3. Vina Întreprinderii în producerea accidentului de muncă sau declanşarea afecţiunii profesionale o
stabilesc organele de stat special abilitate.
4. Acţiunea prezentului Regulament nu se extinde asupra militarilor din rîndurile Armetei
Republicii Moldova, colaboratorilor organelor Ministerului Afacerilor Interne şi organelor
securităţii statului (cu excepţia persoanelor încadrate în bază de contract de muncă sau de acord).
[Pct.4 modificat prin HG1269 din 20.12.00,MO163-165/29.12.00 art.1371]

II. Dreptul la indemnizaţia unică

5. De dreptul la indemnizaţia unică beneficiază angajaţii, cărora li s-a stabilit gradul de pierdere a
capacităţii de muncă din cauza zdruncinării sănătăţii în urma unui accident de muncă sau unei
afecţiuni profesionale.
Gradul de pierdere a capacităţii de muncă a accidentului este determinat de organele de expertiză
medicală a vitalităţii în procente stabilite în dependenţă de pierderea capacităţii de muncă în
profesie ca urmare a unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale.
6. În cazul cînd decesul angajatului a survenit în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni
profesionale, primesc indemnizaţia unică în părţi egale persoanele care, în conformitate cu legislaţia
în vigoare, beneficiază de dreptul la repararea prejudiciului cauzat.
Dacă persoanele menţionate în prima parte a acestui punct nu există, indemnizaţia unică se plăteşte
în părţi egale soţiei (soţului), copiilor şi părinţilor decedatului (decedatei), indiferent de vîrstă,
capacitatea lor de muncă şi de alte condiţii.
În caz de litigiu, indemnizaţia unică pentru persoanele prevăzute în alineatele întîi şi doi ale acestui
punct se plăteşte în baza deciziei judiciare.

III. Cuantumul indemnizaţiei unice

7. Cuantumul indemnizaţiei unice pentru angajaţii, cărora li s-a atribuit un anumit grad de pierdere
a capacităţii de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei afecţiuni profesionale, se
determină din calculul unui salariu mediu lunar valabil în Republica Moldova pe luna
premărgătoare lunii pierderii capacităţii de muncă pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii
profesionale de muncă, dar nu mai puţin de un salariu mediu anual al accidentatului.
[Pct.7 în redacţia HG695 din 20.09.94, MO6/29.09.94 art.71]
8. În cazul decesului angajatului, survenit în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni

65
61
profesionale, cuantumul indemnizaţiei unice pentru persoanele care beneficiază de acest drept se
stabileşte în suma rezultată din înmulţirea salariului mediu anual al celui decedat cu numărul de
ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la vîrsta de şaizeci de ani, dar nu mai puţin decît
zece salarii medii anuale.
9. Pentru calcularea indemnizaţiei unice, salariul mediu anual al accidentatului se determină pentru
perioada de decontare de doi ani (24 luni calendaristice - de la data de 1 pînă la data de 1)
premărgători pierderii capacităţii de muncă ori decesului angajatului în urma unui accident de
muncă sau unei afecţiuni profesionale.
[Pct.9 modificat prin HG428 din 13.06.11, MO99-101/17.06.11 art.491]
[Pct. 9 în redacţia HG695 din 20.09.94, MO6/29.09.94 art.71]
10. La determinarea salariului mediu anual al angajatului, căruia i s-a stabilit pierderea capacităţii
de muncă sau care a decedat, pentru calcularea cuantumului indemnizaţiei unice lunile în care
accidentatul nu a lucrat sau a lucrat un număr necomplet de zile din motive de boală, concediere sau
din alte motive, prevăzute de legislaţia în vigoare, se exclud din calcul şi se înlocuiesc cu alte luni
imediat premergătoare.
Lunile în care angajatul nu a lucrat sau a lucrat un număr necomplet de zile din alte motive nu se
exclud din calcul şi nu se înlocuiesc cu alte luni.
11. Dacă la momentul solicitării indemnizaţiei unice documentele privind salariul real primit de
accidentat înainte de producerea accidentului de muncă nu s-au păstrat, cuantumul indemnizaţiei
unice se calculează din salariul tarifar (de funcţie) în vigoare la momentul
solicitării indemnizaţiei pentru tipul de muncă pe care o îndeplinea accidentatul.
12. Pentru determinarea cuantumului indemnizaţiei unice se iau în calcul toate tipurile de salarii
din care, conform reglementărilor în vigoare, se reţin cote pentru asigurările sociale.
La determinarea salariului real al angajaţilor remuneraţi în bani şi în natură, plata în natură se
recalculează la preţurile de stat cu amănuntul din perioada cînd s-a efectuat remunerarea.
13. În cazul în care pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului a survenit în urma unui
accident de muncăsauunei afecţiuni profesionale în perioada instruirii lui prin muncă,nefiind
remunerat, cuantumul indemnizaţiei unice se calculează reeşindu-se din salariul tarifar (de funcţie)
stabilit pentru profesia (specialitatea), pentru care sa pregătea accidentatul (dar nu mai mic decît cel
pentru categoria a doua).
14. Dacă angajatul, căruia i s-a stabilit pierderea capacităţii de muncă ori care a decedat în urma
unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale, are o vechime în muncă mai mică de doi ani
calendaristici, pentru calcularea salariului mediu anual cîştigul lui real pe întreaga perioadă de
muncă se împart la numărul zilelor lucrate, iar salariul mediu zilnic obţinut se înmulţeşte cu
numărul zilelor lucrătoare din 12 luni complete, premergătoare pierderii capacităţii de muncă sau
decesului, cauzate de accidentul de muncă sau afecţionarea profesională.
15. Dacă accidentul de muncă, ce a cauzat pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului, s-
a produs nu numai din vina întreprinderii, ci şi ca urmare a imprudenţei accidentatului, se aplică
răspunderea mixtă. În cazul acesta cuantumul indemnizaţiei unice prevăzute de punctele 7 şi 8 ale
prezentului Regulament se micşorează în dependenţă de gradul de vinovaţie al accidentatului în
producerea accidentului de muncă. Pentru plata indemnizaţiei unice se stabileşte gradul de
vinovaţie a accidentatului în modul prevăzut de legislaţie pentru repararea prejudiciilor
materiale pricinuite angajatului în accidentul de muncă.
În situaţia în care pierderea capacităţii de muncă a angajatului sau decesul au survenit în urma unei
afecţiuni profesionale, indemnizaţia unică se plăteşte, respectiv, în mărimile prevăzute de punctele 7
şi 8 ale prezentului Regulament. În acest caz nu se aplică răspunderea mixtă.

IV. Modul de examinare a cererilor de plată

a indemnizaţiei unice
16. În cazul trimiterii la lucru la întreprinderile şi organizaţiile Republicii Moldova, situate în alte
ţări, salariul mediu anual al angajaţilor pentru calcularea indemnizaţiei unice în cazurile de pierdere

66
62
a capacităţii de muncă sau de deces al angajatului, survenite în urma unui accident de muncă sau
unei afecţiuni profesionale în perioada prestării muncii în alte tări, se determină în modul stabilit
de prezentul Regulament.
[Pct.16 introdus prin HG800 din 27.12.93, MO12/30.12.93 art.408]
17. În cazul trimiterii la lucru în alte ţări, în corespundere cu acordurile interstatale sau alte acorduri
încheiate cu unităţi economice din alte ţări, indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de
muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale în
timpul prestării muncii în alte ţări se plăteşte în modul şi în mărimile prevăzute în aceste acorduri.
În cazurile în care acordurile indicate nu prevăd plata indemnizaţiei unice pentru pierderea
capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni
profesionale în timpul prestării muncii în alte ţări, salariul mediu anual pentru calcularea mărimii
indemnizaţiei unice se determină în modul stabilit de prezentul Regulament, reieşind din salariul pe
care angajaţii îl primeau pînă a fi trimişi la lucru în alte ţări.
În cazul aflării peste hotare mai mult de doi ani, indemnizaţia unică determinată din salariul avut
pînă la plecarea la lucru în alte ţări se va recalcula cu aplicarea coeficientului egal cu raportul dintre
salariul mediu lunar pe ţară din anul precedent anului pierderii capacităţii de muncă sau decesului
angajatului şi salariul mediu lunar pe ţară din anii ale căror luni au fost incluse în calculul salariului
mediu din care s-a determinat suma iniţială a indemnizaţiei unice.
Pentru angajaţii care n-au lucrat pînă a fi trimişi la lucru în alte ţări, indemnizaţia se va calcula
din salariul mediu al angajaţilor din Republica Moldova la una dintre unităţile economice de bază
din ramura respectivă sau corespunzător genului de activitate, iar cînd aceasta este imposibil de
determinat – reieşind din salariul mediu pe ramura respectivă, cu confirmarea documentară a
salariului mediu potrivit profesiei (funcţiei) şi calificării corespunzătoare, similare profesiei
(funcţiei) deţinute în alte ţări.
Retribuţia pentru munca prestată în alte ţări în calculul salariului mediu anual nu se include.
[Pct.17 modificat prin HG428 din 13.06.11, MO99-101/17.06.11 art.491]
[Pct.17 introdus prin HG800 din 27.12.93, MO12/30.12.93 art.408; pct.16-27; devin pct.18-29]
18. Cererea de plată a indemnizaţiei unice se depune la Întreprinderea care poartă vina pentru
accidentul de muncă sau pentru declanşarea afecţiunii profesionale.
19. La cererea de plată a indemnizaţiei unice se anexează:
1) decizia (copia) organelor de expertiză medicală a vitalităţii cu privire la stabilirea gradului de
pierdere a capacităţii de muncă (în procente) a salariatului în urma accidentului de muncă sau
afecţiuni profesionale;
2) avizul (copia) organului de stat respectiv, care a cercetat cauzele accidentului de muncă sau ale
afecţiunii profesionalepentru a determina vina Întreprinderii în producerea accidentului de muncă
sau în declanşarea afecţiunii profesionale;
3) documentele care confirmă dreptul la indemnizaţia unică în cazul decesului angajatului
(paşaportul, copia adeverinţei de căsătorie adeverinţa privind componenţa familiei decedatului,
inclusiv membrii aflaţi la întreţinerea acestuia sau copia deciziei respective a judecătoriei etc.).
20. Întreprinderea este obligată să examineze cererea de plată a indemnizaţiei unice şi să ia
decizia respectivă în termen de cel mult o lună din ziua depunerii cererii şi a tuturor documentelor
aferente.
Decizia întreprinderii privind plata indemnizaţiei unice se legalizează printr-un ordin (dispoziţie) al
administraţiei Întreprinderii. Ordinul (dispoziţia) trebuie să conţină motivaţia acordării sau
neacordării indemnizaţiei, indicîndu-se persoanele cărora li se plăteşte indemnizaţia unică,
cuantumul ei integral, precum şi mărimile părţilor din indemnizaţie susceptibile de plată fiecărei
persoane care are dreptul de a primi indemnizaţia unică şi termenele de plată, care nu pot depăşi
două luni din ziua depunerii cererii de către persoanele interesate.
Copia ordinului (dispoziţiei) administraţiei Întreprinderii privind plata indemnizaţiei unice sau
refuzul motivat, în scris, se înmînează sau se expediază solicitantului în termen de o lună din
ziua depunerii cererii şi a tuturor documentelor aferente.

67
63
 V. Modul de plată a indemnizaţiei unice
21. Plata indemnizaţiei unice persoanelor care beneficiază de acest drept se efectuează de către
Întreprinderea vinovată de producerea accidentului de muncă sau de declanşarea
afecţiunii profesionale din contul mijloacelor proprii.
Întreprinderile finanţate de la bugetul republican plătesc indemnizaţia unică din contul bugetului
respectiv.
22. Situaţia în care Întreprinderea nu dispune de mijloacele necesare, indemnizaţia unică se plăteşte
în baza hotărîrii judiciare din contul oricărui patrimoniu sau oricăror mijloace ale Întreprinderii.
23. În cazul reorganizării sau lichidării Întreprinderii vinovate de producerea accidentului de muncă
sau de declanşarea afecţiunii profesionale, plata indemnizaţiei unice către persoanele care
beneficiază de acest drept o efectuează succesorul de drepturi (moştenitorul) sau organul ierarhic
superior.
24. În cazul pierderii capacităţii de muncă sau al decesului angajatului, survenite în urma unui
accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale în perioada prestării de munci în alte ţări,
indemnizaţia unică se plăteşte de către Întreprinderea care l-a trimis la lucru în aceste ţări, dacă
acordurile cu aceste ţări nu prevăd un alt mod de achitare a indemnizaţiei unice.
25. Reţinerile din sumele plătite ca indemnizaţie unică se efectuează în acelaşi mod ca şi reţinerile
din salariu.
26. Expedierea, reexpedierea sumei indemnizaţiei unice se face din contul Întreprinderii vinovate de
producerea accidentului de muncă sau de declanşarea afecţiunii profesionale. La dorinţa
destinatarilor, aceste sume pot fi transferate în conturile lor de la Banca de Economii.

VI. Modul de examinare a litigiilor cu privire

la plata indemnizaţiei unice
27. În cazul cînd accidentatul sau o altă persoană interesată nu este de acord cu decizia
Întreprinderii privind plata indemnizaţiei unice sau cînd nu au primit răspuns în termenul stabilit,
acestia sînt în drept să intenteze o acţiune în judecătoria populară, în a cărei rază teritorială îşi are
sediul Întreprinderea în cauză, sau de la domiciliul lor.
În cazul apariţiei unui litigiu relativ la plata indemnizaţiei unice Întreprinderea are dreptul, în
termen de zece zile de la data înainţării de către accidentat sau altă persoană interesată a cererii şi a
tuturor documentelor aferente, să intenteze o acţiune în judecată.
28. Sumele primite în calitate de indemnizaţie unică de către persoanele care beneficiază de acest
drept pot fi urmărite şi restituite numai în situaţia în care decizia privind plata lor este întemeiată pe
documente sau informaţii false, prezentate de persoane interesate, şi în cazul unor greşeli de calcul.
29. Copia ordinului (dispoziţiei) administraţiei Întreprinderii şi cererea accidentatului sau a altor
persoane interesate privind plata indemnizaţiei unice, împreună cu toate documentele aferente, se
păstrează în dosarul beneficiar în arhiva Întreprinderii respective.

68
64
 HOTĂRÎRE Nr. 1335
din 10.10.2002

despre aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea

condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi modul de aplicare
a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri
de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile

Publicat : 31.10.2002 în Monitorul Oficial Nr. 146-148 art Nr : 1496

În conformitate cu prevederile Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002,

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul cu privire la evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă
şi modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri de
compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile (se anexează).
2. Prezentul Regulament se aplică la stabilirea cuantumurilor sporurilor de compensare pentru
munca prestată în condiţii nefavorabile de către toate întreprinderile, organizaţiile şi
instituţiile din sectorul real şi sectorul bugetar, indiferent de tipul de proprietate şi forma lor
organizaţional-juridică.
3. Controlul respectării Regulamentului de către unităţile economice se pune în sarcina
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Vasile TARLEV

Contrasemnată:
Ministrul muncii
şi protecţiei sociale Valerian Revenco
Ministrul justiţiei Ion Morei

Chişinău, 10 octombrie 2002.

Nr. 1335.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 1335
din 10 octombrie 2002
REGULAMENTUL
cu privire la evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă
şi modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot
fi stabilite sporuri de compensare pentru munca prestată în
condiţii nefavorabile
În scopul determinării corecte a cuantumurilor sporurilor pentru munca prestată în condiţii
nefavorabile, se stabileşte următorul mod de evaluare a stării reale a condiţiilor de muncă la
locurile de muncă şi de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite
sporurile în cauză.

69
65
 1. Evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă
1. Starea reală a condiţiilor de muncă se evaluează nemijlocit la locurile de muncă, la care se
îndeplinesc lucrări prevăzute în listele ramurale de lucrări cu condiţii grele şi nocive, precum
şi deosebit de grele şi deosebit de nocive, pentru care stabilesc sporuri de compensare.
2. Evaluarea stării reale a condiţiilor de muncă se efectuează în baza datelor atestării locurilor
de muncă sau a măsurărilor instrumentale speciale ale nivelurilor factorilor mediului de
producţie, care se reflectă în fişa condiţiilor de muncă la locul de muncă (în continuare - fişa
condiţiilor de muncă), conform anexei nr. 1.
Atestarea locurilor de muncă se efectuează de către o comisie numită de angajator, constituită
din cel puţin trei persoane, care reprezintă angajatorul şi salariaţii şi care au pregătire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
În cazurile cînd indicii stării reale a factorilor mediului de producţie sînt identici sau sub
nivelul indicilor concentraţiei maximal admisibile (în continuare - CMA) şi sub nivelul
orientativ admisibil (în continuare - NOA), în fişa condiţiilor de muncă (coloana 4) în dreptul
factorului respectiv se pune o liniuţă.
[Pct.2 modificat prin HG937 din 08.10.10, MO202-205/15.10.10 art.1031]
3. Gradul de nocivitate a factorilor mediului de producţie şi de greutate a lucrărilor se
stabileşte în puncte în corespundere cu Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a
condiţiilor de muncă conform factorilor nocivi şi de risc ai mediului de producere, greutăţii şi
intensităţii procesului de muncă, expuse în anexa nr. 2.
Numărul de puncte pentru fiecare factor se trece în fişa condiţiilor de muncă (coloana 5).
Totodată, pentru estimarea influenţei factorului respectiv asupra stării condiţiilor de muncă,
se va ţine cont de durata acţiunii lui pe parcursul zilei de muncă. Punctele stabilite în funcţie
de gradul de nocivitate a factorilor şi de greutate a lucrărilor se rectifică după formula:
X real = X st T,
în care:
X st reprezintă gradul de nocivitate a factorului sau de greutate a lucrărilor stabilite conform
indicilor Evaluării criteriilor igienice şi clasificării condiţiilor de muncă conform factorilor
nocivi şi de risc ai mediului de producere, gravitatea şi intensitatea procesului de muncă (P
2.2.755 - 99), care se înscriu în coloana 5 a fişei condiţiilor de muncă;
T - raportul dintre timpul acţiunii factorului respectiv şi durata zilei de muncă. Dacă durata
acţiunii factorului constituie mai mult de 90 la sută din durata zilei de muncă, atunci T ă 1.
Modul de evaluare a stării reale a condiţiilor de muncă este expus în anexa nr. 3 la prezentul
Regulament.
4. Întreprinderilor, care dispun de posibilităţi limitate pentru executarea măsurărilor
instrumentale ale nivelurilor factorilor mediului de producţie, li se permite, ca excepţie,
aplicarea metodei expres de estimare a stării condiţiilor de muncă după criteriile indicate în
anexa nr. 4 la prezentul Regulament.
5. Mărimile sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se
stabilesc în funcţie de starea reală a condiţiilor de muncă în conformitate cu următoarea scară:

70
66
 Tipul lucrărilor X real , puncte
Cu condiții grele și vătămătoare 0,5 – 2,0
2,1 – 4,0
4,1 – 6,0
Cu condiții deosebit de grele și deosebit de vătămătoare 6,1 – 8,0
8,1 - 10
mai mult de 10,0
Mărimile concrete ale sporurilor se stabilesc în limitele negociate de partenerii sociali şi
aprobate prin convenţia colectivă la nivel naţional şi ramural.
[Pct.5 în redacţia HG153 din 07.04.15, MO89-92/10.04.15 art.176]
6. Sporurile de compensare se stabilesc pentru locurile de muncă concrete în funcţie de
rezultatele atestării lor şi se plătesc:
muncitorilor - pentru timpul real în care au prestat munci în condiţii nefavorabile;
altor categorii de angajaţi - pentru munca permanentă (nu mai puţin de 50 la sută din timpul
de muncă) în condiţii nefavorabile.

2. Modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări

pentru care pot fi stabilite sporuri de compensare
pentru munca prestată în condiţii nefavorabile
7. Listele-tip de lucrări cu condiţii grele şi nocive şi condiţii deosebit de grele şi deosebit de
nocive pe ramurile economiei naţionale se aprobă de către Guvern, după consultarea
partenerilor sociali.
Pînă la elaborarea şi aprobarea listelor-tip indicate, se vor aplica în continuare listele ramurale
în vigoare, aprobate în anii 1985-1987 de către Comitetul de stat pentru muncă şi probleme
sociale al U.R.S.S. şi Secretariatul Consiliului Central al Sindicatelor din U.R.S.S., cu
modificările şi completările ulterioare.
8. În baza listelor-tip, în cadrul ramurilor economiei naţionale se elaborează liste de lucrări,
care se coordonează cu partenerii sociali şi se legalizează în contractul colectiv de muncă
(nivel ramural).
9. În baza listelor ramurale de lucrări şi în conformitate cu rezultatele atestării locurilor de
muncă, unităţile economice elaborează listele locurilor de muncă şi ale lucrărilor concrete,
pentru care se stabilesc sporuri la salariu pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, cu
indicarea mărimilor acestor sporuri conform punctului 5 al prezentului Regulament. Listele în
cauză se aprobă de către conducătorii unităţilor de comun acord cu organul reprezentativ al
salariaţilor, fapt ce se fixează în contractul colectiv de muncă. Listele se modifică anual în
cazul raţionalizării locurilor de muncă şi ameliorării condiţiilor de muncă, iar sporurile la
salariu se micşorează sau se anulează, după caz.
10. Listele ramurale de lucrări cu condiţii grele şi nocive şi condiţii deosebit de grele şi
deosebit de nocive pot fi completate în modul stabilit, la propunerea unităţilor economice, cu
lucrări suplimentare, apărute în urma implementării unor procese tehnologice noi, dacă pentru
lucrările în cauză factorii nocivi ai mediului de producţie nu pot fi înlăturaţi nici prin mijloace
tehnice moderne, nici prin alte metode.

6771
 Anexa nr.1
la Regulamentul cu privire la evaluarea condiţiilor
de muncă la locurile de muncă şi modul de
aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care
pot fi stabilite sporuri de compensare pentru
munca prestată în condiţii nefavorabile

FIŞA
condiţiilor de muncă
la locul de muncă

Întreprinderea ______________________________________
Secţia de producţie __________________________________
Sectorul de producţie ________________________________
Locul de muncă nr. __________________________________
Ocupaţia _________________________________________
Numărul de locuri de muncă similare _____________________
Numărul lucrătorilor _________________________________

Valorile
Nr. Normativul XSB XREAL
Factorii mediului de producţie reale ale T
d/o CMA, NOA puncte puncte
factorilor
1 2 3 4 5 6 7
Substanţe chimice nocive (denumirea şi clasa de
1
periculozitate), mg/m3
2 Substanţe nocive de natură biologică
Praf (aerosoluri cu acţiune preponderent
3
fibrogenă), mg/m3
4 Vibraţia cumulată, dB
5 Vibraţia locală, dB
6 Zgomot, dBa
7 Infrasunet, dB lin
8 Ultrasunet, dB
Radiaţii electromagnetice neionizante:Cîmp
geomagneticCîmp electrostaticCîmp magnetic
permanentCîmpuri electrice cu frecvenţă
9 industrială (50 Hz)Emisii electromagnetice create
de utilajul periferic video (displee)Radiaţii în
gama frecvenţelor radioRadiaţii laserRadiaţii
ultraviolete
10 Radiaţii ionizante, W/m2; mR/h
Microclima:Temperatura aerului, oCUmiditatea
11 aerului, %Indicatorul STM, oCRadiaţia termică,
W/m2
12 Iluminarea
13 Greutatea muncii
14 Intensitatea muncii

72
68
Suma valorilor factorilor mediului de producţie (x real ), puncte _____________________
Mărimea sporului de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, în procente
____________________________________________________________________
Mijloacele individuale şi colective de protecţie _________________________________
____________________________________________________________________
Regimul alimentar ______________________________________________________
Semnături:
Conducătorul comisiei de atestare __________________________________
Şef secţie (sector) ______________________________________________
Data completării _______________________________________________

Anexa nr.2
la Regulamentul cu privire la evaluarea condiţiilor
de muncă la locurile de muncă şi modul de
aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care
pot fi stabilite sporuri de compensare pentru
munca prestată în condiţii nefavorabile
Criteriile igienice de evaluare şi clasificare a condiţiilor de muncă
conform factorilor nocivi şi de risc ai mediului de producere, greutăţii
şi intensităţii procesului de muncă
I. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de conţinutul
în aerul zonei de lucru al substanţelor chimice nocive
(depăşirea CMA, ori)

Clasa condiţiilor de muncă

clasa 31 - nocive Clasa 4 -
Tipul substanţelor periculoase
Gradul 1 gradul 2 gradul 3 gradul 4 (extreme) (5
(1 punct) (2 puncte) (3 puncte) (4 puncte)
puncte)
1 2 3 4 5 6
Substanţe nocive de clasa 1-2 de
periculozitate, cu excepţia celor indicate 1,1-3,0 3,1-6,0 6,1-10,0 10,1-20,0 >20,0
mai jos
Substanţe nocive de clasa 3-4 de
periculozitate, cu excepţia celor indicate 1,1-3,0 3,1-10,0 >10,0
mai jos
Substanţe periculoase ce declanşează
intocsicaţii acute: cu mecanism strict 1,1-2,0 2,1-4,0 4,1-6,0 6,1-10,0 >10,0x
direcţionat de acţiune, ca acţiune iritantă
Substanţe cancerogene 1,1-3,0 3,1-6,0 6,1-10,0 >10,0
Alergeni 1,1-3,0 3,1-10,0 >10,0
Substanţe medicamentoase contra
+
tumorilor, hormoni (estrogeni)
Substanţe narcotice analgetice +

1
Clasele 1 şi 2 (condiţii de muncă optime şi admisibile) nu sînt indicate în prezenta anexă.
Concentraţiile maximal admisibile (CMA) ale substanţelor toxice şi nivelurile orientativ
admisibile (NOA) ale factorilor nocivi se stabilesc în modul stabilit de regulile şi normele
sanitare în conformitate cu Lista documentelor interstatale şi actelor normative sanotaro-
epidemiologice ale ţărilor -membre ale Comunităţii Statelor Independente, ratificate prin
hotărîrea Medicului şef sanitar de stat al Republicii Moldova nr. 03-00 din 6 august 2001.

73
69
+
Indiferent de concentraţia substanţei nocive în aerul zonei de lucru, condiţiile de muncă se
raportă la clasa indicată.
x
Depăşirea nivelului indicat pentru substanţele cu mecanism strict direcţionat de acţiune
poate provoca intocxicaţii acute, inclusiv letale.

II. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de conţinutul în

aerul zonei de lucru al substanţelor nocive de natură biologică
(depăşirea CMA, ori)

Clasa condiţiilor de muncă

clasa 31 - nocive Clasa 4 -
Tipul substanţelor periculoase
Gradul I gradul 2 gradul 3 gradul 4 (extreme) (5
(1 punct) (2 puncte) (3 puncte) (4 puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6
Microorganisme - producători, preparate
ce conţin celule vii şi spori de 1,1-3,0 3,1-10,0 >10,0
microorganisme
Microorganisme Infecţii deosebit de
+
patogene* periculoase
Agenţi ai altor boli
+
infecţioase

*În cazul desfăşurării activităţii în instituţii medicale şi veterinare specializate şi în

subdiviziunile şi gospodăriile specializate pentru vitele bolnave. Tipurile de lucrări din
industria pielăriei şi cărnii, din sfera reparaţiei şi deservirii sistemelor de canalizare, la
executarea cărora este posibil contractul cu microorganismele patogene, se atribuie la gradul
2, clasa 3.
III. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de conţinutul în
aerul zonei de lucru a aerosolului cu acţiune preponderent fibrogenă (AAPF)
şi de încărcătura de praf asupra organelor respiratorii (cuantumul multiplu
al depăşirii CMA şi a nivelului de control al încărcăturii de praf (NCÎP)
Clasa condiţiilor de muncă
clasa 31 - nocive Clasa 4 -
Substanţe nocive periculoase
Gradul I gradul 2 gradul 3 gradul 4(4
(extreme) (5
(1 punct) (2 puncte) (3 puncte) puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6
Depăşirea CMA, ori
Concentraţia prafului 1,1-2,0 2,1-5,0 5,1-10,0 >10,0
Depăşirea NCÎP, ori
Încărcătura de praf (ÎP)* 1,1-2,0 2,1-5,0 5,1-10,0 >10,0
Încărcătura de praf pentru prafurile cu
acţiune fibrogenă pronunţată (CMA<= 1 1,1-1,5 1,6-3,0 3,1-5,0 >5,0
mg/m3) şi prafurile cu conţinut de asbest

* Cu excepţia prafurilor cu acţiune fibrogenă pronunţată cu CMA 1 mg/m3, precum şi pentru

prafurile cu conţinut de asbest.
IV. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de nivelurile zgomotului,
vibraţiei cumulate şi locale, infra- şi ultrasunetului la locul de muncă
Denumirea factorului, indicele, Clasa condiţiilor de muncă Clasa 4 - periculoase

74
70
unitatea de măsură clasa 31 - nocive (extreme) (5 puncte)
Gradul 1 gradul 2 (2 gradul 3 (3 gradul 4 (4
(1 punct) puncte) puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6
Depăşirea NOA
ZgomotNivelul echivalent al
5 15 25 35 >35
sunetului, dBA
Vibraţia localăNivelul echivalent
3 6 9 12 >12
corect al vitezei de vibraţie, dB
Vibraţia cumulatăNivelul echivalent
6 12 18 24 >24
corectat al vitezei de vibraţie, dB
InfrasunetNivelul total al presiunii
5 10 15 20 >20
sonore, dB lin
Ultrasunet în aerNivelul presiunii
sonore în 1/3 benzi octavice de 10 20 30 40 >40
frecvenţă, dB
Ultrasunet de contractNivelul vitezei
5 10 15 20 >20
de vibraţie, dB

V. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de indicatorii microclimei

pentru încăperile de producţie, indiferent de perioada anului, şi pentru
teritorii deschise în perioada caldă a anului
Clasa condiţiilor de muncă
clasa 31 - nocive
Clasa 4 - periculoase
Gradul I (1 gradul 2 (2 gradul 3 (3 gradul 4 (4 (extreme) (5 puncte)
punct) puncte) puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6
Temperatura * Conform indicatorului STM (tab.5.1.* conform temperaturii aerului pentru
aerului, oC încăperile cu microclimă refrigerentă)
Viteza de mişcare a * a fost luată în calcul la elaborarea indicatorului STM (tab. 5.1.* la evaluarea
aerului, m/s microclimei refrigerente se include în calitate de corecţie a temperaturii)
Umiditatea aerului,
conform indicatorului STM (tab. 5.1.) sau:
%
14-10 10
Indicatorul
conform tabelului 5.1.
STM, oC
Radiaţia termică,
1001-1500 1501-2000 2001-2500 2501-2800 >2800
W/m2

* În diapazonul în care intensitatea radiaţiei termice constituie de la 141 pînă la 1000W/m2,

microclima în regim de încălzire se va evalua conform indicatorului STM
5.1. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de indicatorul STM* (oC) pentru încăperile de
producţie cu microclimă în regim de încălzire, indiferent de perioada anului, şi pentru teritorii
deschise în perioada caldă a anului

Clasa condiţiilor de muncă

Categoria Consumul total de clasa 31 - nocive
Clasa 4 - periculoase
lucrărilor energie W/m2 Gradul I (1 gradul 2 (2 gradul 3 (3 gradul 4 (4
(extreme) (5 puncte)
punct) puncte) puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6 7
Ia 68(58-77) 26,5-26,6 26,7-27,4 27,5-28,6 28,7-31,0 >31,0

75
71
Ib 88(78-97) 25,9-26,1 26,2-26,9 27,0-27,9 28,0-30,3 >30,3
II a 113(98-129) 25,2-25,5 25,6-26,2 26,3-27,3 27,4-29,9 >29,9
II b 145(130-160) 24,0-24,2 24,3-25,0 25,1-26,4 26,5-29,1 >29,1
III 177(161-193) 21,9-22,2 22,3-23,4 23,5-25,7 25,8-27,9 >27,9

* Indicatorul STM (sarcina termică a mediului) reprezintă indicele integral empiric (exprimat
în oC), care reflectă influenţa combinată a temperaturii aerului, vitezei mişcării lui, umidităţii
şi radiaţiei termice asupra schimbului de căldură dintre om şi mediul înconjurător.
5.2. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de indicele temperaturii aerului (oC, limita
inferioară) la lucrările executate în încăperi de producţie cu microclimă refrigerentă

Clasa condiţiilor de muncă

Consumul total clasa 31 - nocive
Categorialucrărilor Clasa 4 - periculoase
de energie W/m2 Gradul I gradul 2 (2 gradul 3(3 gradul 4 (4
(extreme) (5 puncte)
(1 punct) puncte) puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6 7
Ia 68(58-77) 18 16 14 12
Ib 88(78-97) 17 15 13 11
II a 113(98-129) 14 12 10 8
IIb 145(130-160) 13 11 9 7
III 177(161-193) 12 10 8 6

Notă. În cazul sporirii vitezei de circulaţie a aerului cu 0,1m/s faţă de cea optimală,
temperatura aerului urmează să fie mărită cu 0,2oC.
5.3. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de indicele temperaturii aerului (oC, limita
inferioară) pentru teritorii deschise în perioada rece a anului şi în încăperi reci (care nu au
încălzire)

Clasa condiţiilor de muncă

Izolaţia termică a
Zona clasa 31 - nocive
îmbrăcămintei oC Clasa 4 - periculoase
climaterică Gradul I gradul 2 (2 gradul 3 (3 gradul 4 (4
Vt/m2 (extreme) (5 puncte)
(1 punct) puncte) puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6 7
III 0,51 -21,3 -23 -26 -37 <-37

VI. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de parametrii mediului

de lumină al încăperilor de producere
Clasa condiţiilor de muncă
clasa 31 - nocive Clasa 4 -
periculoase
Gradul I (1 gradul 2 (2 gradul 3(3 gradul 4 (extreme) (5
punct) puncte) puncte) (4 puncte) puncte)
1 2 3 4 5 6
Iluminare naturalăCoeficientul
luminăzităţii naturale (CLN)
0,1-0,6 <0,1
Iluminare artificială:
Luminozitatea suprafeţei de I-IV,
lucru (E, Ic) pe categoriile de VII
0,5En - <0,5En
lucrări vizuale: V, VI,

76
72
 VIII-
XIV
Indicele de orbire (P, unităţi relative) >Pn
Sclipire reflectată Prezentă
Coeficientul de pulsaţie a luminozităţii
(Kp, %)
>Kpn
Strălucirea luminoasă (L, cd/m2)
Repartizarea neuniformă a strălucirii
luminoase (C, unităţi relative)

VII. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de acţiunea radiaţiilor

electromagnetice neionizante
1. Cîmpuri şi emisii electromagnetice
Clasa condiţiilor de muncă
clasa 31 - nocive Clasa 4 -
Gradul I gradul 2 (2 gradul 3 (3 gradul 4 (4 periculoase
(1 punct) puncte) puncte) puncte) (extreme) (5 puncte)
1 2 3 4 5 6
Depăşirea NOA, ori
Cîmp geomagnetic <=5 <=10 <=50 >50
Cîmp electrostatic <=3 <= <=10 >10
Cîmp magnetic permanent <=5 <=10 <=100 >100
Cîmpuri electrice cu frecvenţă
<=3 <=5 <=10 >10 >40
industrială (50 Hz)
Emsii electromagnetice create de
utilajul periferic video (displee) al <=5 <=10 <=50 >50
maşinilor de calcul
Radiaţii electromagnetice în gama
<=3 <=5 <=10 >10
frecvenţelor radio: 0,01-0,03 MHz
0,03-3,0 MHz <=3 <=5 <=10 >10
3,0-30,0 MHz <=3 <=5 <=10 >10
30,0-300,0 MHz <=3 <=5 <=10 >10 >50
300,0 MHz-300,0 GHz <=3 <=5 <=10 >10 >50

2. În gama optică laser şi ultravioletă

Clasa condiţiilor de muncă
clasa 31 - nocive Clasa 4 -
periculoase
Gradul I gradul 2 (2 gradul 3 (3 gradul 4 (4 (extreme) (5
(1 punct) puncte) puncte) puncte)
puncte)
1 2 3 4 5 6
Radiaţia laser <=NOA2 <10NOA2 <102NOA2 <103NOA2 >103NOA2
Оn cazul prezenюei
surselor de producere
>IAR
УФ-А, УФ-В, УФ-
С, W/m2
Radiaţia
Оn cazul prezenюei
ultravioletă
surselor de radiaюie
ultravioletг cu <9
destinaюie curaivг (
УФ-А), mW/m2

7773
 VIII. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de indicii
greutăţii procesului de muncă

Clasa condiţiilor de muncă

Admisibile (sarcina Clasa 3 - nocive (muncă grea)
fizică medie) gradul 1 (1 punct) gradul 2 (2 puncte)
1 2 3 4
1. Sarcina fizică dinamică (unităţi de muncă mecanică externă într-un schimb, kgm)
1.1 În cazul sarcinii
regionale (cu
participarea
preponderentă a
muşchilor mîinilor şi
pînă la 5000pînă la 3000 pînă la 7000pînă la 4000 peste 7000peste 4000
zonei umărului) şi a
deplasării greutăţii la
distanţa de pînă la
1m:pentru
bărbaţipentru femei
1.2 În cazul sarcinei
globale (cu
participarea muşchilor
mîinilor, corpului,
picioarelor):1.2.1. În pînă la25000pînă la pînă la 35000pînă la
peste 35000peste 25000
cazul deplasării 15000 25000
greutăţii la distanţa de
la 1 m pînă la 5
m:pentru bărbaţipentru
femei
1.2.2. În cazul
deplasării greutăţii la o
pînă la 46000pînă la pînă la 70000pînă la
distanţă mai mare de 5 peste 70000peste 40000
28000 40000
m:pentru bărbaţipentru
femei
2. Masa greutăţii ridicate şi mutate manual (kg)
2.1. Ridicarea şi
deplasarea (unică) a
greutăţii în alternare
pînă la 30pînă la 10 pînă la 35pînă la 12 peste 35peste 12
cu altă muncă (pînă la
2 ori pe oră):pentru
bărbaţipentru femei
2.2. Ridicarea şi
deplasarea (unică) a
greutăţii permanent în
pînă la 15pînă la 7 pînă la 20pînă la 10 peste 20peste 10
decursul schimbului
de muncă:pentru
bărbaţipentru femei
2.3. Masa însumată a
greutăţilor deplasate în
fiecare oră a
schimbului:2.3.1. De pînă la 870pînă la 350 pînă la 1500pînă la 700 peste 1500peste 700
pe suprafaţa de
lucru:pentru
bărbaţipentru femei
2.3.2. De pe
pînă la 435pînă la175 pînă la 600pînă la 350 peste 600peste 350
podea:pentru

78 74
bărbaţipentru femei
3. Mişcări productive şablon (numărul într-un schimb)
3.1. În cazul sarcinii
locale (cu participarea
pînă la 40000 pînă la 60000 peste 60000
muşchilor palmei şi
degetelor):
3.2. În cazul sarcinii
regionale (cu
participarea
pînă la 20000 pînă la 30000 peste 30000
preponderentă a
muşchilor mîinilor şi
zonei umărului)
4. Sarcina statică (mărimea sarcinii statice pe parcursul unui schimb în cazul menţinerii greutăţii sau
depunerii efortului, kps.s)
4.1. Cu o singură
pînă la 36 000pînă la
mînă:pentru pînă la 7000pînă la 42000 peste 70000peste 42000
22000
femeipentru bărbaţi
4.2. Cu ambele
pînă la 70000pînă la pînă la 140000pînă la
mîini:pentru femei peste 140000peste 84000
42000 84000
pentru bărbaţi
4.3. Cu participarea
muşchilor corpului şi pînă la 100000pînă la pînă la 200000pînă la
peste 200000peste 120000
picioarelor:pentru 60000 120000
bărbaţipentru femei
5. Poziţia de lucru
Aflarea periodică pînă la
25% din durata
schimbului, în poziţie Aflarea periodică mai mult
Aflarea periodică pînă la
incomodă (lucru cu de 50% din durata
50% din durata
întoarcerea torsului, schimbului în poziţie
schimbului, în poziţie
plasarea incomodă a incomodă şi/sau fixată;
incomodă şi/sau fixată;
membrelor etc.) şi/sau în aflarea în poziţie forţată
aflarea în poziţie forţată
poziţie fixată (în genunchi, ghemuit pe
5. Poziţia de lucru (în genunchi, ghemuit pe
(imposibilitatea vine, etc) mai mult de 25%
vine etc.) pînă la 25% din
schimbării poziţiei din durata
durata schimbului.Aflarea
reciproce a diferitor părţi schimbului.Aflarea în
în poziţie stînd în picioare
ale corpului una faţă de poziţie stînd în picioare
pînă la 80% din durata
alta).Aflarea în poziţie mai mult de 80% din
schimbului.
stînd în picioare pînă la durata schimbului
60% din durata
schimbului
6. Aplecări ale corpului
6. Aplecări ale
corpului (forţate, mai
mult de 30o), numărul 51-100 101-300 peste 300
aplecărilor într-un
schimb
7. Deplasarea nată de procesul tehnologic, km
7.1. Pe orizontală pînă la 8 pînă la 12 peste 12
7.2. Pe verticală pînă la 4 pînă la 8 peste 8

IX. Clasele condiţiilor de muncă în funcţie de indicii

intensităţii procesului de muncă
Indicatorii intensităţii procesului
Clasa condiţiilor de muncă
de muncă
Clasa 3 - condiţii nocive

79 75
 Muncă intensă
Gradul 1 (1 punct) Gradul 2 (2 puncte)
1 2 3
1. Efortul intelectual
Soluţionarea unor probleme
Activitate curistică (creativă), care
complexe cu selectarea după
necesită soluţionarea algoritmului,
1.1 Conţinutul muncii algoritmi cunoscuţi (aplicarea
dirijarea personală în situaţii
în procesul muncii a unui set de
complicate
instrucţiuni)
perceperea semnalelor cu
compararea ulterioară a Perceperea semnalelor cu evaluarea
1.2. Perceperea semnalelor valorilor reale ale parametrilor ulterioară în complex a parametrilor
(informaţiei) şi analiza lor cu valorile lor nominale. interdependenţi. Evaluarea
Determinarea finală a valorilor activităţii de producre în ansamblu.
reale ale parametrilor
Controlul şi munca prealabilă de
1.3. Repartizarea funcţiilor după Prelucrarea, verificarea şi
repartizare a sarcinilor altor
nivelul de complexitate a sarcinii controlul îndeplinirii sarcinii.
persoane
Munca în condiţiile deficitului de
Munca în condiţiile deficitului timp şi de informaţie, care implică o
1.4. Natura muncii îndeplinite
de timp responsabilitate sporită pentru
rezultatul final
2. Eforturi senzoriale
2.1. Durata observării concentrate
51-75 peste 75
(în % faţă de durata schimbului)
2.2. Densitatea semnalelor
(luminoase, sonore) şi a
176-300 peste 300
comunicărilor în medie pe ora de
muncă
2.3. Numărul obiectelor de
producţie supravegheate 11-25 peste 25
concomitent
2.4. Mărimea obiectului distinct
(la o distanţă de la ochii
lucrătorului pînă la obiectul
1-0,3 mm - peste 50%mai mică
distinct nu mai mare de 0,5 m) în mai mică de 0,3 mm - peste 50%
de 0,3 mm - 25-50 %
mm cu durata observării
concentrate (% faţă de durata
schimbului)
2.5. Lucrul cu aparate optice
(microscoape, lupe etc) cu durata
51-75 peste 75
observării concentrate (% faţă de
durata schimbului)
2.6. Urmărirea ecranelor utilajului
periferic video (ore/schimb):- în
cazul reprezentării informaţiei 3-45-6 peste 4peste 6
alfa-numerice;- în cazul
prezentării grafice a informaţiei
Claritatea cuvintelor şi
2.7. Solicitarea analizorului semnalelor în proporţie de la Claritatea cuvintelor şi semnalelor -
auditiv (în cazul necesităţii de 70% pînă la 50%. Sînt prezente sub 50%. Sînt prezente perturbaţii
producţie de a percepe vorbirea au perturbaţii pe fondul cărora pe fondul cărora vorbirea se aude la
semnalele diferenţiate) vorbirea se aude la o distanţă o distanţă de pînă la 1,5m
de pînă la 2 cm
2.8. Solicitarea coardelor vocale
(sumarul orelor vorbite pe 20-25 peste 25
săptămînă)

80 76
3. Încărcătura emoţională
Poartă răspundere pentru Poartă răspundere pentru calitatea
calitatea funcţională a muncii funcţională a producţiei finite,
3.1. Nivelul responsabilităţii
de bază (sarcinii). Eroarea lucrului, sarcinii în ansamblu.
pentru rezultatul propriei activităţi.
emplică reparaţii prin eforturile Eroarea se soldează cu deteriorarea
Gravitatea erorii.
suplimentare ale colectivului în utilajului, întreruperea procesului
ansamblu (grup, brigadă etc.) tehnologic şi poate pereiclita viaţa.
3.2. Nivelul de risc pentru viaţa
Posibil
personală
3.3. Nivelul responsabilităţii
Posibil
pentru siguranţa altor persoane
4. Monotonia sarcinilor
4.1. Numărul elementelor
(procedeelor) necesare pentru
5-3 Mai puţin de 3
realizarea unei sarcini simple sau
în operaţiile repetate multiplu
4.2. Durata (în sec.) îndeplinirii
unor sarcini de producţie simple 24-10 Mai puţin de 10
sau a operaţiilor repetate.
4.3. Timpul acţiunilor (în % faţă
de durata schimbului). În restul
9-5 4 şi mai puţin
timpului - supravegherea mersului
procesului de producţie
4.4. Monotonia ambianţei de
producţie (timpul supravegherii
81-90 Peste 90
pasive a procesului tehnologic în
% faţă de durata schimbului)
5. Regimul de muncă
5.1. Durata reală a timpului de
10-12 ore peste 12 ore
muncă
Munca în trei schimburi (minca Regimul de schimburi neregulate pe
5.2. Munca în schimburi
în schimb de noapte) timp de noapte
Pauzele nu snt reglementate şi
5.3. Pauze reglementate şi durata durata lor este insuficientă -
Pauze nu se acordă
lor pînă la 3% din timpul de
muncă

X. Evaluarea condiţiilor de muncă în cazul ionizării

aerului şi lucrului cu substanţe radioactive
şi cu surse de radiaţie ionizată

Măsurarea nivelului de ionizare a aerului se efectuează în încăperile de producţie, spaţiul

aerian al cărora este supus unei purificări speciale, prevăzute de regulamentul tehnologic,
acolo unde sînt surse de ionizare a aerului (emiţătoare УФ), la locurile de muncă ale
operatorilor de utilaj periferic video, la locurile de muncă ale personalului substaюiilor \xa7i
liniilor de tensiune оnaltг de curent continuu cu tensoune ultraоnaltг.
Factorul se evaluează în conformitate cu "Normele sanitaro-igienice ale nivelurilor
admisibile de ionizare a aerului în încăperile de producere şi în localurile publice". În cazul
depăşirii numărului maxim admisibil şi/sau nerespectării numărului minim necesar de ioni în
aer şi a indicelui polarităţii, condiţiile de muncă la acest factor se raportă la gradul 1 clasa 3.
În cazul lucrului cu substanţe radioactive, cu surse de radiaţie Roentgen şi cu alte surse de
radiaţie ionizată, la depăşirea NOA condiţiile de muncă se raportă la gradul 4 clasa 3 şi la
clasa 4.

81
77
 Anexa nr. 3
la Regulamentul cu privire la evaluarea condiţiilor
de muncă la locurile de muncă şi modul de
aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care
pot fi stabilite sporuri de compensare pentru
munca prestată în condiţii nefavorabile
Exemplu
de evaluare a stării reale a condiţiilor de muncă
la locurile de muncă
În rezultatul atestării locurilor de muncă din sectorul de producţie nr. 5 al uzinei s-a stabilit
că la unele locuri de muncă conţinutul aerosolului substanţelor de clasa 3 de periculozitate
depăşeşte CMA pînă la 5 ori. NIvelul zgomotului în producţie depăşeşte NOA pînă la 15
dBA. Temperatura aerului la aceste locuri de muncă se menţine la nivelul de 27oC.
Lucrătorii se află în condiţii de concentraţie sporită de aerosol şi de temperatură ridicată a
aerului 460 min ori 96% din durata schimbului de lucru (celelalte 4% din timp ei se relaxează
în camera de odihnă cu microclimă normală). În condiţii cu un nivel ridicat de zgomot
lucrătorii se află 360 min. ori 75% din durata schimbului (în restul timpului mecanismele
generatoare de zgomot nu funcţionează).
În baza acestor date se determină starea reală a condiţiilor de muncă la locurile de muncă
pe factori, ţinînd cont de clasificarea igienică a muncii şi de segmentul de timp în care sînt
executate lucrări în condiţiile sus-indicate pe durata schimbului de lucru de 480 min:

2 puncte x 460 min

X real (aerosoli) = """"""""" = 2 puncte
480 min
2 puncte x 360 min
X real (zgomot) = """"""""" = 1,5 puncte
480 min
2 puncte x 460 min
X real (microclimă) = """"""""" = 2 puncte
480 min
Suma totală a valorilor X real constituie:
SX real = 2 + 1,5 + 2 = 5,5 puncte.
Conform scării indicate în pct. 1.5. al regulamentului, în cazul dat mărimea sporului de
compensare va constitui 35% din salariul minim sau salariul tarifar pentru categoria I de
calificare.
În acelaşi mod se efectuează calculul SX real şi al mărimii sporului de compensare în cazul
aplicării metodei de evaluare expres a condiţiilor de muncă.

Anexa nr.4
la Regulamentul cu privire la evaluarea condiţiilor
de muncă la locurile de muncă şi modul de
aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care
pot fi stabilite sporuri de compensare pentru
munca prestată în condiţii nefavorabile

82
78
 Criteriile de evaluare expres a stării condiţiilor de muncă

Descrierea situaţiei de producţie

Factorii 3
1 punct 2 puncte
puncte*
a) Aerul se poluează cu substanţe de
clasele 1-2 de periculozitate**
entilaţia se face prin aspiraţie Aerul se poluează cu substanţe
generală sau locală de clasele 1-2 de
Substanţe chimice nocive
b) Aerul la locul de muncă este periculozitate. Ventilaţia prin
poluat cu substanţe de clasele 3-4 de aspiraţie lipseşte
periculozitate, ventilaţia prin
aspiraţie lipseşte
a) Aerul se poluează cu praf, ce
conţine SiO2. Ventilaţia se face prin
aspiraţie aerul se poluează cu praf ce
Praf conţine SiO2, în lipsa
b) Aerul se poluează cu praf ce nu ventilaţiei prin aspiraţie
conţine SiO2, în lipsa ventilaţiei
prin aspiraţie
Lucrul cu instrumentul ce
Lucrul cu instrumentul ce produce
produce vibraţia mai mult de
Vibraţia vibraţia cel mult jumătate din durata
jumătate din durata schimbului
schimbului de muncă
de muncă
Temperatura aerului Peste mărimile maximal admisibile în perioada caldă a anului sau mai jos de
(efectivă echivalentă) la mărimile maximal admisibile în perioada rece
locul de muncă din
Cu pînă la 4o Cu pînă la 8o
încăpere, oC

* 3 şi mai multe puncte se acordă numai în baza măsurărilor instrumentale.

** Aburi şi (sau) gaze, aerosoli ori amestec de aburi şi aerosoli.
Note.
1. Pentru determinarea gradului de nocivitate (punctelor) a condiţiilor de muncă la factorii
zgomot, iluminare, radiaţie infraroşie, radiaţie ionizantă şi radiaţie neionizantă nu se aplică
metoda evaluării expres a condiţiilor de muncă. Aceşti factori se evaluează doar prin măsurări
instrumentale.
2. La evaluarea gradului de gravitate şi intensitate a muncii se folosesc criteriile, indicate în
anexa nr.2.
3. În cazul evaluării expres, fişa condiţiilor de muncă la locul de muncă (anexa nr.1) se
perfectează la fel ca şi în cazul măsurărilor instrumentale ale factorilor mediului de
producere.

83
79
 REGULAMENTUL
reprezentantului sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă

I. Dispoziţii generale

1. Reprezentantul sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă:
1.1 Este ales în funcţie de către organizaţiile sindicale din rândul membrilor de sindicate
profesional pregătiţi pe termenul de împuternicire ale organelor sindicale elective.
Numărul de reprezentanţi ai sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă se stabileşte de organele sindicale elective în dependenţă de condiţiile de muncă
şi de componenţa numerică a Comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă.
În calitate de reprezentant al sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă nu pot fi aleşi conducătorii de lucrări şi/sau lucrătorii desemnaţi de angajator să
se ocupe de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate.
1.2 Este membru al Comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă şi, de regulă, al
Comitetului sindical.
1.3 Conlucrează cu membrii Comisiei pentru asigurarea socială, cu lucrătorii Serviciului de
protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale sau serviciilor similare externe, cu Inspectorii muncii
ai sindicatelor, cu reprezentanţii Inspectoratului Energetic de Stat, Inspectoratului Principal de Stat
pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase, inspectoratelor teritoriale ale
Inspecţiei Muncii şi ale Medicinii Muncii.
1.4 Îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Comitetului sindical şi se călăuzeşte de Codul
Muncii, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, Legea sindicatelor, Regulamentul privind modul de
organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale, Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi
sănătate, de normele protecţiei muncii, de prezentul Regulament şi alte acte normative din
domeniul protecţiei muncii.

II. Obligaţiile funcţionale ale reprezentantului sindicatelor cu răspunderi specifice în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

2. Reprezentantul sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă:
2.1 Controlează:
a) corespunderea utilajelor, mecanismelor, echipamentelor de producere, cerinţelor normelor
de protecţie a sănătăţii şi securităţii muncii şi standardelor de securitate în muncă;
b) starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de semnalizare, avertizare, aspirare, ventilare şi
condiţionare a aerului, de încălzire şi iluminare la locurile de muncă;
c) asigurarea locurilor de muncă, a sectoarelor de producere cu apă potabilă;
d) corectitudinea şi promptitudinea dotării lucrătorilor cu echipamente individuale de
protecţie, inclusiv cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de lucru, starea şi păstrarea lor;
e) dotarea şi întreţinerea încăperilor şi instalaţiilor cu destinaţie igienico-sanitară (vestiare,
lavoare, camere de duş, de încălzire şi de alimentare, încăperi pentru uscarea hainelor, pentru
desprăfuirea lor, pentru igiena personală a femeilor, etc.);
f) dotarea locurilor de muncă, a încăperilor şi utilajelor de producere cu panouri de avertizare
şi indicatoare de securitate, cu echipamente de stingere a incendiilor, cu mijloace şi medicamente
pentru acordarea primului ajutor;
g) îndeplinirea clauzelor şi măsurilor de securitate şi sănătate în muncă din contractele
colective de muncă şi din Planul de prevenire şi protecţie;
h) organizarea şi calitatea instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă;

84
80
 i) respectarea actelor legislative şi normative privind timpul de muncă şi timpul de odihnă,
respectarea regimului de muncă a femeilor şi a persoanelor de până la 18 ani;
2.2 Participă:
a) la elaborarea proiectelor de contracte colective de muncă, de planuri anuale şi de
perspectivă privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de reducere a accidentelor de muncă şi a
maladiilor profesionale;
b) la elaborarea proiectelor de instrucţiuni cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
c) la activităţi de propagare a acţiunilor de protecţie a sănătăţi şi securităţii în muncă (raiduri,
zile ale protecţiei sănătăţii şi securităţii în muncă, concursuri, etc.);
d) la şedinţele de lucru ale Comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă, ale Comitetului
sindical, precum şi la alte activităţi;
e) la cercetarea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale în calitate de membru al
comisiei respective;
f) la efectuarea controalelor organizate de Inspecţia muncii a sindicatelor, Inspecţiile
specializate de stat, Inspectoratele teritoriale ale muncii.
2.3 Solicită:
a) remedierea deficienţilor depistate, în limitele prevederilor actelor legislative şi normative
ale Republicii Moldova, de către persoanele responsabile de protecţia sănătăţii şi securităţii în
muncii;
b) informaţii depline şi veridice despre condiţiile de muncă, actele normative în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă la nivel de unitate, procesele-verbale de control şi propunerile
Inspecţiei muncii a sindicatelor, a Inspectoratelor specializate de stat şi inspectoratelor teritoriale
ale muncii necesare efectuării controlului obştesc.

Notă: În conformitate cu prevederile art. 387 alin.(4), Codul Muncii al Republicii Moldova,
membrilor organelor sindicale elective neeliberaţi de la locul de muncă de bază li se acordă timp
liber în orele de program pentru a-şi realiza drepturile şi a-şi îndeplini obligaţiile sindicale, cu
menţinerea salariului mediu. Durata concretă a timpului de muncă rezervat acestei activităţi se
stabileşte în contractul colectiv de muncă.

III. Drepturile reprezentantului sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă.

3. În conformitate cu art. 386 al Codului Muncii şi art.17 din Legea Sindicatelor,

reprezentantul sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul Securităţii şi Sănătăţii muncii are
dreptul:
3.1 Să efectueze fără obstacole controlul asupra stării protecţiei sănătăţii şi securităţii muncii
la locurile de muncă, respectării cerinţelor actelor legislative şi ale altor acte normative în domeniul
protecţiei sănătăţii şi securităţii şi muncii şi să înainteze reprezentanţilor angajatorului,
responsabililor de protecţia sănătăţii şi securităţii muncii, propuneri cu indicarea abaterilor sau
încălcărilor actelor normative pentru examinare şi luarea de măsuri adecvate situaţiei sau să facă
înscrieri în registrele de control vizând protecţia sănătăţii şi securităţii muncii.
3.2 Să solicite de la reprezentanţii angajatorului, responsabili de securitatea şi sănătatea
muncii, prezentarea instrucţiunilor, registrelor, normelor şi standardelor de securitate, a altor acte şi
explicaţii referitoare la cercetarea accidentelor de muncă sau la controlul stării protecţiei sănătăţii şi
securităţii muncii la locurile de muncă.
3.3 Să înainteze Comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă, Comitetului sindical şi
angajatorului propuneri referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, să informeze angajatorul
despre ne îndeplinirea obligaţiilor de serviciu de către persoanele responsabile de protecţia sănătăţii
şi securităţii muncii, despre nerespectarea prevederilor Contractului colectiv de muncă, despre alte
probleme ce ţin de securitatea şi sănătatea la locurile de muncă.

85
81
 3.4 Să înainteze Comitetului sindical propuneri argumentate în vederea luării deciziei de
sistare a lucrărilor la locurile de muncă unde a apărut pericol de accidentare sau îmbolnăvire a
lucrătorilor.
3.5 Să informeze Inspecţia Muncii a Sindicatelor, inspectoratele teritoriale ale Muncii despre
accidentele de muncă, care nu au fost cercetate conform Regulamentului şi de alte situaţii ce pot
genera accidente de muncă sau boli profesionale.
Notă: În cazuri, când reprezentantului sindicatelor i se creează obstacole din partea
reprezentanţilor angajatorului, responsabililor de sănătatea şi securitatea muncii la exercitarea
funcţiei, acesta este în drept să solicite suportul Comitetului sindical, al inspectoratului teritorial al
muncii, al Inspecţiei Muncii a Sindicatelor.

IV. Dispoziţii finale.

4. Angajatorul şi Comitetul sindical:
4.1 Organizează şi desfăşoară periodic, din mijloacele financiare ale întreprinderii, instruirea
reprezentanţilor sindicatelor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
4.2 Asigură reprezentanţii sindicatelor cu acte normative, instrucţiuni respective, formulare de
propuneri şi alte materiale sau echipamente necesare activităţii de prevenire a accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale.
4.3 Creează fonduri de stimulare materială a reprezentanţilor sindicatelor cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru aptitudine profesională şi eficientă în
lucru de profilaxie a traumatismului şi îmbolnăvirilor, de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă ale
lucrătorilor, care fac parte componentă a contractelor colective de muncă.
Notă: Conform art.31, alin.(3) din Legea sindicatelor, reprezentanţii autorităţilor publice şi ai
patronilor nu sunt în drept să împiedice sau să interzică accesul reprezentanţilor sindicatelor la
întreprinderi şi subdiviziuni în scopul realizării sarcinilor lor statutare.

86
82
 Anexă:
Formularul propunerilor

Reprezentantul sindicatului cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

__________________________________________________________
(denumirea organizaţiei sindicale)
Către______________________________________________________
(numele, prenumele, funcţia)
__________________________________________________________
(denumirea unităţii şi a subdiviziunii de producţie)
__________________________________________________________

Propuneri de înlăturare a încălcărilor din ________

(data, luna, anul)

Conform art.17 din Legea sindicatelor, nr. 1129-XIV din 07.07.2000, şi art.386 din Codul
Muncii, nr.154-XV din 28.03.03 al Republicii Moldova, solicit să fie înlăturate următoarele
încălcări ale legislaţiei, normelor, standardelor, reglementărilor şi a instrucţiunilor de securitate şi
sănătate în muncă

Nr. Încălcări depistate Termenul de înlăturare a Note privind

d/o încălcărilor executarea

Reprezentantul sindicatului: _________________________________

(data, semnătura)
Propunerile au fost primite de: ________________________________
(data, semnătura)

87
83
 HOTĂRÎRE Nr. 1223
din 09.11.2004

privind aprobarea Nomenclatorului profesiilor

şi funcţiilor cu condiţii de muncă vătămătoare, activitatea
cărora acordă dreptul la concediu de odihnă anual suplimentar
plătit şi durata zilei de muncă redusă a personalului medico-sanitar

Publicat : 26.11.2004 în Monitorul Oficial Nr. 212-217 art Nr : 1448

Întru executarea prevederilor Codului muncii, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Nomenclatorul profesiilor şi funcţiilor cu condiţii de muncă vătămătoare, activitatea
cărora acordă dreptul la concediu de odihnă anual suplimentar plătit şi durata zilei de muncă redusă
a personalului medico-sanitar (se anexează).
2. Ministerul Sănătăţii, în comun cu sindicatul de ramură, în termen de o lună, va elabora şi
adopta Instrucţiunea privind aplicarea normelor Nomenclatorului în cauză şi vor asigura controlul
asupra executării prevederilor lui.
[Pct.3 abrogat prin HG294 din 23.04.14, MO104-109/06.05.14 art.325]
[Pct.3 modificat prin HG983 din 29.08.07, MO141-145/07.09.07 art.1024]

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Contrasemnează:
Viceprim-ministru Valerian Cristea
Ministrul sănătăţii Andrei Gherman
Ministrul muncii
şi protecţiei sociale Valerian Revenco
Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi
Ministrul economiei Marian Lupu

Chişinău, 9 noiembrie 2004.

Nr. 1223.

Aprobat
prin Hotărirea Guvernului nr.1223
din 9 noiembrie 2004

88
84
 NOMENCLATORUL
profesiilor şi funcţiilor cu condiţii de muncă vătămătoare,
activitatea cărora acordă dreptul la concediu de odihnă
anual suplimentar plătit şi darata zilei de muncă redusă
a personalului medico-sanitar

Nr. Denumirea unităţilor, subdiviziunilor, profesiilor şi funcţiilor Durata Durata zilnică

d/o concediului redusă a
suplimentar în timpului de
zile muncă în
calendaristice săptămîna de
muncă de cinci
zile lucrătoare
(ore)
1 2 3 4
Unităţi (secţii, saloane, cabinete) curativ profilactice de boli
infecţioase, micotice şi ftiziologice (antituberculoase); unităţi
sanatoriale, centre de recuperare pentru copii bolnavi de
tuberculoză şi dizenterie cronica; unităţi (secţii, inclusiv de
învăţământ) pentru invalizi-bolnavi de tuberculoză; unităţi
(secţii, saloane, cabinete) antituberculozice
1 Şef de secţie, de cabinet, de salon, medic, personal medical 7 7
mediu, inclusiv asistentele medicale şefe, personal medical
inferior
2. Medic ftizeopneumolog 11 7
3. Medic radiolog, personal medical mediu şi inferior, ocupat 11 7
nemijlocit cu asistenţa medcală radiologcă, tehnician radiolog
4. Manager 7 7
5. Şef de secţie pedagogică, profesorii implicaţi în predarea orelor la 11 7
copiii bolnavi de tuberculoză
6. Colaborator ştiinţific, care lucrează nemijlocit cu bolnavii 7 7
7. Farmacist (inclusiv şef de farmacie), laborant-farmacist, 7 7
infirmieră
8. Medic-stomatolog, personal medical mediu şi inferior ocupat 7 6,5
nemijlocit cu asistenta medicală stomatologică a bolnavilor
9. Bibliotecar 7 7
10. Instructori: în muncă, instruirea în producere, organizator cultural, 7 7
acompaniator

11. Personal ocupat cu bolnavii în atelierele de muncă, gospodăriile 7 7

auxiliare
12. Conducător muzical (lucrător), educator, conducător al cercurilor 7 7
organizate pentru bolnavi
13. Metodist de gimnastică curativă 7 7
14. Soră-econoamă, responsabilă cu lenjeria 7 7
15. Garderobier 7 7
16. Statistician medical 7 7
17. Şef de laborator, medic-laborant, laborant 7 7
18. Dezinfector 7 7
19. Lăcătuş-reparator, mecanic, electrician, tehnician ocupat cu 4
deservirea aparatelor de respiraţie în saloane, reparaţia
aparatajului medical
20. Salariaţi ai blocului de alimentare a bolnavilor 7
21. Salariaţi ai contabilităţilor 7
22. Frizer 7 7
23. Muncitori: bufetier, ospătar, spălătorese, băiaş, îngrijitor al 7
încăperilor şi teritoriului, dădacă, fochist, paznic, portar, şofer
24. Medic, personal medical mediu si inferior, personal auxiliar care 14 7
activează în unităţile, secţiile, saloanele, cabinetele antileproase
8985
25. Salariaţi care activează pe teritoriu leprozoriilor 7 7

Unităţi (secţii, saloane, cabinete) curativ-profilactice de

psihiatrie, psihonevrologie, neurochirurgie, inclusiv pentru
tratarea bolnavilor de narcomanie, alcoolism şi cu handicap
psihic; unităţi (saloane, cabinete) curativ-profilactice de
psihiatrie, psihoneurologie, neurochirurgie pentru copii;
unităţi (saloane, cabinete) ale asistenţei sociale, şcoli (clase),
şcoli-internat (grupe) creşe, grădiniţe (grupe), case (grupe),
centre de plasament şi reabilitare pentru copii cu dificultăţi
cerebrale şi mintale
26. Conducător şi adjunct de instituţie 14 8
Şef de secţie, de cabinet, de salon, medic, personal medical 18 7
mediu, inclusiv asistentele medicale şefe, personal medical
inferior
27. Medic-dietetician, asistentă medicală - specialist în dietetică 7 7
28. Medic, personal medical mediu şi inferior, ocupat nemijlocit cu 18 7
deservirea fizioterapeutică a bolnavilor
29. Medic, personal medical mediu şi inferior din secţia 14 7
morfopatologică (patologo-anatomă)
30. Medic, personal medical mediu şi inferior, dezinfector, ocupat 14 7
nemijlocit cu asistenţa medicală preventivă
31. Şef de laborator, medic-laborant, laborant 11 7
32. Psiholog, asistent social 11 7
33. Registrator medical la arhivă 7 7
34. Statistician medical 7 7
35. Personal pentru deservirea bolnavilor (bufetier, ospătar, băiaş, 18 7
îngrijitor al încăperilor, dădacă)
36. Colaborator ştiinţific care lucrează nemijlocit cu bolnavii 18 7
37. Soră-econoamă, responsabilă cu lenjerie 14 7
38. Garderobier 7
39. Şef al practicii de producere 7 7

40. Salariaţi ocupaţi nemijlocit cu radiodiagnosticul, radiofotografia 11 7

şi tratarea bolnavilor
41. Instructori: în muncă, ergoterapie, instruire în producere, 18 7
organizator cultural, acompaniator
42. Personal ocupat cu bolnavii în atelierele curative de munca, 18 7
gospodăriile auxiliare pentru bolnavi
43. Conducător muzical (lucrător), educator, conducător al cercurilor 18 7
instituţiilor de asistenţa socială
44. Farmacist (inclusiv şef de farmacie), laborant-farmacist, 7 7
infirmieră
45. Metodist de gimnastică curativa 18 7
46. Frizer 11 7
47. Bibliotecar 11 7
48. Salariaţi ai contabilităţii 7
49. Muncitori: montori, operator, lăcătuş, sudor, şofer, bucătar, care 7
lucrează permanent la plită, tractorist, vulcanizator, îngrijitor al
teritoriului
Unităţi, secţii, cabinete fizioterapie
50. Şefi de secţie, cabinete, medic-fizioterapeut 7 7
51. Medic, personal medical mediu şi inferior ce activează sau se 11 6,5
află în sfera de acţiune a aparatelor generatoare cu cîmp electric
cu frecvenţa de 40,68 MHz sau 27,12 MHz cu puterea de peste
200 W şi unde ultrascurte
52. Medic, personal medical mediu şi inferior ce activează sau se 7 7
află în sfera de acţiune a aparatelor generatoare cu cîmp electric
cu frecvenţa de 40,68 MHz sau 27,12 MHz cu puterea de pînă la

9086
 200 W şi unde ultrascurte
53. Personal medical mediu şi inferior care activează în cabinete de 7 7
electrofototerapie
54. Personal medical inferior care activează în cabinetul 7
electrofotografic
55. Personal electrotehnic ce se ocupă de deservirea şi reparaţia 4
aparatajului fizioterapeutic
56. Medic, personal medical mediu şi inferior, îngrijitor al 7 7
încăperilor de producere, care activează pe toată durata
programului de lucru pentru băi cu hidrogen sulfurat, sulfuroase
şi carbogazoase
57. Responsabilă cu lenjeria, portar şi portar de serviciu care 4
lucrează în încăperi pentru băi cu hidrogen sulfurat, sulfuroase si
carbogazoase
58. Maşinist de la staţiile de pompare a apelor cu hidrogen sulfurat, 7
sulfuroase, carbogazoase şi nămol curativ
59. Personal medical mediu şi inferior, ocupat cu pregătirea băilor cu 7 7
hidrogen sulfurat, sulfuroase şi carbogazoase, precum şi cu
analiza conţinutului de gaze în băile cu hidrogen sulfurat,
sulfuroase şi carbogazoase, rezervoare, amesticătoare, staţii de
pompare şi fîntîni arteziene
60. Muncitor şi îngrijitor al încăperilor de producere, ocupaţi cu 7 7
deservirea amesticătoarelor, rezervoarelor, staţiilor de pompare,
reţelelor de ţevi şi fintînilor arteziene cu ape de hidrogen
sulfurat, sulfuroase şi carbogazoase
61. Electrician ce deserveşte instalaţii electrice şi lăcătuş reparator 7 7
ocupaţi permanent cu deservirea încăperilor cu băi de hidrogen
sulfurat, sulfuroase şi carbogazoase, precum şi lăcătuş-reparator,
electrician care deservesc instalaţii electrice, sudor, mecanic şi
personalul care deservesc subsoluri şi încălzitoare din aceste
clădiri cu băi
62. Laborant si personal medical inferior, ocupaţi numai cu analiza 7 7
conţinutului bioxidului de carbon în apa băilor cu hidrogen
sulfurat, sulfuroase, carbogazoase, fîntîni arteziene şi
amesticătoare
63. Medic, personal medical mediu şi inferior, îngrijitor al 7 7
încăperilor de producere, care activează pe toată durata
programului de lucru, în încăperile cu nămol curativ şi
ozocherită
64. Infirmiere şi lucrători ocupaţi cu aducerea şi încălzirea nămolului 7 7
şi curăţarea foilor de cort de nămol şi ozocherită
65. Lacătuş-reparator şi electrician care deservesc încăperile pentru 7 7
procedurile de nămol

91 87
66. Personal medical mediu ocupat cu proceduri de masaj 7 7
67. Personal medical mediu şi inferior ocupat cu proceduri acvatice 7 7
68. Medic, personal medical mediu şi inferior, ocupat nemijlocit cu 18 7
deservirea fizioterapeutică a bolnavilor din unităţi, saloane,
cabinete de psihiatrie, psihoneurologie, neurochirurgie,
narcomanie, alcoolism şi cu handicap psihic
69. Medic, personal medical mediu şi inferior, ocupat nemijlocit cu 11 7
deservirea fizioterapeutica din unităţile (subdiviziunile,
saloanele) pentru bolnavi spinali, casele pentru invalid
70. Medic, personal medical mediu şi inferior, ocupat nemijlocit cu 7 7
deservirea fizioterapeutica a bolnavilor din unităţile medico-
sanitare, cu excepţia celor menţionate la punctele 67 şi 68
Unităţi medicale de profil stomatologic (policlinica, secţie şi
cabinet)
71. Medic stomatolog, medic stomatolog terapeut, medic stomatolog 7 6,5
pediatru, medic stomatolog ortodont, medic stomatolog
protetician, dentist
72. Medic stomatolog chirurg, medic stomatolog chîrurg- 7 6,5
goromaxilo-facial
Personal medical mediu şi inferior 7 7
73. Tehnician dentar, asistentă medicală stomatologică, tehnician 4 7
dentar-turnător, infirmieră stomatologică
Unităţi de expertiza morfopatologică (prozectură)
74. Salariaţii cu funcţie de expertiză a decedaţilor, examinarea
materialului cadaveric, bioptic şi postoperator:
-medic morfopatolog, inclusiv conducătorul serviciului 14 6
morfopatologie
-personal medical mediu şi inferior - laborant, histolog 14 6
-prozector-autopsier, deriticătoarea prozecturei 14 6

75. Colaboratorii instituţiilor ştiinţifico-practice, catedrelor anatomie 14 6

normală a omului, morfopatologie, medicină legală, anatomie
topografică şi tehnică chirurgicală, laboratorul de recoltare a
ţesuturilor umane cu funcţia de expertiză a decedaţilor,
prelevarea ţesuturilor, prepararea si examinarea materialului
cadaveric
Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii (CEMV) şi
Comisia Centrală Medico-Militara (CCMM)
76. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii generale; Comisia
Centrală Medico-Militara; consiliile de expertiză medicală a
vitalităţii specializate în oncologie şi primare:
Medici 7 7
77. Personalul medical cu studii medii în specialitate 7 7
78. Infirmierele 7 7
Consiliile de expertiza medicală a vitalităţii specializate în 18 7
psihiatrie:
79. Medicii, inclusiv şefii consiliilor şi adjuncţii lor 18 7
80 Personalul medical cu studii medii în specialitate
81. Infirmierele 18 7
Consiliile de expertiza medicala a vitalităţii specializate în
ftiziopneumologie:
82. Medicii, inclusiv şefii consiliilor şi adjuncţii lor 7 7
83. Personalul medical cu studii medii în specialitate 7 7
84. Infirmierele 7 7
Unităţi de Asistentă Medicală Urgenţi
85. Medicii de urgenţă, indiferent de denumirea funcţiei
Şef de staţie, substaţie, secţie, subdiviziune 11 7
86. Medicii superiori de gardă 11 7
87. Felcerii principali şi superiori 7 7

92 88
88. Felcerii, asistenţii medicali, dispecerii pentru recepţionarea 7 7
apelurilor în secţiile operative ale staţiilor, substaţiilor
(subdiviziunilor, punctelor) de urgenţă
89. Felcerii, asistenţii medicali, infirmierii echipelor itinerante ale 11 7
staţiilor şi serviciilor de urgenţă
90. Dispecerii auto 7 7
91. Inginerii serviciului de telecomunicaţii 7
92. Inginerii electronişti, inginerii programatori şi tehnicienii 7 7
electronişti
93. Şoferii transportului sanitar 7
94. Medicii echipelor specializate de psihiatrie 18 7
95. Felcerii, asistenţii medicali, infirmierii echipelor specializate de 18 7
psihiatrie
96. Şoferii echipelor specializate de psihiatrie 18
Unităţi de medicină legală
97. Conducător, adjunct al conducătorului 11 8
expert judiciar medico-legal (inclusiv şeful secţiei): 11 6
a) care lucrează cu cadavrele sau cu materialul cadaveric
b) care lucrează în exclusivitate în ambulator, la primirea 11 7
persoanelor pătimite sau care activează la alte lucrări similare
98. Personal medical mediu şi inferior, care lucrează cu cadavrele şi 11 6
material cadaveric
99. Asistent medical, felcer, registrator medical şi infirmier, care 7 7
activează în ambulatorul medico-legal sau in condiţii similare
100. Salariaţi ai contabilităţii 7

93 89
 Unităţi (secţii) de medicină preventivă
101. Medic-şef, medic-şef adjunct 7 8
Medic medic-şef de secţie, medic-epidemiolog, medic-
parazitolog, medic sanitar (de toate profilurile), entomolog, de
asemenea asistenţii lor; biolog, zoolog, dezinfector şi instructor- 7 7
dezinfector, laborant, felcer-laborant, medic-laborant, preparator,
infirmieră
102. Medic (inclusiv medic-conducător), personal medical mediu şi 7 6,5
inferior al laboratoarelor (secţiunilor) bacteriologice şi
virusologice; medic-bacteriolog, medic-virusolog, laborant în
bacteriologie (virusologie)
103. Medic-epidemiolog şi asistentul lui, medic dezinfecţionist, 7 6,5
biolog, entomolog, instructor-dezinfector, dezinfector ocupaţi cu
dezinfecţia în focar, de cameră şi profilactică, dezinsecţia,
deratizarea, infermiera dezinfecţiei de cameră (inclusiv
conducătorul subdiviziunii)
104. Inginer şi tehnician al instalaţiilor de dezinfecţie 7 7
105. Medic (inclusiv medic-conducător), asistent al medicului, inginer 7 7
şi tehnician ocupaţi nemijlocit cu efectuarea măsurilor iradierilor
electromagnetice de toate tipurile
106. Inginer şi tehnician în reparaţia şi deservirea tehnicii medicale şi 7 7
instalaţiilor frigorifere
107 Medic (inclusiv conducătorul), colaboratorii ştiinţifici, 14 6,5
personalul medical mediu şi inferior, entomolog, biolog, zoolog,
lucratorul vivariului a secţiei de boli extrem de periculoase;
medic epidemiolog şi medic bacteriolog (inclusiv conducătorul
subdiviziunii structurale), personalul medical mediu şi inferior,
lucrătorul vivariului ocupaţi nemijlocit cu cultivarea tulpinilor vii
(animale infectate) cu: pestă, bruceloză, hepatite virale, febre
hemoragice, febră galbenă, febră Q şi alte rickettsioze,
melioidoză, meningită, variolă, ornitoză, poliomielită, psitacoză,
sap, antrax, tifos exemtematic, tularemia, rabie, b.Crenţfeld-
Iacob, de asemenea în focare şi teritorii epizootice de aceste
infecţii

108. Conducător, laborant, instructor dezinfector, dezinfector, 14 7

epidemiolog şi asistentul entomologului al detaşamentului de
luptă cu encefalită acariană şi alte boli transmisibile
109. Medic-epidemiolog, personal medical mediu şi inferior al 7 7
observatorului şi izolatorului punctului sanitar de carantină
110. Laborant şi preparator în pregătirea mamelelor de deratizare 7 7
111. Personal medical mediu şi inferior ocupaţi cu evaluarea 7 7
bolnavilor de boli infecţioase, şoferul automobilului ce
îndeplineşte simultan obligaţiunea de sanitar la evacuarea
bolnavilor de boli infecţioase
112. Depozitar, instructor-dezinfector ocupaţi cu împachetarea şi 7 7
păstrarea dezinfectantelor
113. Personal medical inferior al filtrelor sanitare (cabine de duş, băi) 7
114. Inginer şi tehnician al instalaţiilor de ventilaţie 7
115. Şofer al automobilului ocupat cu evacuarea bolnavilor de boli 4
infecţioase
116. Şofer al automobilului ce deserveşte instalaţia şi dezinfecţia 7 7
mobilă şi nemijlocit ocupat cu lucrul de dezinfecţie
Instituţiile medicale şi ştiinţifice ce asigură diagnosticul,
tratamentul şi deservirea bolnavilor cu SIDA şi purtătorilor
virusului HIV
117. Medicii, personalul medical mediu şi inferior al instituţiilor 14 7
curativ-profilactice, centrelor de medicina preventiva,
colaboratorii ştiinţifici, laboranţii şi alţi lucratori ai instituţiilor
de cercetări ştiinţifice (sau laboratoarelor) ce asigură
94 90
 diagnosticul, tratamentul, deservirea, inclusiv efectuarea
măsurilor antiepidemice în focarele de SIDA şi HIV infecţie, de
asemenea lucrătorii instituţiilor ocupaţi funcţional cu virusul
SIDA şi material HIV infectat

Instiluţiile antipestice (staţii, detaşamente, secţiuni,

laboratoare)
118. Autoclavator 14 6,5
119. Lucrătorul aparatelor de sterilizare 14 6,5
120. Medic veterinar 21 6,5
121. Medic, zoolog, entomolog 21 6,5
122. Conducător al instituţiei, adjuncţii lui 21 8
123. Şef al laboratorului, secţiei (secţiunii) 21 6,5
124. Instructor dezinfector 14 6,5
125. Laborant 14 6,5
126. Personal medical inferior 7 6,5
127. Colaborator ştiinţific 21 6,5
128. Preparator 14 6,5
129. Conducător tehnic 21 6,5
130. Restul lucratorilor instituţiilor antipestice 7
Pepinieră de carantină pentru animalele aduse de peste
hotare
131. Medic veterinar, felcer veterinar, zootehnic, lucrător în vivariu 7 7
ocupaţi nemijlocit cu deservirea animalelor
Unităţi de creştere şi prelucrare a lipitorilor medicale
132. Laborant, persoana ce creste lipitorile medicale, spălătorul, 7 7
împachetatorul, persoana ce face curăţenie în încăperile de
producere

Unităţile (secţiile) care se ocupă cu producerea preparatelor

bacteriene şi virotice, preparatelor din sînge, substituente de
sînge şi mediilor de cultura
133. Lucratorii din producere care permanent şi nemijlocit lucrează cu 7 7
tulpini vii al agenţilor de boli infecţioase, cu produse otrăvitoare
de provenienţă animalieră şi bacteriană (toxine) cu medii uscate
de diagnostic şi medii de cultivare a germenilor, preparate
bacteriene, de asemenea, cu animale şi material infectat
134. Lucrătorii depozitelor de medii nutritive gata, de preparate 7 7
bacteriene, seruri diagnostice şi diagnosticumuri
Unităţile serviciului sînge
135. Personal, inclusiv conducătorii unităţii, subdiviziunilor încadrat 14 7
în examinarea donatorilor, recoltarea, prelucrarea, testarea
sîngelui, producerea preparatelor sanguine diagnostice şi stabile,
controlul calităţii preparatelor sanguine labile stabile şi
diagnostice
136. Personalul auxiliar şi de deservire 7
Unităţi farmaceutice. Angajaţi ai farmaciilor (inclusiv ai
farmaciilor unităţilor medico-sanitare)
137. Farmacist-diriginte, farmacist-diriginte adjunct (în cazurile în 7 7
care ei participă la lucrările de recepţie, organizare a păstrării,
preparare, control şi livrare a medicamentelor populaţiei sau
secţiilor unităţilor medico-sanitare)
138. Şef de secţie, şef de secţie adjunct, şef de filială, farmacist, 7 7
farmacist-tehnolog, farmacist-analitic, farmacist-clinicist,
laborant-farmacist, divizator, spălătoreasă
139. Şef de secţie, şef de secţie adjunct, farmacist, farmacist- 7 7
tehnolog, farmacist-analitic,laborant-farmacist,
divizator, spălătoreasă ocupaţi în exclusivitate de procesele
tehnologice cu substanţele medicamentoase toxice şi stupefiante

95 91
 Angajaţi ai depozitelor farmaceutice
140. Farmacist-diriginte, farmacist-diriginte adjunct (în cazurile în 7 7
care ei participă la lucrările de recepţie, organizare a păstrării,
preparare, control şi livrare a medicamentelor întreprinderilor
farmaceutice şi unităţilor medico-sanitare)
141. Şef de secţie, şef de secţie adjunct, şef de filială, farmacist, 7 7
farmacist-tehnolog, farmacist-analilic, laborant-farmacist,
divizator, spălătoreasă
142. Şef de secţie, şef de secţie adjunct, farmacist, farmacist-tehnolog, 7 7
farmacist-analitic, laborant-farmacist, divizator, spălătoreasă,
ocupaţi în exclusivitate de procesele tehnologice cu substanţele
medicamentoase toxice şi stupefiante
Angajaţi ai laboratoarelor de control ai calităţii
medicamentelor
143. Şef de laborator, şef-adjunct de laborator ce îndeplinesc lucrări 7 7
de analiză a calităţii medicamentelor
144. Farmacist -expert, farmacist, laborant-farmacist 7 7
145. Spălătoreasă, infirmieră 7 7
Secţiile de copii de triaj şi educare prin muncă din colonii
146. Medic, personal medical mediu şi inferior 7 7
Secţiile de primire şi triaj, camerele de detenţie preventivă
147. Medic, personal medical mediu 7 7
Profilactoriile de tratament prin muncă pentru persoanele
care suferă de alcoolism cronic şi narcomanie
148. Medic (inclusiv medic-conducător al secţiei, cabinetului),în afară 18 7
de medic-laborant
149. Laborant (inclusiv medic-laborant) 11 7
150. Statistician medical 7 7

151. Personal medical mediu (în afară de laborant şi statistician 18 7

medical) şi personalul medical inferior
152. Soră econoamă 7 7
Centru de dezalcoolizare
153. Medic 7 7
154. Personal medical mediu şi inferior 7 7
Activitatea cu substanţe radioactive si cu surse de radiaţii
ionizante
155. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit la instalaţiile pentru gama-
defectoscopie:
a) la instalaţiile portative; 11 6,5
b) la instalaţiile fixe 7 6,5
156. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu încărcarea şi testarea aparatelor 11 6,5
şi instalaţiilor gama industriale şi medicale
157. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu colectarea, transportarea, 11 6,5
păstrarea şi înhumarea substanţelor gama-active în cantitate ce
depăşeşte 100 miligrame-echivalente de radiu
158. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu aplicarea gamaterapiei şi
iradierea gama în scop experimental:
a) în saloanele pentru tratarea pacienţilor cu substanţe 11 6
radioactive aplicabile
b) cu instalaţii gama 11 6
c) cu substanţe gama în cabinetele şi laboratoarele pentru
radiomanipulări 14 5
159. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu radio-defectoscopia la instalaţiile 7 6,5
industriale
160. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit la instalaţiile pentru analizarea 11 6
radiospectrală şi radiostructurală pentru radiografia industrială şi
pentru verificarea lamelelor pilelor antidifuzorii
161. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit la aplicarea terapiei cu radiaţii 7 6,5
ionizante, cu iradierea experimentală Rontghen şi cu terapia prin
96 92
 radiaţii ionizante, cu utilizarea beta-aplicatorilor

162. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu radiodiagnosticul, 11 6

radiofotografia, la instalaţia pentru terapia cu radiaţii ionizante
rotaţionată cu control vizual
163. Infirmierile cabinetelor şi instalaţiilor radiologice şi 7 6,5
radiofotografice, ocupate nemijlocit cu asistarea medicului
radiolog în acordarea asistenţei de radiodiagnostic, de
radiofotografie, de terapie cu radiaţii ionizante cu control vizual
164. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu investigarea, testarea şi reglarea 7 6,5
(cu executarea direct la locui de munca a reparaţiilor minore)
tuburilor radiogene şi a instalaţiilor radiologice cu tuburi
165. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu electronoradiografe şi cu 7 6,5
microscoape electronice cu tensiunea mai mare de 30 de kilovolţi
Fizica şi dozimetria razelor X şi a razelor gama
166. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu investigaţiile experimentale şi cu 11 6,5
măsurătorile dozimetrice
167. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu sursele pentru etalonarea 11 6,5
instalaţiilor dozimetrice şi radiometrice
168. Salariaţii» ocupaţi nemijlocit cu sursele de neutroni (radiu- 11 6,5
beriliu, polonii, beriliu etc.)
169. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit la ciclotroane, betatroane, 11 6,5
acceleratoarele liniare şi alte instalaţii de accelerare
Activitatea cu utilizarea surselor radioactive deschise
170. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit în activitatea cu substanţe
radioactive deschise (fabricarea, reciclarea, păstrarea, ambalarea,
cercetarea,utilizarea şi alte tipuri de activitate):
a) cu activitatea la locul de muncă ce corespunde categoriei III
de lucrări 7 6,5
b) cu activitatea la locul de muncă ce corespunde categoriei II de
lucrări 11 6,5
c) cu activitatea la locul de muncă ce corespunde primei
categorii de lucrări 14 6,5

171. Salariaţii, ocupaţi nemijlocit cu pregătirea şi deservirea băilor de 7 6,5

radon naturale şi artificiale
Laboratoare, laboratoare de cercetări ştiinţifice, institute,
organizaţii şi întreprinderi, laboratoarele instituţiilor de
învăţămînt
172. Laborant şi preparator, inginer, tehnician, maistru, laborant
superior, inginer superior, tehnic superior, maistru superior,
specialist pe aparataj, colaborator ştiinţific superior şi inferior,
şef de laborator şi locţiitorul lui, biolog, biofizician, biochimist,
laborant superior şi inferior, medic, medic de laborator, medic
veterinar, zoolog, zootehnic, personalul medical cu studii
superioare de scurtă durată, medii şi inferior, preparator,
provizor, farmacolog, entomolog, micolog, microbiolog, expertul
medicinii legale:
a) care efectuează, lucrări în încăperi comune şi boxe cu microbi 7 7
patogeni, viruşi, actinomicete, cu animale şi artropode, infectate
cu microbi patogeni, toxoplasme şi, de asemenea, cercetările
secreţiilor şi sîngelui, recoltate de la bolnavii contaminaţi cu
maladii infecţioase (din grupele microbilor patogeni şi virusuri
fac parte: agentul febrei tifoide, febrei paratifoide A şi B şi altor
salmoneloze, dizenteriei, micozelor, sifilisului, listereliozei,
erizipelei, tuberculozei, difteriei, botulismului, gangrenei
anaerobe, tetanosului, pseudotuberculozei, febrei aftoase,
agentului tifosului exantematic, febra pappataci, parotidită,
virusuri oncogene, şi, de asemenea, produsele toxice de natură
animală şi bacteriană - toxine)
97 93
b) care lucrează cu material cadaveric 11 6
c) care efectuează investigaţii cu folosirea substanţelor toxice 7 7
gazoase şi uşor volatile: halogenii şi derivaţii lor, anhidridele
acizilor organici şi anorganici, cetonele şi esterii
halogensubstituiţi; fosforul şi compuşii lui; plumbul, sulfura de
carbon, hidrogenul sulfurat, mercaptani; acizi (cu excepţia
acidului boric şi acizilor alimentari); oxizii de azot; nitrocloride;
cloroformul, dicloretanul, alte hidrocarburi clorate; benzenul,
toluolul, fenolul şi alţi derivaţi ale şirului aromatic; white-
spiritul; eterul sulfuric (etilic), alcoolul metilic şi alţi dizolvanţi;
piridina şi bazele ei; amoniacul, aminele primare, secundare şi
terţiare; nitrobenzolul, nitrometanul şi alţi nitrocompuşi;
compuşii cianhidrici şi tiocianhidrici; mercurul metalic, derivaţii
şi sărurile lui; compuşii organici ai fluorului; formalina,
formaldehida, acroleina, anhidrida acetică, acetonhidrida,
etilacetatul, metilacetatul şi alte aldehidre volatile; eterii şi
esterii; nitridele şi izontridele; hidrazina şi hidrazinele
substituite; anilocoloranţii şi semiproduşii lor, aminoplasţii,
produsele de prelucrare a cărbunelui, produsele de prelucrare a
petrolului, hidrocarburile aromatice şi clorate, cloroprenul,
sovprenul, rezinita, latexul sintetic, alcaloizii; compuşii cu
proprietăţi lacrimogene, purulente, stranutătoare, asfixiante şi cu
acţiune toxică generală; persoana preocupată cu spălarea veselei
după folosirea produselor chimice, şi, de asemenea, lucrătorii
laboratorului care sînt nemijlocit preocupaţi pe parcursul întregii
zile de muncă cu deservirea şi reparaţia utilajului chimic şi
sanitar
d) care lucrează nemijlocit şi permanent cu culturile vii ale 14 6,5
infecţiilor extrem de periculoase - encefalita, lepra, meningita,
rabia, febra galbenă, psittacoza, ormitoza, poliomielita, variola,
febra hemoragică, hepatita virală, tifosul exantematic, febra Ku
şi alte rickettsioze, holera, antraxul, morva, melioidoza, pesta,
bruceloza, tularemia, şi, de asemenea, cu animalele infectate cu
infecţiile sus numite
e) care lucrează permanent cu culturile vii ale leptospirozei 11 7

98 94
 f) care lucrează în încăperi de lucru la selectarea probelor de 4 7
acizi concentraţi, clorură de var, clor, brom, compuşi
cianhidrici, fenol, formaldehida, compuşi tioorganici; compuşi
ai plumbului, manganului, arseniuiui, alibiului, cromului,
fluorului şi mercurului, alcool metilic şi metilacetat, hidrocarburi
clorurate şi aromatice şi nitro- şi aminocompuşii lor; metale şi
aliajele lor încinse şi topite, produsele şi semiprodusele de prăjire
şi topire a minereurilor
g) care efectuează lucrări de analiză spectrală 4 7
173. Personalul vivariului care deserveşte animalele infectate:
a) menţionate în paragraful 172, alineatul „a" 7 7
b) menţionate în paragraful 172, alineatul „d" 14 6,5
c) menţionate în paragraful 172, alineatul „e" 11 7
174. Personalul laboratorului antrenat nemijlocit la folosirea 7 7
metodelor fizice de cercetare legate cu lucrul la microscopul
electronic şi electronograf cu tensiunea mai înalta de 30 kWt
175 Personalul laboratorului antrenat nemijlocit în lucrări la 7 7
microscop, polariscop, conimetre cu utilizarea lichidelor toxice
de imersie; în lucrări cu microscoape care folosesc surse de
lumină ultravioletă; cu aplicarea obiectivelor de imersie (cu
mărirea 90 - 120), şi, de asemenea, la examinarea fotoemulsîitor
nucleare cu straturi groase
176. Personalul laboratorului antrenat nemijlocit şi permanent la 7 7
prelucrarea articolelor de metaloceramică din caride, barite,
sicilide, nitrite, fosfite, compuşi toxici ai anilinei
177. Personalul laboratorului antrenat nemijlocit şi permanent în 7 7
lucrările de stropire şi pulverizare a plantelor cu substanţe toxice,
la folosirea pulverizatoarelor, stropitoarelor,
generatoarelor cu aerosol şi automobile, şi, de asemenea, la
prepararea,preambalarea substanţelor toxice şi prelucrarea
terenurilor (încăperilor) contra rozătoarelor

178. Personalul laboratorului antrenat nemijlocit:

a) la sinteza, analiza chimică, separarea, încercările (biologice,
toxicologice, farmacologice, microbiologice, chimîoterapcutice),
prepararea formelor medicamentoase, cercetările cu utilajul
tehnologic: a remediilor medicamentoase sintetice toxice şi
extrem de toxice, antibioticelor, vitaminei B12, alcaloizilor,
glicozidelor, saponinelor, preparatelor antibacteriene,
hormonilor, insecticidelor, dezinfectantelor, substanţelor
cancerigene 7 7
b) mărunţirea, uscarea şi preambalarea plantelor medicamentoase
toxice şi extrem de toxice şi anume; anabazis; Ammi visnaga,
Folium Hyoscyami, Valeriana officinalis, Adonis vemalis,
Datura Stramonium, Darminum sp., Matricaria chamomilla,
Erysimum canescens, Senecio rhombotolius, Convallaria
majalîs, Digitalis sp., Nerium oleander, Periploca graeca, Fructus
capsici, Dryoptens filix mas, Secale cornutum, Spharophysa
salsula, Scopolia sp., Securinega suttruticosa, Thermopsis
lanceolata, Artemisia cina, Semen Strychni, Vcratrum sp.,
Polygala sp., Apocynum sp., Chenopodium anihelminticum,
Solanum sp., Sophora pachycarpa. Polemonium coeruleum,
Salsora richteri, Veratrum sp., Ephedia equisetina, Opium brut,
Opium materie primă 7 7
c) mărunţirea, uscarea şi preambalarea materiei prime vegetale
medicamentoase; Herba Ledium palustre, Colchicum sp.,
Erythraea sp., specii Zdrenko, Echinocs dahuricus, Helleborus
purpurascens, Galanthus Woronowi, Chelidonium sp. 7 7
d) mărunţirea, uscarea şi preambalarea altei materii prime
vegetale medicamentoase

99 95
 7 7
179. Salariaţi ai catedrelor, situate în unităţile cu condiţii de muncă 7 7
vătămătoare, cu excepţia catedrelor de psihiatrie şi radiologie
Salariaţii catedrelor de psihiatrie 18 7
Salariaţii catedrelor de radiologie 11 7
Profesii generale ale salariaţilor din unităţile medicale,
asistenţă socială şi învăţămînt
180. Medic, personal mediu, care activează în barocamere şi cheson 11 7

181. Personal ingineri-tehnicieni, care activează în barocamere 11 7

curative
182. Medic, personal medical mediu şi inferior din staţionar de tip 11 7
închis
183. Personal medical din unităţi, secţii, saloane şi cabinete 7 7
dermatovenerologice
184. Medic, personal medical mediu şi inferior din unităţi, secţii, 7 7
saloane şi cabinete de chirurgie de toate profilurile
185. Medic, personal medical mediu şi inferior din unităţile, 7 7
subdiviziunile medicale situate în subteran
186. Medic, personal medical mediu şi inferior, ingineri-tehnicieni, 7 7
care iau parte nemijlocit la transplantul organelor umane cu
utilizarea tehnicii respective „Cord artificial", „Rinichi artificial",
„Plămîn artificial" etc.
187 Personal medical inferior din secţiile saloanele de anesteziologic, 11 7
reanimare şi terapie intensiva
188. Medic anesteziolog-reanimalolog, toxicolog, personal medical 11 6,5
mediu (cu excepţia medicului-laborant, laborant) din
subdiviziunile şi saloanele de anesteziologie, reanimare,
toxicologie şi terapie intensivă
189. Medic-laborator, laborant din subdiviziunile, saloanele de 7 7
anesteziologie, reanimare şi terapie intensivă
190. Medic, personal medical mediu şi inferior din unităţile medico- 7 7
sanitare şi asistenţă socială
191. Personal medical inferior din unităţile (secţiile, saloanele) de 7 7
protezare
192. Medic, personal medical mediu, cu durata anuală de zbor:
de la 50 pînă la 200 ore 7 7
de la 201 pînă la 300 ore 11 7
de la 301 pînă la 400 ore 14 7
de la 401 pînâ la 500 ore 18 7
peste 500 ore 21 7
193. Personal medical mediu în transportul feroviar 7 7

194. Medic, personal medical mediu şi inferior din unităţi (saloane, 7 7

cabinete) medico-sanitare, asistenţă socială şi învăţamînt pentru
copii cu handicap fără dereglări mintale
195. Medic, personal medical mediu şi inferior, organizator cultural 7 7
din unităţile medico-sanitare pentru bolnavii spinali, din casele
pentru invalizi
196. Medic, personal medical mediu şi inferior din unităţile (saloane 14 6,5
si cabinete) pentru bolnavi cu arsuri
197. Medic, personal medical mediu şi inferior din bucătăriile lactate 7 7
pentru copii
198. Lucrători din laboratoarele, secţiile, ocupaţi cu pregătirea şi 7 6
conservarea sîngelui şi ţesuturilor corporale
199. Medic, personal medical verigă medie şi inferior din unităţile 7 7
generale pentru invalizi şi bătrini
200. Instructor în muncă din sistemul asigurării sociale:
a) de tuberculoză 7 7
b) psihocronici 18 7
10096
201. Lăcătuş-reparator, mecanic, electrician ocupaţi cel puţin 50% din 7 7
timpul de muncă pentru reparaţia utilajului, aparatajului şi
iluminarea încăperilor din unităţi, secţii, laboratoare, pentru
lucratorii cu concediu suplimentar şi ziua redusă de muncă
202. Logoped, surdolog care activează în:
- unităţi medicale 28 5
- Centre de Plasament, Reabilitare şi Recuperare 28 5
203. Salariaţii, care activează în unităţile curative cu radon:
- garderobier 4
- responsabilă cu lenjeria 4
- soră-econoamă 4
-portar 4
204. Medicii generalişti (de familie), asistentele medicilor generalişti 11 7
(de familie)
205. Dezinfector 4
206 Conducătorii instituţiilor medico-sanitare şi farmaceutice 7 8
207. Optician ocupat cu tăierea, spargerea şi gradarea lentilelor 4
208. Muncitori, ocupaţi cu umplerea aparatelor cu mercur, curăţarea 14 6,5
de mercur, gradarea termometrelor cu mercur, a capilarelor şi
extragerea mercurului din aparate
209. Muncitori, ocupaţi cu finisarea, gradarea clişeelor, controlului, 7 7
verificarea şi asamblarea aparatelor umplute cu mercur
210. Muncitori, ocupaţi cu asamblarea diafragmelor pentru aparatele 7 7
Rontghen
211. Muncitori ocupaţi în spălătorii cu:
a) primirea şi spălarea îmbrăcămintei speciale din unităţile
(subdiviziunile) de psihiatrie, narcochirurgie, narcomanie, 7 7
alcoolism, cu handicap psihic şi dereglări mintale;
b) primirea şi spălarea îmbrăcămintei speciale din unităţile
(subdiviziunile) curaţiv-profilactice de boli infecţioase, micotice, 7 7
ftizioiogice (antituberculoase) şiantileproase,
c) primirea şi spălarea îmbrăcămintei speciale din unităţile
(subdiviziunile), ce asigură diagnosticul şi tratamentul bolnavilor 7 7
cu SIDA şi HIV infectaţi, serviciul „Sînge"
d) primirea şi spălarea îmbrăcămintei speciale din unităţile
(subdiviziunile) antipesiice (staţii, detaşamente, secţiuni, 14 7
laboratoare)
e) primirea şi spălarea îmbrăcămintei speciale din alte unităţi
(subdiviziuni) medico-sanitare 7 7
212. Lucrători ocupaţi în unităţi speciale-amenajate cu hale şi secţii, 7 7
pentru muncitori bolnavi de tuberculoza, la lucrări de dirijare şi
deservire a acestor bolnavi
213. Lucratori ocupaţi în bibliotecile medicale 7 7
214. Montor electric ocupat cu reparaţia şi reglarea instalaţiilor 7 7
medicale Rontghen
215. Conducător auto: 4
de automobile (autobuze) sanitare, operative şi salvări

Notă. În cazurile cînd durata concediilor anuale suplimentare plătite, prevăzute de prezentul
Nomenclator, conduce la micşorarea duratei totale a concediului anual se aplică normele prevăzute
pînă la adoptarea prezentei hotărîri.

10197
 HOTĂRÎRE Nr. 1361
din 22.12.2005

pentru aprobarea Regulamentului privind modul

de cercetare a accidentelor de muncă

Publicat : 20.01.2006 în Monitorul Oficial Nr. 9-12 art Nr : 51

NOTĂ:
Pe parcursul textului Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă,
sintagmele „Inspecţia Muncii” şi „inspectoratul teritorial de muncă” se substituie cu sintagmele
„Inspectoratul de Stat al Muncii” şi, respectiv, „inspecţia teritorială de muncă”, la cazul gramatical
respectiv prin HG788 din 07.10.11, MO222-227/11.10.13 art.892

Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă (se anexează).
2. Regulamentul nominalizat se pune în aplicare cu începere de la 1 martie 2006.
3. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.706 din 5 iunie 2002 "Despre aprobarea Regulamentului
privind modul de cercetare a accidentelor de muncă" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr.74, art.800) din data punerii în aplicare a sus-numitului Regulament.

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Contrasemnează:
Ministrul economiei
şi comerţului Valeriu Lazăr

Chişinău, 22 decembrie 2005.

Nr. 1361.
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.1361
din 22 decembrie 2005

REGULAMENT
privind modul de cercetare a accidentelor de muncă
I. Dispoziţii generale
1. Prezentul Regulament stabileşte modalitatea unică de comunicare, cercetare, înregistrare şi evidenţă
a accidentelor de muncă, suportate de salariaţii care prestează munca la angajator, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare.
Clasificarea şi definirea accidentelor
2. Accidentele se clasifică în:
accidente de muncă;
accidente în afara muncii.
3. Prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului
salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută,
leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui
factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui element al sistemului de
muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus la

102
98
pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit:
a) în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;
b) înainte de începerea sau după încetarea lucrului, cînd salariatul se deplasează de la intrarea în
incinta întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (în continuare - unitate) pînă la locul de muncă şi invers,
îşi schimbă îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie şi de lucru şi invers, preia
sau predă locul de muncă şi mijloacele de producţie;
c) în timpul pauzelor stabilite, cînd salariatul se află pe teritoriul unităţii sau la locul său de muncă,
precum şi în timpul frecventării încăperilor sanitaro-igienice sau auxiliare;
d) în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul oferit de unitate, în modul
stabilit, precum şi în timpul îmbarcării sau debarcării din acest mijloc de transport;
e) în timpul deplasării de la unitatea în care este încadrat salariatul, pînă la locul de muncă, organizat
în afara teritoriului unităţii, sau pînă la o altă unitate, şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini de
muncă sau a obligaţiilor de serviciu, în timpul util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al deplasării,
indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport utilizat;
f) în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte activităţi organizate de unitate în baza
ordinului sau dispoziţiei emise de angajator;
g) în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ori
pentru salvarea altui salariat de la un pericol în circumstanţele specificate la literele a),b),с),d) şi f) ale
prezentului punct;
h) în timpul instruirii de producţie sau practicii profesionale în bază de contract încheiat între
angajator şi instituţia de învăţămînt, între angajator, elevi şi studenţi.
4. Prin accident în afara muncii se înţelege un eveniment care a provocat vătămarea violentă a
organismului salariatului, chiar dacă s-a produs în timpul de muncă al acestuia, la locul de muncă sau
pe teritoriul unităţii, în condiţii neprevăzute la punctul 3 din prezentul Regulament, cauza directă a
căruia este determinată de fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea sarcinii de muncă sau obligaţiilor de
serviciu (joacă, încăierare, automutilare intenţionată, sinucidere, cazuri de boală latentă şi moarte
naturală, folosire a mijloacelor de producţie în scopuri personale fără permisiunea angajatorului sau
conducătorului, comitere a unui furt din avutul unităţii, angajatorului persoană fizică şi altele de acest
gen). Activităţile, actele sau faptele menţionate în prezentul punct trebuie să fie confirmate prin
documente corespunzătoare.
5. Accidentele de muncă şi accidentele în afara muncii (în continuare - accidente) se divizează în trei
tipuri:
a) accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a provocat pierderea parţială
sau totală de către salariat a capacităţii de muncă pentru un interval de timp de cel puţin o zi, cu
caracter reversibil după terminarea tratamentului medical, confirmată de instituţia medicală în modul
stabilit;
b) accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului salariatului, confirmată
de instituţia medicală în modul stabilit;
c) accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit interval de timp de la
producerea lui, decesul salariatului, confirmat de instituţia de expertiză medico-legală în modul
stabilit.
6. Accidentele se clasifică în:
a) accident individual, în urma căruia este afectat un singur salariat;
b) accident colectiv, în urma căruia sînt afectaţi, în acelaşi timp, în acelaşi loc şi din aceeaşi cauză,
minimum doi salariaţi.

II. Comunicarea despre producerea accidentelor

7. Fiecare accidentat sau martor ocular este obligat să anunţe imediat despre accidentul produs
conducătorul său direct sau oricare conducător superior al acestuia şi să acorde, după caz, primul
ajutor.
8. Conducătorul, fiind anunţat despre accident:

103
99
va organiza acordarea ajutorului medical accidentatului şi, dacă va fi necesar, îl va transporta la o
instituţie medicală de la care va solicita certificatul medical cu privire la caracterul vătămării violente
a organismului acestuia;
va evacua, după caz, personalul de la locul accidentului;
va informa angajatorul despre accidentul produs;
va menţine neschimbată situaţia reală, în care s-a produs accidentul, pînă la primirea acordului
persoanelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei situaţii ar
provoca alte accidente ori ar periclita viaţa sau sănătatea altor persoane. În cazul în care se impune
modificarea situaţiei reale, în care s-a produs accidentul, în prealabil se vor face fotografii şi scheme
ale locului unde s-a produs accidentul, se vor aduna probe, materiale ce pot furniza informaţii despre
accidentul produs, pentru a fi predate persoanelor care efectuează cercetarea.
9. Angajatorul va comunica imediat despre producerea accidentelor la locul de muncă (prin telefon sau
prin orice alte mijloace de comunicare) Inspectoratului de Stat al Muncii, Casei Naţionale de Asigurări
Sociale şi, după caz, forului superior, organului sindical de ramură sau interramural, organelor pentru
supraveghere tehnică sau energetică, Centrului de Medicină Preventivă teritorial (în cazurile de
intoxicaţie acută).
În cazul producerii accidentelor grave şi mortale, va comunica suplimentar comisariatului de poliţie
din raza raionului sau sectorului în care s-a produs accidentul.
10. Dacă printre accidentaţi se vor afla salariaţi ai altor unităţi din ţară sau din străinătate, angajatorul
la care s-a produs accidentul va comunica imediat despre aceasta administraţiei unităţii respective şi
reprezentanţei diplomatice a ţării cetăţenia căreia o avea accidentatul (în cazul accidentului mortal al
salariatului unei unităţi din străinătate, detaşat în interes de serviciu la o unitate din Republica
Moldova).
11. Instituţia medicală care acordă asistenţă accidentatului este obligată să anunţe Inspectoratul de Stat
al Muncii sau inspecţia teritorială de muncă în raza căruia se află, datele cunoscute ce ţin de identitatea
accidentatului şi a unităţii în care s-a produs accidentul.
12. Comunicarea despre producerea accidentelor va cuprinde următoarele date:
denumirea, adresa unităţii sau a angajatorului persoanei fizice;
numele, prenumele, starea familială, vîrsta şi profesia accidentatului / accidentaţilor;
data şi ora producerii accidentului;
locul şi circumstanţele care se cunosc în legătură cu accidentul produs;
caracterul vătămării violente a organismului accidentatului;
numele şi funcţia persoanei care a transmis comunicarea, numărul telefonului de legătură.

III. Cercetarea accidentelor

13. Scopul cercetării accidentelor de muncă constă în clasificarea lor, determinarea circumstanţelor,
cauzelor şi încălcărilor actelor normative şi altor reglementări ce au condus la accidentarea salariaţilor,
stabilirea persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative şi a măsurilor corespunzătoare
întru prevenirea unor asemenea evenimente.
14. Accidentele grave şi mortale produse la locul de muncă sînt cercetate de Inspectoratul de Stat al
Muncii, cele cu incapacitate temporară de muncă - de comisia angajatorului, iar în unele cazuri - de
Inspectoratul de Stat al Muncii (în cazul în care angajatorul nu dispune de posibilitatea de a constitui
o comisie de cercetare a evenimentului).
15. La cercetarea accidentelor au dreptul să participe, după caz, reprezentanţii împuterniciţi ai forului
superior, ai autorităţilor administraţiei publice locale (specialişti pentru protecţia muncii), Casei
Naţionale de Asigurări Sociale şi ai organului sindical, Centrului de Medicină Preventivă teritorial,
precum şi să asiste persoanele care reprezintă, în modul stabilit, interesele accidentaţilor sau ale
familiilor acestora.
16. La cercetarea accidentelor care s-au produs la obiectele supuse controlului organelor pentru
supraveghere tehnică sau energetică au dreptul să participe şi reprezentanţii împuterniciţi ai acestor
organe.

104
100
17. Persoanele desemnate să cerceteze accidentele au dreptul să pună întrebări şi să ia declaraţii de la
orice persoană cu funcţii de răspundere, salariat, persoană ce deţine informaţii referitoare la accident,
să examineze orice documente ale angajatorului necesare pentru identificarea circumstanţelor şi
cauzelor producerii accidentelor şi să dispună, după caz, efectuarea expertizei tehnice a mijloacelor de
producţie.
18. Fiecare participant la cercetarea unui accident, pe parcursul desfăşurării acesteia, în prezenţa
inspectorului de muncă, are dreptul să pună întrebări persoanelor cu funcţii de răspundere, salariaţilor,
persoanelor ce deţin informaţii referitoare la accident, să înainteze propuneri şi, după caz, să-şi expună
în scris opinia privind circumstanţele, cauzele producerii accidentului şi despre persoanele care au
încălcat actele normative şi alte reglementări, ce au condus la producerea accidentului. Opinia va fi
înaintată persoanelor care cercetează evenimentul spre a fi inclusă în dosarul de cercetare.
19. Cercetarea accidentelor în afara muncii se va efectua în modul stabilit de prezentul Regulament.
Comisia unităţii, iar, după caz, inspectorul de muncă, va finaliza cercetarea, cu întocmirea în formă
liberă a unui proces-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii, în care vor fi expuse doar
circumstanţele şi cauzele producerii acestui eveniment. Procesul-verbal întocmit de comisia unităţii va
fi aprobat de conducătorul unităţii respective, cu aplicarea ştampilei unităţii. Inspectorul de muncă va
întocmi procesul-verbal pe blancheta cu antet a inspecţiei teritoriale de muncă.
20. În cazul în care angajatorul nu a comunicat accidentul produs, un atare accident poate fi cercetat şi
în baza cererii depuse de persoanele interesate.
Cercetarea accidentelor cu incapacitate temporară de muncă
21. Pentru cercetarea unui accident cu incapacitate temporară de muncă, în termen de cel mult 24 de
ore din momentul primirii comunicării despre acest eveniment, angajatorul va desemna prin dispoziţie
scrisă comisia de cercetare.
Comisia va fi formată din cel puţin trei persoane, în componenţa căreia vor intra conducătorul
serviciului (specialist) pentru protecţia muncii şi cîte un reprezentant al angajatorului şi al sindicatului
(salariaţilor).
Persoanele desemnate în comisia de cercetare trebuie să dispună de pregătire tehnică respectivă şi să
nu facă parte dintre persoanele care aveau obligaţia de a organiza, controla sau conduce procesul de
muncă la locul unde s-a produs accidentul.
În unele cazuri, astfel de accidente vor fi cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii, în modul stabilit
de prezentul Regulament.
22. Accidentul suportat de salariatul unei unităţi în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau
obligaţiilor de serviciu la o altă unitate va fi cercetat de către comisia unităţii la care s-a produs
accidentul, cu participarea reprezentantului unităţii al cărei salariat este accidentatul.
Un exemplar al dosarului de cercetare va fi expediat unităţii al cărei salariat este accidentatul.
23. Accidentul suportat de salariatul unităţii care efectuează lucrări pe un sector repartizat acesteia de
o altă unitate va fi cercetat de unitatea ce efectuează lucrările respective.
24. Accidentele suportate de elevi şi studenţi în timpul cînd prestează munca sau îşi desfăşoară
practica profesională în unităţi vor fi cercetate de comisia unităţii, cu participarea reprezentantului
instituţiei de învăţămănt.
25. De la data emiterii dispoziţiei respective, comisia unităţii va cerceta circumstanţele şi cauzele
producerii accidentului, va întocmi şi va semna, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, procesul-
verbal de cercetare (conform anexei nr.1 la prezentul Regulament), care ulterior va fi aprobat şi
semnat de către angajator în termen de 24 ore. Accidentele cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii
se vor finaliza cu întocmirea unui proces-verbal de cercetare (conform anexei nr.2 la prezentul
Regulament) pe blancheta cu antet a inspecţiei teritoriale de muncă respectiv.
Cercetarea accidentelor grave şi mortale
26. Accidentele grave şi mortale vor fi cercetate de către Inspectoratul de Stat al Muncii, care va
desemna inspectorii de muncă ce vor efectua cercetarea accidentelor fără a se preta influenţelor de
orice fel.
27. La cererea Inspectoratului de Stat al Muncii sau unităţii, instituţia medicală care acordă asistenţă

105
101
accidentatului va elibera, în termen de 24 ore, certificatul medical cu privire la caracterul vătămării
violente a organismului acestuia, iar instituţia de expertiză medico-legală, în termen de 5 zile după
finalizarea expertizei, va elibera Inspectoratului de Stat al Muncii, în mod gratuit, concluzia din
raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului.
28. Evenimentul produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu cu transport auto, aerian, fluvial,
naval sau feroviar va fi cercetat în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, folosind, după
caz, materialele de cercetare întocmite de organele de supraveghere a traficului.
Organele de supraveghere a traficului, în temeiul unui demers, vor elibera angajatorului sau
inspectorului de muncă, în termen de 5 zile de la momentul finalizării cercetării, concluzia asupra
cauzelor producerii accidentului şi persoanelor care au încălcat prevederile actelor normative.
29. De la data emiterii dispoziţiei de cercetare a accidentului, inspectorul de muncă va întocmi şi va
semna, în termen de cel mult 30 zile (cu excepţia cazurilor care necesită expertize tehnice, situaţiilor în
care Inspectoratul de Stat al Muncii poate prelungi termenul pînă la obţinerea documentelor necesare
şi rezultatelor expertizelor), procesul-verbal de cercetare (conform anexei nr.2 la prezentul
Regulament) pe blancheta cu antet a inspecţiei teritoriale de muncă respectiv.
În cazul participării reprezentanţilor, specificaţi la punctele 15 şi 16 din prezentul
Regulament, procesul - verbal va fi semnat şi de aceştia.
Finalizarea cercetării accidentelor
30. Cercetarea accidentelor se va finaliza cu întocmirea dosarului de cercetare care va cuprinde:
a) procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă (în cazul accidentelor colective, procesul-
verbal se va întocmi pentru fiecare accidentat);
b) procesul-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii;
c) opiniile participanţilor la cercetarea accidentului (după caz);
d) declaraţiile accidentaţilor (dacă va fi posibil);
e) declaraţiile persoanelor care au obligaţia să asigure măsurile de protecţie a muncii la locul de muncă
unde s-a produs accidentul;
f) declaraţiile martorilor oculari;
g) fotografii şi scheme ale locului unde s-a produs accidentul;
h) alte acte şi documente necesare pentru clarificarea circumstanţelor şi cauzelor ce au condus la
producerea accidentului;
i) încheierea expertizei tehnice (dacă este necesară);
j) certificatul medical cu privire la caracterul vătămării violente a organismului accidentatului;
k) concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului (în cazul
accidentelor mortale).
Toate materialele din dosar vor fi paginate şi şnuruite.
31. Inspectorul de muncă va expedia, în termen de cel mult 3 zile de la data semnării procesului-verbal
de cercetare, cîte un exemplar al dosarului de cercetare al accidentului: Inspectoratului de Stat al
Muncii, organului de poliţie, inspecţiei teritoriale de muncă, unităţii respective, după caz, organelor şi
instituţiilor reprezentanţii cărora au participat la cercetare. Originalul dosarului de cercetare a
accidentului se expediază unităţii iar, după caz, autorităţii administraţiei publice locale care
înregistrează şi ţine evidenţa accidentelor produse la angajatori - persoane fizice.
Dacă Inspectoratul de Stat al Muncii va constata că la cercetarea accidentului au fost comise erori sau
au apărut noi circumstanţe ale producerii accidentului, inspectorul general de stat al muncii este în
drept să dispună o cercetare nouă sau suplimentară a accidentului în cauză.

IV. Înregistrarea şi evidenţa accidentelor

32. Accidentele se înregistrează şi se ţin în evidenţă de către unităţi, ale căror salariaţi sînt sau au fost
accidentaţii, iar cele produse la angajator - persoană fizică se înregistrează şi se ţin în evidenţă de către
autoritatea administraţiei publice locale (primărie) pe teritoriul căreia este înregistrat contractul
individual de muncă.
33. Accidentele suferite de elevi şi studenţi în timpul prestării muncii sau în cadrul practicii

106
102
profesionale la unităţi se înregistrează de unitate.
34. Accidentele de muncă se înregistrează şi se ţin în evidenţă separat de accidentele în afara muncii.
35. Dosarele de cercetare a accidentelor se ţin în evidenţă şi se păstrează la unitate (primărie) timp de
50 de ani, iar la organele interesate - în funcţie de necesitate.
În cazul lichidării unităţii (primăriei) sau neasigurării integrităţii documentelor, dosarele de cercetare a
accidentelor se vor transmite spre păstrare arhivei de stat.
36. Unităţile (primăriile) vor raporta anual organelor de statistică, în modul stabilit, despre situaţia
statistică a accidentelor de muncă înregistrate în perioada de referinţă.

V. Dispoziţii finale
37. La cererea accidentatului sau a persoanei care reprezintă interesele familiei acestuia şi a organelor
interesate, angajatorul sau Inspectoratul de Stat al Muncii îi va expedia, în termen de cel mult 3 zile
din data adresării, copia autentificată a procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă sau
copia procesului-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii.
38. În cazul în care unitatea refuză întocmirea procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă
sau procesului-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii, precum şi în cazul în care
accidentatul sau persoana care îi reprezintă interesele nu este de acord cu conţinutul procesului-verbal,
litigiul va fi soluţionat în conformitate cu legislaţia referitoare la soluţionarea litigiilor individuale de
muncă.
39. Responsabilitatea pentru comunicarea, cercetarea, raportarea, evidenţa corectă şi oportună a
accidentelor produse în muncă, pentru întocmirea proceselor-verbale şi pentru realizarea măsurilor de
lichidare a cauzelor accidentelor de muncă o poartă conducătorul unităţii.
40. Controlul asupra comunicării, cercetării, raportării şi evidenţei accidentelor produse în muncă,
precum şi asupra realizării măsurilor de lichidare a cauzelor accidentelor de muncă îl exercită
inspecţiile teritoriale de muncă.
41. Cheltuielile aferente cercetării accidentelor, efectuării expertizelor, perfectării şi expedierii
dosarelor cercetării le suportă angajatorul al cărui salariat este sau a fost accidentatul.
42. Persoanele culpabile de împiedicarea sau tergiversarea cercetării accidentelor poartă răspundere în
conformitate cu legislaţia în vigoare.

107
103
 Anexa nr.1
la Regulamentul privind modul de
cercetare a accidentelor de muncă

APROB
Conducătorul unităţii
___________________________
(semnătura şi descifrarea semnăturii)
„____”_________________200_

Ştampila unităţii

PROCES-VERBAL nr._________
privind cercetarea accidentului de muncă cu incapacitate temporară de muncă

1. Denumirea unităţii (numele, prenumele, patronimicul angajatorului - persoană fizică) în care (la care)

s-a produs accidentul ________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________

1.1 Adresa unităţii (angajatorului - persoană fizică)___________________________________________________

1.2 Forul superior ____________________________________________________________________________

1.3 Activitatea economică ______________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

1.4 Forma de proprietate_______________________________________________________________________

(publică, privată)

1.5 Numărul de angajaţi la unitate (angajator - persoană fizică) ____________ inclusiv _________ femei

1.6 Secţia, sectorul, locul unde s-a produs accidentul_________________________________________________

2.0 Denumirea unităţii (numele, prenumele, patronimicul angajatorului - persoană fizică) al cărei (cărui)

a fost / este accidentatul _______________________________________________________________________

2.1 Adresa unităţii (numele, prenumele, patronimicul angajatorului persoană fizică) _________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3. Datele de identificare ale accidentatului:

3.1 Numele, prenumele, patronimicul _____________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3.2 Adresa de la domiciliu ______________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

108
104
3.3 Sexul ___________________________________________________________________________________

(masculin, feminin)

3.4 Vîrsta (ani compleţi)

________________________________________________________________________

3.5 Funcţia, profesia, meseria ___________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3.6 Vechimea în funcţia, profesia, meseria exercitată în timpul accidentării ________________________________

3.7 Instruirea în domeniul protecţiei muncii ________________________________________________________

(data, nu s-a efectuat, nu este necesar)

3.7.1 Instruirea suplimentară în domeniul protecţiei muncii ____________________________________________

(data, nu s-a efectuat, nu este necesar)

3.7.2 Instructajul la locul de muncă sau periodic ___________________________________________________

(data, nu s-a efectuat)

3.8 Controlul medical

3.8.1 Controlul medical la încadrarea în muncă_____________________________________________________

(data, nu s-a efectuat)

__________________________________________________________________________________________

3.8.2. Controlul medical periodic ________________________________________________________________

(data, nu s-a efectuat, nu este necesar)

__________________________________________________________________________________________

4. Data şi ora producerii accidentului _____________________________________________________________

5. Clasificarea accidentului _____________________________________________________________________

(individual, colectiv)

6. Descrierea detaliată a locului şi a circumstanţelor în care s-a produs accidentul_________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

109
105
__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

6.1 Clasificarea circumstanţelor care au condus la producerea accidentului _______________________________

__________________________________________________________________________________________

(cădere, prindere, lovire, strivire, explozii, incendii, atac criminal, contact cu curent electric etc.)

7. Cauzele producerii accidentului dependente de:

7.1 executant _______________________________________________________________________________

(încălcarea disciplinei de muncă şi a instrucţiunilor, nefolosirea echipamentului de protecţie etc.)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

7.2 mijloace de producţie ______________________________________________________________________

(defecte sau imperfecţiuni ale utilajului, starea tehnică a clădirilor şi a drumurilor)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

7.3 sarcina de muncă _________________________________________________________________________

(lacune în organizarea locurilor de muncă şi a lucrărilor, lacune în instruirea personalului etc.)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

7.4 mediul de muncă _________________________________________________________________________

(concentraţia prafului şi a gazului, temperatura, umiditatea aerului, nivelul de iluminare etc.)

110
106
__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

Diagnoza vătămării organismului ________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

(se transcrie din certificatul eliberat de instituţia medicală)

8. Persoanele care au încălcat prevederile actelor legislative şi altor acte normative din domeniul muncii

__________________________________________________________________________________________

(numele, prenumele, articolele încălcate din actele normative)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

9. Măsurile de lichidare a cauzelor de producere a accidentului şi de prevenire a unor eventuale evenimente

similare:

Nr. Denumirea măsurilor Termen de realizare Responsabil de realizare Note

d/o

111
107
Procesul-verbal a fost întocmit la „______”_____________________200_ de către comisia de cercetare:

Preşedintele comisiei ___________________________________ ______________________

(numele, prenumele) (semnătura)
membrul comisiei _____________________________________ ________________________
(numele, prenumele) (semnătura)

membrul comisiei _______________________________________ ________________________

(numele, prenumele) (semnătura)
membrul comisiei ______________________________________ ________________________
(numele, prenumele) (semnătura)

112
108
 Anexa nr.2
la Regulamentul privind modul de
cercetare a accidentelor de muncă

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI COMERŢULUI МИНИСТЕРСТВО ЭКОНОМИКИ И

AL REPUBLICII MOLDOVA ТОРГОВЛИ
РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА
INSPECTORATUL DE STAT AL MUNCII
INSPECŢIA TERITORIALĂ DE MUNCĂ ГОСУДАРСТВЕННАЯ ИНСПЕКЦИЯ ТРУДА
_____________________________________ ТЕРРИТОРИАЛЬНАЯ ИНСПЕКЦИЯ ТРУДА
_____________________________________

PROCES-VERBAL nr._________
privind cercetarea accidentului de muncă ________________________
(tipul)

1. Denumirea unităţii (numele, prenumele, patronimicul angajatorului - persoană fizică) în care (la care)

s-a produs accidentul _________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

1.1 Adresa unităţii (angajatorului - persoană fizică) ___________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

1.2 Forul superior ____________________________________________________________________________

1.3 Activitatea economică ______________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

1.4 Forma de proprietate _______________________________________________________________________

(publică, privată)

1.5 Codul fiscal / IDNO sau IDNP _________________________ Certificatul de înregistrare:

seria_____ nr. _______________ eliberat la „_____” ____________________ 200_

1.6 Numărul de angajaţi la unitate (angajator - persoană fizică) ____________ inclusiv _________ femei

1.7 Secţia, sectorul, locul unde s-a produs accidentul________________________________________________

2.0 Denumirea unităţii (numele, prenumele, patronimicul angajatorului - persoană fizică) al cărei (cărui)

a fost / este accidentatul _______________________________________________________________________

113
109
2.1 Adresa unităţii (numele, prenumele, patronimicul angajatorului persoană fizică) _________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3. Datele de identificare ale accidentatului:

3.1 Numele, prenumele, patronimicul _____________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3.2 Adresa de la domiciliu ______________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3.3 Sexul ___________________________________________________________________________________

(masculin, feminin)

3.4 Vîrsta (ani compleţi) ________________________________________________________________________

3.5 Funcţia, profesia, meseria ___________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

3.6 Vechimea în funcţia, profesia, meseria exercitată în timpul accidentării ________________________________

3.7 Instruirea în domeniul protecţiei muncii _________________________________________________________

(data, nu s-a efectuat, nu este necesar)

3.7.1 Instruirea suplimentară în domeniul protecţiei muncii _____________________________________________

(data, nu s-a efectuat, nu este necesar)

3.7.2 Instructajul la locul de muncă sau periodic _____________________________________________________

(data, nu s-a efectuat)

3.8 Controlul medical

3.8.1 Controlul medical la încadrarea în muncă______________________________________________________

(data, nu s-a efectuat)

__________________________________________________________________________________________

3.8.2. Controlul medical periodic _________________________________________________________________

(data, nu s-a efectuat, nu este necesar)

__________________________________________________________________________________________

4. Data şi ora producerii accidentului _____________________________________________________________

114
110
5. Clasificarea accidentului _____________________________________________________________________

(individual, colectiv)

6. Descrierea detaliată a locului şi a circumstanţelor în care s-a produs accidentul__________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

6.1 Clasificarea circumstanţelor care au condus la producerea accidentului ______________________________

__________________________________________________________________________________________

(cădere, prindere, lovire, strivire, explozii, incendii, atac criminal, contact cu curent electric etc.)

7. Cauzele producerii accidentului dependente de:

7.1 executant _______________________________________________________________________________

(încălcarea disciplinei de muncă şi a instrucţiunilor, nefolosirea echipamentului de protecţie etc.)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

7.2 mijloace de producţie ______________________________________________________________________

(defecte sau imperfecţiuni ale utilajului, starea tehnică a clădirilor şi a drumurilor)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

115
111
__________________________________________________________________________________________

7.3 sarcina de muncă _________________________________________________________________________

(lacune în organizarea locurilor de muncă şi a lucrărilor, lacune în instruirea personalului etc.)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

7.4 mediul de muncă _________________________________________________________________________

(concentraţia prafului şi a gazului, temperatura, umiditatea aerului, nivelul de iluminare etc.)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

Diagnoza vătămării organismului ________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

(se transcrie din certificatul eliberat de instituţia medicală)

8. Persoanele care au încălcat prevederile actelor legislative şi altor acte normative din

domeniul muncii _____________________________________________________________________________

(numele, prenumele, articolele încălcate din actele normative)

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

116
112
9. Măsuri de lichidare a cauzelor de producere a accidentului şi de prevenire a unor eventuale evenimente similare:

Nr. Denumirea măsurilor Termen de realizare Responsabil de realizare Note

d/o

Procesul-verbal a fost întocmit la „______”_____________________200_ de către

inspectorul de muncă ___________________________________ ________________________
(numele, prenumele) (semnătura)

La cercetare au participat:
_________________ _____________________________________ ________________________
(funcţia) (numele, prenumele) (semnătura)

_________________ _______________________________________ ________________________

(funcţia) (numele, prenumele) (semnătura)

_________________ _______________________________________ ________________________

(funcţia) (numele, prenumele) (semnătura)

_________________ _______________________________________ ________________________

(funcţia) (numele, prenumele) (semnătura)

_________________ _______________________________________ ________________________

(funcţia) (numele, prenumele) (semnătura)

[Anexa nr.2 modificată prin HG788 din 07.10.11, MO222-227/11.10.13 art.892]

117
113
 HOTĂRÎRE Nr. 95
din 05.02.2009

pentru aprobarea unor acte normative privind implementarea

Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008

Publicat : 17.02.2009 în Monitorul Oficial Nr. 34-36 art Nr : 138

În temeiul art. 24 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă
şi prevenire a riscurilor profesionale, conform anexei nr. 1;
Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă,
conform anexei nr. 2.
2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi
Comerţului.

PRIM-MINISTRU Zinaida GRECEANÎI

Contrasemnează:
Prim-viceprim-ministru,
ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon

Nr. 95. Chişinău, 5 februarie 2009.

Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr.95
din 5 februarie 2009

REGULAMENT
privind modul de organizare a activităţilor de protecţie a
lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
Capitolul I
Dispoziţii generale
1. Prezentul Regulament stabileşte cerinţele minime pentru activităţile de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.
2. În sensul prezentului Regulament, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:
conducător al locului de muncă – persoană competentă, desemnată de angajator să îndrume şi să
supravegheze activitatea la un loc de muncă, în sarcina căreia este pusă şi îndeplinirea dispoziţiilor
legale privind securitatea şi sănătatea în muncă;
evaluarea riscurilor profesionale – activitate prin care se determină dimensiunea abaterii sistemului
de muncă de la starea ideală în care este exclusă orice posibilitate de accidentare sau îmbolnăvire
profesională;
instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă – act juridic, emis de unitate, care cuprinde dispoziţii
prin a căror respectare de către lucrător se urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al
acestuia;

118
114
 instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – ansamblu de activităţi cu caracter didactic
prin care se însuşesc, se transmit şi se verifică cunoştinţele în scopul formării deprinderilor de securitate
şi sănătate în muncă;
pericol grav şi imediat de accidentare – situaţie concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar
prilejul declanşator pentru a se produce un accident de muncă în orice moment;
post de lucru – cea mai simplă subdiviziune organizatorică a unui loc de muncă;
serviciu intern de protecţie şi prevenire – compartiment distinct, aflat în subordinea directă a
angajatorului, pentru efectuarea activităţilor de protecţie şi prevenire;
zonă cu risc profesional grav şi specific – zonă din cadrul unităţii în care au fost identificate riscuri ce
pot genera accidente de muncă sau boli profesionale cu consecinţe grave şi ireversibile (invaliditate sau
decesul lucrătorului).

Capitolul II
Organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire

3. Organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire este realizată de către angajator, în următoarele

modalităţi:
1) prin asumarea de către angajator, în condiţiile articolului 11 alineatul (10) din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă, a atribuţiilor lucrătorului desemnat;
2) prin desemnarea unuia sau a mai multor lucrători pentru a desfăşura activităţile de protecţie şi
prevenire;
3) prin înfiinţarea unui serviciu intern de protecţie şi prevenire;
4) prin apelarea la servicii externe de protecţie şi prevenire.
4. Activităţile de protecţie şi prevenire desfăşurate în cadrul unităţii prin modalităţile prevăzute la
punctul 3 din prezentul Regulament sînt următoarele:
1) evaluarea riscurilor profesionale;
2) elaborarea şi revizuirea periodică a planului de protecţie şi prevenire, precum şi asigurarea
îndeplinirii acestuia;
3) stabilirea atribuţiilor şi responsabilităţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin
lucrătorilor;
4) verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
protecţie şi prevenire, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
5) asigurarea unităţii cu materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă: cărţi, broşuri, ghiduri, afişe, filme etc.;
6) amenajarea şi dotarea cabinetului şi/sau locurilor speciale de securitate şi sănătate în muncă;
7) elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinînd seama de particularităţile
activităţilor desfăşurate şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
8) asigurarea fiecărui lucrător cu instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă, inclusiv cu
instrucţiuni privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;
9) asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
10) verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate
şi sănătate în muncă;
11) asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi imediat;
12) evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
13) stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, precum şi a tipului
de semnalizare;
14) monitorizarea funcţionării instalaţiilor de ventilare, dispozitivelor de protecţie, aparaturii de
măsură şi control;
15) verificarea stării de funcţionare a sistemelor de siguranţă şi de semnalizare în caz de avarie;
16) stabilirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie;

119
115
 17) asigurarea întreţinerii, utilizării şi depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protecţie;
18) asigurarea comunicării, cercetării şi raportării corecte şi în termenele stabilite a accidentelor de
muncă;
19) asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor în caz de
accidentare în muncă;
20) asigurarea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de
control în unitate şi al cercetării accidentelor de muncă;
21) colaborarea cu lucrătorii şi/sau cu reprezentanţii acestora, cu serviciile externe de protecţie şi
prevenire în vederea coordonării măsurilor de protecţie şi prevenire;
22) colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori în
situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
23) aplicarea de stimulente şi sancţiuni disciplinare lucrătorilor, conform criteriului îndeplinirii
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
24) întocmirea documentaţiei şi rapoartelor prevăzute de reglementările privind securitatea şi
sănătatea în muncă.
5. Angajatorul poate efectua activităţile respective de protecţie şi prevenire, dacă se îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
1) activităţile economice desfăşurate în cadrul unităţii nu sînt dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la
prezentul Regulament;
2) în unitate se desfăşoară activităţi economice fără pericole de accidentare sau de îmbolnăvire
profesională;
3) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în unitate în mod efectiv şi cu regularitate;
4) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
corespunzătoare nivelului doi, conform dispoziţiilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
6. În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 5 din prezentul Regulament,
angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor punctelor 10-14,
sau poate organiza serviciul intern de protecţie şi prevenire, conform prevederilor punctelor 15-24 din
prezentul Regulament, sau să apeleze, concomitent sau alternativ, la unul sau mai multe servicii externe.
7. În cazul în care sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 5 din prezentul Regulament, dar
angajatorul nu efectuează în totalitate activităţile de protecţie şi prevenire, pentru activităţile pe care nu
le realizează angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
8. Cu referinţă la unităţile care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul
Regulament, angajatorul este obligat să organizeze serviciul intern de protecţie şi prevenire.
9. În cazul în care lucrătorii desemnaţi şi/sau serviciul intern de protecţie şi prevenire nu dispun de
capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de protecţie şi prevenire,
angajatorul este obligat să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Capitolul III
Lucrătorii desemnaţi

10. Desemnarea nominală a lucrătorului (lucrătorilor) pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi

prevenire se face prin decizia angajatorului.
11. Angajatorul va stabili activităţile de protecţie şi prevenire pe care lucrătorul desemnat, dispunînd
de competenţă, timp necesar şi mijloace adecvate, urmează să le efectueze.
12. Pentru a putea să desfăşoare activităţile de protecţie şi prevenire, lucrătorul desemnat trebuie să
îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
13. Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi, în funcţie de mărimea unităţii şi/sau
riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unităţii.
14. Angajatorul trebuie să asigure lucrătorii desemnaţi cu mijloace adecvate şi să le acorde timpul
necesar pentru a-şi desfăşura activităţile de protecţie şi prevenire.

120
116
 Capitolul IV
Organizarea serviciului intern de protecţie şi prevenire

15. Serviciul intern de protecţie şi prevenire se organizează în subordinea directă a angajatorului ca

un compartiment distinct.
16. Angajatorul va stabili structura serviciului intern de protecţie şi prevenire în funcţie de mărimea
unităţii şi/sau de riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul
unităţii.
17. Angajatorul va consemna în regulamentul serviciului intern de protecţie şi prevenire activităţile de
protecţie şi prevenire, care vor fi desfăşurate de către serviciul intern de protecţie şi prevenire.
18. Serviciul intern de protecţie şi prevenire trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc
cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare nivelului
doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
19. În cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire pot activa şi alţi lucrători pentru desfăşurarea
activităţilor auxiliare.
20. Lucrătorii din cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire trebuie să desfăşoare numai
activităţi de protecţie şi prevenire şi, cel mult, activităţi conexe, cum ar fi prevenirea şi stingerea
incendiilor şi protecţia mediului.
21. Angajatorul trebuie să asigure serviciul intern de protecţie şi prevenire cu mijloacele materiale şi
umane necesare pentru ca să-şi poată desfăşura activităţile respective de protecţie şi prevenire.
22. Pentru ocuparea funcţiilor în cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire angajatorul va
asigura condiţii egale atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi.
23. În cazul în care angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe locuri de muncă dispersate
teritorial, serviciul de protecţie şi prevenire trebuie să fie organizat astfel încît să se asigure în mod
corespunzător desfăşurarea activităţilor de protecţie şi prevenire.
24. În situaţia în care activitatea de protecţie şi prevenire este desfăşurată de mai multe servicii
interne, acestea vor acţiona coordonat pentru a asigura eficienţa acestei activităţi.

Capitolul V
Organizarea serviciului extern de protecţie şi prevenire

25. Serviciul extern de protecţie şi prevenire asigură, pe bază de contract, activităţile de protecţie a
lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.
26. Dacă angajatorul apelează la serviciul extern de protecţie şi prevenire, acesta trebuie să aibă acces
la toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii de protecţie şi prevenire.
27. Serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să dispună de lucrători cu capacitate profesională
adecvată şi de mijloacele materiale necesare pentru a-şi desfăşura activitatea.
28. Serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc
cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului doi,
conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
29. În cadrul serviciului extern de protecţie şi prevenire pot activa şi alţi lucrători pentru desfăşurarea
activităţilor auxiliare.
30. Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să cuprindă
activităţile de protecţie şi prevenire care vor fi desfăşurate de către serviciul în cauză.

Capitolul VI
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi

31. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

sînt aleşi de către şi dintre lucrătorii din unitate.
32. În calitate de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

121
117
sănătăţii în muncă vor fi aleşi atît femei, cît şi bărbaţi.
33. Numărul reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, care se aleg, se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din unitate, conform
dispoziţiilor punctului 9 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru
securitate şi sănătate în muncă (anexa nr.2 la prezenta hotărîre).
34. Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul, numele şi prenumele reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
35. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
corespunzătoare cel puţin nivelului unu, conform prevederilor punctelor 37 – 40 din prezentul
Regulament.
36. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
sînt consultaţi şi participă, în conformitate cu articolul 15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, şi
pot desfăşura următoarele activităţi:
1) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă;
2) însoţesc echipa sau persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
3) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;
4) aduc la cunoştinţa angajatorului sau comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă propunerile
lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
5) urmăresc realizarea măsurilor din planul de protecţie şi prevenire;
6) informează inspectoratul teritorial de muncă asupra nerespectării dispoziţiilor legale în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Capitolul VII
Cerinţele minime de pregătire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

37. Pregătirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde două niveluri: nivelul unu şi
nivelul doi.
38. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt:
1) pentru nivelul întîi:
a) studii liceale;
b) absolvirea cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conţinut minim,
conform celui prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul Regulament;
2) pentru nivelul doi:
a) studii superioare sau medii tehnice;
b) absolvirea cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conţinut minim
conform celui prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
39. Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se atestă prin documentul de
absolvire a instituţiei respective de învăţămînt şi a cursului de instruire.
40. Cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prevăzute la punctul 38 din
prezentul Regulament, se realizează de către servicii externe de protecţie şi prevenire.

Capitolul VIII
Evaluarea riscurilor profesionale

41. Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează prin orice metodă însuşită de evaluatori şi se
finalizează cu propunerea măsurilor de prevenire a riscurilor profesionale.
42. Rezultatele evaluării riscurilor profesionale vor fi consemnate într-o fişă de evaluare a riscurilor
profesionale, care va cuprinde informaţiile specificate în metoda de evaluare aplicată.

122
118
 Capitolul IX
Elaborarea planului de protecţie şi prevenire

43. Conform dispoziţiilor articolului 13 litera f) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul
trebuie să întocmească, acolo unde natura şi gradul de risc profesional o necesită, un plan anual de
protecţie şi prevenire, care va fi revizuit ori de cîte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă,
respectiv apariţia unor riscuri noi.
44. În urma evaluării riscurilor profesionale pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc
măsuri de protecţie şi prevenire (de natură tehnică, igienico-sanitară, organizatorică şi de altă natură),
necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, precum şi resursele umane şi materiale
necesare realizării lor, care vor fi incluse în planul anual de protecţie şi prevenire, conform anexei nr.4
la prezentul Regulament.
45. Măsurile de protecţie şi prevenire vor fi formulate astfel încît să se asigure egalitatea între femei şi
bărbaţi în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă.
46. Planul de protecţie şi prevenire se elaborează cu consultarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor
lor sau a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă, după caz.

Capitolul X
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Secţiunea 1
Dispoziţii generale

47. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează din mijloacele
unităţii, în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unităţii.
48. Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
este considerată timp de muncă.
49. Angajatorul va asigura condiţii egale atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi în cadrul instruirii în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
50. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde următoarele faze:
1) instruirea la angajare:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
2) instruirea periodică.
51. Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
52. Durata fiecărei faze de instruire depinde de specificul activităţii economice şi de riscurile
profesionale, precum şi de activităţile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii, care va fi nu mai mică
de 1 oră.
53. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează, în
mod obligatoriu, în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform
anexei nr. 5 la prezentul Regulament, care se va păstra de către conducătorul locului de muncă.
54. După finalizarea instruirii, Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoana care a efectuat instruirea şi a verificat
cunoştinţele.
55. Pentru lucrătorii altor unităţi, care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări servicii în
unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar de servicii va asigura instruirea lucrătorilor privind
activităţile specifice unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă şi măsurile de
protecţie şi prevenire la nivelul unităţii, care se va consemna în Fişa colectivă de instruire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, conform anexei nr. 6 la prezentul Regulament.
56. Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se întocmeşte în două
exemplare, dintre care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciu intern de
prevenire şi protecţie, care a efectuat instruirea, iar un exemplar – de către angajatorul lucrătorilor

123
119
instruiţi.
57. Inspectorii de muncă, în timpul controlului aplicării actelor normative de securitate şi sănătate în
muncă, vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi Fişa
colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea a 2-a
Instruirea introductiv-generală

58. Instruirea introductiv-generală cuprinde:

1) toate persoanele care solicită angajarea în cîmpul muncii;
2) stagiarii şi ucenicii.
59. Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice unităţii
respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi despre măsurile de protecţie şi
prevenire la nivelul unităţii.
60. Instruirea introductiv-generală se efectuează de către:
1) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile lucrătorului desemnat;
2) lucrătorul desemnat;
3) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire;
4) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
61. Instruirea introductiv-generală va cuprinde cel puţin următoarele:
1) actele normative naţionale de securitate şi sănătate în muncă;
2) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării actelor normative de securitate şi sănătate în
muncă;
3) riscurile profesionale specifice unităţii;
4) măsurile la nivelul unităţii privind stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol
grav şi imediat şi acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
62. Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor însuşite de cei instruiţi,
care se va efectua de către lucrătorul desemnat/lucrătorul serviciului intern de protecţie şi
prevenire/lucrătorul serviciului extern de protecţie şi prevenire.
63. Lucrătorul desemnat/lucrătorul serviciului intern de protecţie şi prevenire/lucrătorul serviciului
extern de protecţie şi prevenire, în raport cu rezultatul verificării cunoştinţelor, face propuneri
angajatorului referitor la angajarea sau neangajarea persoanelor respective.

Secţiunea a 3-a
Instruirea la locul de muncă

64. Instruirea muncitorilor la locul de muncă se efectuează de către conducătorul locului de muncă pe
baza informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, după instruirea introductiv-
generală. Scopul instruirii la locul de muncă este prezentarea riscurilor profesionale, precum şi măsurile
de protecţie şi prevenire la nivelul fiecărui loc de muncă şi/sau post de lucru.
65. Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
1) informaţiile privind riscurile profesionale specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
2) dispoziţiile instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă elaborate pentru locul de muncă şi/sau
postul de lucru;
3) măsurile la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat;
4) dispoziţiile instrucţiunilor privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;
5) demonstraţii practice privind lucrul pe care muncitorul îl va desfăşura, precum şi exerciţii practice
privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare
şi de prim ajutor în caz de accidentare în muncă.

124
120
 66. Muncitorul va fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoştinţelor lui de către
conducătorul locului de muncă şi consemnarea acestui fapt în Fişa personală de instruire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea a 4-a
Instruirea periodică

67. Instruirea periodică a muncitorilor se efectuează de către conducătorul locului de muncă pe baza
informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, avînd drept scop reîmprospătarea şi
actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
68. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit de angajator, în funcţie de condiţiile locului
de muncă şi/sau ale postului de lucru, care nu va fi mai mare de 6 luni.
69. Instruirea periodică se efectuează şi în următoarele cazuri:
1) cînd muncitorul a lipsit de la lucru peste 30 de zile calendaristice;
2) cînd au fost operate modificări în instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă;
3) în urma încălcării de către muncitor a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă;
4) la reluarea activităţii după accidentul de muncă suferit de către muncitor;
5) la executarea unor lucrări ocazionale sau speciale, care nu fac parte din procesul de muncă obişnuit
al muncitorului;
6) la lichidarea consecinţelor avariilor, calamităţilor naturale etc.;
7) la efectuarea lucrărilor pentru care se perfectează un bon de lucru – permis;
8) la introducerea unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului de lucru
existent;
9) la introducerea oricărei tehnologii noi sau a unor proceduri noi de lucru;
10) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
11) la schimbarea locului de muncă, postului de lucru sau a lucrului în cadrul unităţii.
70. Muncitorul va putea să-şi continue lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoştinţelor lui
de către conducătorul locului de muncă şi consemnarea acestui fapt în Fişa personală de instruire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea a 5-a
Cursurile de instruire

71. În conformitate cu articolul 17 alineatul (7) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, instruirea
conducătorilor unităţilor, conducătorilor locurilor de muncă, specialiştilor, lucrătorilor desemnaţi şi
reprezentaţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
efectuează îndată după numirea lor în funcţiile respective şi, periodic, cel puţin o dată în 24 luni, la
cursuri de instruire realizate de servicii externe de protecţie şi prevenire.
72. Conducătorii unităţilor care nu şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi, conducătorii
locurilor de muncă, specialiştii şi reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă vor urma cursul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre.
73. Conducătorii unităţilor care şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi şi lucrătorii desemnaţi
vor urma cursul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform
celui prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
74. Cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se vor finaliza cu verificarea
cunoştinţelor însuşite, rezultatele cărora se vor consemna într-un proces-verbal, care se va păstra la
serviciul extern de protecţie şi prevenire, cel puţin 24 luni de la data absolvirii cursului de instruire.
75. Absolvirea cursurilor de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se va atesta prin
certificate de absolvire eliberate de serviciile externe de protecţie şi prevenire.

125
121
 Capitolul XI
Elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă

76. Instrucţiunile se elaborează pentru toate ocupaţiile şi lucrările desfăşurate în unitate, ţinînd seama
de particularităţile acestora şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi se perfectează conform
anexei nr. 7 la prezentul Regulament.
77. Textul instrucţiunilor se va constitui din cerinţe laconice, distincte, care vor exclude interpretări
diverse. Cerinţele instrucţiunilor vor fi expuse în consecutivitate conformă desfăşurării procesului de
muncă şi vor fi formulate pe baza actelor normative de securitate şi sănătate în muncă, instrucţiunilor de
utilizare a echipamentelor de lucru şi a echipamentelor de protecţie emise de producător, precum şi pe
baza documentaţiei tehnologice.
78. Instrucţiunile vor fi reexaminate în următoarele cazuri:
1) la apariţia unor noi acte normative de securitate şi sănătate în muncă;
2) la modificarea procesului tehnologic, schimbarea condiţiilor de lucru, utilizarea echipamentelor de
lucru noi;
3) la apariţia unor situaţii de avarie sau în urma unui accident de muncă produs din cauza
imperfecţiunii instrucţiunilor.
79. Instrucţiunile se înregistrează într-un registru, conform anexei nr. 8 la prezentul Regulament, se
multiplică într-un număr necesar şi se acordă muncitorilor.

Capitolul XII
Constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare
şi aplicarea măsurilor de securitate ce se impun

80. Starea de pericol grav şi imediat de accidentare poate fi constatată de către orice lucrător din
unitate, lucrător al serviciului extern de protecţie şi prevenire cu care unitatea a încheiat contract,
precum şi de către inspectorul de muncă.
81. La constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare se vor lua imediat următoarele
măsuri de securitate:
1) oprirea echipamentului de lucru şi/sau activităţii;
2) evacuarea lucrătorilor din zona periculoasă;
3) anunţarea serviciilor specializate;
4) anunţarea conducătorilor ierarhic superiori;
5) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi imediat.
82. În vederea realizării măsurilor prevăzute la punctul 81:
cu referinţă la cele specificate la subpunctul 1), angajatorul va desemna în prealabil lucrătorii care
trebuie să oprească echipamentele de lucru şi va asigura instruirea acestora;
cu referinţă la cele specificate la subpunctul 2), angajatorul în prealabil:
a) va întocmi planul de evacuare a lucrătorilor;
b) va afişa planul de evacuare a lucrătorilor la un loc vizibil;
c) va instrui lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare a lucrătorilor şi va verifica modul în
care şi-au însuşit cunoştinţele;
cu referinţă la cele specificate la subpunctul 3), angajatorul în prealabil:
a) va desemna lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest
sens;
b) va asigura mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate;
cu referinţă la cele specificate la subpunctul 4), angajatorul în prealabil trebuie să stabilească modul
operativ de anunţare la nivel ierarhic superior;
cu referinţă la cele specificate la subpunctul 5), angajatorul în prealabil:
a) va desemna lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi imediat, să
asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;

126
122
 b) va stabili serviciile specializate care pot interveni.
83. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la punctul 81 din prezentul
Regulament, ţinînd seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a
activităţii şi de prezenţa altor persoane în afară celor implicate direct în procesul muncii.

Capitolul XIII
Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific

84. Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific, prevăzută la art. 13 lit. n) din Legea
securităţii şi sănătăţii în muncă, se va ţine într-o Fişă care va cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în
anexa nr. 9 la prezentul Regulament.
85. Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care
îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc profesional grav şi specific măsurile de prevenire stabilite în
urma evaluării riscurilor.
86. Acţiunile pentru realizarea măsurilor de prevenire, stabilite în urma evaluării riscurilor
profesionale pentru zonele cu risc profesional grav şi specific, constituie o prioritate în elaborarea
planului de protecţie şi prevenire.

Anexa nr. 1
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

LISTA
activităţilor economice desfăşurate în cadrul unităţii

1.Industria extractivă.
2. Energia electrică şi termică, gaze şi apă.
3. Construcţii.
4. Industria prelucrătoare.
5. Transporturi şi comunicaţii.
6. Activităţi cu risc potenţial de expunere la radiaţii ionizante.
7. Activităţi cu risc potenţial de expunere la agenţi toxici.
8. Activităţi în care sînt implicate substanţe periculoase.
9. Activităţi cu risc de expunere la agenţi biologici

Anexa nr. 2
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

CONŢINUTUL MINIM
al cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzător nivelului întîi de pregătire

1. Actele normative de securitate şi sănătate în muncă.

2. Răspunderea pentru încălcarea actelor normative de securitate şi sănătate în muncă.

127
123
 3. Noţiuni generale despre factorii de risc profesional.
4. Noţiuni generale despre evaluarea riscurilor profesionale.
5. Acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
Durata cursului de instruire va fi de cel puţin 8 ore.

Anexa nr. 3
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

CONŢINUTUL MINIM

al cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii

în muncă corespunzător nivelului doi de pregătire
1. Actele normative de securitate şi sănătate în muncă.
2. Răspunderea pentru încălcarea actelor normative de securitate şi sănătate în muncă.
3. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a
riscurilor profesionale.
4. Factorii de risc profesional.
5. Metodele de evaluare a riscurilor profesionale.
6. Prevenirea riscurilor profesionale.
7. Acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
Durata cursului de instruire va fi de cel puţin 40 ore.

Anexa nr. 4
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

Aprobat prin ordinul nr.

din „___”____________ 20___
Ştampila unităţii

PLANUL
de protecţie şi prevenire
realizarea măsurilor
Termen de realizare

responsabile de

Loc de Riscuri Măsuri tehnice, igienico-

Persoanele

muncă / profesionale sanitare, organizatorice sau de

Nr. d/o

post de evaluate altă natură

lucru

124128
 Anexa nr. 5
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

_________________________________________________________
(denumirea unităţii)
FIŞĂ PERSONALĂ
de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Numele __________________________________________
Prenumele ________________________________________
Patronimicul ______________________________________

Date personale ale lucrătorului

Data naşterii _________________________________________
Studii __________________________________________________________________
Calificarea (profesia) ______________________________________________________
Grupa sanguină _______________________
Adresa domiciliului ________________________________________________________

I. Instruirea introductiv-generală
Instruirea introductiv-generală a fost efectuată la „ ____” ________________ 20___
timp de ____ ore, de către __________________________________________________
(numele, prenumele lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire)
Conţinutul instruirii ________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Semnătura persoanei instruite ____________________________________
Semnătura lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire care a
efectuat instruirea introductiv-generală şi a verificat cunoştinţele persoanei instruite ______
Propuneri referitoare la angajarea persoanei instruite ______________________________
„ ____” _______________ 20___ _____________________________________________
(semnătura lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire)

II. Instruirea la locul de muncă

Locul de muncă __________________________________________________________
Postul de lucru ___________________________________________________________
Instruirea la locul de muncă a fost efectuată la „ ____ ” _________________20____
timp de ____ ore, de către __________________________________________________

129
125
 (numele, prenumele conducătorului locului de muncă)
Conţinutul instruirii _______________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Semnătura muncitorului instruit ________________________________________
Semnătura conducătorului locului de muncă care a efectuat instruirea la locul de muncă şi a
verificat cunoştinţele muncitorului instruit
____________________________________________
Decizia privind admiterea muncitorului instruit la lucru ___________________________
(se admite/nu se admite)
„ ___ ” ___________ 20___ ________________________________________________
(semnătura conducătorului locului de muncă)

III. Instruirea periodică

Materialul predat Semnătura Numele, Semnătura şi
(informaţii, muncitorului prenumele, decizia
Durata instruirii (ore)

instrucţiuni de instruit semnătura conducătorului

securitate şi sănătate conducătorului locului de
Data instruirii

în muncă etc.) locului de muncă muncă privind

Ocupaţia

care a efectuat admiterea

instruirea şi a muncitorului
verificat instruit la lucru
cunoştinţele (se admite/nu
muncitorului se admite)
instruit

IV. Tabelul informaţiilor şi instrucţiunilor eliberate lucrătorului

Semnătura Numele, prenumele,
Denumirea informaţiilor lucrătorului semnătura lucrătorului
Data eliberării

şi instrucţiunilor care a primit desemnat/lucratorului

informaţiile, serviciului de protecţie şi
instrucţiunile prevenire care a eliberat
lucrătorului informaţiile,
instrucţiunile

130
126
 Anexa nr. 6
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

_________________________________________________________
(denumirea unităţii)

FIŞĂ
de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
„ _____ „ _______________________ 20__

Subsemnatul, __________________________________________________________,
(numele, prenumele lucrătorului desemnat/lucrătorului serviciului de
protecţie şi prevenire)
am efectuat instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă unui număr de ____
persoane de la ____________________________________________________________,
conform listei de mai jos, o vizită în unitate în perioada____________________________.
În cadrul instruirii au fost predate următoarele materiale: __________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Prezenta Fişă se va păstra la _________________________________________________
_________________________________________________________
(semnătura lucrătorului desemnat/lucrătorului serviciului de protecţie şi prevenire)

LISTA
vizitatorilor instruiţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Noi, subsemnaţii, am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele predate şi consemnate în
Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi ne obligăm sa le respectăm
întocmai:

Nr. d/o Numele, prenumele, patronimicul Buletinul Grupa sanguină Semnătura

de
identitate

„ ___ ” ____________ 20 ___

____________________________________________________
(numele, prenumele, patronimicul, semnătura persoanei care a primit un exemplar al Fişei)

127131
 Anexa nr. 7
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

___________________________________
(denumirea unităţii)
Aprobate prin ordinul nr. _____
din „ ____” _______________
20___
Ştampila unităţii

INSTRUCŢIUNI
de securitate şi sănătate în muncă
______________________________________
(denumirea)
______________
(numărul de înregistrare)

TEXTUL
_________________________________________________________________________
(numele, prenumele, semnătura persoanei care a elaborat instrucţiunile)

Anexa nr. 8
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

__________________________________
(denumirea unităţii)

REGISTRUL
de înregistrare a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă

Numele, prenumele şi
Numărul şi data

semnătura lucrătorului
Numărul de
înregistrare

ordinului

Denumirea instrucţiunilor desemnat/lucratorului

serviciului de protecţie şi
prevenire care a
înregistrat instrucţiunile

132
128
 Anexa nr. 9
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale

________________________

______________________________
(denumirea unităţii)

FIŞĂ
de evidenţă a zonelor cu risc profesional grav şi specific
Nr. Localizarea zonei Măsurile de prevenire
d/o

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr.95
din 5 februarie 2009

REGULAMENTUL-CADRU
de organizare şi funcţionare a comitetului
pentru securitate şi sănătate în muncă
Capitolul I
Organizarea comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă
1. Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă (în continuare - comitet) asigură colaborarea
angajatorului şi lucrătorilor în vederea indentificării măsurilor privind asigurarea securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor la locul de muncă.
2. Comitetul se constituie la iniţiativa oricărei dintre părţi, pe principiul de paritate, din reprezentanţi
ai angajatorului şi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă.
3. În cazul în care unitatea are subdiviziuni dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete.
4. Comitetul se constituie şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de
3 luni.
5. Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de protecţie şi prevenire este secretar al
comitetului.
6. Membrii comitetului vor fi desemnaţi pe un termen de 2 ani.
7. În cazul în care vreun membru se retrage din comitet, acesta va fi înlocuit printr-un alt reprezentant
al părţii respective.
8. Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor angajatorului şi lucrătorilor în comitet va fi stabilită
prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern al unităţii.

133
129
 9. Reprezentanţii angajatorului şi lucrătorilor în comitet vor fi desemnaţi după cum urmează:
a) de la 5 la 50 de lucrători – cîte 1 reprezentant;
b) de la 51 la 100 de lucrători – cîte 2 reprezentanţi;
c) de la 101 la 500 de lucrători – cîte 3 reprezentanţi;
e) de la 501 la 1.000 de lucrători – cîte 4 reprezentanţi;
f) de la 1.001 la 2.000 de lucrători – cîte 5 reprezentanţi;
g) de la 2.001 la 3.000 de lucrători – cîte 6 reprezentanţi;
h) de la 3.001 la 4.000 de lucrători – cîte 7 reprezentanţi;
i) peste 4.000 de lucrători – cîte 8 reprezentanţi.
10. Pentru o reflectare mai largă în deciziile comitetului a punctelor de vedere, a experienţei şi
cunoştinţelor femeilor şi bărbaţilor ce lucrează, în componenţa acestuia vor fi desemnaţi atît femei, cît şi
bărbaţi.
11. Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitet timpul necesar
exercitării atribuţiilor de membru în comitet. Timpul destinat acestei activităţi va fi considerat timp de
muncă şi va fi de cel puţin:
a) 2 ore pe lună în unităţile cu un efectiv de pînă la 100 de lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 101 şi 300 de lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 301 şi 500 de lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 501 şi 1500 de lucrători;
e) 20 de ore pe lună în unităţile cu un efectiv de peste 1500 lucrători.
12. Instruirea necesară exercitării atribuţiilor de membru în comitet trebuie să se realizeze în timpul
programului de lucru şi din mijloacele financiare ale unităţii.
13. Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedinte al comitetului.
14. Componenţa nominală a comitetului se stabileşte prin decizia scrisă a preşedintelui acestuia, care
se aduce la cunoştinţa tuturor lucrătorilor.
15. Membrii comitetului, în cazul unei activităţi nesatisfăcătoare, pot fi rechemaţi, de către părţile pe
care le reprezintă, pînă la expirarea mandatului, şi înlocuiţi cu alţi membri.
16. La întrunirile comitetului vor fi convocaţi să participe lucrătorii desemnaţi/reprezentanţii
serviciului intern de protecţie şi prevenire şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe
servicii externe de protecţie şi prevenire, reprezentanţii acestora.
17. La întrunirile comitetului pot fi invitaţi să participe inspectorii de muncă.

Capitolul II
Funcţionarea comitetului

18. Comitetul îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului de funcţionare propriu, aprobat de
preşedintele comitetului.
19. Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului cel puţin o dată pe trimestru şi ori de
cîte ori este necesar.
20. Ordinea de zi a fiecărei întruniri a comitetului este stabilită de către preşedinte şi este transmisă
membrilor comitetului şi, după caz, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile
înaintea datei stabilite pentru întrunire.
21. Secretarul comitetului convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data
întrunirii, indicînd locul, data şi ora întrunirii.
22. La finele fiecărei întruniri secretarul comitetului întocmeşte un proces-verbal care va fi semnat de
către membrii prezenţi.
23. Comitetul este legal întrunit dacă sînt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor.
24. Comitetul ia decizii cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
25. Secretarul comitetului va afişa la un loc vizibil copiile procesului-verbal întocmit.

134
130
 Capitolul III
Atribuţiile comitetului
26. Comitetul are următoarele atribuţii de bază:
1) examinează şi face propuneri privind planul de protecţie şi prevenire;
2) monitorizează realizarea planului de protecţie şi prevenire, inclusiv alocarea mijloacelor necesare
realizării măsurilor stipulate în plan;
3) examinează chestiuni privind introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor de lucru,
luînd în considerare eventualele consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă, şi face propuneri în
cazul constatării anumitor deficiente;
4) examinează chestiuni privind alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de
lucru, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
5) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de protecţie şi prevenire;
6) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinînd seama de prezenţa femeilor şi bărbaţilor,
grupurilor sensibile la riscuri specifice;
7) examinează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi
îndeplinesc atribuţiile lucrătorii desemnaţi;
8) urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă actele normative de securitate şi sănătate în muncă,
măsurile dispuse de inspectorul de muncă, precum şi modul în care este asigurată egalitatea între femei
şi bărbaţi, în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă;
9) examinează propunerile lucrătorilor privind prevenirea riscurilor profesionale, precum şi privind
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, şi propune introducerea acestora în planul de protecţie şi prevenire;
10) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă şi poate propune măsuri de prevenire a
acestora;
11) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă,
întocmind în acest sens rapoarte în scris;
12) examinează raportul scris, prezentat comitetului de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe
an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la
eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de protecţie şi prevenire ce
urmează a fi realizat în anul următor.

Capitolul IV
Drepturile membrilor comitetului

27. Membrii comitetului sînt în drept:

1) să aibă acces liber la toate locurile de muncă/posturile de lucru;
2) să solicite şi să primească de la angajator informaţii despre situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă;
3) să ia în dezbateri, în şedinţele comitetului, rapoartele angajatorului despre îndeplinirea obligaţiilor
acestuia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
4) să facă propuneri la elaborarea planului de protecţie şi prevenire;
5) să solicite angajatorului sancţionarea disciplinară a lucrătorilor care încalcă dispoziţiile actelor
legislative şi normative de securitate şi sănătate în muncă;
6) să propună stimularea lucrătorilor pentru participare în activităţi de securitate şi sănătate în muncă;
7) să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă şi sindicatul respectiv despre încălcările actelor
legislative şi normative de securitate şi sănătate în muncă, comise de către angajator sau de alte
persoane cu funcţii de răspundere.

Capitolul V
Obligaţiile angajatorului referitoare la comitet

28. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului toate informaţiile necesare, pentru ca membrii
acestuia să-şi poată da avizul în cunoştinţă de cauză.

135
131
 29. Angajatorul trebuie să prezinte comitetului, cel puţin o dată pe an, un raport scris care va cuprinde
situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul
încheiat, precum şi propunerile pentru planul de protecţie şi prevenire ce urmează a fi realizate în anul
următor.
30. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului documentaţia referitoare la caracteristicile
echipamentelor de lucru, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea
selecţionării echipamentelor optime.
31. Angajatorul trebuie să informeze comitetul cu privire la evaluarea riscurilor profesionale,
măsurile de protecţie şi prevenire atît la nivel de unitate, cît şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de
posturi de lucru, de acordare a primului ajutor în caz de accidentare în muncă, de prevenire şi stingere a
incendiilor şi evacuare a lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat.
32. Angajatorul comunică comitetului punctul său de vedere sau al serviciului intern de protecţie şi
prevenire/serviciului extern de protecţie şi prevenire asupra plîngerilor lucrătorilor privind condiţiile de
muncă.
33. În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului, acesta trebuie să
motiveze decizia sa în faţa comitetului. Motivaţia va fi consemnată în procesul-verbal al întrunirii
comitetului.

136
132
 MINISTERUL MUNCII, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI FAMILIEI

REGULAMENT Nr. 3523

din 13.09.2012

Inspectoratului Muncii al Sindicatelor

Publicat : 11.01.2013 în Monitorul Oficial Nr. 6-9 art Nr : 15

Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale Aprobat:

şi Familiei al Republicii Moldova, prin Hotărîrea Comitetului Confederal
(Avizul nr. 3523 din 13.09.2012) al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor
din Moldova, nr. 6-10 din 19.04.2012
Valentina BULIGA Preşedintele CNSM Oleg BUDZA

REGULAMENTUL
Inspectoratului Muncii al Sindicatelor
I. Dispoziţii generale
1.1. Inspectoratul Muncii al Sindicatelor este o structură a Confederaţiei Naţionale a
Sindicatelor din Moldova care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu art. 386, alineatul (2),
litera a) al Codului muncii, Statutul CNSM, documentele de program ale organelor de conducere
ale Confederaţiei şi prezentul Regulament.
1.2. Inspectoratul Muncii al Sindicatelor exercită controlul asupra respectării legislaţiei muncii
şi altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi, instituţii şi organizaţii cu orice tip de
proprietate şi formă juridică de organizare unde activează organizaţii sindicale.
1.3. În activitatea sa Inspectoratul Muncii al Sindicatelor se călăuzeşte de Constituţia Republicii
Moldova, Codul muncii şi alte legi din domeniu, de Convenţiile OIM ratificate de Republica
Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, de alte acte normative şi
de prezentul Regulament.
1.4. Inspectorii de muncă ai sindicatelor sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către preşedintele
CNSM. Persoanele care urmează a fi numite în funcţia de inspector de muncă trebuie să
întrunească în mod obligatoriu următoarele condiţii: studii superioare şi stagiu de muncă în
domeniu nu mai puţin de trei ani.
1.5. Inspectorii de muncă ai sindicatelor dispun de legitimaţii de tip unic aprobate de Comitetul
Confederal al CNSM şi de ştampile cu stema Confederaţiei şi denumiri respective în limba de
stat.
II. Sarcinile Inspectoratului Muncii al Sindicatelor

2.1 Sarcinile principale ale Inspectoratului Muncii al Sindicatelor sînt:

a) asigurarea aplicării dispoziţiilor actelor legislative şi altor acte normative referitoare la
condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor;
b) difuzarea informaţiilor despre cele mai eficiente mijloace de respectare a legislaţiei muncii;
c) informarea conducerii centrelor sindicale naţional-ramurale respective, a organelor de stat de
supraveghere şi control despre cazurile de încălcare a legislaţiei muncii.
III. Atribuţiile Inspectoratului Muncii al Sindicatelor

137
133
 3.1. Pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la punctul 2.1 din prezentul Regulament,
Inspectoratul Muncii al Sindicatelor are următoarele atribuţii:
a) controlează respectarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare
la:
- convenţiile colective, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă;
- carnetul de muncă;
- timpul de muncă şi timpul de odihnă;
- disciplina muncii;
- munca minorilor şi munca femeilor;
- retribuirea muncii;
- garanţiile şi compensaţiile ce decurg din relaţiile de muncă;
- alte prevederi ale legislaţiei muncii;
b) în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă controlează respectarea dispoziţiilor actelor
legislative şi ale altor acte normative referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
c) participă la cercetarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
d) înaintează organelor competente ale statului propuneri de retragere a autorizaţiei de
funcţionare a entităţilor economice din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;
e) înaintează organelor de resort propuneri de scoatere din fabricaţie a echipamentelor tehnice,
a echipamentelor individuale de protecţie şi de lucru care nu corespund standardelor şi normelor
de securitate şi sănătate în muncă;
f) participă la elaborarea proiectelor de planuri naţionale şi ramurale de ameliorare a securităţii
şi sănătăţii în muncă;
g) acordă suport metodologic şi consultativ organizaţiilor sindicale în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă la elaborarea proiectelor de convenţii şi contracte colective de muncă;
h) acordă ajutor metodologic membrilor comisiilor de atestare a locurilor de muncă din punct
de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă la elaborarea planurilor de activitate de aducere a
condiţiilor de muncă, a echipamentelor de producere în corespundere cu cerinţele normative;
i) acordă ajutor metodologic reprezentanţilor sindicatelor în comitetele pentru securitate şi
sănătate în muncă în vederea îndeplinirii de către ei a funcţiilor prevăzute de Regulamentul-cadru
de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă aprobat prin
hotărîre de Guvern;
j) participă la expertiza proiectelor de reconstrucţie şi retehnologizare a obiectelor industriale
noi, a echipamentelor tehnologice, a mijloacelor colective şi individuale de protecţie;
k) examinează adresările organizaţiilor sindicale şi ale membrilor de sindicat pe problemele ce
ţin de drepturile şi garanţiile din domeniul muncii;
l) colaborează în domeniul legislaţiei muncii cu organele publice, cu Inspecţia Muncii şi
inspectoratele teritoriale de muncă;
m) generalizează bunele practici ale aplicării şi respectării legislaţiei şi cadrului normativ ale
securităţii şi sănătăţii în muncă şi înaintează propuneri de perfecţionare a lor;
n) informează organele de stat şi organele publice locale despre încălcările legislaţiei muncii de
către angajatori şi conducătorii locurilor de muncă;
o) propagă bunele practici din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prin intermediul mass-
media, în cadrul seminarelor de instruire sau reciclare a reprezentanţilor sindicatelor în comitete şi
comisii.

138
134
 IV. Drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile
inspectorilor de muncă ai sindicatelor

4.1 Inspectorii de muncă ai sindicatelor în exerciţiul funcţiunii, la prezentarea legitimaţiei de

serviciu, sînt în drept:
a) să pătrundă liber, în timpul orelor de lucru, la locurile de muncă şi în încăperile de serviciu
sau de producere;
b) să solicite şi să primească de la angajatori registrele, documentele sau extrase din ele ale
căror ţinere este prevăzută de actele legislative şi normative referitoare la muncă pentru a le
verifica, a face copii sau a scoate extrase ale unor părţi separate;
c) să efectueze controale şi/sau cercetări necesare pentru a se asigura că cerinţele actelor
legislative şi normative referitoare la muncă sînt respectate şi să înainteze prescripţii (conform
anexei) sau să întocmească procese-verbale de control;
d) să pună întrebări angajatorilor şi salariaţilor, să ia de la aceştia declaraţii şi alte informaţii, în
limita competenţei lor, singuri sau în prezenţa martorilor;
e) să solicite remedierea imediată sau într-un timp limitat a abaterilor de la actele legislative şi
de la alte acte normative referitoare la muncă;
f) să solicite afişarea în locuri vizibile a instrucţiunilor prevăzute de actele legislative şi alte
acte normative referitoare la muncă;
g) să informeze operativ inspectoratele teritoriale de muncă despre faptele care constituie
contravenţii administrative de muncă;
h) să solicite, după caz, efectuarea într-un termen stabilit a modificărilor necesare ale
echipamentelor tehnice sau ale proceselor tehnologice pentru ca acestea să corespundă
standardelor şi normelor de securitate şi sănătate în muncă;
i) să propună angajatorilor sistarea funcţionării sectoarelor, atelierelor, exploatarea clădirilor,
edificiilor şi a echipamentelor tehnice, precum şi încetarea lucrărilor şi proceselor tehnologice
care nu corespund standardelor şi normelor de securitate şi sănătate în muncă şi care prezintă
pericol iminent de accidentare;
j) să înainteze inspectoratelor teritoriale de muncă propuneri de anulare a avizelor privind
introducerea în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi a echipamentelor individuale
de protecţie şi de lucru dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii
acestora, nu se respectă cerinţele actelor normative de securitate şi sănătate în muncă.
4.2 Inspectorii de muncă ai sindicatelor sînt obligaţi:
a) să informeze, la efectuarea controalelor, angajatorul şi reprezentanţii sindicatului despre
prezenţa lor în întreprindere, instituţie, organizaţie numai dacă ei nu vor considera că aceasta
poate dăuna eficienţa controlului;
b) să respecte drepturile salariaţilor;
c) să se călăuzească în activitatea lor de actele legislative şi alte acte normative în domeniu;
d) să examineze, în termenele stabilite, petiţiile membrilor de sindicat;
e) să păstreze confidenţialitatea sursei oricărei informaţii care semnalează încălcarea actelor
legislative şi a altor acte normative referitoare la securitate şi sănătate în muncă şi la relaţiile de
muncă şi să nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control a fost efectuat în urma unei
petiţii;
f) să păstreze, conform legislaţiei, confidenţialitatea informaţiilor care reprezintă secret de stat
sau secret comercial şi care au devenit cunoscute în timpul exercitării funcţiei;
g) să nu aibă nici un interes personal, direct sau indirect, la întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile supuse controalelor;
h) să fie obiectivi şi imparţiali în activitatea lor;
i) să manifeste iniţiativă şi perseverenţă, să îndeplinească la timp, calitativ şi întocmai

139
135
atribuţiile şi deciziile conducerii Inspectoratului Muncii al Sindicatelor;
j) să aducă la cunoştinţa conducerii organizaţiilor sindicale rezultatele controalelor efectuate.
4.3 Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor lor, inspectorii de
muncă ai sindicatelor poartă răspundere în modul stabilit de legislaţie.

V. Dispoziţii finale

5.1 Inspectorii de muncă ai sindicatelor în termen de, cel mult, 3 luni de la expirarea anului de
gestiune, vor întocmi şi prezenta conducerii Inspectoratului Muncii al Sindicatelor rapoarte anuale
de activitate.
5.2 Raportul anual de activitate se va referi la:
- actele legislative şi alte acte normative ce ţin de competenţa Inspectoratului Muncii al
Sindicatelor;
- statistici ale controalelor efectuate şi petiţiilor examinate;
- statistici ale accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;
- statistici ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor supuse controlului şi numărul de
salariaţi-membri de sindicat;
- statistici privind încălcarea actelor legislative şi a altor acte normative referitoare la muncă
depistate şi masurile întreprinse;
- alte aspecte ale activităţii inspectorilor de muncă ai sindicatelor.
5.3 Nu se admite amestecul angajatorilor sau a reprezentanţilor lor, sub nici o formă, în
activitatea inspectorilor de muncă ai sindicatelor cu scopul de a le impune executarea
necorespunzătoare a atribuţiilor.
5.4 Măsurile luate de inspectorii de muncă ai sindicatelor pot fi contestate în modul stabilit de
legislaţie.
5.5 Angajatorii, în temeiul Legii sindicatelor şi a Codului muncii, sînt obligaţi:
a) să asigure inspectorilor de muncă ai sindicatelor acces liber la locurile de muncă, în
încăperile de serviciu şi de producere la orice oră de muncă pentru efectuarea controlului;
b) să prezinte documentele şi informaţiile solicitate de inspectorii de muncă ai sindicatelor în
timpul efectuării inspecţiilor;
c) să examineze sesizările (prescripţiile, procesele-verbale de control) inspectorilor de muncă ai
sindicatelor privind încălcarea actelor legislative şi altor acte normative ce conţin dreptul muncii,
să ia măsuri pentru înlăturarea lor şi să-i informeze despre acestea în termenele stabilite de lege;
d) să asigure inspectorii de muncă ai sindicatelor, pentru perioada efectuării controalelor sau
cercetării accidentelor de muncă, cu încăperi de serviciu şi echipament individual de protecţie.

140
136
 Anexă la Regulamentul
Inspectoratului Muncii
al Sindicatelor.

CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ НАЦИОНАЛЬНАЯ КОНФЕДЕРАЦИЯ

A SINDICATELOR DIN MOLDOVA ПРОФСОЮЗОВ МОЛДОВЫ

2012, mun. Chişinău, str. 31 August, 129 2012, мун. Кишинэу, ул. 31 Аугуст, 129
Tel. 266502; 237304; Tel/fax: 234508 Teл. 266502; 237304; Teл/факс: 234508
e-mail: office@cnsm.md e-mail: office@cnsm.md

Inspectoratul Muncii al Sindicatelor

Prescripţia nr. ___
din “_____” ___________

Adresată* ___________________________________________________________
(funcţia, numele şi prenumele persoanei cu funcţie de răspundere)

___________________________________________________________
(denumirea întreprinderii)

Conform articolelor 10 şi 386 din Codul muncii, propun să fie lichidate următoarele încălcări ale
legislaţiei muncii şi ale normelor de securitate şi sănătate în muncă:

Nr.d/o Enumerarea încălcărilor depistate Termenele

lichidării
I II III

Despre executarea prescripţiei în termen de pînă la _______________rog să mi se comunice în

scris pe adresa:______________________________________

( nume, prenume)
Inspectorul de muncă al sindicatelor ______________
(data, semnătura)

( nume, prenume)
Prescripţia a fost primită de ______________
(data, semnătura)

*Copia prescripţiei se remite organului sindical pentru efectuarea controlului asupra îndeplinirii ei.

141
137
 HOTĂRÎRE Nr. 353
din 05.05.2010

cu privire la aprobarea cerinţelor minime

de securitate şi sănătate la locul de muncă

Publicat : 08.06.2010 în Monitorul Oficial Nr. 91-93 art Nr : 525

În temeiul articolului 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587) şi în scopul transpunerii
Directivei Consiliului Comunităţilor Europene 89/654/CEE din 30 noiembrie 1989 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă (Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene, seria L, nr. 393/1989), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă, conform anexei.
2. Prezenta Hotărîre nu se aplică pentru:
mijloacele de transport utilizate în afara unităţii şi locurile de muncă din interiorul mijloacelor
de transport;
şantierele temporare sau mobile;
industriile extractive;
vasele de pescuit;
cîmpurile, pădurile şi alte terenuri care aparţin unei unităţi agricole sau forestiere, dar sînt
situate departe de clădirile unităţii.
3. Locurile de muncă folosite pentru prima oară după 31 decembrie 2012 trebuie să
îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă.
4. Locurile de muncă aflate deja în folosinţă pînă la 1 ianuarie 2013 trebuie să îndeplinească
cerinţele minime prevăzute în anexă, în termen de cel mult 4 ani de la această dată.
5. Dacă locurile de muncă suferă modificări, extinderi sau transformări după 31 decembrie
2012, angajatorii trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura ca aceste modificări,
extinderi şi transformări să fie în concordanţă cu cerinţele minime prevăzute în anexă.
6. Angajatorii trebuie să întreprindă toate măsurile pentru ca:
locurile de muncă să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă;
căile de acces ce conduc spre ieşiri, inclusiv spre ieşirile de urgenţă, să fie păstrate în
permanenţă libere;
întreţinerea tehnică a locului de muncă, echipamentelor şi dispozitivelor să fie realizată, iar
orice deficienţe constatate, care pot afectа securitatea şi sănătatea lucrătorilor, să fie corectate cît
mai curînd posibil;
locurile de muncă, echipamentele şi dispozitivele să fie curăţate cu regularitate pentru a asigura
un nivel de igienă corespunzător;
echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor să fie
întreţinute şi controlate.
7. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă trebuie să fie informaţi cu privire la măsurile ce trebuie luate în domeniul
securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
8. Lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare (care nu au contact vizual şi comunicare
verbală directă cu alţi lucrători şi nu este posibil să li se acorde ajutor imediat în caz de accident în
muncă) trebuie să fie informaţi cu privire la:
manevrarea echipamentului de lucru, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

142
138
 riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;
comportamentul adecvat în caz de producere a unei avarii sau de apariţie a unei situaţii critice;
utilizarea echipamentului individual de protecţie;
acordarea primului ajutor în caz de accident în muncă;
utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.
9. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă vor participa şi vor fi consultaţi de către angajatori referitor la implementarea
prezentei hotărîri.

PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT

Contrasemnează:
Ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei Valentina Buliga

Nr. 353. Chişinău, 5 mai 2010.

Aprobate
prin Hotărîrea Guvernului nr.353
din 5 mai 2010

CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate la locul de muncă
Secţiunea 1
Observaţie preliminară
1. Cerinţele de securitate şi sănătate la locul de muncă se aplică ori de cîte ori caracteristicile
locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc profesional impun acest lucru.
Secţiunea a 2-a
Stabilitate şi rezistenţă
2. Clădirile în care sînt amplasate locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă
corespunzătoare naturii utilizării lor.
Secţiunea a 3-a
Instalaţii electrice
3. Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să nu prezinte pericol de
electrocutare, incendiu sau explozie.
4. Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau
indirectă.
5. Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină
seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de calificarea lucrătorilor care au
acces la părţile componente ale instalaţiei.
Secţiunea a 4-a
Căi şi ieşiri de urgenţă
6. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămînă în permanenţă libere şi să conducă în mod cît
mai direct posibil afară sau în spaţii sigure.
7. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cît mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
8. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de utilizare, de
echipamentul de lucru şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de
persoane care pot fi prezente. Calcularea căilor şi ieşirilor de urgenţă se efectuează în

143
139
conformitate cu anexa nr. 1.
9. Uşile cu ieşire de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
10. Uşile glisante sau turnante nu sînt permise pentru ieşirile de urgenţă.
11. Uşile cu ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau zăvorîte astfel încît să nu poată fi
deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de
urgenţă.
12. Căile şi ieşirile de urgenţă specifice trebuie să fie semnalizate. Semnalizările căilor şi
ieşirilor de urgenţă trebuie amplasate în locuri corespunzătoare şi trebuie să fie durabile.
13. Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea
trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încît să poată fi utilizate în orice moment fără
dificultate.
14. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de
securitate de intensitate suficientă de minimum 20 lx, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu
energie electrică.

Secţiunea a 5-a
Detectarea şi prevenirea incendiilor

15. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, echipamentele de lucru pe care acestea le

conţin, proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi numărul maxim potenţial de
persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru
stingerea incendiilor, detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
16. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor
de manipulat.
17. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie semnalizate.
Semnalizările dispozitivelor neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie amplasate în locuri
corespunzătoare şi trebuie să fie durabile.

Secţiunea a 6-a
Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

18. Avînd în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor, trebuie
luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise.
19. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de
funcţionare.
20. Orice avarie în funcţionarea instalaţiei de ventilare forţată trebuie semnalizată de un sistem
de control.
21. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să
funcţioneze astfel încît să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.
22. Orice depunere sau impuritate care poate crea un pericol imediat pentru sănătatea
lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată rapid.

Secţiunea a 7-a
Temperatura în încăperi

23. În timpul programului de lucru temperatura din încăperile cu locuri de muncă trebuie să fie
adecvată organismului uman, ţinînd seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice
impuse lucrătorilor, conform tabelelor nr. 1 - 3 din anexa nr. 2.
24. Temperatura în zonele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu, grupurile

144
140
sanitare, cantine şi încăperile pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă
trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi, conform tabelului nr. 4 din anexa nr.
2.
25. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive
deasupra locurilor de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncă.

Secţiunea a 8-a
Iluminatul natural şi artificial

26. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să dispună de iluminat natural
suficient şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat pentru
protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, conform anexei nr. 3.
27. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu locuri de muncă şi din căile de comunicaţie trebuie
amplasate astfel încît să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de
iluminare prevăzut.
28. Locurile de muncă în care lucrătorii sînt în mod deosebit expuşi riscurilor profesionale în
caz de întrerupere a iluminării artificiale, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de urgenţă de o
intensitate suficientă, conform anexei nr.3.

Secţiunea a 9-a
Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor

29. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri
înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
30. Locurile de muncă care conţin posturi de lucru trebuie să fie izolate în mod corespunzător,
ţinînd seama de tipul unităţii şi de activitatea fizică a lucrătorilor.
31. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi
retencuite, după necesitate, pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.
32. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori din sticlă ai încăperilor cu
locuri de muncă sau din vecinătatea acestora şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar
şi trebuie construiţi din materiale securizate sau să fie separaţi de aceste locuri de muncă şi căi de
circulaţie, astfel încît lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereţii şi să nu fie răniţi prin
spargerea lor în bucăţi.
33. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă nu se permite
dacă nu există echipamente care să asigure executarea lucrării în condiţii de securitate.

Secţiunea a 10-a
Ferestre şi luminatoare

34. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau să fixeze
ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Cînd sînt deschise, acestea
trebuie poziţionate astfel încît să nu constituie un pericol pentru lucrători.
35. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie
prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri profesionale pentru lucrătorii
care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.

145
141
 Secţiunea a 11-a
Uşi şi porţi

36. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele care se folosesc la
construcţia acestora, sînt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.
37. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea ochilor.
38. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
39. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sînt construite dintr-un
material securizat şi dacă există pericolul rănirii lucrătorilor în caz de spargere a unei uşi sau
porţi, suprafeţele lor trebuie să fie protejate împotriva spargerii.
40. Uşile şi porţile glisante trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de securitate care să
împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
41. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un mecanism de securitate
care să împiedice căderea lor.
42. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.
43. Trebuie să fie posibilă deschiderea şi fixarea uşilor şi porţilor din interior în orice moment,
fără ajutor special.
44. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie
să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porţi nu
prezintă pericol de accidentare.
45. Uşile pentru pietoni trebuie să fie marcate clar şi să fie degajate în permanenţă.
46. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze astfel încît să nu prezinte nici un risc de
accidentare pentru lucrători.
47. Uşile şi porţile mecanice trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă
accesibile şi uşor de identificat şi să poată fi deschise manual, dacă nu sînt prevăzute cu
dispozitive de deschidere automată în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică.

Secţiunea a 12-a
Căile de circulaţie – zone periculoase
48. Căile de circulaţie, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să
fie amplasate şi dimensionate astfel încît să poată fi utilizate uşor, în condiţii de securitate şi în
conformitate cu destinaţia lor de către pietoni sau vehicule, în aşa mod ca lucrătorii care îşi
desfăşoară activitatea în vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie ameninţaţi de nici un
pericol.
49. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală sau a mărfurilor trebuie să fie dimensionate în
conformitate cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul unităţii.
50. Dacă pe căile de circulaţie sînt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanţă
de securitate minimă pentru pietoni de cel puţin 1 m.
51. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate la o distanţă suficientă, de cel
puţin 1,5 m, faţă de uşi, porţi, treceri de pietoni, culoare şi scări, ca să asigure securitatea
pietonilor.
52. Dacă echipamentele de lucru din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor,
căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.
53. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există
riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive
care să împiedice pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
54. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sînt autorizaţi să
pătrundă în zonele periculoase.
55. Zonele periculoase trebuie marcate clar.

146
142
 Secţiunea a 13-a
Măsuri specifice pentru scările rulante şi transportoare

56. Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate.

57. Scările rulante şi transportoarele trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi
dotate cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat.

Secţiunea a 14-a
Cheiuri şi rampe de încărcare

58. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se

transportă.
59. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cîte un punct de ieşire la fiecare capăt.
60. Rampele de încărcare trebuie să fie suficient de sigure pentru a preveni căderea lucrătorilor.

Secţiunea a 15-a
Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în
încăperi – libertatea de mişcare la postul de lucru

61. Încăperile de lucru trebuie să aibă suprafaţa, înălţimea şi volumul de aer suficiente, care să
permită lucrătorilor să-şi îndeplinească sarcinile de lucru fără riscuri pentru securitatea, sănătatea
sau confortul acestora. Calcularea dimensiunilor încăperilor şi a volumului de aer în încăperi se
efectuează în conformitate cu anexa nr. 4.
62. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încît să
asigure lucrătorilor o suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de lucru. Dacă
aceasta nu este posibil din motive specifice locului de muncă, lucrătorul trebuie să aibă suficientă
libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru.

Secţiunea a 16-a
Încăperi pentru odihnă

63. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile.
Această cerinţă nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în încăperi de
lucru similare, care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
64. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi să fie prevăzute cu un număr de
mese şi scaune cu spătar, corespunzător numărului de lucrători.
65. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia
nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
66. Atunci cînd programul de lucru este întrerupt frecvent şi în mod regulat şi nu există încăperi
pentru odihnă, trebuie prevăzute alte încăperi în care lucrătorii să poată sta pe durata acestor
întreruperi.
Secţiunea a 17-a
Femei gravide şi mame care alăptează

67. Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în
poziţie culcată, în condiţii corespunzătoare.

147
143
 Secţiunea a 18-a
Instalaţii sanitare
1. Vestiare şi dulapuri individuale pentru
îmbrăcăminte

68. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie
să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se
poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
69. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu
scaune.
70. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să fie dotate cu echipamente care să
permită fiecărui lucrător să-şi încuie vestimentaţia şi accesoriile personale în timpul programului
de lucru.
71. Dacă este cazul (de exemplu, prezenţa substanţelor periculoase, umidităţii, murdăriei),
dulapurile individuale pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de dulapurile
individuale pentru vestimentaţia şi accesoriile personale.
72. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a acestora pentru femei şi pentru
bărbaţi.
73. Dacă vestiarele nu sînt necesare în sensul punctului 68, pentru fiecare lucrător trebuie
prevăzut un loc în care să-şi ţină sub cheie vestimentaţia şi accesoriile personale.

2. Duşuri şi chiuvete

74. Pentru lucrători trebuie prevăzut un număr suficient de duşuri corespunzătoare, dacă acest
lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate, conform tabelului nr. 1 din anexa
nr. 5.
75. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru
bărbaţi şi pentru femei.
76. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru a permite fiecărui lucrător să-
şi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.
77. Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.
78. Dacă duşurile nu sînt necesare în sensul punctului 74, atunci trebuie să fie prevăzute, în
număr suficient, chiuvete cu apă curentă rece şi caldă şi care să fie amplasate în apropierea
posturilor de lucru şi a vestiarelor (o chiuvetă pentru 25 de lucrători).
79. Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea
separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi.
80. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sînt separate de vestiare, trebuie să existe o cale
uşoară de comunicare între ele.

3. Cabine de WC-uri şi chiuvete

81. Lucrătorii trebuie să dispună, în apropierea posturilor de lucru, de încăperi de odihnă,

vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, încăperi speciale dotate cu un număr suficient de WC-uri şi
chiuvete, conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 5.
82. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau o utilizare separată a acestora pentru
femei şi pentru bărbaţi.

148
144
 Secţiunea a 19-a
Încăperi pentru acordarea primului ajutor

83. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, tipul de activitate desfăşurată şi frecvenţa

accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi de prim ajutor.
84. Încăperile de prim ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru
primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.
85. Încăperile de prim ajutor trebuie să fie semnalizate.
86. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de
lucru o cer. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor
accesibil.

Secţiunea a 20-a
Lucrători cu capacităţi funcţionale limitate

87. La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu capacităţi

funcţionale limitate, dacă aceasta este necesar. Cerinţa se aplică, în special, uşilor, căilor de
comunicaţie, scărilor, duşurilor, chiuvetelor, WC-urilor şi posturilor de lucru utilizate sau ocupate
direct de persoanele cu capacităţi funcţionale limitate.

Secţiunea a 21-a
Locuri de muncă în aer liber (cerinţe speciale)

88. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau
ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încît pietonii sau
vehiculele să circule în condiţii de securitate.
89. Cerinţele secţiunilor a 12-a – a 14-a se aplică, de asemenea, căilor principale de transport
intern, aflate în perimetrul unităţii (căi de transport spre posturi de lucru fixe), căilor de transport
utilizate pentru întreţinerea curentă şi supravegherea instalaţiilor unităţii şi spaţiilor de încărcare.
Cerinţele secţiunii a 12-a se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber.
90. Posturile de lucru în aer liber (în afara clădirii) trebuie să fie iluminate corespunzător,
conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 3, cu un sistem de iluminare artificială, dacă lumina naturală
nu este adecvată.
91. Posturile de lucru în aer liber trebuie să fie amenajate, pe cît posibil, astfel încît lucrătorii:
să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva
căderii obiectelor;
să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum
ar fi gaze, vapori sau praf;
să-şi poată părăsi posturile de lucru rapid, în eventualitatea vreunui pericol, sau să poată primi
rapid asistenţă;
să nu poată aluneca sau cădea.

Secţiunea a 22-a
Locuri de muncă în condiţii de izolare

92. Angajatorul va numi, prin decizie scrisă, o persoană cu atribuţii concrete pentru
supravegherea lucrătorilor care lucrează în condiţii de izolare.
93. Pentru a putea interveni în timp util, în caz de accident sau avarie, la locurile de muncă în
condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care

149
145
asigură supravegherea:
constant automatizat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
periodic automatizat (radiotelefon, telefon);
periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radiotelefon, cameră de luat vederi
şi monitor).

Secţiunea a 23-a
Principii ergonomice

94. Dimensiunea postului de lucru se stabileşte în funcţie de particularităţile anatomice,

fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile
echipamentului de lucru, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în
timpul activităţii, distanţele de securitate, dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca
şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
95. Eliminarea poziţiilor forţate şi nenaturale ale corpului lucrătorului şi asigurarea
posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea postului de
lucru, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea corectă a echipamentelor de lucru.
96. Postul de lucru la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute
corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi
activităţii care se desfăşoară, corelîndu-se înălţimea scaunului cu înălţimea planului de lucru.
97. Posturile de lucru unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, cu
mobilier de lucru pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de
exemplu: scaune, bănci).
98. Echipamentele de lucru, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru
sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării
acestora.
99. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de
distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi
de mărimea efortului membrelor superioare.
100. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor
foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului
tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de lucru, la
care lucrătorul intervine direct.

Anexa nr. 1
la Cerinţele minime de securitate
şi sănătate la locul de muncă
CALCULAREA
căilor şi ieşirilor de urgenţă
1. Lăţimea căilor de urgenţă se va calcula în aşa fel încît densitatea torentului de lucrători
evacuaţi să nu depăşească 5 persoane pe 1 m2, însă nu va fi mai mică de 1,2 m.
2. O singură ieşire de urgenţă se va calcula după cum urmează:
de pe orice etaj al clădirii, unde sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători, dacă distanţa de la cel mai
îndepărtat punct de pe pardoseala încăperii pînă la ieşirea de urgenţă nu depăşeşte 25 m;
din clădirea fără etaj cu o suprafaţă ce nu depăşeşte 300 m2, în care sînt prezenţi cel mult 50 de
lucrători.

150
146
 Anexa nr. 2
la Cerinţele minime de securitate
şi sănătate la locul de muncă

NORMAREA
componentelor microclimatului la posturile de lucru
1. Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de
viteza curenţilor de aer şi de radiaţiile calorice emise în zona de lucru.
2. Condiţiile de microclimat la posturile de lucru trebuie să asigure menţinerea echilibrului
termic al organismului uman, corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.
3. Componentele microclimatului la posturile de lucru se normează în raport cu metabolismul
organismului uman.
4. Limitele termice minime admise la posturile de lucru sînt prevăzute în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1
Metabolismul, (M) Temperatura aerului, Viteza curenţilor de aer,
W °C m/s
M ≤ 117 18 ≤ 0,2
117 < M ≤ 234 16 ≤ 0,3
234 < M ≤ 360 15 ≤ 0,4
M > 360 12 ≤ 0,5

5. Limitele termice maxime admise la posturile de lucru sînt prevăzute în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Metabolismul, (M) Temperatura aerului,
W °C
M ≤ 117 32
117 < M ≤ 234 29
234 < M ≤ 360 26
360 < M ≤ 468 22
M > 468 18

6. Limitele minime şi maxime ale temperaturii şi vitezei curenţilor de aer, admise la posturile
de lucru dotate cu duşuri de aer, sînt prevăzute în tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3
Nivelul Metabolismul, Limite minime Limite maxime
radiaţiilor W Temperatura Viteza Temperatura Viteza
calorice, aerului, curenţilor aerului, curenţilor
cal/cm²/min °C de aer, °C de aer,
m/s m/s
M ≤ 117 25,0 0,5 30,0 1,0
1 117 < M ≤ 234 23,0 0,5 28,0 1,0
234 < M ≤ 360 21,5 1,0 27,0 1,3
M > 360 20,0 1,3 26,0 1,5
M ≤ 117 22,0 0,5 28,0 1,0
2 117 < M ≤ 234 20,0 1,0 26,0 1,5

151
147
 234 < M ≤ 360 18,5 1,5 25,0 2,0
M > 360 17,0 2,0 24,0 2,5
M ≤ 117 20,0 1,0 25,0 1,5
≥3 117 < M ≤ 234 18,0 1,5 24,0 2,0
234 < M ≤ 360 16,5 2,0 23,0 2,5
M > 360 15,0 2,5 22,0 3,0

7. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60 %.

8. Valorile temperaturilor şi vitezelor curenţilor de aer reprezintă valori medii în secţiunea
transversală a fluxului de aer la nivelul jumătăţii superioare a corpului lucrătorului.
9. Nivelul radiaţiilor calorice (cal/cm2/min) se estimează după cum urmează:
nivelul 1 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 240 s;
nivelul 2 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 50 s;
nivelul 3 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 20 s.
10. Normarea temperaturii în încăperile social-sanitare, în perioada 16 octombrie – 15 aprilie,
se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4
Denumirea încăperilor social-sanitare Temperatura aerului,
°C
Vestiare comune pentru păstrarea îmbrăcămintei stradale 18
Vestiare pentru îmbrăcare - dezbrăcare 23
Încăperea duşurilor 25
Încăperea spălătoarelor 23
WC-uri 16
Camera intimă pentru femei 23
Încăperi pentru uscarea echipamentului de protecţie 25 - 33
Camere de fumat 16
Zone sau încăperi pentru odihnă, încăperi pentru încălzirea
lucrătorilor, încăperi pentru personalul de serviciu, săli pentru 22
servirea mesei, încăperi pentru acordarea primului ajutor

11. La unele posturi de lucru (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale, încăperi
social-culturale etc.), unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie
asigurate următoarele condiţii:
1) în perioada 16 aprilie – 15 octombrie:
temperatura între 23 – 26 °C;
diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii
(nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %;
viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s;
2) în perioada 16 octombrie – 15 aprilie:
temperatura între 20 – 24 °C;
diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii
(nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %;
viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s;

152
148
 diferenţe mai mici de 10 °C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a altor suprafeţe
verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere.

Anexa nr. 3
la Cerinţele minime de securitate
şi sănătate la locul de muncă
NORMAREA
nivelurilor de iluminare
1. Nivelul de iluminare se normează în funcţie de categoria lucrării şi subcategoria în care se
încadrează sarcinile vizuale, respectiv în funcţie de mărimea detaliului reprezentativ, de contrastul
dintre detaliul reprezentativ şi fond şi luminozitatea fondului sau numai de categoria sarcinii
vizuale.
2. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrările executate în spaţii
interioare sînt prevăzute în tabelul nr. 1.
3. Nivelul de iluminare se ridică cu o treaptă în scara de valori a nivelurilor de iluminare în
următoarele cazuri:
dacă efortul vizual este continuu pe o perioadă mai mare de 4 ore, pentru categoriile de lucrări
I, II şi III;
dacă detaliile urmărite sînt în mişcare, pentru categoriile de lucrări I, II, III şi IV;
în încăperile destinate instruirii profesionale.
4. Detaliul reprezentativ se defineşte ca fiind obiectul sau anumite părţi ale obiectului care
trebuie privit în procesul muncii.
5. Valorile din tabelul nr. 1 sînt valabile, indiferent de poziţia planului de lucru (orizontal,
vertical, înclinat) şi de sursa de lumină folosită (artificială, naturală, mixtă).
6. Contrastul dintre detaliu şi fond (K) se calculează cu relaţia:
K = (Ld - Lf)Ld dacă Ld > Lf,
sau
K = (Lf - Ld)Lf dacă Lf > Ld,
unde:
Lf este luminanţa fondului, cd/m2;
Ld este luminanţa detaliului, cd/m.
7. Se consideră:
contrast mic atunci cînd K ≤ 0,2;
contrast mediu atunci cînd 0,2 < K ≤ 0,5;
contrast mare atunci cînd K > 0,5.
8. Fondul se caracterizează cu ajutorul factorului de reflexie (raportul dintre fluxul reflectat de
suprafaţa fondului şi fluxul incident pe suprafaţa fondului), ρ.
9. Se consideră:
fond întunecat atunci cînd ρ ≤ 0,2;
fond mediu atunci cînd 0,2 < ρ ≤ 0,4;
fond luminos atunci cînd ρ > 0,4.
10. În punctele în care se fac citiri la aparate, acţionări de dispozitive, nivelul de iluminare
corespunzător dificultăţii vizuale (conform tabelului nr. 1) se asigură prin iluminat local sau
localizat.

153
149
 Tabelul nr. 1
Categoria Caracteristicile Subcategoria Contrastul Caracteris- Nivelul
lucrării lucrării tica fondului normat de
vizuale lucrărilor vizuale vizuale dintre detaliul iluminare,

reprezentativ lx

şi fond
Lucrări de precizie a mic întunecat 3000
I deosebită cu detalii a mic luminos
căror dimensiune b mic mediu 2000
unghiulară este sub 1' mediu întunecat
(detalii sub 0,1 mm mediu luminos
pentru distanţa de c mediu mediu 1500
privire de 344 mm) mare întunecat
mare luminos 750
d mare mediu
Lucrări de precizie a mic întunecat 2000
II foarte mare cu detalii a mic luminos
căror dimensiune b mic mediu 1000
unghiulară este între 1' mediu întunecat
şi 3' (detalii între 0,1 mediu luminos
mm şi 0,3 mm pentru c mediu mediu 750
distanţa mare întunecat
mare luminos
de privire de 344 mm) d mare mediu 500
Lucrări de precizie mare a mic întunecat 1000
III cu detalii a căror mic luminos
dimensiune unghiulară b mic mediu 750
este între 3' şi 5' (detalii mediu întunecat
între 0,3 mm şi 0,5 mm mediu luminos
pentru distanţa de c mediu mediu 500
privire de 344 mm) mare întunecat
mare luminos
d mare mediu 300
Lucrări de precizie a mic întunecat 500
IV medie cu detalii a căror mic luminos
dimensiune unghiulară b mic mediu 400
este între 5' şi 8' (detalii mediu întunecat
între 0,5 mm şi 0,8 mm mediu luminos
pentru distanţa de c mediu mediu 300
privire de 344 mm) mare întunecat
mare luminos
d mare mediu 200
Lucrări de precizie mică a mic întunecat 300
V cu detalii a căror mic luminos
dimensiune unghiulară b mic mediu 250

154
150
 este între 8' şi 12' mediu întunecat
(detalii între 0,8 mm şi mediu luminos
1,2 mm pentru distanţa c mediu mediu 200
de privire de 344 mm) mare întunecat
mare luminos
d mare mediu 150
Lucrări grosiere cu
VI detalii a căror 100
dimensiune unghiulară Indiferent de contrast şi luminozitatea
este peste 12' (detalii fondului
peste 1,2 mm pentru
distanţa de privire de
344 mm)
Lucrări grosiere
VII efectuate cu intermitenţă 75
în timpul unui schimb Indiferent de contrast şi luminozitatea
fondului
Supravegherea liniilor Se prevede iluminat local, localizat sau
VIII robotizate de producţie portabil ori portabil în punctele în care 150
există aparate de măsurat, ori dispozitive de
intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi
pentru reparaţii
Supravegherea generală Se prevede iluminat local, localizat sau
IX a funcţionării unor portabil ori portabil în punctele în care 50
utilaje şi instalaţii există aparate de măsurat, ori dispozitive de
intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi
pentru reparaţii
Spaţii de circulaţie la Se prevede iluminat local, localizat sau
X puncte de manevră, portabil ori portabil în punctele în care 20
citire de aparate, cu există aparate de măsurat, ori dispozitive de
vizitare periodică intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi
pentru reparaţii
Spaţii de circulaţie de-a Se prevede iluminat local, localizat sau
XI lungul instalaţiilor de portabil ori portabil în punctele în care 10
transport pe bandă, fără există aparate de măsurat, ori dispozitive de
personal de intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi
supraveghere pentru reparaţii
permanentă

11. Dimensiunea unghiulară a detaliului reprezentativ constituie raportul dintre mărimea

acestuia în milimetri şi distanţa de privire de 344 mm.
12. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrările executate în aer liber
sînt prevăzute în tabelul nr. 2.
13. Poziţia orizontală a planului de referinţă se consideră la înălţimea de 0,85 – 1 m faţă de sol.

155
151
 Tabelul nr. 2
Categoria Caracteristicile lucrărilor vizuale Nivelul normat Poziţia
lucrării vizuale de iluminare, planului de
referinţă
lx
XII Lucrări la care raportul dintre mărimea 50 orizontală
minimă a obiectului care trebuie distins
(m) şi distanţa faţă de ochi (l) este: m/l
≤ 0,005
XIII Lucrări la care raportul m/l este cuprins 30 orizontală
între 0,005 şi 0,02
XIV Lucrări la care raportul m/l este cuprins 20 orizontală
între 0,02 şi 0,05
XV Lucrări cu sau fără utilaje, care necesită 10 verticală
urmărirea generală atentă a procesului
de producţie
XVI Lucrări grosiere care necesită 5 verticală
distingerea obiectelor mari aflate în
zona de lucru

14. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru spaţiile de circulaţie industriale
exterioare sînt prevăzute în tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3
Nivelul normat de
Localizarea spaţiilor iluminare medie,
lx
Treceri de pietoni peste căile de circulaţie destinate mijloacelor de 3
transport
Treceri de vehicule peste calea ferată 5
Porţi 10
Iluminat de pază şi perimetral 3

15. Valorile din tabelul nr. 3 sînt pentru planul aflat la înălţimea de 0,2 m faţă de sol.
16. În cazul iluminatului perimetral, lăţimea zonei de iluminat se consideră de 10 m.

Anexa nr. 4
la Cerinţele minime de securitate
şi sănătate la locul de muncă
CALCULAREA
dimensiunilor încăperilor şi a volumului de aer în încăperi
1. Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate, pulberi, gaze,
vapori etc., înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 3 m, iar volumul
minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 12 m3.
2. Pentru spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative sau comerciale, înălţimea
minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 2,6 m, iar volumul minim de aer pentru
fiecare lucrător – de cel puţin 10 m3.

156
152
 Anexa nr. 5
la Cerinţele minime de securitate
şi sănătate la locul de muncă
CALCULAREA
dotărilor social-sanitare
1. Suprafaţa unei încăperi pentru odihnă se calculează în aşa fel încît să se asigure cel puţin 1
m2 pentru fiecare lucrător, iar pentru fiecare lucrător cu capacităţi funcţionale limitate care se
deplasează în scaun cu rotile – 1,65 m2, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros, dar să nu
fie mai mică de 12 m2.
2. Dimensiunile minime, în plan orizontal, ale dulapurilor individuale din dotarea vestiarelor
vor fi de cel puţin 0,4 x 0,5 m.
3. În cazul organizării vestiarelor comune pentru îmbrăcămintea stradală, suprafaţa acestora se
calculează în aşa fel încît să se asigure cel puţin 0,1 m2 pentru fiecare lucrător, luîndu-se în calcul
schimbul cel mai numeros, dar să nu fie mai mică de 4 m2.
4. Normarea duşurilor şi chiuvetelor se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 1, luîndu-se în
calcul schimbul cel mai numeros.

Tabelul nr. 1
Grupele Caracteristicile Numărul maxim de
proceselor proceselor tehnologice lucrători pentru:
tehnologice o cabină de duş o chiuvetă
Procese tehnologice fără degajare de
I substanţe chimice care produc murdărirea:
a numai a mîinilor; 25 7
b corpului şi îmbrăcămintei de lucru; 15 10
II Procese tehnologice:
a care degajă căldură prin convecţie; 7 20
b care degajă căldură prin raze termice; 3 20
c care degajă umiditate; 5 20
d cu temperatură de pînă la 10 °C 5 20
III Procese tehnologice ce au loc în condiţii de
contact cu substanţe toxice care produc
murdărirea:
a numai a mîinilor; 7 10
b corpului şi îmbrăcămintei de lucru 3 10
IV Procese tehnologice care necesită un regim
special pentru asigurarea calităţii produsului:
a legate de producţia şi prelucrarea produselor 20 15
alimentare;
b legate de producţia medicamentelor etc. 20 15

5. Normarea cabinelor de WC-uri şi a chiuvetelor se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 2,

luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros.

157
153
 Tabelul nr. 2
Numărul maxim de Numărul cabinelor de
lucrători de acelaşi sex WC şi chiuvetelor Pisoare
Bărbaţi Femei
25 1 2 1
50 2 3 2
75 3 4 2
100 4 5 3
150 5 6 5
200 6 8 6
300 8 10 7
400 9 12 8
500 11 14 9
650 13 14 10
800 14 18 12
1000 16 20 13

158
154
 HOTĂRÎRE Nr. 603
din 11.08.2011

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea

de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă

Publicat : 19.08.2011 în Monitorul Oficial Nr. 135-138 art Nr : 676

În temeiul art. 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587) şi în scopul transpunerii
Directivei Parlamentului European şi Consiliului 2009/104/CE din 16 septembrie 2009 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de
muncă la locul de muncă (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.260/5 din 3.10.2009) /
Directive 2009/104/EC of the European Parliament and of the Council of 16 September 2009
concerning the minimum safety and health requirements for the use of work equipment by workers
at work /, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Cerinţele minime generale de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a
echipamentului de muncă la locul de muncă, conform anexei nr. 1;
Cerinţele minime de securitate şi sănătate aplicabile echipamentului de muncă, conform anexei
nr. 2;
Cerinţele minime suplimentare de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a
echipamentului de muncă la locul de muncă, conform anexei nr.3.
2. În sensul prezentei hotărîri, se utilizează următoarele noţiuni:
folosirea echipamentului de muncă – orice activitate referitoare la echipamentul de muncă
(pornirea, oprirea, exploatarea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curăţarea
etc.);
lucrător expus – orice lucrător care se află integral sau parţial într-o zonă periculoasă;
operator – lucrător însărcinat cu folosirea echipamentului de muncă;
zonă periculoasă – orice zonă din interiorul sau din jurul echipamentului de muncă care poate
prezenta riscuri pentru securitatea sau sănătatea unui lucrător expus.
3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctelor 1 – 3 din anexa nr. 1 la prezenta hotărîre,
angajatorii trebuie să procure şi să folosească:
1) echipamente de muncă care, fiind puse la dispoziţia lucrătorilor din unitate pentru prima oară
după 31 decembrie 2014, respectă:
a) dispoziţiile oricărui act normativ naţional care transpune legislaţia europeană relevantă
aplicabilă;
b) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, în cazul în care nu există sau se
aplica parţial un alt act normativ naţional care transpune legislaţia europeană aplicabilă;
2) echipamente de muncă care, fiind puse la dispoziţia lucrătorilor din unitate înainte de 1
ianuarie 2015, se conformează cerinţelor minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, în
termen de cel mult 4 ani de la data menţionată;
3) fără a aduce atingere dispoziţiilor literei a) subpunctul 1) şi prin derogare de la litera b)
subpunctul 1) şi de la subpunctul 2) al prezentului punct, echipamentele de muncă specifice, care
trebuie să îndeplinească cerinţele capitolului III din anexa nr. 2 la prezenta hotărîre, fiind deja puse
la dispoziţia lucrătorilor din unitate înainte de 1 ianuarie 2015, trebuie să se conformeze cerinţelor
minime prevăzute în anexa nr. 2 în cel mult 4 ani de la această dată.
4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 ianuarie 2013.
5. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei va emite, pînă la 31 decembrie 2012, cu

159
155
consultarea partenerilor sociali, instrucţiuni care să prevadă modalităţile de efectuare a verificărilor
echipamentului de muncă menţionate la punctele 5 – 8 din anexa nr. 1 la prezenta hotărîre.

PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT

Contrasemnează:
Ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei Valentina Buliga

Nr. 603. Chişinău, 11 august 2011.

Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 603
din 11 august 2011

CERINŢE MINIME GENERALE

de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători
a echipamentului de muncă la locul de muncă
Secţiunea 1
Obligaţii generale ale angajatorilor

1. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia

lucrătorilor din unitate să corespundă muncii prestate ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi
folosit de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
2. La alegerea echipamentului de muncă pe care intenţionează să îl folosească, angajatorii trebuie
să ţină seama de condiţiile de lucru şi de caracteristicile specifice acestuia, precum şi de pericolele
care există în unitatea respectivă, în special la locul de muncă, pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, sau de orice alte pericole care s-ar putea adăuga ca urmare a folosirii echipamentului de
muncă respectiv.
3. În cazul în care nu este pe deplin posibil să se asigure folosirea echipamentului de muncă fără
nici un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia măsuri
corespunzătoare pentru diminuarea riscurilor profesionale.

Secţiunea a 2-a
Norme privind echipamentele de muncă

4. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca:

1) pe toată durata folosirii, echipamentul de muncă să fie menţinut, prin metode de întreţinere
corespunzătoare, la un nivel tehnic care să respecte dispoziţiile prevăzute la punctul 3 subpunctul 1)
sau subpunctul 2) din hotărîre, după caz;
2) echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor să fie folosit în conformitate cu
dispoziţiile cuprinse în anexa nr. 3.

Secţiunea a 3-a
Verificarea echipamentelor de muncă

5. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă, a cărui securitate

depinde de condiţiile de instalare, să fie supus unei verificări iniţiale (după instalare şi înainte de
prima punere în funcţiune) şi unei verificări după fiecare montare într-un loc nou sau un
amplasament nou, efectuate de către lucrători competenţi, în scopul asigurării unei instalări corecte
şi a bunei funcţionări a acestui echipament de muncă.

160
156
 6. Pentru a garanta respectarea cerinţelor de securitate şi sănătate privind depistarea deteriorărilor
ce pot fi la originea unor situaţii periculoase şi pentru remedierea la timp a acestor deteriorări,
angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă, ce este supus unor
influenţe care pot genera astfel de deteriorări, să facă obiectul:
1) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor testări periodice, efectuate de către lucrători
competenţi;
2) unor verificări excepţionale, efectuate de către lucrători competenţi, de fiecare dată cînd s-au
produs evenimente excepţionale care ar fi putut avea consecinţe dăunătoare asupra securităţii
echipamentului de muncă, cum ar fi transformări, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite
de neutilizare.
7. Rezultatele verificărilor echipamentului de muncă trebuie să fie înregistrate şi păstrate de către
angajatori pe o perioadă de 5 ani. Rezultatele verificărilor sînt puse la dispoziţia inspectoratului
teritorial de muncă la solicitarea acestuia.
8. Dacă echipamentul de muncă respectiv este folosit în exteriorul unităţii, acesta trebuie să fie
însoţit de o dovadă a realizării ultimei verificări.

Secţiunea a 4-a
Echipamentele de muncă cu risc specific

9. Dacă folosirea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura
că:
1) folosirea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi să îl
folosească;
2) lucrările de reparaţii, transformare sau întreţinere sînt efectuate numai de către lucrătorii cu
atribuţii în acest sens.

Secţiunea a 5-a
Ergonomia şi sănătatea la locul de muncă

10. La aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate, angajatorii trebuie să ia în mod

deosebit în considerare postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă,
precum şi principiile ergonomice.

Secţiunea a 6-a
Informarea şi instruirea lucrătorilor

11. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii

adecvate şi de instrucţiuni scrise referitoare la folosirea echipamentului de muncă la locul de
muncă.
12. Informaţiile şi instrucţiunile scrise prevăzute la punctul 11 al prezentei Cerinţe trebuie să fie
pe înţelesul lucrătorilor şi să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate
privind:
1) condiţiile de folosire a echipamentului de muncă;
2) situaţiile anormale previzibile;
3) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în urma folosirii
echipamentului de muncă.
13. Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu riscurile profesionale la care sînt expuşi, cu
echipamentele de muncă ce se află în imediata vecinătate la locul de muncă, precum şi cu
modificările care-i vizează, în măsura în care ele afectează echipamentele de muncă situate în
imediata lor vecinătate la locul de muncă, chiar dacă lucrătorii nu folosesc direct acest echipament.

161
157
 14. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca:
1) lucrătorii însărcinaţi cu folosirea echipamentului de muncă să fie instruiţi corespunzător,
inclusiv cu privire la riscurile profesionale posibile, determinate de folosirea echipamentului de
muncă;
2) lucrătorii menţionaţi la punctul 9 subpunctul 2) trebuie să beneficieze de o instruire
corespunzătoare.

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr.603
din 11 august 2011

CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate aplicabile echipamentului de muncă
Capitolul I
Dispoziţii generale

1. Cerinţele minime prevăzute în prezenta anexă se aplică în conformitate cu prezenta hotărîre şi

în cazurile în care echipamentul de muncă prezintă riscurile profesionale respective.
2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care se aplică echipamentelor de muncă
puse în funcţiune, nu necesită obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la
echipamentele de muncă noi.

Capitolul II
Cerinţe minime generale aplicabile echipamentului de muncă

3. Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă, care afectează securitatea lucrătorilor,

trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, marcate corespunzător.
4. Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă trebuie amplasate în exteriorul zonelor
periculoase, astfel încît punerea lor în funcţiune să nu prezinte riscuri profesionale suplimentare.
Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă nu trebuie să genereze riscuri profesionale
ca urmare a unei manevre neintenţionate.
5. De la postul de comandă principal, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că
nici o persoană nu se găseşte în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire
trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal de avertizare sonor
sau vizual.
Un lucrător expus unor riscuri profesionale trebuie să aibă timpul şi mijloacele necesare pentru a
evita rapid riscurile profesionale generate de pornirea şi oprirea echipamentului de muncă.
Sistemele de comandă ale echipamentului de muncă trebuie să fie sigure.
6. La alegerea sistemelor de comandă ale echipamentului de muncă trebuie să se ia în considerare
defecţiunile, perturbaţiile şi constrîngerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute.
7. Pornirea echipamentului de muncă trebuie să fie posibilă numai prin acţionarea intenţionată a
dispozitivului de comandă prevăzut în acest scop.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru repornirea echipamentului de muncă după o oprire, indiferent
de cauza opririi, precum şi pentru comanda modificării semnificative a condiţiilor de funcţionare,
exceptînd cazurile în care această repornire sau modificare nu prezintă nici un risc profesional
pentru lucrătorii expuşi.
Această cerinţă nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din
derularea unei secvenţe normale de funcţionare a unui dispozitiv automat.
8. Toate echipamentele de muncă trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să le
oprească complet şi în condiţii de securitate.

162
158
 9. Toate posturile de lucru trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să întrerupă
funcţionarea tuturor sau numai a unora din echipamentele de muncă, în funcţie de riscurile
profesionale existente, astfel încît echipamentele de muncă să funcţioneze în condiţii de securitate.
Comanda de oprire a echipamentelor de muncă trebuie să aibă prioritate faţă de comenzile de
pornire a lor.
Dacă echipamentul de muncă sau componentele periculoase ale acestuia au fost oprite,
alimentarea cu energie electrică a dispozitivelor de comandă trebuie să fie întreruptă.
10. În funcţie de riscurile profesionale pe care le prezintă şi de timpul normal de oprire,
echipamentul de muncă trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă.
11. Echipamentul de muncă care prezintă riscuri profesionale datorate căderilor de obiecte sau
proiectării acestora trebuie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare.
Echipamentul de muncă care prezintă riscuri profesionale datorate degajărilor de gaze, vapori,
lichide sau pulberi trebuie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere sau evacuare în
apropierea surselor de risc profesional.
12. Dacă securitatea şi sănătatea lucrătorilor impun acest lucru, echipamentul de muncă şi
elementele sale componente trebuie stabilizate prin fixare sau alte mijloace.
13. În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă,
situaţie care ar putea prezenta riscuri profesionale semnificative pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, trebuie luate măsuri de protecţie corespunzătoare.
14. Dacă există riscul producerii de accidente prin contactul mecanic cu piesele mobile ale
echipamentului de muncă, acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie care să împiedice
accesul în zonele periculoase sau să oprească mişcarea elementelor mobile înainte de pătrunderea
lucrătorilor în zonele periculoase.
15. Dispozitivele de protecţie trebuie:
1) să fie de construcţie robustă;
2) să nu genereze riscuri profesionale suplimentare;
3) să nu poată fi înlăturate cu uşurinţă sau scoase din starea de funcţionare;
4) să fie situate la o distanţă suficientă faţă de zona periculoasă;
5) să nu limiteze mai mult decît este necesar observarea ciclului de lucru;
6) să permită intervenţiile necesare pentru montarea sau înlocuirea pieselor şi pentru lucrările de
întreţinere, limitînd accesul numai în zona unde se desfăşoară activitatea sau trebuie realizată
lucrarea, dacă este posibil, fără demontarea dispozitivelor de protecţie.
16. Zonele şi posturile de lucru sau cele în care se execută operaţiunile de întreţinere ale
echipamentului de muncă trebuie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate.
17. Anumite părţi ale echipamentului de muncă, care sînt expuse unor temperaturi înalte sau
foarte scăzute, trebuie protejate pentru a preveni riscul ca lucrătorii să intre în contact cu acestea sau
să se apropie prea mult de ele.
18. Dispozitivele de alarmă montate pe echipamentul de muncă trebuie să fie lipsite de
ambiguităţi, uşor de perceput şi de înţeles.
19. Echipamentul de muncă poate fi folosit numai pentru operaţiunile şi în condiţiile cărora le
este destinat.
20. Operaţiunile de întreţinere a echipamentului de muncă trebuie să poată fi executate cînd
echipamentul de muncă este oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri de protecţie
corespunzătoare, fie pentru executarea acestor operaţiuni, fie pentru ca aceste operaţiuni să se
execute în afara zonelor periculoase.
21. Datele privind realizarea operaţiunilor de întreţinere a echipamentului de muncă vor fi
consemnate în carnetul de întreţinere a echipamentului de muncă.
22. Toate echipamentele de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive uşor de identificat destinate
izolării de toate sursele de energie.
Reconectarea echipamentului de muncă nu trebuie să genereze riscuri profesionale pentru
lucrătorii în cauză.

163
159
 23. Echipamentul de muncă trebuie prevăzut cu dispozitive de alarmă şi semnalizare,
indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.
24. Lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămînă în condiţii de securitate în toate zonele destinate
operaţiunilor de producţie, reglare şi întreţinere.
25. Toate echipamentele de muncă trebuie să fie construite în aşa fel încît să se asigure:
1) protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu sau supraîncălzire a echipamentului de
muncă, precum şi împotriva degajărilor de gaze, pulberi, lichide, vapori sau a altor substanţe
produse, utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă;
2) prevenirea riscurilor de explozie a echipamentului de muncă sau a substanţelor produse,
utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă;
3) protecţia lucrătorilor expuşi împotriva riscurilor de electrocutare prin contact direct sau
indirect.

Capitolul III
Cerinţe minime suplimentare aplicabile echipamentului de muncă specific
Secţiunea 1. Cerinţe minime suplimentare aplicabile echipamentului
de muncă mobil, cu sau fără autopropulsie

26. Echipamentele de muncă pe care este necesară prezenţa unui lucrător sau a unor lucrători
trebuie amenajate în aşa fel încît să se reducă riscurile profesionale pentru lucrător sau lucrători în
timpul deplasării. În aceste riscuri profesionale trebuie incluse, de asemenea, riscurile de contact al
lucrătorilor cu roţile sau şenilele sau de blocare de către acestea.
27. În cazul în care blocarea bruscă a elementelor de transmitere a energiei între un echipament
de muncă mobil şi accesoriile sale sau remorci poate genera riscuri profesionale specifice, acest
echipament de muncă trebuie să fie echipat sau amenajat în aşa fel încît să împiedice blocarea
elementelor de transmitere a energiei. În cazul în care nu se poate preveni blocarea elementelor de
transmitere a energiei, trebuie luate toate măsurile posibile pentru a preveni consecinţele dăunătoare
asupra lucrătorilor.
28. Dacă elementele de transmitere a energiei între echipamentele de muncă mobile se pot
îmbîcsi şi deteriora prin contact cu solul, trebuie prevăzute dispozitive de susţinere a acestora.
29. Echipamentele de muncă mobile pe care este necesară prezenţa unui lucrător sau a unor
lucrători trebuie să limiteze, în condiţii de utilizare eficiente, riscurile profesionale generate de
răsturnarea sau răsucirea echipamentului de muncă:
1) fie printr-o structură de protecţie care să împiedice răsucirea echipamentului de muncă cu mai
mult de un sfert de rotaţie;
2) fie printr-o structură care să garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrătorului sau lucrătorilor
de pe echipamentul de muncă, dacă mişcarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie;
3) fie prin orice alt dispozitiv cu un efect echivalent.
30. Structurile de protecţie menţionate la punctul 29 al prezentei Cerinţe pot face parte integrantă
din echipamentul de muncă.
31. Structurile de protecţie menţionate la punctul 29 al prezentei Cerinţe nu sînt necesare atunci
cînd echipamentul de muncă este stabilizat în timpul utilizării sau cînd răsturnarea sau răsucirea
echipamentului de muncă este imposibilă din proiectare.
32. Dacă există riscul ca un lucrător care se află pe echipamentul de muncă să fie strivit, în timpul
răsturnării sau al răsucirii, între părţile echipamentului de muncă şi sol, trebuie instalat un sistem de
reţinere pentru lucrător sau lucrători.
33. Autostivuitoarele cu furcă, pe care sînt necesari unul sau mai mulţi lucrători, trebuie să fie
echipate sau amenajate în aşa fel încît să limiteze riscurile de răsturnare a autostivuitorului cu furcă:
1) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;
2) fie printr-o structură care să împiedice răsturnarea autostivuitorului cu furcă;
3) fie printr-o structură care să asigure, în caz de răsturnare a autostivuitorului cu furcă,

164
160
rămînerea unui spaţiu suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului cu furcă pentru
lucrătorul sau lucrătorii de pe echipamentul de muncă respectiv;
4) fie printr-o structură care să reţină lucrătorul sau lucrătorii pe scaunul de la postul de
conducere astfel încît să prevină strivirea lor de părţi ale autostivuitorului care se răstoarnă.
34. Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsie a căror deplasare poate genera riscuri
profesionale pentru lucrători trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1) să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate;
2) să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare care să diminueze consecinţele unei eventuale
ciocniri, în caz de mişcare simultană a mai multor echipamente de muncă ce se deplasează pe şine;
3) să fie prevăzute cu un dispozitiv de frînare şi de oprire, în măsura în care condiţiile de
securitate o impun, în caz de defectare a dispozitivului principal de frînare, un dispozitiv de ajutor
acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme automate trebuie să permită frînarea şi
oprirea;
4) să fie prevăzute cu dispozitive auxiliare corespunzătoare care să amelioreze vizibilitatea cînd
cîmpul de vizibilitate directă a conducătorului este insuficient din punctul de vedere al securităţii;
5) să fie prevăzute cu dispozitive de iluminat adaptate lucrării care trebuie efectuate şi care să
asigure o securitate suficientă pentru lucrători, dacă sînt destinate utilizării pe timpul nopţii sau în
locuri întunecoase;
6) să fie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel
de dispozitive nu sînt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare, dacă prezintă pericol de
incendiu, datorat lor sau remorcilor sau încărcăturii, care poate să pericliteze lucrătorii;
7) să se oprească automat atunci cînd ies din cîmpul de acţiune al telecomenzii, dacă sînt
acţionate prin telecomandă;
8) să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în care nu există
alte dispozitive corespunzătoare pentru combaterea riscului de lovire, dacă sînt acţionate prin
telecomandă şi pot, în condiţii normale de utilizare, să lovească sau să blocheze lucrătorii.

Secţiunea a 2-a. Cerinţe minime suplimentare aplicabile

echipamentului de muncă folosit pentru ridicarea sarcinilor

35. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor sînt instalate în mod
permanent, trebuie asigurate rezistenţa şi stabilitatea lor în timpul utilizării, ţinînd seama de
sarcinile care se vor ridica şi de solicitările produse în locurile de suspendare sau de fixare pe
structuri.
36. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil cu sarcina nominală
şi, dacă este cazul, cu o plăcuţă pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuraţie a
maşinii.
37. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie marcate în aşa fel încît să permită
identificarea caracteristicilor lor esenţiale pentru o utilizare sigură.
38. Dacă echipamentul de muncă nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor, dar acesta ar
putea fi folosit în scopul respectiv datorită unei posibile confuzii, atunci echipamentul de muncă
trebuie marcat în mod adecvat şi vizibil pentru evitarea unei asemenea erori.
39. Echipamentele de muncă instalate permanent trebuie instalate în aşa fel încît să reducă riscul
ca sarcinile:
1) să lovească lucrătorii;
2) în mod neintenţionat, să se deplaseze periculos sau să cadă liber;
3) să se desprindă neintenţionat.
40. Maşinile de ridicare sau de deplasare a lucrătorilor trebuie să fie corespunzătoare:
1) pentru a evita riscurile de cădere a habitaclului, atunci cînd acesta există, cu ajutorul unor
dispozitive corespunzătoare;
2) pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului din habitaclu, atunci cînd acesta există;

165
161
 3) pentru a evita riscurile de blocare, de strivire sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un
contact întîmplător cu obiecte;
4) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în habitaclu, în caz de accident, şi a permite
deblocarea lor.
41. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi înălţimilor diferite, riscurile
profesionale menţionate la punctul 40 subpunctul 1) al prezentei Cerinţe nu pot fi evitate prin niciun
dispozitiv de securitate, trebuie instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit a cărui stare se
verifică în fiecare zi de lucru.

Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului nr. 603
din 11 august 2011

CERINŢE MINIME SUPLIMENTARE

de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători
a echipamentului de muncă la locul de muncă
Capitolul I
Dispoziţii generale

1. Cerinţele minime prevăzute în prezenta anexă se aplică în conformitate cu prezenta hotărîre şi

atunci cînd echipamentul de muncă prezintă riscurile profesionale respective.

Capitolul II
Dispoziţii aplicabile tuturor echipamentelor de muncă

2. Echipamentele de muncă trebuie instalate, aranjate şi utilizate în aşa fel încît să permită
reducerea riscurilor profesionale pentru utilizatorii echipamentului de muncă şi pentru ceilalţi
lucrători. În particular, trebuie să se procedeze în aşa fel încît să existe spaţiu suficient între
elementele mobile ale echipamentului de muncă şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de lucru şi
ca toate formele de energie sau substanţă utilizate sau produse să poată fi furnizate sau evacuate în
condiţii de securitate.
3. Montarea şi demontarea echipamentelor de muncă trebuie realizate în condiţii de securitate, în
special prin respectarea instrucţiunilor de utilizare furnizate de uzina producătoare.
4. Echipamentele de muncă ce pot fi expuse descărcărilor atmosferice în timpul utilizării trebuie
protejate prin dispozitive sau măsuri corespunzătoare împotriva efectelor trăsnetului.

Capitolul III
Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă mobile,
cu sau fără autopropulsie

5. Conducerea echipamentelor de muncă cu autopropulsie este realizată de lucrătorii care au fost

instruiţi adecvat pentru conducerea în condiţii de securitate a acestor echipamente de muncă.
6. Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o zonă de lucru, trebuie stabilite şi respectate
regulile de circulaţie corespunzătoare.
7. Trebuie luate măsuri organizatorice pentru a evita prezenţa lucrătorilor care se deplasează pe
jos în zona de operare a echipamentului de muncă cu autopropulsie. Dacă prezenţa lucrătorilor care
se deplasează pe jos este necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru a preveni accidentarea acestora de către echipamentele de muncă.
8. Transportarea lucrătorilor pe echipamentele de muncă mobile acţionate mecanic nu este
autorizată decît dacă au fost prevăzute amplasamente de securitate în acest scop. Dacă trebuie

166
162
efectuate lucrări în timpul deplasării, viteza trebuie adaptată, dacă este necesar.
9. Echipamentele de muncă mobile prevăzute cu un motor cu ardere internă trebuie folosite în
zonele de lucru numai dacă este garantată o cantitate suficientă de aer, astfel încît să nu existe
riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

Capitolul IV
Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă pentru
ridicarea sarcinilor
Secţiunea 1. Dispoziţii generale

10. Echipamentele de muncă demontabile sau mobile utilizate la ridicarea sarcinilor trebuie
utilizate în aşa fel încît să garanteze stabilitatea echipamentului de muncă pe timpul utilizării în
toate condiţiile previzibile, luînd în considerare natura solului.
11. Ridicarea lucrătorilor este permisă numai cu echipamente de muncă şi accesorii prevăzute în
acest scop. Fără a aduce atingere art. 9 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din
10 iulie 2008, în mod excepţional se pot utiliza în acest scop echipamente de muncă neprevăzute
pentru ridicarea lucrătorilor, cu condiţia ca să fie luate măsuri corespunzătoare pentru a asigura
securitatea lucrătorilor, inclusiv o supraveghere corespunzătoare.
12. Atît timp cît pe echipamentul de muncă destinat pentru ridicarea sarcinilor se află lucrători,
trebuie asigurată prezenţa permanentă la postul de comandă. Lucrătorii care sînt ridicaţi trebuie să
dispună de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie să se prevadă evacuarea lor în caz de pericol.
13. Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că sub sarcinile suspendate nu sînt prezenţi lucrători,
cu excepţia situaţiei în care prezenţa lor este necesară pentru buna desfăşurare a lucrărilor.
Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor de muncă neprotejate în care
lucrătorii sînt prezenţi în mod curent. În această eventualitate, dacă buna desfăşurare a lucrărilor nu
poate fi asigurată în alt mod, se elaborează şi se aplică proceduri corespunzătoare.
14. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie alese în funcţie de sarcinile care
se manipulează, de punctele de prindere, de dispozitivul de prindere şi de condiţiile atmosferice,
ţinîndu-se seama de modul şi configuraţia legării.
Asamblajele dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie marcate vizibil pentru a
permite utilizatorului să le ştie caracteristicile, atunci cînd nu sînt demontate după utilizare.
15. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie depozitate în aşa fel încît să existe
certitudinea că nu se vor deteriora sau degrada.

Secţiunea a 2-a. Echipamente de muncă utilizate

la ridicarea sarcinilor neghidate

16. Dacă două sau mai multe echipamente de muncă utilizate pentru ridicarea sarcinilor
neghidate sînt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încît razele lor de acţiune se
intersectează, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni ciocnirea între sarcini sau părţi
ale echipamentelor de muncă.
17. În timpul utilizării unui echipament de muncă mobil pentru ridicarea sarcinilor neghidate,
trebuie luate măsuri pentru a preveni bascularea, răsturnarea şi, dacă este cazul, deplasarea sau
alunecarea acestuia. Trebuie verificată buna executare a acestor măsuri.
18. Dacă operatorul unui echipament de muncă utilizat la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate
observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care
furnizează informaţiile necesare, atunci trebuie numit un lucrător competent care să comunice cu
operatorul pentru a-l ghida şi trebuie luate măsuri organizatorice pentru a preveni ciocnirile cu
sarcina care pot să pericliteze lucrătorii.
19. Lucrările trebuie organizate astfel încît atunci cînd lucrătorul prinde sau desprinde o sarcină
cu mîna, aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate deplină, în special prin

167
163
existenţa la lucrător a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului de muncă.
20. Toate operaţiunile de ridicare a sarcinilor trebuie planificate corect, supravegheate şi
efectuate în mod corespunzător, astfel încît să se protejeze securitatea lucrătorilor. În special, dacă o
sarcină trebuie ridicată simultan de două sau mai multe echipamente de muncă de ridicare a
sarcinilor neghidate, trebuie stabilită şi aplicată o procedură care să asigure buna coordonare a
operatorilor.
21. Dacă echipamentele de muncă utilizate pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot reţine
sarcinile în cazul unei defectări totale sau parţiale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie
luate măsuri corespunzătoare pentru a evita expunerea lucrătorilor la riscuri profesionale.
Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care pătrunderea
în zona periculoasă este împiedicată, iar prinderea şi reţinerea sarcinii conferă o securitate deplină.
22. Utilizarea în aer liber a echipamentului de muncă pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie
interzisă atunci cînd condiţiile meteorologice se deteriorează pînă la punctul în care se periclitează
utilizarea în condiţii de securitate a echipamentului de muncă, expunînd lucrătorii la riscuri
profesionale. Trebuie luate măsuri adecvate de protecţie, în special pentru a împiedica răsturnarea
echipamentului de muncă, în vederea prevenirii expunerii lucrătorilor la riscuri profesionale.

Capitolul V
Dispoziţii referitoare la folosirea echipamentelor de muncă puse
la dispoziţie în vederea executării unor lucrări temporare la înălţime
Secţiunea 1. Dispoziţii generale

23. Dacă, potrivit art. 10 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008
şi punctelor 1– 3 din anexa nr. 1 la prezenta Hotărîre, lucrările temporare la înălţime nu pot fi
executate în siguranţă şi în condiţii ergonomice corespunzătoare de pe o suprafaţă adecvată, trebuie
alese echipamentele de muncă cele mai potrivite, pentru a asigura şi a menţine condiţii de muncă
sigure.
Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie
individuală.
Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie adaptată naturii lucrărilor care urmează să
fie executate, precum şi constrîngerilor previzibile, şi trebuie să permită circulaţia fără pericol.
24. Trebuie ales cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare situate la
înălţime, în funcţie de frecvenţa de circulaţie şi înălţimea la care trebuie să se ajungă şi de durata de
utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol iminent.
Trecerea în ambele sensuri între mijloacele de acces şi platforme, punţi şi culoare de trecere nu
trebuie să provoace riscuri suplimentare de cădere.
25. Scările pot fi folosite ca posturi de lucru la înălţime numai în condiţiile în care, ţinînd cont de
dispoziţiile punctelor 23 şi 24, folosirea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifică, dat
fiind nivelul scăzut de risc profesional şi, fie durata scurtă de utilizare, fie anumite caracteristici
existente ale locului de muncă respectiv, pe care angajatorul nu le poate modifica.
26. Tehnicile de acces şi poziţionare cu ajutorul frînghiilor pot fi utilizate numai în condiţiile în
care evaluarea riscului profesional arată că lucrarea în cauză poate fi executată în siguranţă şi atunci
cînd folosirea unui alt echipament de muncă mai sigur nu este justificată.
Ţinîndu-se cont de evaluarea riscului profesional, în funcţie mai ales de durata lucrărilor şi de
constrîngerile de natură ergonomică, trebuie să se asigure un scaun cu accesoriile corespunzătoare.
27. În funcţie de tipul de echipament de muncă selectat în baza punctelor precedente, trebuie
determinate măsurile adecvate de minimizare a riscurilor profesionale inerente folosirii de către
lucrători a respectivului tip de echipament de muncă.
28. Dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru instalarea unor dispozitive de protecţie care să
împiedice căderile lucrătorilor. Acestea trebuie să aibă o configuraţie corespunzătoare şi să fie
suficient de solide pentru a preveni sau opri căderile lucrătorilor de la înălţime şi, atît cît este

168
164
posibil, să preîntîmpine rănirea muncitorilor.
Dispozitivele de protecţie colectivă împotriva căderilor pot fi întrerupte numai în punctele de
acces ale scărilor.
29. Cînd executarea unei anumite lucrări necesită îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de
protecţie colectivă împotriva căderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente.
Lucrarea poate fi efectuată numai după adoptarea în prealabil a unor asemenea măsuri. De îndată ce
respectiva lucrare a fost încheiată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivă
împotriva căderilor trebuie reinstalate.
30. Lucrările temporare la înălţime pot fi efectuate numai atunci cînd condiţiile meteorologice nu
pun în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

Secţiunea a 2-a. Dispoziţii speciale privind folosirea scărilor

31. Amplasarea scărilor trebuie să se facă astfel încît să se asigure stabilitatea lor în timpul
utilizării.
Scările portabile trebuie sprijinite pe un suport stabil, rezistent, imobil şi de dimensiuni adecvate,
astfel încît treptele să rămînă orizontale.
Scările suspendate trebuie ataşate într-o manieră sigură şi în aşa fel încît să nu poată fi deplasate
şi să se împiedice balansarea lor, cu excepţia scărilor din frînghie.
32. Trebuie să se împiedice alunecarea picioarelor scărilor portabile în timpul utilizării prin
imobilizarea treptelor de la capătul superior sau inferior al scărilor, cu ajutorul unor dispozitive
antiderapante sau prin orice alte măsuri cu eficacitate echivalentă.
33. Scările folosite pentru acces trebuie să fie suficient de lungi, astfel încît să se prelungească
dincolo de platforma de acces, exceptînd cazul în care au fost luate alte măsuri pentru a se asigura o
priză fermă.
Trebuie folosite scări încrucişate şi scări de extensie pentru a se împiedica mişcarea relativă a
diferitor secţiuni.
Scările mobile trebuie imobilizate înainte să se păşească pe ele.
34. Scările trebuie astfel folosite încît, în orice moment, lucrătorii să se poată prinde cu mîna şi
sprijini în condiţii de securitate. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară,
atunci greutatea nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi sigure cu mîna.

Secţiunea a 3-a. Dispoziţii speciale privind folosirea schelelor

35. În absenţa unei note de calcul pentru schela aleasă sau atunci cînd nota nu acoperă
configuraţiile structurale avute în vedere, trebuie să se efectueze calcule de rezistenţă şi de
stabilitate, în afară de cazul cînd schela este asamblată în conformitate cu o configuraţie standard
general recunoscută.
36. În funcţie de complexitatea schelei alese, trebuie întocmit, de către un lucrător competent, un
plan de montare, utilizare şi demontare a acesteia. Acest plan poate fi şi sub forma unui plan
standardizat, suplimentat cu articole legate de detaliile specifice ale schelei în cauză.
37. Trebuie să se împiedice alunecarea elementelor de sprijin ale schelei fie prin ataşare la
suprafaţa de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau orice alt mijloc cu eficacitate
echivalentă, iar suprafaţa de suport a sarcinii trebuie să aibă o rezistenţă suficientă. Trebuie să se
asigure stabilitatea schelei.
Schelele cu roţi trebuie să fie împiedicate să se mişte accidental în timpul lucrului la înălţime prin
folosirea unor dispozitive adecvate.
38. Dimensiunile, forma şi dispunerea punţilor de schele trebuie să fie corespunzătoare naturii
lucrării care urmează a fi executată şi sarcinilor ce urmează a fi suportate şi să permită lucrul şi
deplasările în condiţii de securitate.
Asamblarea punţilor de schelă trebuie să se facă astfel încît componentele lor să nu se poată

169
165
deplasa în timpul utilizării normale. Nu trebuie să existe niciun spaţiu periculos între componentele
punţilor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă pentru prevenirea căderilor lucrătorilor.
39. Cînd anumite părţi ale schelei nu sînt gata de utilizare, ca de exemplu în timpul unor
operaţiuni de montare, demontare sau modificare, acestea trebuie semnalizate cu ajutorul unor
panouri de avertizare – „Pericol general” şi trebuie delimitate corespunzător prin elemente materiale
care să împiedice accesul lucrătorilor în zona periculoasă.
40. Schelele pot fi montate, demontate sau modificate substanţial numai sub supravegherea unui
lucrător competent şi de către lucrători care au beneficiat de o instruire adecvată şi specifică
operaţiunilor avute în vedere, care se referă la riscurile profesionale specifice, în conformitate cu
punctul 14 din anexa nr. 1 şi, în special, la:
1) înţelegerea planului de montare, demontare şi modificare a schelei în cauză;
2) securitatea în timpul montării, demontării şi modificării schelei în cauză;
3) măsurile de prevenire a riscurilor de cădere a lucrătorilor şi a obiectelor;
4) măsurile de securitate în eventualitatea schimbării condiţiilor meteorologice care ar putea
afecta negativ securitatea schelei în cauză;
5) condiţiile în materie de sarcini permise;
6) orice alte riscuri profesionale pe care le pot presupune operaţiunile de montare, demontare şi
modificare а schelei în cauză.
41. Lucrătorul care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să aibă la dispoziţie planul de
montare, utilizare şi demontare а schelei menţionat la punctul 36 al prezentei Cerinţe, inclusiv orice
instrucţiuni pe care le-ar putea conţine acest plan.

Secţiunea a 4-a. Dispoziţii specifice referitoare la folosirea

tehnicilor de acces şi poziţionare cu ajutorul frînghiilor

42. Utilizarea tehnicilor de acces şi poziţionare cu ajutorul frînghiilor trebuie să respecte

următoarele condiţii:
1) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două frînghii ancorate separat, una ca mijloc de acces,
coborîre şi sprijin (frînghia de lucru), iar cealaltă ca rezervă (frînghia de siguranţă);
2) lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie şi să folosească un harnaşament adecvat şi să fie legaţi
prin intermediul acestuia de frînghia de siguranţă;
3) frînghia de lucru trebuie prevăzută cu mijloace adecvate de urcare şi coborîre şi să aibă un
sistem de autoblocare care să împiedice căderea lucrătorului în eventualitatea în care acesta îşi
pierde controlul asupra mişcărilor; frînghia de siguranţă trebuie echipată cu un sistem mobil de
prevenire a căderii lucrătorului, care să urmeze mişcările lucrătorului;
4) uneltele şi celelalte accesorii care urmează a fi folosite de către lucrător trebuie prinse de
harnaşamentul sau de scaunul lucrătorului sau printr-un alt mijloc adecvat;
5) lucrarea trebuie corect planificată şi supravegheată, astfel încît lucrătorul să primească
asistenţă imediat în caz de accident;
6) în conformitate cu punctul 14 din anexa nr. 1, lucrătorii în cauză trebuie să beneficieze de o
instruire adecvată şi specifică operaţiunilor preconizate, în special în privinţa procedurilor de
salvare.
43. În circumstanţe excepţionale cînd, în conformitate cu evaluarea riscurilor profesionale,
folosirea unei a doua frînghii ar face lucrarea şi mai periculoasă, se poate permite utilizarea unei
singure frînghii, cu condiţia să se ia măsuri adecvate de asigurare a securităţii lucrătorilor.

170
166
 HOTĂRÎRE Nr. 1159
din 24.10.2007

cu privire la aprobarea Reglementării tehnice

“Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în
Republica Moldova” RT DSE 1.01-2005

Publicat : 02.11.2007 în Monitorul Oficial Nr. 171-174 art Nr : 1204

În scopul executării prevederilor art. 8 al Legii nr. 267-XIII din 9 noiembrie 1994 privind
apărarea împotriva incendiilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 15 - 16,
art. 144) , Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Reglementarea tehnica “Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în

Republica Moldova”RT DSE 1.01-2005 (se anexează).

2. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, în baza prezentei

Reglementări tehnice, vor elabora reguli departamentale de apărare împotriva incendiilor.

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Contrasemnează:
Ministrul administraţiei publice locale Valentin Guznac
Ministrul afacerilor interne Gheorghe Papuc
Ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon

Nr. 1159. Chişinău, 24 octombrie 2007.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 1159
din 24 octombrie 2007

REGLEMENTAREA TEHNICĂ
“REGULI GENERALE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA” RT DSE 1.01-2005
I. DISPOZIŢII GENERALE
Principii generale

1. Reglementarea tehnică “Reguli generale de apărare împotriva incendiilor în Republica

Moldova” RT DSE 1.01-2005 (în continuare - Reglementare tehnică) stabileşte condiţii
speciale de apărare împotriva incendiilor, conform legislaţiei în vigoare şi este obligatorie atît
pentru autorităţile publice, persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare, cît şi pentru persoanele fizice.

2. Pentru asigurarea apărării împotriva incendiilor, paralel cu prezenta Reglementare

tehnică, trebuie de ţinut cont şi de standardele, normele şi regulile în construcţie, normele de

171
167
proiectare tehnologică, regulile departamentale de apărare împotriva incendiilor, precum şi de
alte acte normative ce reglamentează prevederile de apărare împotriva incendiilor, aprobate în
modul stabilit.
Atît regulile departamentale de apărare împotriva incendiilor, cît şi alte acte normative de
specialitate, aprobate în modul stabilit, nu trebuie să diminueze prevederile prezentei
Reglementări tehnice.
3. La fiecare obiectiv (teritoriu, întreprindere, clădire, instalaţie, încăpere, instalaţie
exterioară, depozit, mijloc de transport, teren deschis, proces tehnologic, utilaj, produs)
trebuie asigurată securitatea persoanelor în caz de incendiu, precum şi elaborate instrucţiuni
privind măsurile de apărare împotriva incendiilor pentru fiecare sector (atelier, secţie etc.) cu
pericol de explozie-incendiu şi de incendiu, conform anexei nr.1 la prezenta Reglementare
tehnică.
4. Lucrătorii întreprinderilor se admit la exercitarea funcţiilor de serviciu numai după
trecerea instructajului de protecţie contra incendiilor, iar la schimbarea specificului de lucru
trebuie să urmeze cursuri suplimentare de prevenire şi stingere a eventualelor incendii, în
modul stabilit de legislaţia în vigoare şi de conducătorul întreprinderii.
5. Persoanele responsabile pentru apărarea împotriva incendiilor la sectoare separate,
clădiri, edificii, încăperi, secţii, procese şi utilaje tehnologice, utilaje inginereşti, reţele
electrice etc. se numesc prin ordin de către conducătorul întreprinderii.
6. Pentru antrenarea lucrătorilor întreprinderilor în activitatea de prevenire şi stingere a
incendiilor, la obiective, în modul stabilit de Guvern, se creează formaţiuni benevole de
pompieri (FBP).
7. Responsabilitatea personală privind asigurarea apărării împotriva incendiilor la
întreprinderi şi la subdiviziunile interioare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, o poartă
conducătorii.
Responsabilitatea privind asigurarea apărării împotriva incendiilor la obiectivele private
(case individuale, vile, garaje, construcţii auxiliare etc.) o poartă proprietarii, iar la darea în
locaţiune a clădirilor, construcţiilor, încăperilor, instalaţiilor - arendaşii.
8. În conformitate cu Legea privind apărarea împotriva incendiilor, factorii de decizie din
organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice
locale, în limitele competenţei, sînt obligaţi să asigure:
a) realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la întreprinderile din subordine şi
pe teritoriul respectiv;
b) crearea şi întreţinerea, în conformitate cu normele stabilite, a organelor de conducere şi
subunităţilor de pompieri şi salvatori, finanţate din bugetele respective ori prin contract;
c) acordarea de sprijin serviciului de pompieri şi salvatori la îndeplinirea sarcinilor puse;
d) crearea condiţiilor în vederea antrenării cetăţenilor în activitatea de prevenire şi stingere
a incendiilor;
e) organizarea activităţii de explicare şi instruire a populaţiei privind măsurile de apărare
împotriva incendiilor;
f) realizarea măsurilor ce ţin de stimularea socială şi economică a asigurării apărării
împotriva incendiilor;
g) crearea condiţiilor necesare pentru activitatea eficientă a FBP.

Măsurile organizatorice pentru asigurarea apărării împotriva incendiilor

9. În toate încăperile de producţie, administrative, de depozitare şi auxiliare, în locurile
vizibile trebuie afişate tabele cu indicarea numărului de telefon al serviciului pompieri şi
salvatori.
10. Regulile de utilizare a focului deschis pe teritoriul întreprinderilor, circulaţia

172
168
transportului, permiterea fumatului şi efectuarea lucrărilor temporare cu pericol de incendiu
se stabilesc în instrucţiunile generale pentru obiective privind apărarea împotriva incendiilor.
11. La fiecare întreprindere, prin ordin (instrucţiune), trebuie stabilit un regim de protecţie
contra incendiilor, corespunzător pericolului de incendiu la această întreprindere, inclusiv:
a) să se stabilească şi să se amenajeze locurile pentru fumat;
b) să se stabilească locurile şi cantitatea admisibilă de materie primă, semifabricate şi
produse finite care se păstrează concomitent în încăperi;
c) să se stabilească modul de înlăturare a prafului şi a deşeurilor combustibile, de păstrare a
îmbrăcămintei de lucru impregnate cu ulei;
d) să se stabilească modul de deconectare a utilajelor electrice în caz de incendiu şi la
terminarea zilei de muncă;
e) să se reglementeze modul de executare a lucrărilor temporare cu focul şi a altor lucrări
cu pericol de incendiu, modul de control şi de închidere a încăperilor după terminarea
lucrului, acţiunile lucrătorilor la constatarea incendiului;
f) să se determine modul şi termenele de desfăşurare a instructajelor de protecţie contra
incendiilor, precum şi desemnarea persoanelor responsabile de organizarea acestora.
12. Conducătorii întreprinderilor la care se utilizează, prelucrează şi se păstrează substanţe
periculoase (explozive), substanţe puternic toxice sînt obligaţi să comunice unităţilor
serviciului de pompieri şi salvatori datele necesare pentru asigurarea securităţii personalului
antrenat la stingerea incendiului şi la efectuarea lucrărilor de salvare-deblocare la aceste
întreprinderi.
13. La clădiri şi instalaţii (cu excepţia caselor de locuit) în care se află concomitent pe un
etaj mai mult de 10 persoane trebuie elaborate şi afişate în locuri vizibile planurile (schemele)
de evacuare a persoanelor în caz de incendiu, de asemenea, trebuie să fie prevăzut un sistem
(o instalaţie) de avertizare despre incendiu.
Conducătorul obiectivului cu aglomerări (50 de persoane şi mai mult), suplimentar la
planul-schemă de evacuare a persoanelor în caz de incendiu, este obligat să elaboreze
instrucţiuni pentru stabilirea acţiunilor personalului la asigurarea evacuării oamenilor în scurt
timp şi fără pericol, conform cărora, minimum o dată în jumătate de an trebuie să se efectueze
antrenamente practice cu toţi lucrătorii antrenaţi în această acţiune.
Pentru obiectivele cu aflarea persoanelor pe timp de noapte (grădiniţe, şcoli-internate,
spitale etc.) trebuie prevăzute două variante de acţiuni, pe timp de noapte şi pe timp de zi.
14. Persoanele responsabile de organizarea activităţilor cu participarea în masă a oamenilor
(serate, discoteci, ceremonii, sărbători de revelion etc.) sînt obligate să controleze cu atenţie
încăperile înainte de începerea acţiunilor respective şi să asigure nivelul pregătirii pe deplin a
lor privind măsurile de apărare împotriva incendiilor.
15. Lucrătorii întreprinderilor, precum şi persoanele fizice sînt obligaţi:
a) să respecte la serviciu şi în viaţa cotidiană prevederile de apărare împotriva incendiilor
prevăzute în standarde, norme şi reguli, aprobate în modul stabilit, să respecte şi să menţină
regimul de protecţie contra incendiilor;
b) să execute măsurile de precauţie la folosirea aparatelor cu gaze, obiectelor chimice, de
uz casnic, la efectuarea lucrărilor cu lichide uşor inflamabile (LUI) şi lichide combustibile
(LC), cu alte substanţe, materiale şi utilaje, care prezintă pericol de incendiu;
c) în caz de descoperire a incendiului să anunţe serviciul de pompieri şi salvatori şi să ia
măsurile cuvenite pentru salvarea oamenilor, bunurilor şi lichidarea incendiului.
Persoanele fizice sînt obligate să acorde, în modul stabilit de legislaţie, posibilitate
inspectorilor de stat pentru supravegherea măsurilor contra incendiilor să efectueze examinări
şi controale în încăperile de producţie, auxiliare, de locuit etc. care le aparţin, în scopul de a
controla respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

173
169
Prevederile de apărare împotriva incendiilor privind teritoriile, clădirile, instalaţiile şi
încăperile
1) Întreţinerea teritoriului
16. Teritoriul localităţilor şi întreprinderilor, în limitele distanţei de siguranţă la incendiu
dintre clădiri, construcţii şi depozite deschise, precum şi sectoarele din apropierea caselor de
locuit, vilelor şi altor construcţii trebuie curăţate la timp de deşeuri combustibile, gunoi,
ambalaje, frunze şi iarbă uscată etc.
Deşeurile combustibile, gunoiul etc. trebuie adunate în locuri speciale, în containere sau
lăzi, pentru a fi ulterior transportate.
17. În limitele distanţei de siguranţă la incendiu dintre clădiri, instalaţii, stive de lemn,
cherestea, alte materiale şi utilaje nu se permite depozitarea materialelor, utilajelor şi
ambalajelor, parcarea mijloacelor de transport şi amplasarea clădirilor şi instalaţiilor.
18. Drumurile, căile de acces, trecerile la clădirile, instalaţiile, depozitele deschise şi la
sursele de apă pentru stingerea incendiilor, precum şi la scările de incendiu şi la mijloacele de
stingere a incendiilor, trebuie să fie permanent libere şi să fie menţinute în stare ce asigură
posibilitatea de acces.
Unităţile serviciului de pompieri şi salvatori trebuie să fie anunţate de către administraţia
locală despre închiderea autostrăzilor sau a căilor de circulaţie, pentru reparare, sau despre
alte activităţi ce ar putea bloca circulaţia autospecialelor.
Pe perioada de închidere a autostrăzilor, în locurile corespunzătoare trebuie să se instaleze
semne cu indicarea direcţiei de ocolire sau să se amenajeze locuri de trecere peste sectoarele
în curs de reparare şi căi de acces la sursele de apă.
19. Construcţiile temporare trebuie amplasate faţă de alte clădiri şi instalaţii la o distanţă de
minimum 15 m (cu excepţia cînd, conform altor norme, este necesară o distanţă de siguranţă
la incendiu mai mare) sau lîngă pereţi antifoc.
Clădirile de tip bloc-container se admite să se amplaseze în grupuri de maximum 6, pe o
suprafaţă cu aria de maximum 600 m2. Distanţa dintre aceste grupuri de clădiri şi de la ele
pînă la alte construcţii, chioşcuri etc. trebuie să fie de minimum 15 m.
20. Se interzice fumatul pe teritoriile şi în încăperile depozitelor şi bazelor de materiale,
centrelor de recepţie a cerealelor, obiectivelor de comerţ, extracţie, prelucrare şi depozitare a
LUI, LC şi gazelor combustibile (GC), de fabricare a substanţelor explozive de orice tip, pe
sectoarele cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu, în instituţiile şcolare şi preşcolare,
în lanurile de cereale.
21. Se interzice aprinderea rugurilor, arderea deşeurilor şi a ambalajului în limitele stabilite
de normele de proiectare a distanţei de siguranţă la incendiu. Arderea deşeurilor şi
ambalajului se admite sub supravegherea personalului de deservire, în locuri amenajate
special în acest scop, la o distanţă nu mai mică de 50 m pînă la clădiri şi instalaţii.
22. Teritoriul localităţilor, întreprinderilor şi altor obiective trebuie să dispună de iluminare
exterioară, suficientă pentru găsirea imediată a surselor de apă pentru stingerea incendiului, a
scărilor de incendiu exterioare, intrărilor în clădiri (instalaţii) şi a mijloacelor de stingere a
incendiilor.
23. Trecerile peste calea ferată din interiorul obiectivului trebuie să fie libere pentru
circulaţia autospecialelor de intervenţie şi să se prevadă cu podină continuă la nivelul şinelor
de cale ferată. Se interzice staţionarea vagoanelor fără locomotivă în locurile de trecere. Peste
calea ferată trebuie să fie prevăzute nu mai puţin de două treceri.
24. Pe teritoriul caselor de locuit, întovărăşirilor pomicole şi clădirilor sociale se interzice
lăsarea pe teren deschis şi în curte a ambalajelor cu LUI şi LC, precum şi a buteliilor cu gaze
lichefiate şi comprimate.

174
170
 25. Localităţile rurale, întovărăşirile pomicole cu un număr total de case (terenuri) de la 30
pînă la 150, în scopul stingerii incendiilor trebuie să dispună de o motopompă portativă
specială; de la 151 pînă la 300 - de o motopompă-remorcă specială; de peste 300 - de două
motopompe-remorci speciale.
Casele de odihnă şi alte instituţii curative din localităţile rurale trebuie asigurate cu tehnică
specială de stingere a incendiilor şi cu echipamente tehnice de intervenţie conform hotărîrilor
autorităţilor administraţiei publice locale, coordonate cu organele supravegherii de stat a
măsurilor contra incendiilor (SSMCI).
26. Pe teritoriul localităţilor şi a întreprinderilor nu se admite amenajarea locurilor pentru
depozitarea deşeurilor combustibile.

2) Întreţinerea clădirilor, instalaţiilor, încăperilor

27. Pentru toate încăperile de producţie şi de depozitare trebuie stabilite categoriile de
pericol de explozie-incendiu şi de incendiu, precum şi clasa zonei conform Normelor de
montare a instalaţiilor electrice (NMIE), care trebuie indicate pe uşile de intrare ale
încăperilor.
În apropierea utilajului cu pericol sporit de incendiu trebuie să se afişeze semne
convenţionale de securitate standardizate (tăbliţe, placarde).
Nu se admite utilizarea în procesul de producere a materialelor şi substanţelor cu parametrii
pericolului de incendiu şi explozie necunoscuţi sau fără certificate corespunzătoare, precum şi
păstrarea lor împreună cu alte materiale şi substanţe.
28. Sistemele şi instalaţiile (protecţie antifum, instalaţii automate de protecţie contra
incendiilor, sisteme de asigurare cu apă pentru stingerea incendiilor, uşi antifoc, supape şi alte
dispozitive de protecţie în pereţii şi planşeele antifoc etc.) încăperilor, clădirilor şi a
construcţiilor trebuie să fie întreţinute permanent în stare bună de funcţionare.
Dispozitivele de autoînchidere a uşilor trebuie să fie întreţinute în stare bună de funcţionare.
Nu se admite montarea unor dispozitive sau mecanisme care împiedică închiderea liberă a
uşilor (instalaţiilor) antifoc sau de protecţie contra fumului.
29. Nu se admite executarea lucrărilor la utilajele, instalaţiile şi maşinile cu defecte, care
pot conduce la izbucnirea incendiilor, precum şi în cazurile în care aparatele de control şi
măsurare (ACM) şi automatică tehnologică, care asigură controlul regimurilor prescrise de
temperatură, presiune şi ai altor parametri reglementaţi de condiţiile de securitate, sînt
deconectate.
30. Defectele acoperirilor de protecţie antifoc (tencuială, vopsea specială, lac etc., inclusiv
pierderea sau înrăutăţirea proprietăţilor de protecţie antifoc) ale elementelor de construcţie,
materialelor de finisaj şi termoizolantelor combustibile, stîlpilor metalici ai utilajelor trebuie
imediat lichidate.
Construcţiile din lemn şi ţesăturile impregnate, în conformitate cu prevederile normative, la
expirarea termenului de acţiune a materialelor de impregnare şi în cazul pierderii
proprietăţilor de protecţie antifoc ale componentelor, trebuie supuse impregnării în mod
repetat.
Starea termoprotecţiei şi a impregnărilor trebuie să se verifice minimum de 2 ori pe an.
31. În locurile de intersecţie a pereţilor, planşeelor antifoc, precum şi a elementelor de
închidere cu diferite instalaţii inginereşti şi tehnologice de comunicaţie, golurile şi găurile
care s-au format trebuie astupate cu mortar de construcţie sau cu alte materiale
incombustibile, care asigură limita necesară de rezistenţă la foc şi etanşeitatea contra fumului
şi gazelor.
32. La resistematizarea încăperilor, schimbarea destinaţiei lor funcţionale sau la montarea
noilor utilaje tehnologice trebuie să se respecte prevederile de apărare împotriva incendiilor

175
171
prevăzute în normele respective de proiectare în construcţii şi tehnologice în vigoare.
La închirierea încăperilor chiriaşii trebuie să respecte prevederile de apărare împotriva
incendiilor prevăzute în normele pentru tipul respectiv de clădiri.
33. Obiectivele cu săli cu aglomerări de persoane (teatrele, muzeele etc.), precum şi cu
pericol de incendiu majorat, cum sînt întreprinderile de prelucrare a produselor petroliere, a
lemnului, industriei chimice etc., trebuie asigurate cu legătură telefonică.
34. În clădirile întreprinderilor şi instituţiilor (cu excepţia caselor individuale de locuit) se
interzice :
a) păstrarea şi utilizarea în subsoluri şi demisoluri a LUI, LC, prafului explozibil,
substanţelor explozibile, buteliilor cu gaze, mărfurilor în ambalaj tip aerosol, celuloidului şi a
altor materiale şi substanţe cu pericol de incendiu şi explozie, cu excepţia cazurilor
specificate în actele normative în vigoare;
b) utilizarea cerdacurilor, etajelor tehnice, camerelor de ventilare şi a altor încăperi tehnice
pentru a organiza sectoare de producţie, ateliere, precum şi pentru a depozita produse, utilaje,
mobilă etc.;
c) amplasarea în holurile ascensoarelor a cămărilor, chioşcurilor, gheretelor etc.;
d) amenajarea depozitelor de materiale combustibile şi ateliere, precum şi amplasarea altor
încăperi gospodăreşti în subsoluri şi demisoluri, dacă intrarea în ele nu este izolată de casele
scărilor comune;
e) efectuarea resistematizării încăperilor şi căilor de evacuare, fără coordonarea organelor
SSMCI;
f) înlăturarea uşilor vestibulurilor, holurilor, coridoarelor, tamburelor şi caselor scărilor,
prevăzute de proiect;
g) blocarea cu mobilă, utilaje şi alte obiecte a uşilor, trapelor de evacuare la balcoane şi
lojii, a trecerilor în secţiunile învecinate şi a ieşirilor la scările exterioare de evacuare;
h) curăţarea încăperilor şi spălatul hainelor, utilizînd benzină, gaz lampant şi alte LUI şi
LC, precum şi încălzirea conductelor îngheţate cu ajutorul lămpii de lipit sau prin alte
procedee cu utilizarea focului deschis;
i) lăsarea la locurile de muncă a materialelor de şters, impregnate cu ulei;
j) instalarea gratiilor fixe la ferestre, cu excepţia cazurilor prevăzute în normele şi regulile
aprobate în modul stabilit;
k) montarea geamurilor la logiile, galeriile şi la balcoanele care se referă la zonele de
siguranţă în caz de incendiu;
l) amenajarea în casele scărilor şi în coridoare depozite (cămare), precum şi păstrarea sub
rampele scărilor şi pe podeste a diferitelor obiecte, mobilei şi a altor materiale combustibile.
Sub rampa scărilor la primul etaj şi la demisol se admite amenajarea numai a încăperilor
pentru punctele de reglare a încălzirii centrale, contoarelor de apă şi a tablourilor electrice,
separate prin pereţi despărţitori din materiale incombustibile;
m) amenajarea în încăperile de producţie şi de depozitare ale clădirilor (cu excepţia
clădirilor de gradul V de rezistenţă la foc) a antresolurilor, oficiilor şi a altor încăperi
încorporate, executate din materiale combustibile şi foi de metal, cu excepţia cazurilor
specificate în NCM E.03.02.
35. Scările exterioare de incendiu şi îngrădirile de protecţie de pe acoperişurile clădirilor şi
instalaţiilor trebuie să se întreţină în stare perfectă şi de minimum 2 ori pe an supuse
încercărilor de rezistenţă.
36. În încăperile cu o singură ieşire de evacuare nu se admite prezenţa concomitentă a 50 şi
mai multe persoane.
În clădirile de gradul IV şi V de rezistenţă la foc organizarea activităţilor cu aflarea
concomitentă a 50 persoane şi mai multe se admite numai în încăperile de la primul etaj.

176
172
 37. Ferestrele cerdacurilor, etajelor tehnice şi a subsolurilor trebuie să aibă geamuri, iar
uşile lor să fie ţinute închise. Pe uşi trebuie indicat locul de păstrare a cheilor.
Ferestrele îngropate de la subsolul şi demisolul clădirilor şi instalaţiilor trebuie curăţate cu
regularitate de gunoiul combustibil. Nu se admite închiderea lor ermetică.
38. Lămpile cu gaz (felinarele) trebuie suspendate cît mai sigur de tavan şi trebuie să aibă
capace metalice de siguranţă deasupra sticlei. Distanţa dintre capacul de siguranţă al lămpii
sau dintre capacul felinarului şi elementele combustibile ale tavanului trebuie să fie de
minimum 70 cm, iar pînă la pereţii combustibili - de minimum 20 cm.
Lămpile cu gaz (felinarele) trebuie să aibă reflectoare metalice şi să fie bine fixate.
Felinarele şi lămpile de masă trebuie instalate pe suporturi stabile.
39. Nu se admite alimentarea cu benzină sau cu petrol de tractor a maşinilor de gătit şi
primusurilor.
40. Pentru acumularea materialelor de şters folosite trebuie să se instaleze lăzi metalice cu
capace ce se închid ermetic. La terminarea schimbului de lucru materialele de şters folosite
trebuie să fie înlăturate din încăpere.
41. Îmbrăcămintea de lucru a persoanelor care lucrează cu uleiuri, lacuri, vopsele sau cu
alte LUI, LC trebuie să se păstreze atîrnată în dulapuri metalice, instalate în locuri special
destinate în acest scop.
42. În clădirile cu vitralii, cu înălţimea mai mare de un etaj, nu se admite dezintegrarea
elementelor de construcţii ale diafragmelor incombustibile şi impermeabile la fum, montate în
vitralii la nivelul fiecărui etaj.
43. Numărul de persoane în sălile (încăperile) de spectacole, expoziţie, comerţ, în cantine,
în tribune, precum şi în alte încăperi cu aglomerări de persoane (mai multe de 50), nu
trebuie să depăşească numărul stabilit prin normele de proiectare sau prin calcule, luînd în
considerare capacitatea căilor de evacuare.
În cazul în care în normele de proiectare datele lipsesc, în calcul trebuie să se ia timpul de
asigurare a evacuării persoanelor din săli - 2 min., iar aria de calcul pentru o singură persoană
- 0,75 m2.
44. La organizarea şi desfăşurarea sărbătorilor de Anul Nou şi a altor activităţi cu aflarea în
masă a persoanelor:
a) se admite să se folosească numai încăperile, asigurate cu minimum două ieşiri de
evacuare, ce corespund condiţiilor prevăzute în normele de proiectare, care nu au gratii la
ferestre şi care nu se află mai sus de etajul 2 în clădirile cu planşeele combustibile;
b) pomul de Anul Nou trebuie montat pe un suport stabil în aşa mod încît ramurile să nu
atingă tavanul şi pereţii;
c) în lipsa iluminatului electric în încăpere, activităţile în jurul pomului de Anul Nou
trebuie să se desfăşoare numai în timpul zilei;
d) iluminaţia trebuie efectuată în conformitate cu NMIE. La utilizarea reţelei electrice de
iluminat fără transformator coborîtor de tensiune, pe pomul de Anul Nou se pot folosi
ghirlande numai cu legarea în şir (succesivă) a becurilor cu tensiunea sub 12 V, puterea
electrică a becurilor nu trebuie să depăşească 25 W;
e) la descoperirea defectelor în instalaţia de iluminat (încălzirea cablului, licăritul becurilor,
scînteierea etc.) ea trebuie imediat scoasă de sub tensiune (deconectată).
Se interzice:
a) utilizarea proiectoarelor cu arc, a lumînărilor şi petardelor, a focului de artificii şi a altor
efecte de iluminare cu pericol de incendiu, ce pot conduce la incendii;
b) împodobirea pomului de Anul Nou cu jucării din celuloid, precum şi cu tifon şi vată
neîmpregnate cu materiale ignifuge;
c) îmbrăcarea copiilor în costume confecţionate din ţesături combustibile;

177
173
 d) efectuarea în clădiri a lucrărilor cu focul, vopsirea şi alte lucrări cu pericol de incendiu şi
explozie;
e) folosirea obloanelor la ferestre pentru a face întuneric în încăperi;
f) micşorarea lăţimii trecerilor printre rînduri şi punerea în treceri a fotoliilor, scaunelor
etc.;
g) stingerea completă a luminii în încăperi în timpul reprezentaţiilor;
h) aflarea în încăperi a unui număr de persoane peste norma stabilită.
În timpul desfăşurării activităţilor trebuie organizat un serviciu în scenă şi în încăperi al
persoanelor responsabile, a membrilor FBP sau al lucrătorilor serviciului pompieri şi
salvatori.

3) Căile şi ieşirile de evacuare

45. Numărul căilor de evacuare, dimensiunile lor, condiţiile de iluminare şi asigurare
antifum, precum şi lungimea căilor de evacuare trebuie să corespundă normelor de protecţie
împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor.
46. Toate uşile pe căile de evacuare trebuie să se deschidă liber în direcţia ieşirii din
încăperi. La aflarea persoanelor în încăperi uşile pot fi închise doar cu zăvoare interioare care
se deschid uşor.
La exploatarea căilor şi ieşirilor de evacuare se interzice:
a) blocarea trecerilor, coridoarelor, tamburelor, galeriilor, holurilor, ascensoarelor,
podestelor scărilor, rampelor scărilor şi trapelor cu mobilier, utilaje, diferite materiale şi
produse finite, precum şi baterea în cuie a uşilor căilor de evacuare;
b) organizarea în tamburele ieşirilor (cu excepţia apartamentelor şi caselor individuale de
locuit) a uscătoriilor de haine de orice construcţie, instalarea cuierelor pentru haine şi
şifonierelor, păstrarea (inclusiv de scurtă durată) a tot felul de inventar şi materiale;
c) amenajarea în căile de evacuare a pragurilor, turnichetelor, uşilor glisante, turnante şi
a altor instalaţii care împiedică evacuarea liberă a persoanelor;
d) utilizarea pe căile de evacuare (cu excepţia clădirilor de gradul V de rezistenţă la foc) a
materialelor combustibile pentru finisajul, placajul şi vopsirea pereţilor şi tavanelor, iar la
casele scării şi a treptelor şi podestelor;
e) fixarea uşilor cu autoînchiderea caselor scărilor, coridoarelor, holurilor şi tamburelor în
poziţie deschisă (dacă în aceste scopuri nu se utilizează dispozitive automate, care se
declanşează la izbucnirea incendiului), precum şi înlăturarea acestora;
f) montarea geamurilor sau închiderea jaluzelelor zonelor de aer în casele de scări antifum;
g) înlocuirea sticlei armate cu sticlă obişnuită la uşile cu geamuri şi supralumini
(ferestruici);
h) amenajarea în pasajele subterane a chioşcurilor de comercializare şi a altor obiecte, pe o
lăţime mai mare de 1/3 din lăţimea totală a trecerii. Toate construcţiile trebuie să fie executate
din materiale incombustibile.
47. La montarea utilajelor tehnologice, expoziţionale şi a altor tipuri de utilaje în încăperi
trebuie să se asigure trecerile de evacuare la casele scărilor şi la alte căi de evacuare, conform
normelor de proiectare.
48. În clădirile cu aglomerări, în cazul deconectării energiei electrice, personalul de
deservire trebuie asigurat cu lanterne electrice. Numărul de lanterne se stabileşte de către
conducător, ţinînd cont de specificul obiectivului, prezenţa personalului de serviciu, numărul
total de persoane în clădire, dar nu mai puţin de o lanternă pentru fiecare lucrător al
personalului de serviciu.
49. Covoarele şi alte tipuri de învelişuri pentru pardoseli, în încăperile aglomerate, trebuie
bine fixate pe pardoseală.

178
174
 Prevederile de apărare împotriva incendiilor pentru instalaţiile electrice
50. Montarea şi exploatarea instalaţiilor electrice trebuie să se efectueze conform NMIE,
Regulilor de exploatare tehnică a instalaţiilor electrice de către consumător (RET), Regulilor
tehnicii securităţii la exploatarea instalaţiilor electrice de către consumatori (RTS) şi altor acte
normative.
51. Motoarele electrice, aparatele de comandă, aparatura de pornire şi reglare, aparatura
pentru control şi măsurare şi de protecţie, utilajele auxiliare şi conductoarele electrice trebuie
să aibă gradul de protecţie în corespundere cu clasa zonei conform NMIE, precum şi să
dispună de aparate de protecţie contra curentului de scurtcircuit şi de suprasarcină.
52. În toate încăperile, indiferent de destinaţie, care după terminarea lucrărilor se închid şi
nu se controlează de către personalul de serviciu, toate instalaţiile şi aparatele electrice trebuie
deconectate (cu excepţia iluminatului de serviciu şi de avarie, instalaţiilor automate de
stingere şi semnalizare a incendiului, precum şi instalaţiilor electrice care funcţionează 24 de
ore, conform prevederilor tehnologice).
53. Nu se admite trasarea liniilor aeriene de transport a energiei electrice şi a
conductoarelor electrice exterioare deasupra învelitorilor combustibile, acoperişurilor de
protecţie şi a depozitelor deschise de materiale combustibile.
54. La exploatarea instalaţiilor electrice se interzice:
a) utilizarea aparatelor electrice şi dispozitivelor în condiţii care nu corespund
recomandărilor (instrucţiunilor) întreprinderilor-furnizoare, sau cu defecte, care pot conduce
la izbucnirea incendiilor, precum şi exploatarea conductoarelor şi cablurilor electrice cu
izolaţie defectată sau cu izolaţie ce şi-a pierdut capacităţile de protecţie;
b) utilizarea prizelor, întrerupătoarelor şi a altor mijloace şi dispozitive electrice
deteriorate;
c) acoperirea cu hîrtie, ţesătură şi cu alte materiale combustibile a becurilor şi corpurilor de
iluminat, precum şi exploatarea lor fără capacele de protecţie;
d) utilizarea fiarelor de călcat, plitelor, fierbătoarelor electrice şi altor aparate electrice de
încălzit fără suporturi din materiale incombustibile;
e) lăsarea fără supraveghere a aparatelor electrice de încălzit, televizoarelor, aparatelor de
radio etc. conectate la reţea;
f) utilizarea aparatelor electrice de încălzit nestandardizate (improvizate), utilizarea
siguranţelor fuzibile necalibrate sau a altor aparate improvizate de protecţie contra curenţilor
de scurtcircuit şi suprasarcinilor;
g) montarea conductoarelor electrice şi a liniilor de cablu tranzitare prin încăperile de
depozitare, precum şi prin zonele cu pericol de incendiu şi explozie-incendiu.
55. Nu se admite montarea într-un singur tub, furtun metalic, fascicul, canal închis al
elementelor de construcţie a circuitelor de iluminat (de avarie şi de lucru), precum şi a
cablurilor de alimentare şi de comandă.
56. Indicatoarele luminoase “Ieşire” trebuie să fie în stare perfectă şi conectate permanent.
În sălile de spectacole, prezentare, expoziţie etc. indicatoarele luminoase pot fi conectate
numai pe parcursul desfăşurării activităţilor (pe timpul aflării persoanelor).
57. Corpurile electrice de iluminat portative trebuie executate cu utilizarea conductoarelor
electrice elastice prevăzute cu capace din sticlă, precum şi protejate cu plase de siguranţă şi
dotate cu cîrlige pentru suspendare.
58. La amenajarea sofitelor trebuie să se folosească numai materialele incombustibile, iar
corpurile lor să fie izolate de cablurile de susţinere.
Proiectoarele şi sofitele trebuie amplasate la o distanţă de minimum 0,5 m de la elementele
şi materialele combustibile, iar proiectoarele cu lentile - la o distanţă de minimum 2 m.

179
175
Proiectoarele şi sofitele trebuie să aibă filtre de lumină din materiale incombustibile.
59. Nu se admite exploatarea aparatelor electrice fără termoregulatoarele (sau defectate),
prevăzute de producător.

Prevederile de apărare împotriva incendiilor pentru sistemele de încălzire şi ventilare

60. Înainte de începerea sezonului de încălzire toate sobele, centralele termice,
termogeneratoarele şi caloriferele, precum şi alte aparate şi sisteme de încălzit trebuie
verificate şi reparate. Nu se admite exploatarea sobelor şi a altor aparate de încălzit cu
defecte.
61. Sobele şi alte aparate de încălzit, conform normelor stabilite, trebuie să aibă straturi
(spaţii) antifoc care să le separe de elementele combustibile, precum şi plăci metalice fără
defecte în faţa uşiţei de alimentare, cu dimensiuni de minimum 0,5 x 0,7 m, montate pe
pardoselile din lemn sau din alte materiale combustibile.
62. Înlăturarea funiginei din canalele de fum şi din sobe trebuie să se efectueze către
începutul, iar apoi pe tot parcursul sezonului de încălzire minimum o dată:
a) în 3 luni - pentru sobele de încălzit;
b) în 2 luni - pentru sobele şi focarele cu funcţionare continuă;
c) în lună - pentru plitele de bucătărie şi alte plite cu funcţionarea continuă (de lungă
durată).
63. La conductele de combustibil, la fiecare injector al cazanului şi instalaţiilor cu
termogeneratoare trebuie montate minimum două ventile: unul la focar, iar altul la rezervorul
de combustibil.
64. La exploatarea centralelor termice şi a altor instalaţii de producere a căldurii la
întreprinderi şi în localităţi nu se admite:
a) primirea la lucru a persoanelor care nu au urmat cursuri speciale de instruire şi nu au
obţinut certificatele de calificare corespunzătoare;
b) păstrarea combustibilului lichid în încăperile centralelor termice şi a
termogeneratoarelor;
c) utilizarea în calitate de combustibil a deşeurilor petroliere şi a altor LUI şi LC, care nu
sînt prevăzute de condiţiile tehnice pentru exploatarea utilajului.
Se interzice:
a) exploatarea instalaţiilor de producere a căldurii în cazurile scurgerii de combustibil
(gaze) din sistemele de alimentare;
b) alimentarea cu combustibil în cazul stingerii injectoarelor sau a arzătoarelor de gaze;
c) aprinderea instalaţiilor fără purjarea lor în prealabil;
d) funcţionarea utilajului în cazul în care aparatele de control şi reglare au defecte sau sînt
deconectate, precum şi în lipsa lor;
e) uscarea materialelor combustibile deasupra cazanelor şi conductelor de abur.
65. La exploatarea sobelor de încălzire se interzice:
a) lăsarea fără supraveghere a sobelor aprinse, precum şi lăsarea în seama copiilor mici
supravegherea lor;
b) aşezarea combustibilului şi a altor substanţe şi materiale combustibile pe placa metalică
din faţa uşiţei de alimentare;
c) utilizarea pentru aprindere a benzinei, gazului lampant, motorinei şi a altor LUI şi LC;
d) aprinderea focului în timpul cînd în încăpere se desfăşoară adunări sau alte activităţi în
masă;
e) utilizarea cărbunelui sau a gazului pentru încălzirea sobelor care nu sînt prevăzute pentru
aceste tipuri de combustibil;
f) utilizarea canalelor de gaze sau de ventilare în calitate de coş de fum;

180
176
 g) supraîncălzirea sobelor.
66. Încălzirea sobelor în clădiri şi instalaţii (cu excepţia caselor de locuit) trebuie să
înceteze cu minimum 2 ore înainte de terminarea zilei de muncă, iar în spitale şi alte
obiective, în care permanent se află persoane (24 din 24 ore) - cu 2 ore înainte de culcare.
În instituţiile pentru copii, cu aflarea copiilor numai în timpul zilei, încălzirea sobelor
trebuie să se termine cu minimum 1oră înainte de sosirea lor.
Cenuşa şi zgura, scoase din focare, trebuie stropite cu apă şi transportate în locuri
repartizate special în acest scop.
67. Nu se admite instalarea sobelor de metal, care nu corespund prevederilor privind
protecţia împotriva incendiilor, expuse în standarde şi prescripţii tehnice.
La instalarea temporară a sobelor de metal şi a altor tipuri de sobe uzinare, în încăperile
căminelor, în clădirile administrative, sociale şi auxiliare ale întreprinderilor, precum şi în
casele de locuit trebuie să se respecte indicaţiile (instrucţiunile) întreprinderilor-furnizoare
care produc acest tip de producţie, precum şi condiţiile prevăzute în normele de proiectare
referitor la sistemele de încălzire.
68. Distanţa de la sobă pînă la mărfuri, stelaje, vitrine, tejghele, dulapuri şi alte utilaje
trebuie să fie de minimum 0,7 m., iar de la uşa sobei - de minimum 1,25 m.
69. În cerdacuri coşurile de fum şi pereţii prin care trec canalele de fum trebuie să fie
văruiţi.
70. Coşurile de fum ale centrelor termice, instalaţiilor de cazane care se alimentează cu
combustibil solid, trebuie utilate cu stingătoare de scîntei.
Nu se admite trecerea centralelor termice, încorporate în clădirile instituţiilor comerciale,
de la alimentarea cu combustibil solid la cel lichid.
71. Dispozitivele de reţinere a focului (registre, şubere, clapete etc.) în conductele de aer,
dispozitivele de blocare a sistemelor de ventilare cu instalaţiile automate de semnalizare de
incendiu sau de stingere a incendiului, dispozitivele automate de deconectare a ventilaţiei în
caz de incendiu, trebuie să fie controlate în termenele stabilite şi să se întreţină în stare
perfectă.
72. La exploatarea sistemelor de ventilare şi de condiţionare a aerului se interzice:
a) de a lăsa deschise uşile camerelor de ventilare;
b) de a închide canalele de aspiraţie, găurile şi grătarele;
c) de a racorda aparatele de încălzire cu gaze la conductele de aer;
d) de a arde depunerile de grăsime, praful şi alte substanţe combustibile acumulate în
conductele de aer.
73. Camerele de ventilare, cicloanele, filtrele, conductele de aer trebuie să se curăţe de
prafurile combustibile şi deşeurile industriale în termenele stabilite prin ordinul din cadrul
întreprinderii.
Pentru încăperile cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu conducătorul întreprinderii
trebuie să elaboreze modalitatea de curăţare a sistemelor de ventilare prin metode
nepericuloase.
74. În încăperile (instalaţiile) cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu nu se admite
funcţionarea utilajelor tehnologice cu hidrofiltrele defectate sau deconectate, cu filtrele
uscate, captatoarele de praf şi cu alte dispozitive ale sistemelor de ventilare (aspirare)
defectate.
75. Pentru a preveni pătrunderea în ventilatoarele, care înlătură praful combustibil, a
fibrelor şi altor deşeuri, în faţa ventilatoarelor trebuie să se instaleze captatoare de pietre, iar
pentru extragerea obiectelor metalice - captatoare magnetice.
76. La conductele de transport pneumatice şi de aer ale sistemelor de aspiraţie locală
trebuie prevăzute guri (ferestruici) pentru revizii periodice, curăţarea sistemelor şi pentru

181
177
stingerea incendiului în caz de izbucnire.
Gurile de revizii trebuie situate la maximum 15 m una de alta, precum şi la teuri, la cotituri,
în locurile de trecere a conductelor prin pereţi şi planşee.
77. Filtrele pentru curăţarea aerului, îndepărtat de la captatoarele de praf ale maşinilor şi
agregatelor, trebuie instalate în încăperi izolate.
78. În procesul de recirculaţie, aerul care conţine praf, îndepărtat de la utilaje, trebuie supus
curăţării în două trepte, cu folosirea filtrelor.

Prevederile de apărare împotriva incendiilor pentru alte tipuri de instalaţii

inginereşti
79. Nu se admite utilizarea aparatelor de gaz defecte, lăsarea robinetelor deschise la
aparatele şi conductele de gaz, amplasarea mobilei şi a altor obiecte şi materiale combustibile
mai aproape de 20 cm de la aparatele de gaz.
80. Utilizarea ascensoarelor cu destinaţie “Transportarea subdiviziunilor de pompieri”,
trebuie reglementată prin instrucţiuni, aprobate de către conducător şi avizate de serviciul
pompieri şi salvatori.
81. Nu se admite vărsarea lichidelor cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu în
reţelele de canalizare (inclusiv în caz de avarie). Închizătoarele hidraulice montate la reţelele
de canalizare a întreprinderii, unde se utilizează LUI şi LC, trebuie să se menţină permanent
în stare bună de funcţionare.
82. Capacele conductelor de gunoi trebuie să fie etanşe şi permanent închise.

Întreţinerea reţelelor de apă pentru stingerea incendiilor

83. Reţelele de apă pentru incendii trebuie să se menţină în stare bună de funcţionare şi să
asigure debitul de apă necesar, conform normelor pentru stingerea incendiilor. Verificarea
capacităţii lor de funcţionare trebuie să se facă minimum de două ori pe an (primăvara şi
toamna).
Hidranţii de incendiu exteriori trebuie să se menţină în stare bună de funcţionare, iar pe
timp de iarnă trebuie să fie termoizolaţi şi curăţaţi de gheaţă şi zăpadă.
La deconectarea unor sectoare de conducte de apă şi a unor hidranţi exteriori, sau la
micşorarea presiunii în reţea sub valoarea necesară, trebuie informat serviciul de pompieri şi
salvatori.
Serviciul energetic al întreprinderii trebuie să asigure alimentarea permanentă a motoarelor
electrice ale pompelor de incendiu cu energie.
84. La hidranţii exteriori şi la rezervoarele de apă (sursele de apă), precum şi în direcţia de
mişcare spre ele trebuie instalate indicatoarele respective (volumice cu corp de iluminat sau
plate cu acoperiri reflectorizante). Cifrele de pe indicatoare, care indică distanţa pînă la sursa
de apă, trebuie să fie clare.
85. Hidranţii interiori de incendiu trebuie să fie completaţi cu furtunuri şi ţevi de refulare,
precum şi cu o pîrghie pentru deschiderea ventilului. Furtunul trebuie să fie permanent unit la
ţeavă şi la hidrant. Minimum o dată în 6 luni trebuie să se efectueze reînfăşurarea furtunurilor
într-o nouă cută.
86. În încăperile staţiei de pompare trebuie să fie afişate schema generală de aprovizionare
cu apă pentru incendiu şi schema de legătură a pompelor. Pe fiecare vană şi pompă de
majorare a presiunii trebuie indicată destinaţia lor. Modul de conectare a pompelor de
majorare a presiunii trebuie stabilit în instrucţiuni.
Încăperile staţiilor de pompare ale reţelei de apă pentru incendiu din localităţile rurale
trebuie să aibă legătură telefonică directă cu unităţile serviciului de pompieri şi salvatori.
87. Electrovanele, instalate pe conductele de ocolire a apometrelor (debitmetrelor), trebuie

182
178
să fie verificate privind capacitatea de funcţionare minimum de 2 ori pe an, iar pompele de
incendiu - în fiecare lună.
88. Dacă pe teritoriul obiectivului sau în apropierea lui (în raza de 200 m) există surse de
apă naturale sau artificiale (rîuri, lacuri, bazine, gradiere etc.) trebuie să se amenajeze căi de
acces la ele cu platforme (dane) cu îmbrăcămintea dură, avînd dimensiunile de minimum
12x12 m pentru autospecialele de intervenţie şi captarea apei în orice anotimp al anului.
Menţinerea în pregătire permanentă a bazinelor de apă, a căilor de acces la sursele de apă şi
la instalaţiile de captare a apei revine pe seama întreprinderilor respective (în localităţile
rurale - pe seama autorităţilor administraţiei publice locale).
89. Turnurile de apă trebuie amenajate cu dispozitive pentru captarea apei de către tehnica
de incendiu în orice perioadă a anului. Nu se admite folosirea rezervei de apă din rezervoarele
turnurilor în scopuri menajere şi industriale.

Întreţinerea instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor, sistemelor de

protecţie antifum, de înştiinţare a persoanelor în caz de incendiu şi de dirijare a
evacuării
90. Lucrările reglementare privind deservirea tehnică (DT) şi reparaţia preventivă
planificată (RPP) a instalaţiilor automate de semnalizare şi stingere a incendiilor, sistemelor
de protecţie antifum, de înştiinţare a persoanelor în caz de incendiu şi de dirijare a evacuării
trebuie să se desfăşoare conform planului-grafic anual, elaborat, ţinînd cont de documentaţia
tehnică a uzinei-furnizoare şi de termenele efectuării lucrărilor de reparaţie. DT şi RPP
trebuie să se execute de către personalul de deservire şi organizaţiile specializate care dispun
de licenţă, pe bază de contract.
În perioada de executare a lucrărilor de DT sau de reparaţie care necesită deconectarea
instalaţiei (a unor linii, detectoare), conducătorul întreprinderii este obligat să ia măsurile
necesare de protecţie împotriva incendiilor clădirilor, instalaţiilor, încăperilor şi utilajelor
tehnologice.
91. În încăperea dispeceratului (postului de incendiu) trebuie afişate instrucţiunile privind
succesiunea acţiunilor întreprinse de personalul operativ (de serviciu) la primirea semnalelor
de incendiu sau de defectare a instalaţiilor (sistemelor) automate de incendiu. Dispeceratul
(postul de incendiu) trebuie asigurat cu legătură telefonică şi cu lanterne electrice în stare de
funcţionare (minimum 3 bucăţi).
92. Instalaţiile automate de incendiu trebuie să se menţină în stare bună de funcţionare şi de
pregătire permanentă, să corespundă documentaţiei de proiect.
Nu se admite trecerea instalaţiilor de la declanşarea automată la cea manuală, cu excepţia
cazurilor prevăzute de norme şi reguli.
93. Buteliile şi rezervoarele instalaţiilor de stingere a incendiilor în care masa substanţelor
de stingere şi presiunea sînt mai mici cu 10% şi mai mult decît valorile de calcul, se supun
încărcării suplimentare sau reîncărcării.
94. Dispersoarele pentru refularea apei ale instalaţiilor de sprinkler (drencer) în locurile cu
pericol de deteriorare mecanică trebuie să se protejeze cu îngrădiri speciale ce nu influenţează
la propagarea căldurii şi nu produc schimbări în zona lor de dispersare.
Nu se admite instalarea dopurilor şi obturatoarelor în locul dispersoarelor de refulare a apei
defecte sau deschise.
95. Staţia de stingere a incendiilor trebuie să se asigure cu o schemă de legătură şi cu
instrucţiuni pentru dirijarea instalaţiei în caz de incendiu.
La fiecare aparat de control şi semnalizare (ACS), trebuie aplicat un panou cu indicarea
încăperilor protejate, tipului şi numărului dispersoarelor pentru refularea apei în secţiile
instalaţiei de protecţie. Robinetele şi vanele trebuie numerotate conform schemei de legătură.

183
179
 96. În caz de incendiu sistemele de înştiinţare trebuie să asigure, conform planului de
evacuare, transmiterea semnalelor concomitent în toată clădirea (instalaţia) sau selectiv în
unele sectoare separate (etaje, secţii etc.).
În instituţiile preşcolare şi curative, precum şi în corpurile de dormit ale şcolilor-internat se
înştiinţează numai personalul de deservire.
Modul de utilizare a sistemelor de înştiinţare trebuie stabilit în instrucţiunile de exploatare
şi în planurile de evacuare, cu indicarea persoanelor autorizate să pună în funcţie sistemele în
caz de incendiu.
97. La clădirile, care nu necesită mijloace tehnice de înştiinţare a persoanelor în caz de
incendiu, conducătorul obiectului trebuie să stabilească modul de înştiinţare în caz de
incendiu şi să numească persoanele responsabile pentru înştiinţare.
98. Aparatele de înştiinţare (difuzoarele) trebuie să fie fără reglator de sunet şi conectate la
reţea fără dispozitive demontabile.
La asigurarea siguranţei de transmitere a textelor de înştiinţare şi de dirijare a evacuării se
admite folosirea reţelelor interioare de radiodistribuţie şi a altor reţele de radiodifuziune care
sînt la obiectiv.

Întreţinerea tehnicii pentru stingerea incendiilor şi a mijloacelor de primă intervenţie

la stingerea incendiului
99. Autospecialele trebuie ţinute în remize sau în boxe speciale destinate în acest scop, cu
sisteme de încălzire (t° nu mai mică de 10°C), alimentate cu energie electrică, legătură
telefonică, pardoseală din îmbrăcăminte dură, porţi cu izolaţie termică, alte dispozitive şi
utilaje necesare pentru asigurarea condiţiilor normale de lucru a efectivului de pompieri şi
salvatori.
Se interzice categoric demontarea echipamentului tehnico-incendiar de pe autospeciale şi
utilizarea lui în alte scopuri.
100. Autospecialele şi motopompele, precum şi tehnica adoptată şi reutilată pentru stins
incendii, trebuie completate cu echipamente tehnico-incendiare, alimentate cu combustibil,
substanţe de stingere şi întreţinute în stare bună de funcţionare. Modul de deplasare a tehnicii
la stingerea incendiilor se stabileşte prin orarul de intervenţii şi planul de aplicare a
mijloacelor şi forţelor la stingerea incendiilor, aprobat de autorităţile administraţiei publice
locale.
101. Pentru fiecare motopompă, unitate tehnică adoptată (reutilată) pentru stingerea
incendiilor, trebuie numit un motorist (şofer) cu o pregătire specială. La întreprinderi trebuie
determinat modul de transportare la locul incendiului a motopompelor.
102. Încăperile, clădirile şi instalaţiile trebuie asigurate cu mijloace de primă intervenţie în
caz de incendiu, conform anexei nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.
Mijloacele de primă intervenţie trebuie să se întreţină conform datelor din fişa lor tehnică şi
condiţiile specificate în anexa nr.2. Nu se admite utilizarea mijloacelor de stingere a
incendiilor care nu dispun de certificatele corespunzătoare.

Modalitatea de acţionare în caz de incendiu

103. Fiecare cetăţean la depistarea incendiului sau semnelor de ardere (fumegări, miros de
ars, ridicarea temperaturii etc.) este obligat:
a) să comunice urgent despre aceasta serviciului de pompieri şi salvatori, numind adresa
obiectivului, locul izbucnirii incendiului, precum şi numele şi prenumele;
b) să ia măsurile posibile de evacuare a persoanelor, de stingere a incendiului şi de păstrare
(salvare) a valorilor materiale.
104. Deţinătorii de bunuri, persoanele abilitate să posede, să utilizeze sau să administreze

184
180
bunuri, inclusiv factorii de decizie ai întreprinderilor; persoanele desemnate, în modul stabilit,
ca responsabile de organizarea apărării împotriva incendiilor, sosind la locul incendiului, sînt
obligaţi:
a) să comunice (dubleze) despre izbucnirea incendiului serviciului de pompieri şi salvatori
şi să înştiinţeze conducerea ierarhic superioară, dispecerul şi responsabilul de serviciu la
obiectiv;
b) să organizeze imediat, în caz de pericol pentru viaţa persoanelor, salvarea lor, folosind
în acest scop forţele şi mijloacele existente;
c) să verifice dacă sînt conectate şi puse în funcţiune sistemele automate de protecţie contra
incendiilor (de înştiinţare a persoanelor în caz de incendiu, de stingere a incendiilor, de
protecţie contra fumului);
d) să deconecteze, în caz de necesitate, energia electrică (cu excepţia sistemelor de protecţie
contra incendiilor), să oprească funcţionarea mecanismelor de transportare, agregatelor,
aparatelor, să închidă dispozitivele de alimentare cu materie primă, gaz, abur şi apă, să
oprească funcţionarea sistemelor de ventilare în încăperile avariate şi învecinate cu ele, să ia
alte măsuri ce contribuie la împiedicarea răspîndirii incendiului şi pătrunderii fumului în
încăperile clădirii;
e) să întrerupă toate lucrările în clădire (dacă acest lucru se admite de procesul tehnologic de
producţie), cu excepţia lucrărilor legate de activităţile de lichidare a incendiului;
f) să evacueze în afara limitelor zonei cu pericol toţi salariaţii care nu participă la acţiunile
de stingere a incendiului;
g) să organizeze conducerea generală a acţiunilor de stingere a incendiilor (luînd în
considerare particularităţile specifice ale obiectivului) pînă la sosirea unităţilor de pompieri şi
salvatori;
h) să asigure respectarea prevederilor de securitate de către salariaţii care participă la
acţiunile de stingere a incendiului;
i) să organizeze, concomitent cu acţiunile de stingere a incendiului, evacuarea şi protecţia
valorilor materiale;
j) să organizeze întîlnirea unităţilor de pompieri şi salvatori şi să acorde ajutor privind
alegerea celei mai scurte căi de acces la focarul incendiului;
k) să comunice unităţilor de pompieri şi salvatori, antrenate la stingerea incendiului şi
efectuarea lucrărilor prioritare de salvare-deblocare respective, informaţii privind existenţa la
obiective a substanţelor explozive (cu pericol de explozie), toxice, utilizate sau păstrate,
pentru asigurarea securităţii efectivului.
105. La sosirea unităţilor de pompieri şi salvatori conducătorul întreprinderii (sau persoana
care-l înlocuieşte) este obligat să informeze conducătorul acţiunilor de stingere a incendiului
despre particularităţile tehnologice şi constructive ale obiectivului, construcţiilor şi
instalaţiilor alăturate, despre cantitatea şi proprietăţile cu pericol de incendiu a substanţelor,
materialelor şi produselor care se păstrează şi se utilizează, precum şi despre alte caracteristici
necesare lichidării cu succes a incendiului. Totodată, trebuie să organizeze atragerea forţelor
şi mijloacelor obiectivului pentru realizarea măsurilor necesare de lichidare a incendiului şi
de împiedicare a extinderii lui.

II. LOCALITĂŢILE RURALE

106. La fiecare clădire de locuit trebuie să se instaleze un rezervor (butoi) cu apă sau un
stingător. Clădirile respective trebuie să aibă cîte o scară, folosită la intervenţie pentru accesul
la înălţimi (pînă la acoperiş), iar pe acoperiş - o scară care să ajungă pînă la coama acestuia.
107. Pe teritoriul localităţilor rurale, întovărăşirilor pomicule trebuie să se instaleze

185
181
mijloace de semnalizare sonoră pentru înştiinţarea persoanelor în caz de incendiu. Totodată,
trebuie să fie preconizată rezervă de apă pentru stingerea incendiilor, precum şi să fie stabilită
modalitatea de chemare a serviciului de pompieri şi salvatori.
108. Construirea şoproanelor, garajelor şi altor construcţii (anexe) trebuie efectuată numai
după obţinerea autorizaţiei de construcţie.
109. În perioada de vară, în condiţiile meteo stabile de uscăciune, arşiţă şi vînt, sau la
primirea avertizării pericolului de furtună, în localităţile rurale şi la întreprinderi,
întovărăşirile pomicole, la decizia autorităţilor administraţiei publice locale, aprinderea
rugurilor, executarea lucrărilor cu pericol de incendiu pe unele sectoare, exploatarea sobelor,
focarelor de bucătării şi a centralelor termice care funcţionează cu combustibil solid pot fi
oprite temporar.
În cazurile nominalizate trebuie să se organizeze, cu forţele proprii ale populaţiei locale şi
ale membrilor FBP, patrularea localităţilor cu mijloace de primă intervenţie (rezervoare cu
apă, stingătoare, lopeţi) precum şi pregătirea pentru o posibilă utilizare a tehnicii existente de
săpat, de transportat apă, să se desfăşoare activitatea de informare a populaţiei despre
măsurile de apărare împotriva incendiilor şi acţiunile în caz de incendiu.
110. În perioada primăvară-vară cu pericol de incendiu se recomandă ca în cadrul remizelor
de pompieri şi salvatori să se organizeze serviciul de gardă din rîndul cetăţenilor şi salariaţilor
întreprinderilor amplasate, precum şi a membrilor FBP din localitatea respectivă.
111. Localităţile şi obiectivele izolate trebuie asigurate cu legătură telefonică sau prin radio
în stare bună de funcţionare, pentru a informa serviciul de pompieri şi salvatori în caz de
incendiu. Nu se admite transmiterea liniei de legătură telefonică “901” a taxafoanelor la
deservire cu plată.

III. CLĂDIRI DE LOCUIT

112. În apartamentele clădirilor de locuit, în camerele de locuit ale hotelurilor şi căminelor

nu se admite amenajarea diferitelor tipuri de ateliere şi încăperi de producere şi depozitare, în
care se utilizează şi se păstrează substanţe şi materiale cu pericol de incendiu şi explozie,
precum şi darea lor în locaţiune cu o altă destinaţie, cu excepţia cazurilor prevăzute în
normele de proiectare.
În apartamentele şi camerele de locuit, precum şi în casele de locuit individuale se admite
păstrarea a maximum 10 l LUI şi LC în ambalaj închis. Nu se admite păstrarea la balcoane şi
lojii a LUI, LC, precum şi a buteliilor cu GC.
113. Buteliile cu gaze (de lucru şi de rezervă) pentru alimentarea cu gaz a plitelor de
bucătărie şi a altor tipuri de plite trebuie să se amplaseze în exteriorul clădirei într-o
construcţie-anexă (dulap) incombustibilă la sectorul plin al peretelui exterior la o distanţă de
minimum 5 m de la intrările în clădire, subsol şi demisol. Se admite păstrarea în construcţia-
anexă (dulap) a maximum 3 butelii.
114. La închiderea pe termen lung a vilelor reţeaua electrică trebuie deconectată, iar
ventilele buteliilor trebuie să se închidă ermetic.
115. În hotelurile, motelurile, chempingurile şi căminele prevăzute pentru cazarea
cetăţenilor străini, instrucţiunile privind măsurile de apărare împotriva incendiilor trebuie
elaborate în mai multe limbi.
116. Tuturor cazaţilor în hotel, motel, chemping sau cămin trebuie să li se aducă la
cunoştinţă sub contrasemnătură regulile de apărare împotriva incendiilor.
117. În camerele de hotel, motel, chemping, cămin trebuie afişate planurile de evacuare în
caz de incendiu.
118. În camerele de hotel, motel, chemping şi cămin nu se admite folosirea aparatelor

186
182
electrice de încălzit (fierbătoare, ceainice electrice, fiare de călcat, plite electrice etc.),
fără suporturi incombustibile stabile.
119. În încăperile hotelurilor, la etajele de locuit nu se admite amplasarea depozitelor,
oficiilor, birourilor etc.
120. Pentru organizarea eficientă a evacuării persoanelor în caz de incendiu, personalul
hotelurilor, chempingurilor, motelurilor, căminelor, şcolilor-internat etc. trebuie asigurat cu
mijloace individuale de protecţie (respirator, măşti antigaz etc.), care trebue să se păstreze la
locurile de muncă.
121. În instituţiile de asigurare socială (şcoli-internat, aziluri pentru bătrîni şi invalizi, case
de copii) trebuie organizat serviciul 24 de ore de către personalul de deservire. Persoana de
serviciu este obligată să aibă cu dînsa un set de chei de la toate lăcăţile uşilor de evacuare, iar
alt set de chei trebuie să se păstreze în încăperea de serviciu.
Nu se admite instalarea paturilor în coridoare, holuri şi în alte căi de evacuare.

IV. CLĂDIRI ŞI ÎNCĂPERI PENTRU MĂŞINILE

ELECTRONICE DE CALCUL

122. Încăperile de păstrare a informaţiei trebuie amplasate separat de alte încăperi şi utilate
cu stelaje şi dulapuri din materiale incombustibile.
În sălile pentru maşinile electronice de calcul (MEC) nu se admite instalarea dulapurilor
pentru păstrarea materialelor şi obiectelor.
123. Deasupra şi sub sălile de MEC nu se admite amplasarea încăperilor şi depozitelor cu
pericol de explozie-incendiu şi de incendiu.
124. Nu se admite reparaţia blocurilor de MEC nemijlocit în sălile de maşini.
125. În sălile de maşini se admite păstrarea (în ambalaj incasabil) a maximum 0,5 l LUI
pentru reparaţii mici şi deservirea tehnică a maşinilor.
126. Nu se admite lăsarea fără supraveghere a aparaturii radioelectronice conectate la reţea,
care se utilizează la încercările şi verificarea MEC.
127. Minimum o dată în trimestru trebuie să se execute curăţarea de praf a agregatelor şi
subansamblelor (nodurilor), canalelor de cabluri şi spaţiilor din pardoseală.

V. INSTITUŢIILE ŞTIINŢIFICE ŞI DE ÎNVĂŢĂMÎNT

128. Conducătorul ştiinţific (executorul responsabil) trebuie să ia măsurile necesare privind

asigurarea apărării împotriva incendiilor la efectuarea cercetărilor.
129. Executarea lucrărilor la instalaţiile de încercări (experimentale), cu utilizarea
substanţelor şi materialelor cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu, se admite numai
după primirea lor în exploatare de către comisia instituţiei desemnată prin ordin.
130. În laboratoare şi în alte încăperi se admite păstrarea LUI şi LC în cantităţi ce nu
depăşesc necesarul pentru un singur schimb. Aducerea lichidelor în încăperi trebuie să se
efectueze în ambalaje închise care nu prezintă pericol.
131. Nu se admite efectuarea lucrărilor în nişa de ventilare (hotă), dacă în ea se găsesc
substanţe, materiale şi utilaje care nu se referă la operaţiile executante, sau dacă hota este
defectată ori sistemul de ventilare este deconectat.
Bordurile, care împiedică scurgerea lichidelor de pe mese, trebuie să fie integre.
132. La terminarea zilei de muncă LUI şi LC trebuie adunate într-un ambalaj special,
închis şi evacuate din laborator.
Nu se admite turnarea LUI şi LC în sistemul de canalizare.
133. Vasele în care s-au efectuat lucrările cu LUI şi LC la terminarea experimentului

187
183
trebuie spălate cu soluţii care nu prezintă pericol de incendiu.
134. Blocurile de studii, blocurile auxiliare şi căminele tuturor instituţiilor de învăţămînt,
blocurile instituţiilor de activitate extraşcolară, către începutul noului an de studii, trebuie
supuse controalelor de către comisiile instituţiilor respective în componenţa cărora vor fi
incluşi şi colaboratorii serviciului SSMCI. Controalele se finalizează cu întocmirea unui act
respectiv.
135. În sălile de clase, laboratoare, cabinete trebuie să se păstreze în dulapuri
speciale numai aparatele, utilajul şi materialele didactice necesare pentru procesul de
instruire.
136. Mobilierul instalat în sălile de clase, aule, laboratoare etc. nu trebuie să depăşească
normele de proiect, iar numărul de elevi (studenţi) va corespunde cu normele sanitare.
137. Conducătorii instituţiilor de învăţămînt trebuie să organizeze instruirea elevilor,
studenţilor, corpului didactic şi altor categorii de personal privind regulile de apărare
împotriva incendiilor şi acţiunile în caz de incendiu.
138. La terminarea orelor în cabinete, laboratoare şi ateliere toate substanţele şi materialele
cu pericol de explozie-incendiu şi incendiu trebuie să fie adunate în încăperi amenajate
special în acest scop.
139. În blocurile de studii, blocurile auxiliare şi cămine nu se admit modificări în
construcţii fără documentaţia respectivă de proiect coordonată cu organele SSMCI.

VI. TABERELE DE ODIHNĂ

140. Clădirile taberelor de odihnă pentru copii trebuie să aibă minimum două ieşiri de
evacuare nemijlocit în exterior.
141. Clădirile taberelor de odihnă pentru copii din lemn trebuie să fie numai cu un singur
etaj. Clădirile din carcase şi panouri trebuie tencuite şi să aibă învelitoare incombustibilă,
izolaţia termică în aceste clădiri trebuie să fie din substanţă neorganică.
142. Se interzice:
a) de a acoperi clădirile cu materiale uşor inflamabile (paie, şindrilă, trestie etc.);
b) de a aşeza copiii în încăperile de la mansarda clădirilor din lemn, precum şi la etajele
clădirilor şi încăperilor neasigurate cu două ieşiri de evacuare;
c) de a amenaja bucătării, spălătorii în clădirile de odihnă din lemn;
d) de a aşeza mai mult de 25 copii în clădirile din lemn sau din alte materiale combustibile;
e) de a exploata sobele, de a folosi aparate electrice de încălzit şi aparate care se
alimentează cu gaz lampant în încăperile ocupate de copii în perioada de vară.
143. Taberele de odihnă pentru copii trebuie asigurate cu legătură telefonică şi semnal de
alarmă în caz de incendiu.
În taberele de odihnă pentru copii trebuie de organizat serviciul de 24 de ore al
personalului de deservire, fără dreptul la somn pe timp de noapte.
Încăperile persoanelor de serviciu trebuie să fie dotate cu telefon.

VII. INSTITUŢIILE SOCIAL-CULTURALE ŞI DE SPECTACOLE

144. La încheierea contractelor de desfăşurare a spectacolelor în turneu, a reprezentărilor şi

la organizarea expoziţiilor cu participarea firmelor străine, în contracte trebuie să se stipuleze
prevederile de apărare împotriva incendiilor în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova.
145. Pentru muzee şi galerii de artă trebuie elaborat planul de evacuare a exponatelor şi
altor obiecte de valoare, iar pentru circuri şi grădini zoologice - planul de evacuare a
animalelor.

188
184
 146. Toate instituţiile social-culturale şi de spectacole înainte de deschiderea
sezonului trebuie să fie verificate dacă corespund condiţiilor de apărare împotriva incendiilor
şi autorizate la funcţionare de către comisiile interdepartamentale, desemnate de către
organele administraţiei publice locale.
147. În sălile de spectacole şi în tribune toate fotoliile şi scaunele trebuie unite în rînduri şi
bine fixate de pardoseală. Se admite de a nu fixa fotoliile (scaunele) în lojele cu un număr de
maximum 12 locuri şi dacă acestea au ieşiri separate din lojă.
În sălile de spectacole, exploatate ca săli de dans, cu un număr de maximum 200 locuri,
fixarea scaunelor de pardoseală nu este obligatorie, obligatoriu fiind unirea lor în rînduri.
148. Construcţiile din lemn ale scenei (suporturile pentru decoruri, punţile suspendate,
galeriile de lucru etc.) decorurile combustibile, elementele scenice şi expoziţionale, precum şi
draperiile în sălile de spectacole şi de expoziţie, în holuri şi bufete trebuie prelucrate cu
substanţă ignifugă. Conducătorul instituţiei trebuie să dispună de actele corespunzătoare ale
organizaţiei care a îndeplinit aceste lucrări, fiind indicată data impregnării şi termenul ei de
valabilitate.
149. În limitele scenei instituţiilor teatrale se pot afla concomitent decorurile şi
echipamentele scenice pentru maximum două spectacole.
Nu se admite păstrarea decorurilor, accesoriilor de teatru, strungurilor din lemn,
inventarului şi a altor bunuri în săli, pe suporturi pentru decoruri şi pe platformele (galeriile)
de lucru, sub rampele de scări şi podeste, precum şi în subsolurile de sub sălile de spectacole.
150. La montarea decorurilor pentru spectacole în jurul scenei trebuie asigurată o trecere
circulară liberă cu lăţimea de minimum 1m.
La terminarea spectacolului toate decorurile şi accesoriile trebuie să se demonteze şi să fie
depozitate în locuri speciale (cămare, hambare, seifuri etc.).
151. În scenă nu se admite fumatul, folosirea focului deschis (făclii, lumînări, candelabre
etc.), proiectoarelor cu arc electric, artificiilor şi altor efecte luminoase cu foc, fără
coordonare cu organele SSMCI.
152. Pe pardoseala scenei trebuie trasată o linie roşie, care arată locul de coborîre a cortinei
de siguranţă. Decorurile şi alte obiecte de amenajare a scenei nu trebuie să iasă în afara
acestei linii.
153. La terminarea spectacolelor (repetiţiilor) cortina de siguranţă trebuie coborîtă în jos.
Spaţiul dintre cortina de siguranţă în poziţie coborîtă şi pardoseala scenei trebuie ermetizat cu
ajutorul unui obturator de nisip (unei saltele elastice). Mecanismul de ridicare şi coborîre
trebuie reglat în aşa mod, încît viteza de coborîre să fie de minimum 0,2 m/s.
154. Clapetele trapelor de evacuare a fumului în perioada de iarnă trebuie izolate termic şi
verificate la siguranţă în funcţionare minimum o dată în 10 zile.
155. Păstrarea şi folosirea produselor pirotehnice trebuie să se efectueze în strictă
conformitate cu prevederile regulilor speciale. Nu se admite fabricarea elementelor
pirotehnice improvizate, precum şi păstrarea lor în instituţiile de spectacole, în încăperile şi
tribunele stadioanelor, în parcurile de cultură şi odihnă, în alte locuri cu aflarea în masă a
persoanelor.
156. În cazul necesităţii desfăşurării unor efecte de foc speciale pe terenuri deschise,
regizorul responsabil (regizorul principal, conducătorul artistic) trebuie să elaboreze şi să
realizeze, cu coordonarea organelor SSMCI, măsuri pentru prevenirea incendiilor.
157. Exploatarea clădirilor teatrelor, circurilor, cinematografelor, caselor de cultură,
muzeelor, bibliotecilor şi altor instituţii cu încăperi aglomerate se admite numai în cazul în
care corespund condiţiilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţia
normativă.

189
185
 VIII. OBIECTIVE COMERCIALE

158. Păstrarea temporară a materialelor combustibile, deşeurilor, ambalajelor şi

containerilor nu se admite în sălile de comerţ şi pe căile de evacuare. Ele trebuie îndepărtate
zilnic, pe măsura acumulării. Nu se admite depozitarea ambalajului combustibil lipit de
ferestrele clădirilor. Păstrarea materialelor sus-numite se admite numai în locurile speciale.
159. Nu se admite organizarea păstrării mărfurilor combustibile sau incombustibile în
ambalaje combustibile, în încăperi fără goluri de lumină sau fără puţuri de evacuare a
fumului.
160. Păstrarea chibriturilor, parfumurilor, ambalajelor de aerosol şi altor mărfuri cu pericol
de incendiu trebuie să se realizeze separat de alte mărfuri, în încăperi special amenajate.
161. În încăperile de comerţ se interzice:
a) efectuarea lucrărilor cu focul în timpul aflării cumpărătorilor în sălile de comerţ;
b) comercializarea LUI, LC, GC (butelii cu gaz, vopsele, dizolvanţi, produse chimice etc.),
muniţiilor şi produselor pirotehnice amplasate în clădiri cu altă destinaţie;
c) amplasarea secţiilor pentru vînzarea mărfurilor cu pericol de incendiu la o distanţă mai
mică de 4 m de la ieşiri, casele scărilor şi de la alte căi de evacuare;
d) instalarea în sălile de comerţ a buteliilor cu GC pentru umplerea baloanelor şi pentru alte
scopuri;
e) amplasarea aparatelor de comerţ şi de jocuri distractive, precum şi comercializarea
mărfurilor pe podestele casele scărilor, în tambure şi pe alte căi de evacuare;
f) păstrarea a mai mult de 10 mii ambalaje (cutii) de aerosol;
g) vînzarea chibritelor şi a altor mărfuri cu pericol de incendiu copiilor.
162. În timpul vînzării mărfurilor cu consum sporit, conducătorul este obligat să ia măsuri
suplimentare pentru asigurarea securităţii cumpărătorilor (să limiteze accesul persoanelor în
sălile de comerţ, să numească persoane de serviciu suplimentare etc.).
163. Pieţele pentru desfacerea produselor industriale şi alimentare, precum şi de
îmbrăcăminte şi încălţăminte (în continuare - pieţe), organizate cu autorizaţia autorităţilor
administraţiei publice locale în modul stabilit pe teritoriile deschise sau în clădiri (instalaţii)
trebuie să corespundă prevederilor de siguranţă la incendii, după cum urmează:
a) inventarul de comercializare (mesele, tarabele etc.) trebuie aranjat luînd în considerare
asigurarea trecerii libere de minimum 2 m între rînduri de-a lungul lor spre ieşirile de
evacuare;
b) la fiecare 25 m de rînd de comercializare trebuie prevăzute treceri transversale cu
lăţimea de minimum 1,4 m;
c) este interzisă blocarea trecerilor (de 2 şi 1,4 m) cu mărfuri, materiale etc.;
d) nu se admite comercializarea în casele scărilor, în holuri şi pe coridoarele clădirilor;
e) amplasarea pieţei în clădiri (instalaţii) nu trebuie să contribuie la sporirea pericolului de
incendiu şi să contravină normelor de siguranţă contra incendiilor stabilite pentru aceste
clădiri (instalaţii);
f) pe teritoriul pieţelor trebuie să fie instalate panouri de incendiu cu inventarul necesar - 1
panou la 5 mii m2;
g) clădirile (instalaţiile, chioşcurile etc.) trebuie construite şi exploatate, conform normelor
şi regulilor de apărare împotriva incendiilor.
Pieţele (deschise, închise) cu aria peste 2 ha trebuie să aibă:
a) legătură telefonică;
b) surse de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor;
c) minimum 2 căi de acces pe teren, precum şi o cale circulară pentru automobilele de
intervenţie la stingerea incendiului.

190
186
 164. Chioşcurile şi pavilioanele, amplasate (dacă aceasta nu contravine actelor normative)
în clădiri şi instalaţii, trebuie construite din materiale incombustibile. Chioşcurile şi
pavilioanele amenajate separat se proiectează, execută şi exploatează conform unor norme
speciale.
165. În orele de lucru încărcarea mărfii şi descărcarea ambalajului trebuie să se efectueze
pe căi care nu sînt legate cu ieşirile de evacuare a cumpărătorilor.
166. Nu se admite comercializarea mărfurilor chimice, lacului, vopselei şi a altor LUI, LC,
preambalate în ambalaj din sticlă cu capacitate de peste 1 litru fiecare, precum şi a mărfurilor
cu pericol de incendiu fără etichete cu inscripţii de avertizare tip “Inflamabil”, “Nu
pulverizaţi în apropierea focului” etc. Preambalarea mărfurilor cu pericol de incendiu trebuie
să se efectueze în încăperi special amenajate pentru aceste scopuri.
167. Păstrarea şi vînzarea gazului lampant şi a altor lichide combustibile se admite numai
în clădiri izolate, construite din materiale incombustibile, inclusiv pardoseala. Nivelul
pardoselii în aceste clădiri trebuie să fie mai jos decît cota terenului, astfel încît să se evite
scurgerea lichidelor în timpul avariilor. În clădirile indicate nu se admite încălzirea cu sobe.
168. Sălile de comerţ trebuie separate de depozitele unde sînt instalate rezervoare cu gaz
lampant şi alte LC prin pereţi despărţitori antifoc. Capacitatea recipientelor (rezervoarelor,
butoaielor) nu trebuie să depăşească 5 m3.
169. Conducta prin care se transportă LC din rezervoarele de depozitare în rezervoarele de
distribuţie trebuie fixată rigid şi să aibă ventile la ambele rezervoare. Capacitatea rezervorului
de distribuţie nu trebuie să depăşească 100 l. Conductele şi recipientele de depozitare trebuie
legate la pămînt în minim două locuri. Verificarea fiabilităţii prizei de pămînt prin măsurarea
rezistenţei ei electrice trebuie să se verifice minimum o dată pe an.
170. Tejgheaua pentru livrarea gazului lampant trebuie acoperită cu o placă metalică care
nu produce scîntei la lovire.
171. Nu se admite păstrarea materialelor de ambalaj (aşchii din lemn, paie, hîrtie etc.) în
încăperile de comercializare a gazului lampant.
Ambalajul de la gazul lampant şi alte LC trebuie să se păstreze numai pe terenuri speciale
îngrădite.
172. Vînzarea gazului lampant din autocisterne (în cazul în care permit autorităţile publice)
trebuie să se efectueze la o distanţă de minimum 15 m de la clădirile apropiate şi, ţinînd cont
de relieful terenului, pe sectoare cu cota terenului nu mai înaltă decît cea a clădirilor,
instalaţiilor şi depozitelor deschise.
173. Vînzarea muniţiilor (praf, capse, cartuşe) şi produselor pirotehnice se admite să se
efectueze în magazine specializate. Totodată, secţiile pentru vînzarea muniţiilor şi produselor
pirotehnice trebuie să fie amplasate la etajele superioare ale magazinelor. Încălzirea acestor
magazine trebuie să fie centralizată.
174. Muniţiile şi produsele pirotehnice trebuie păstrate în dulapuri metalice instalate în
încăperi protejate cu pereţi despărţitori antifoc. Nu se admite amplasarea dulapurilor indicate
la subsol.
175. Nu se admite păstrarea prafului în aceleaşi dulapuri împreună cu capse sau cu cartuşe.
176. Vînzarea prafului se admite numai în ambalajul uzinei producătoare. Deschiderea
ambalajului uzinei a lăzilor cu muniţii în încăperile depozitelor nu se admite.
177. Nemijlocit în clădirile magazinelor se admite păstrarea maximum a unei singure lăzi
cu praf cu fum (50 kg), unei singure lăzi cu praf fără fum (50 kg) şi a 10 mii de cartuşe
încărcate. Pentru birourile de aprovizionare se admite păstrarea pînă la 120 kg de praf.

191
187
 IX. INSTITUŢII MEDICALE

178. Personalul medical de gardă este obligat, la solicitarea serviciului pompieri şi

salvatori, să prezinte date referitoare la numărul de bolnavi aflaţi pe noapte în clădirea
instituţiei.
179. În instituţiile medicale, amplasate în localităţile rurale, trebuie să existe scări mobile
(simple), cîte o scară pentru fiecare clădire.
180. Clădirile spitalelor şi ale altor instituţii medicale, în care permanent se află persoane
care nu sînt în stare să se mişte de sine stătător, trebuie asigurate cu tărgi, cîte o targă pentru
fiecare cinci bolnavi (invalizi). În spitale saloanele pentru grav bolnavi şi copii trebuie
amplasate la etajele inferioare.
181. Distanţa dintre paturi în saloanele spitalului trebuie să fie de minimum 0,8 m, iar
lăţimea trecerii centrale principale - de minimum 1,2 m. Scaunele, noptierele şi altă mobilă nu
trebuie să blocheze trecerile şi ieşirile pentru evacuare.
182. Debitarea oxigenului în saloane trebuie efectuată, de regulă, în mod centralizat de la o
instalaţie cu butelii izolate (maximum 10 butelii) sau de la centrala de oxigen (la un număr de
butelii mai mare de 10).
În lipsa aprovizionării centralizate cu oxigen modul de folosire a buteliilor cu oxigen se
stabileşte printr-un ordin emis în cadrul instituţiei. Se admite instalarea unei rampe cu o
singură butelie cu oxigen lîngă peretele exterior incombustibil al clădirii instituţiei, într-un
dulap din materiale incombustibile.
183. Se interzice:
amenajarea în clădirile cu saloane pentru bolnavi a încăperilor care nu sînt legate cu
procesul de activitate medicală (cu excepţia încăperilor stabilite de normele de proiectare);
instalarea paturilor în coridoare, holuri şi în alte căi de evacuare;
instalarea gratiilor metalice sau jaluzelelor la ferestrele încăperilor unde se află bolnavii şi
personalul medical de gardă;
tapetarea pereţilor şi tavanelor din lemn şi vopsirea lor cu nitrovopsea sau cu vopsea de
ulei;
utilizarea pentru finisajul încăperilor a materialelor care degajă substanţe toxice în timpul
arderii;
utilizarea furtunurilor din cauciuc şi masă plastică pentru transportul oxigenului de la
butelii în saloanele spitalului;
utilizarea utilajului electric medical defectat;
amenajarea gurilor de alimentare a sobelor în saloanele spitalelor;
amplasarea atelierelor, depozitelor şi a cămărilor în subsolurile şi demisolurile instituţiilor
medicale.
184. Instalarea fierbătoarelor, încălzitoarelor de apă şi boilerelor, sterilizarea instrumentelor
medicale, precum şi încălzirea parafinei şi ozocheritei se admite numai în încăperi special
amenajate în aceste scopuri. Pentru fierberea şi sterilizarea instrumentelor şi pansamentului
trebuie folosite sterilizatoare cu spirala acoperită. Întrebuinţarea aparatelor cu flacără dechisă
pentru aceste scopuri nu se admite.
185. În laboratoare, secţii, birourile medicilor se admite păstrarea medicamentelor şi
reactivelor, care fac parte din LUI şi LC (spirt, eter etc.), în dulapuri metalice închise, special
prevăzute în acest scop, într-o cantitate de maximum 3 kg, luînd în considerare
compatibilitatea lor.
186. Nu se admite internarea bolnavilor şi copiilor în clădirile de lemn încălzite cu sobe,
cînd numărul bolnavilor este mai mare de 25 persoane.
187. Arhivele de păstrare a peliculelor radiologice cu volumul peste 200 kg trebuie

192
188
amplasate în clădiri izolate, iar cele cu volumul sub 200 kg se admite să se amplaseze în
încăperile clădirilor separate cu pereţi şi planşee antifoc de tipul 1. Distanţa dintre arhivă şi
clădirile vecine trebuie să fie de minimum 15 m.
Într-o singură secţie a arhivei se admite păstrarea a maximum 200 kg de peliculă. Fiecare
secţie trebuie să aibă ventilaţie prin aspiraţie autonomă. Uşile din secţii trebuie să se deschidă
în exterior. Raportul dintre aria ferestrelor şi aria pardoselii în arhive trebuie să fie de
minimum 1 : 8.
Arhivele trebuie să aibă încălzire centralizată. Nu se admite încălzirea cu abur, sobe din
metal, precum şi sobe temporare cu ţevi din metal.
În încăperile arhivei nu se admite instalarea tablourilor electrice, dispozitivelor de
deconectare, soneriilor electrice, dispozitivelor de conectări cu fişă. În zilele nelucrătoare
instalaţiile electrice în arhive trebuie deconectate.
188. Păstrarea în încăperi a peliculei şi clişeelor radiografice în cantităţi de pînă la 3 kg se
admite în dulapuri (lăzi) de metal în afara arhivei, amplasînd dulapurile nu mai aproape de
1m de la aparatele de încălzire. În încăperile în care sînt instalate asemenea dulapuri nu se
admite fumatul şi utilizarea diferitelor aparate de încălzire.
189. Arhivele se utilează cu filmostate (din lemn, căptuşite cu metal deasupra asbestului)
sau dulapuri metalice, compartimentate în secţii cu adîncimea şi lungimea de maximum 50
cm. Distanţa dintre dulapuri şi pereţi, ferestre, tavan şi pardoseală trebuie să fie de minimum
0,5 m.

X. ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE

Dispoziţii generale

190. Procesele tehnologice trebuie efectuate în conformitate cu reglementările, regulile de

exploatare tehnică şi cu alte documente tehnico-normative aprobate în modul stabilit, iar
utilajele destinate pentru utilizarea substanţelor şi materialelor cu pericol de explozie-
incendiu şi de incendiu, trebuie să corespundă cu documentaţia de proiectare.
191. La fiecare întreprindere trebuie să existe date privind indicatorii de pericol de incendiu
ai substanţelor şi materialelor utilizate în procesele tehnolojice.
La executarea lucrărilor cu substanţe şi materiale cu pericol de explozie-incendiu şi de
incendiu trebuie respectate prevederile privind marcările şi inscripţiile de avertizare de pe
ambalaje sau indicate în documentele de însoţire.
Utilizarea în comun (dacă aceasta nu-i prevăzută de regulamentul tehnologic), păstrarea şi
transportarea substanţelor şi materialelor, care, la interacţiunea între ele provoacă inflamare,
explozie sau formează gaze (amestecuri) combustibile şi toxice, nu se admite.
192. Reparaţia preventivă planificată şi controlul profilactic la utilaje trebuie efectuate în
termenele stabilite, îndeplinind măsurile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute de
proiect şi de regulamentul tehnologic.
193. Construcţia instalaţiilor de aspiraţie (ale dulapurilor, încăperilor pentru vopsire şi
uscare etc.), aparatelor şi conductelor trebuie să prevină acumularea depunerilor cu pericol de
incendiu şi să asigure posibilitatea curăţării lor prin metode care exclud pericolul de incendiu.
Lucrările de curăţare trebuie efectuate în corespundere cu regulamentul tehnologic şi notate în
registru.
194. Stingătoarele de scîntei, captatoarele de scîntei, dispozitivele de reţinere a focului, de
oprire a flăcării, de captare a prafului şi metalului, de protecţie contra exploziilor, sistemele
de protecţie contra electricităţii statice, instalate la utilajele tehnologice, conducte şi în alte
locuri, trebuie să se menţină în stare de funcţionare.

193
189
 195. Pentru spălarea şi degresarea utilajelor, produselor şi pieselor, de regulă, trebuie de
utilizat detergenţi tehnici incombustibili, precum şi instalaţii şi metode care nu prezintă
pericol de incendiu.
196. Încălzirea produselor solidificate, precum şi a înfundărilor îngheţate, cristalizate în
conducte trebuie efectuată prin utilizarea apei fierbinţi, aburului şi prin alte metode
nepericuloase. Utilizarea focului deschis pentru aceste scopuri nu se admite.
197. Luarea probelor de LUI şi LC din rezervoare (recipiente) şi măsurarea nivelului
trebuie să se efectueze pe timpul luminat al zilei. Efectuarea acestor operaţii pe timp de
furtună, precum şi în timpul pompării produselor, nu se admite.
Nu se admite debitarea unor astfel de lichide în rezervoare (recipiente) prin “căderea
jetului”. Viteza de umplere şi de golire a rezervorului nu trebuie să depăşească capacitatea
totală de evacuare a supapelor de aerisire (racordurilor de ventilaţie) montate la rezervoare.
198. Uşile şi trapele camerelor şi cicloanelor de captare a prafului pe timpul exploatării lor
trebuie închise. Deşeurile combustibile, adunate în camere şi cicloane, trebuie evacuate la
timp.
199. Locuirea în clădiri de producţie, depozite şi pe teritoriul întreprinderilor, precum şi
amplasarea atelierelor de producţie în depozite, nu se admite.
200. Prin depozite şi încăperile de producţie nu se admite montarea reţelelor electrice
tranzitare, precum şi a conductelor pentru transportarea GC, LUI, LC şi a prafului
combustibil.
201. În sectoarele, depozitele şi încăperile cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu
trebuie utilizate numai unelte fabricate din materiale care nu produc scîntei sau în execuţii
antiexplozive respective.
202. Pereţii, tavanele, pardoselile, elementele constructive şi utilajele încăperilor, unde are
loc eliminarea prafului combustibil, aşchiilor din lemn etc., trebuie curăţate sistematic.
Periodicitatea de curăţare se stabileşte prin ordin pe întreprindere.
203. Debitarea LUI, LC şi a GC la locurile de muncă trebuie efectuată centralizat. Se
admite transportarea la locul de muncă a unei cantităţi mici de LUI şi LC în ambalaje speciale
nepericuloase, numai cu scopul lichidării unei avarii. Utilizarea vaselor deschise nu se
admite.
204. Golurile tehnologice în pereţi şi planşee trebuie protejate cu dispozitive de protecţie
contra propagării focului.
205. Dispozitivele de încărcare a ascensoarelor pentru transportarea în vrac a
semifabricatelor trebuie utilate cu clapete, care se deschid numai în timpul încărcării.
206. Mecanismele de autoînchidere a uşilor antifoc trebuie întreţinute în stare bună de
funcţionare. Dispozitivele de protecţie contra propagării focului după terminarea zilei de
muncă trebuie închise.
207. Membranele de protecţie ale supapelor de siguranţă la explozii de pe linii şi
absorbente, după tipul şi grosimea materialului trebuie să corespundă datelor din proiect.
208. În mod regulat trebuie să se verifice starea de funcţionare a dispozitivelor de protecţie
contra propagării focului, să se efectueze curăţarea ajutajelor lor de stingere a focului, precum
şi starea de funcţionare a membranelor supapelor. Termenele de verificare trebuie indicate în
instrucţiunile atelierelor.
209. Adsorberele trebuie să excludă posibilitatea de autoaprindere a cărbunelui activat aflat
în ele. Ele trebuie încărcate numai cu cărbune activat standardizat de marcă stabilită.
210. În instalaţiile hidraulice cu utilizarea LC trebuie stabilit un control asupra nivelului
uleiului în rezervor şi a nu admite ca presiunea uleiului în sistem să depăşească presiunea
prevăzută în cartea tehnică.
La depistarea scurgerilor de ulei din sistemele hidraulice, ele trebuie imediat înlăturate.

194
190
 211. Nu se admite exploatarea gaterelor, ferăstraelor circulare, cu freză, precum şi a altor
maşini şi agregate de prelucrare a lemnului, atunci cînd:
ferăstrăul atinge bariera de siguranţă;
ferăstrăul are dinţii insuficienţi sau neuniform ceaprazuiţi şi bavuri mari;
sistemul de ungere şi răcire este deteriorat;
sistemul de ungere şi răcire este defectat şi lipsesc dispozitivele de oprire automată a
gaterului, cînd presiunea în sistemul de răcire este mai joasă decît cea prevăzută în cartea
tehnică;
gaterul este înclinat, culisourile s-au slăbit ori au fost incorect ajustate;
rulmenţii s-au încălzit peste 70°C.
212. Conveierele pentru debitarea materiei prime în maşinile de tăiat trebuie echipate cu
captatoare de metal care deconectează automat conveierele şi emit semnale sonore în
cazul căderii obiectelor metalice.
213. Nu se admite utilizarea obiectelor metalice pentru curăţarea pîlniei de încărcare a
maşinii de tăiat.
214. Aşchiile tehnologice intrate la prelucrare, precum şi covorul din aşchii pînă la intrarea
lor în presă trebuie să treacă prin captatoarele de metal.
215. Înaintea maşinilor de şlefuire a plăcilor din aşchii de lemn (PAL) trebuie montate
captătoare de metal, utilate cu sisteme de semnalizare şi unite în bloc cu dispozitivele de
alimentare a maşinilor.
216. Buncărele cu aşchii mărunţite de lemn şi maşinile de formare trebuie utilate cu un
sistem de aspiraţie, care susţine vidul în recipient, dotate cu detectoare de semnalizare a
umplerii lor.
217. Deasupra presei pentru presare cu căldură, hota de aspiraţie trebuie dotată cu etajere
de încărcare şi descărcare, care nu permite eliminarea gazului şi a prafului în încăperi pe
timpul cuplării şi decuplării plăcilor. Construcţia hotei nu trebuie să complice deservirea şi
curăţarea presei şi a hotei însăşi.
218. Tamburul de uscare şi buncărele pentru aşchii uscate şi praf trebuie utilate cu instalaţii
automate de stingere a incendiilor şi cu dispozitive antiexplozive.
219. Sistemele de transportare a materialelor din aşchii şi praf trebuie dotate cu dispozitive
de prevenire a propagării focului şi cu trape pentru lichidarea aprinderilor.
220. Recipientele pentru colectarea prafului de lemn şi a altor prafuri explozive de la
sistemele de aspiraţie şi de transportare pneumatică trebuie dotate cu dispozitive
antiexplozive, aflate în stare bună de funcţionare.
221. Minimum o dată în 24 de ore, camerele de prelucrare termică a plăcilor trebuie
curăţate de resturile de smoală volatile şi de produsele de piroliză a lemnului, de praf şi de
alte deşeuri.
Pentru înlăturarea gazelor explozive din camerele de prelucrare termică a PAL trebuie
prevăzute dispozitive automate pentru deschiderea şuberului conductei de aspiraţie pentru 2-3
minute peste fiecare 15 min.
Efectuarea prelucrării termice a plăcilor presate insuficient şi cu muchii friabile nu se
admite.
222. Plăcile, înainte de a fi aşezate în stive, după prelucrarea lor termică, trebuie să se
răcească pe platforme-tampon deschise pînă la temperatura aerului ambiant pentru a exclude
autoaprinderea lor.
223. Temperatura în camerele de prelucrare termică şi în căzile cu ulei trebuie controlată în
mod automat.
224. Tamburele de uscare, care utilizează gaze de ardere, trebuie utilate cu captatoare de
scîntei.

195
191
 225. Tăierea materialelor plastice stratificate din lemn şi tăierea lor în bucăţi trebuie să se
efectueze nu mai înainte de 12 ore după presarea lor.
226. La terminarea lucrului căzile de impregnare, precum şi căzile cu LC de răcire trebuie
să se închidă cu capace.
227. Căzile de impregnare, călire şi alte căzi cu LC trebuie utilate cu dispozitive de
scurgere, în caz de avarie, în recipiente subterane, amplasate în exteriorul clădirilor.
Fiecare cadă trebuie să dispună de aspiraţie locală a vaporilor combustibili.
228. Camerele de uscare cu acţiune periodică şi caloriferele înainte de fiecare încărcare
trebuie curăţate de praful şi gunoiul de producţie.
229. Canalele de aspiraţie şi aducţiune ale camerelor cu amestec de abur şi gaze trebuie
utilate cu clapete (registre) speciale, care se închid la izbucnirea incendiului.
230. Camerele de uscare cu gaz trebuie utilate cu dispozitive, care întrerup automat
debitarea gazelor de ardere în cazul opririi ventilaţiei.
În faţa camerelor de uscare cu gaz trebuie montate captatoare de scîntei, care împiedică
pătrunderea scînteilor în camerele de uscare.
Starea tehnică a canalelor principale de gaze de ardere şi a captatoarelor de scîntei a
instalaţiilor de uscare cu gaz trebuie verificate cu regularitate. Nu se admite exploatarea
instalaţiilor de uscare la care canalele de gaze de ardere au crăpături şi captatoarele de scîntei
nu funcţionează.
231. Dispozitivele de încălzire cu gaz ale camerelor de uscare cu gaz, care funcţionează pe
bază de combustibil solid şi lichid, trebuie curăţate de funingine minimum de 2 ori pe lună.
232. Secţia de încălzire şi uscare trebuie completată cu dispozitive de control a temperaturii
agentului de uscare.
233. Camerele de uscare pentru plăcile fibrolemnoase (PFL) trebuie curăţate de deşeurile
lemnoase minimum o dată în 24 de ore.
La oprirea conveierului timp de mai mult de 10 minute trebuie de întrerupt încălzirea
camerei de uscare.
Camerele de uscare trebuie să aibă dispozitive de deconectare a ventilatoarelor caloriferelor
în cazul aprinderii în cameră, precum şi de conectare a mijloacelor staţionare de stingere a
incendiilor.
234. Camerele de uscare (încăperile, dulapurile) pentru materia primă, semifabricate şi
pentru produsele finite vopsite trebuie utilate cu mijloace de deconectare automată a încălzirii
în cazul depăşirii temperaturii admise.
235. Înaintea aşezării lemnului în stive pentru uscare cu curenţi de înaltă frecvenţă trebuie
să ne convingem că în lemne nu există obiecte metalice.
236. Aflarea persoanelor şi uscarea îmbrăcămintei de lucru în camerele de uscare nu se
admite.

Energetica
237. Încăperile cu aparate de control şi măsurare (ACM) şi cu dispozitive de comandă
trebuie separate de punctele de reglare a gazului (PRG) şi de instalaţiile de reglare a gazului
(IRG) prin pereţi impermeabili la gaze, în care nu se admit găuri şi crăpături străpunse.
Pozarea reţelelor prin perete se admite numai la folosirea dispozitivelor (garniturilor de
etanşare) speciale.
238. Explorările în mediu grizuţos trebuie să se execute numai în baza fişei de lucru şi în
conformitate cu regulile de securitate. Personalul trebuie instruit privind măsurile de apărare
împotriva incendiilor şi numai după aceasta membrii echipei pot fi admişi la lucrările
respective.
239. În caz de defectare a sistemului de ventilaţie al PRG (IRG) trebuie prevăzute măsuri

196
192
de evitare a formării în încăpere a unei concentraţii de gaze care prezintă pericol de explozie.
Nu se admite efectuarea montării sau reparaţiei utilajelor şi conductelor de gaze în încăpere
în cazul nefuncţionării ventilaţiei.
240. Nu se admite utilizarea combustibilului lichid cu temperatura de inflamabilitate sub
45°C. În cazul sosirii unui astfel de combustibil la centrala electrică primirea (vărsarea) lui nu
se admite, el trebuie reîntors furnizorului.
241. La curăţarea uleiului trebuie să fie stabilit un control permanent al presiunii,
temperaturii, continuităţii alimentării dispozitivului de încălzire cu ulei.
242. În nodurile de turnare a combustibilului trebuie să funcţioneze normal instalaţiile de
aspiraţie sau instalaţiile de potolire a prafului, cu utilizarea apei pulverizate (AP), spumei
aeromecanice (SAM) sau a ceţei (aburilor) de apă.
243. La debitarea combustibilului trebuie să funcţioneze toate mijloacele de desprăfuire
care se află pe traseul de debitare a combustibilului, precum şi dispozitivele de captare a
metalului, aşchiilor şi a altor obiecte străine din combustibil.
244. Pe traseul de debitare a combustibilului trebuie să se organizeze cu regularitate
controale şi să se efectueze la timp reparaţia curentă şi deservirea tehnică, pentru a evita
acumularea prafului.
Pereţii galeriilor conveierelor trebuie placate cu plăci netede sau vopsite cu vopsea de
culori deschise rezistentă la apă.
245. În încăperile traseului de debitare a combustibilului trebuie de respectat curăţenia, de
efectuat cu regularitate strîngerea şi înlăturarea prafului din toate locurile de acumulare a lui.
Curăţenia trebuie să se efectueze conform graficului aprobat, în funcţie de tipul
combustibilului solid, de capacitatea lui de oxidare şi de gradul de prăfuire a încăperilor.
Praful trebuie înlăturat prin hidrospălare sau prin metode mecanizate. În caz de necesitate,
în unele locuri de curăţare manuală, executarea acestor lucrări se admite numai după
umezirea prafului cu apă dispersată.
246. Pe traseele de cablu, care coincid cu traseul de debitare a combustibilului, trebuie să
existe spaţii libere între cabluri pentru a micşora acumulările de praf.
247. La încărcarea benzii de conveier în procesul de transportare, nu se admit vărsări de
combustibil. Combustibilul vărsat trebuie înlăturat pe parcursul schimbului de lucru.
Nu se admit acumulările de combustibil sub linia de jos a benzii de conveier.
248. Nu se admite, cu excepţia situaţiilor de avarie, oprirea conveierelor încărcate cu
combustibil. În cazul opririi din motiv de avarie, benzile de conveier trebuie eliberate
(descărcate) de combustibil în cel mai scurt timp.
249. La trecerea centralei electrice în regim de ardere îndelungată a gazului sau a păcurii şi
înainte de reparaţia capitală a utilajului corespunzător trebuie să se efectueze deşertarea
completă a buncărelor de combustibil umed.
250. Înaintea executării lucrărilor de vulcanizare la conveier trebuie curăţat de praf un
sector de minimum 10 m de-a lungul benzii (în caz de necesitate, se efectuează
hidrocurăţarea), de îngrădit conveierul cu panouri incombustibile şi de asigurat cu mijloace
de primă intervenţie la stingerea incendiilor.
251. În încăperile şi coridoarele instalaţiilor electrice de distribuţie inchise nu se admite
amenajarea cămărilor care nu ţin de instalaţia de distribuţie, precum şi păstrarea utilajului
electrotehnic, pieselor de schimb, recipientelor cu LC şi a buteliilor cu diferite tipuri de gaze.
252. În instalaţiile de cabluri la interval de maximum 60 m trebuie montate indicatoarele
spre ieşirea cea mai apropiată. Pe uşile pereţilor despărţitori ai secţiilor trebuie afişate
indicatoare (schemă) de deplasare spre ieşirea cea mai apropiată. La trapele de ieşire din
instalaţiile de cabluri trebuie montate scări în aşa mod ca ele să nu împiedice la trecerea prin
tunel (etaj).

197
193
 253. Nu se admite montarea cablurilor armate în interiorul încăperilor, fără înlăturarea
învelişului combustibil de iută.
254. Uşile pereţilor despărţitori (de secţie) ale instalaţiilor de cabluri trebuie să se
autoînchidă, să se deschidă în direcţia celei mai apropiate ieşiri şi să aibă etanşare la fum.
La exploatarea instalaţiilor de cablu uşile indicate mai sus trebuie să se menţină şi să se
fixeze în poziţie închisă.
Se admite, conform condiţiilor de ventilaţie a încăperilor de cabluri, lăsarea uşilor în poziţie
deschisă, totodată, uşile trebuie să se închidă automat prin impulsul de semnalizare de
incendiu din secţiunea corespunzătoare a instalaţiei. Dispozitivele de autoînchidere a uşilor
trebuie ţinute în stare bună de funcţionare.
255. În cutiile metalice liniile de cabluri trebuie compactate cu materiale incombustibile şi
separate prin pereţi despărţitori cu rezistenţa la foc de minimum EI 45 în următoarele locuri:
la intrarea în alte instalaţii de cablu;
pe sectoarele orizontale ale cutiilor de cablu la intervale de 30 m, precum şi în locurile de
ramificare în alte cutii ale fluxurilor principale de cabluri;
pe sectoarele verticale ale cutiilor de cablu la intervale de 20 m.
La trecerea prin planşeu, etanşarea de aceeaşi rezistenţă la foc, trebuie să se execute la
fiecare cotă a planşeului.
Locurile de etanşare a liniilor de cablu trasate în cutiile metalice trebuie marcate cu fîşii
roşii pe pereţii exteriori ai cutiilor. În caz de necesitate, se fac inscripţii explicative.
256. La executarea lucrărilor de reconstrucţie sau reparaţie nu se admite utilizarea
cablurilor cu izolaţie combustibilă din polietilenă.
257. Învelişurile metalice ale cablurilor şi suprafeţele metalice, pe care ele se montează,
trebuie protejate cu acoperiri anticorozive incombustibile.
258. În încăperile instalaţiilor de alimentare a cablurilor umplute cu ulei nu se admite
păstrarea materialelor combustibile şi a altor materiale care nu ţin de instalaţia respectivă.
259. Canalele de cabluri şi pardoselele duble în încăperile instalaţiilor de distribuţie şi în
alte încăperi trebuie acoperite cu plăci incombustibile demontabile. În încăperile panourilor
de comandă, cu pardoseală din parchet, panourile din lemn trebuie protejate din partea
inferioară cu azbest şi placate cu tablă din metal sau alt material rezistent la foc. Panourile
incombustibile demontabile şi panourile cu miez masiv trebuie să aibă dispozitive de ridicare
manuală rapidă.
260. La reconstrucţie sau reparaţie se interzice montarea oricăror linii tranzitare de
comunicaţie sau conductoare-bare prin instalaţiile de cabluri.
261. Receptoarele de ulei de sub transformatoare şi reactoare, evacuatoarele de ulei (sau
drenajele speciale) trebuie să se întreţină în stare bună de funcţionare pentru a evita, în caz de
avarie, scurgerea uleiului şi pătrunderea lui în canalele de cabluri şi alte instalaţii.
262. În limitele îngrădirilor receptorului de ulei stratul de pietriş trebuie să se întreţină în
stare curată şi minimum o dată pe an să se spele.
La impurificarea stratului de pietriş cu praf, nisip etc. sau cu ulei, spălarea lui trebuie să se
efectueze, de regulă, primăvara şi toamna.
La formarea pe stratul de pietriş a depunerilor solide de produse petroliere cu grosimea de
peste 3 mm, precum şi la apariţia vegetaţiei sau la imposibilitatea spălării lui, trebuie de
schimbat stratul de pietriş.
263. Nu se admite utilizarea (adoptarea) peretelui canalelor de cabluri în calitate de
îngrădire laterală a receptoarelor de ulei ale transformatoarelor şi reactoarelor cu ulei.
264. În locurile de instalare a tehnicii de incendiu mobile trebuie amenajate şi marcate
locurile de legare la pămînt. Locurile de legare la pămînt a tehnicii mobile de stingere a
incendiilor se stabilesc de către specialiştii obiectivelor energetice, în comun cu reprezentanţii

198
194
serviciului SSMCI, şi se marchează cu semne convenţionale de legare la pămînt.

Industria poligrafică
265. Mesele şi dulapurile în secţiile maşinilor de cules trebuie acoperite cu foi de oţel
inoxidabil ori zincate sau cu masă plastică termorezistentă.
266. Curăţarea casetelor, matriţelor şi prismelor cu LUI şi LC trebuie să se efectueze în
încăperi izolate, dotate cu instalaţii de ventilaţie corespunzătoare.
În unele cazuri se admite curăţarea nemijlocit în secţia de linotip, într-un dulap special
incombustibil utilat cu dispozitive de aspiraţie.
267. Se interzice:
de a atîrna lingouri umede pe alimentatorul de metal al maşinilor de turnat;
de a încărca cazanul de turnat cu materiale de cules murdare de vopsea şi substanţe
combustibile;
de a lăsa pe maşinile de cules sau de a păstra lîngă ele materialele combustibile de spălare
şi gresoare cu ulei;
de a se apropia de aparatul de turnat şi de a lucra la maşină în îmbrăcăminte de lucru
impregnată cu LC;
de a utiliza la spălarea zaţului şi formelor benzină, benzol, acetonă şi terebentină.
268. Pardoselele în secţiile de topire a hartului trebuie executate din materiale
incombustibile.
269. Stropirea materialului de matriţe (viniplastul, masa de ceară, plumbul) cu soluţie de
cauciuc în benzină şi impregnarea cartonului de filtrare cu lac de bachelită trebuie să se
efectueze pe mese speciale incombustibile dotate cu dispozitive de aspiraţie pe mărgine sau
într-un dulap incombustibil cu dispozitive de aspiraţie la partea superioară şi cea inferioară.
270. Temperatura în termostat la încălzirea masei de ceară nu trebuie să depăşească 80°C.
271. Grafitarea materialului de matriţă trebuie să se efectueze într-un aparat special închis
avînd ventilaţia de aspiraţie conectată.
272. Nu se admite stropirea materialului de matriţă cu soluţie de cauciuc în benzină sau
grafitarea deschisă pe placa presei ori pe placa instalaţiilor de încălzire, precum şi uscarea
materialului de matriţă deasupra radiatoarelor şi dispozitivelor de încălzit.
273. Resturile de peliculă fotografică trebuie strînse în lăzi incombustibile cu capace
ermetice.
274. La terminarea lucrărilor în laboratoarele fotografice şi în încăperile cu dispozitive de
developare, peliculele developate trebuie predate pentru păstrare în arhivă. Se admite
păstrarea peliculei în cantităţi sub 10 kg într-un dulap incombustibil.
275. Luminătoarele de masă ale instalaţiilor de montaj şi pupitrelor de retuşare trebuie să
aibă geamuri duble. Nu se admite a lucra la mesele de montaj cu sticlă mată spartă şi a o
schimba cu sticlă obişnuită transparentă cu difuzoare din hîrtie.

XI. OBIECTIVE DE PRODUCERE AGRICOLĂ

Obiectivele producerii de bază

276. În clădirile fermelor pentru creşterea animalelor şi păsărilor încăperile, destinate pentru
instalarea pompelor de vid şi generatoarelor termice pentru pregătirea nutreţurilor cu
încălzirea la foc, precum şi încăperile pentru păstrarea rezervelor de nutreţuri grosiere,
construite ca anexe sau încorporate în clădirile fermelor, trebuie separate de încăperile pentru
întreţinerea vitelor şi păsărilor prin pereţi şi planşee antifoc. Încăperile menţionate trebuie să
aibă ieşiri nemijlocit în exterior.
277. În încăperile pentru animale şi păsări nu se admite amenajarea de ateliere, depozite,

199
195
parcaje pentru automobile, tractoare, tehnică agricolă, precum şi executarea oricărui tip de
lucrări, care nu sînt legate de deservirea fermelor.
Nu se admite intrarea în aceste încăperi a tractoarelor, automobilelor şi maşinilor agricole
ale căror tobe de eşapament nu sînt dotate cu stingătoare de scîntei.
278. La fermele care întreţin 20 şi mai multe vite trebuie să se aplice legarea în grup a
vitelor.
279. La păstrarea nutreţurilor grosiere în podurile fermelor trebuie de prevăzut:
învelitori din materiale incombustibile;
protecţia planşeelor din lemn, podurilor şi a izolaţiei termice combustibile împotriva
aprinderii din direcţia încăperilor podurilor prin aplicarea unui strat de lut cu grosimea de 3
cm pe izolaţia termică (sau prin aplicarea unei protecţii la foc echivalente), sau prin aplicarea
unei izolaţii termice incombustibile;
protecţia conductoarelor electrice trasate în poduri împotriva acţiunilor mecanice;
îngrădirea canalelor de fum pe perimetru la o distanţă de 1m.
280. La amenajarea şi exploatarea incubatoarelor electrice trebuie să se respecte:
distanţa de la elementele de încălzit pînă la aşternut şi obiectele combustibile trebuie să fie:
pe verticală - de minimum 80 cm, pe orizontală - de minimum 25 cm;
elementele de încălzit trebuie să fie uzinare şi instalate în aşa mod, încît să se excludă
posibilitatea căderii părticelelor incandescente. Utilizarea elementelor de încălzit de tip
deschis nu se admite;
alimentarea cu energie electrică de la tabloul de distribuţie trebuie să se efectueze prin linii
separate. Fiecare eleveză trebuie să aibă întrerupător separat;
tabloul de distribuţie trebuie să aibă un întrerupător cu pîrghie pentru deconectarea întregii
reţele electrice, precum şi dispozitive de protecţie împotriva scurtcircuitului, suprasarcinilor
etc.;
regimul termic de sub eleveză trebuie să se menţină în mod automat.
281. Instalaţiile ultraviolete mobile şi echipamentele lor electrice trebuie plasate la distanţe
de minimum 1m de la materialele combustibile.
282. Conductoarele electrice, care se unesc la incubatoarele electrice şi la instalaţiile
ultraviolete trebuie montate la o înălţime de minimum 2,5 m de la nivelul pardoselii şi la o
distanţă de 10 cm de la elementele combustibile.
283. Pe timpul nopţii încăperile în care se află păsări şi animale trebuie să fie sub
supravegherea paznicilor şi a altor persoane numite în acest scop.
284. Silitra amoniacală trebuie să se păstreze în clădiri separate de gradul I şi II de
rezistenţă la foc, fără poduri, cu un singur etaj şi cu pardoseala incombustibilă. În situaţii
excepţionale se admite păstrarea silitrei în compartimente separate ale depozitului comun de
îngrăşăminte minerale, amplasate în clădirea de gradele I şi II de rezistenţă la foc. Oxidanţii
cu efect puternic (clorura de magneziu şi calciu, apa oxigenată etc.) trebuie să se păstreze în
compartimente separate ale clădirilor cu gradele de rezistenţă la foc I, II şi III.
285. În condiţiile de cîmp păstrarea şi alimentarea cu produse petroliere trebuie să se
efectueze pe terenuri speciale, curăţate de iarbă uscată, gunoiul combustibil şi separate cu o
fîşie de arătură pe un perimetru cu lăţimea de minimum 4 m, sau pe arătură la o distanţă de
100 m de la locurile de treierat, stogurile de fîn şi paie, masivele de cereale, şi de minimum
50 m de la construcţii.

Recoltarea cerealelor şi pregătirea nutreţurilor

286. Înainte de a începe recoltarea roadei toate persoanele participante trebuie să treacă
instructajul de prevenire a incendiilor, iar automobilele şi tehnica de recoltat trebuie dotate cu
mijloace de primă intervenţie la incendii (combinele de toate tipurile şi tractoarele - cu două

200
196
stingătoare, două lopeţi şi două mături), dotate cu stingătoare de scîntei nedefectate şi să aibă
sistemele reglate de alimentare, aprindere şi ungere.
287. Nu se admite semănatul culturilor cerealiere în zonele de expropriere ale căilor ferate
şi şoselelor. Stogurile de iarbă, cosită de pe aceste zone, trebuie plasate la distanţa de
minimum 30 m de la masivele de cereale.
288. Înainte de coacerea cerealelor, locurile învecinate cu masivele de pădure, căile ferate
şi şoselele, trebuie cosite şi arate pe o fîşie cu lăţimea de minimum 4 m.
289. Recoltarea cerealelor trebuie să se înceapă cu împărţirea masivelor în sectoare cu aria
de maximum 30 ha. Între sectoare trebuie să se cosească fîşii cu lăţimea de minimum 6 m.
Cerealele cosite de pe fîşii se înlătură imediat. La mijlocul fîşiilor cosite se ară o fîşie cu
lăţime de minimum 4 m.
290. Taberele temporare de cîmp trebuie amplasate la o distanţă de minimum 100 m de la
masivele de cereale, locurile de treierat etc. În jurul taberelor de cîmp şi a locurilor de treierat
se ară pe o fîşie cu lăţimea de minimum 4 m.
291. În apropierea nemijlocită a masivelor de cereale, pe care se desfăşoară recoltarea şi
care au arii peste 25 ha, trebuie să se afle un tractor şi un plug în stare bună de funcţionare, în
caz de incendiu.
292. Nu se admite arderea miriştii, resturilor de la recoltare şi aprinderea rugurilor în cîmp.
293. Locurile de treierat trebuie amplasate la o distanţă de minimum 50 m de la clădiri şi
instalaţii şi la o distanţă de minimum 100 m de la masivele de cereale.
294. Se interzice:
exploatarea tractoarelor, şasiurilor autopropulsante şi automobilelor fără capote sau cu
capote deschise;
utilizarea lămpilor de lipit pentru arderea prafului în radiatoarele motoarelor;
alimentarea maşinilor auto pe timp de noapte în cîmp.
295. Radiatoarele motoarelor, cilindrii bătătoarelor, transportoarele, rulmenţii, şnecurile şi
alte ansambluri şi piese ale maşinilor de recoltat trebuie curăţate la timp de praf, paie şi de
boabe.

Prepararea şi păstrarea făinii vitaminoase de iarbă

296. Agregatele pentru prepararea făinii de iarbă trebuie instalate sub acoperişuri de
protecţie sau în încăperi. Elementele combustibile ale acoperişurilor şi încăperilor din
materiile combustibile trebuie tratate cu substanţe ignifuge.
297. Distanţele de siguranţă între punctul de preparare a făinii de iarbă şi clădiri, instalaţii
şi cisterne cu combustibil şi lubrifianţi trebuie să fie de minimum 50 m, iar între punctul de
preparare şi locurile deschise cu nutreţuri grosiere de minimum 150 m.
298. Rezervorul de alimentare curentă cu combustibil trebuie amplasat în exteriorul
încăperii agregatului. Conductele de combustibil trebuie să aibă minimum două ventile (unul
- la agregat, al doilea - la rezervorul de combustibil).
299. Masa verde trebuie mărunţită pînă la 30 mm în lungime şi în continuu să se debiteze
în agregat.
300. La depistarea arderii produsului în tamburul de uscare este necesar ca produsul
preparat pînă la incendiu în cantitate de minimum 150 kg şi primul produs preparat după
lichidarea incendiului în cantitate de minimum 200 kg, să nu fie aşezat în depozitul comun
dar într-un loc separat care nu prezintă pericol de incendiu şi să se afle sub supraveghere timp
de minimum 48 ore.
301. Făina preparată şi ambalată în saci trebuie ţinută sub acoperiş timp de minimum 48
ore pentru scăderea temperaturii ei.
302. Păstrarea făinii trebuie să se efectueze într-un depozit amplasat aparte sau într-un

201
197
compartiment separat prin pereţi şi planşee antifoc, avînd o ventilaţie sigură, precum şi
separat de alte substanţe şi materiale.
Nu se admite pătrunderea în depozit a umezelii şi păstrarea făinii în grămezi.
303. Sacii cu făină trebuie păstraţi în stive cu înălţimea de maximum 2 m, cîte 2 saci în
rînd. Trecerile între rînduri trebuie să aibă lăţimea de minimum 1 m, iar de-a lungul pereţilor -
de minimum 0,8 m.
304. În vederea excluderii autoaprinderii făinii păstrate trebuie verificată periodic
temperatura ei.

Prelucrarea, uscarea şi păstrarea tutunului

305. La deservirea instalaţiilor de uscare a tutunului se admit persoanele care au însuşit
instrucţiunile de exploatare a acestora, au fost pregătite conform programului minim tehnic de
specialitate şi au obţinut certificate de calificare ce conferă dreptul de a lucra la astfel de
instalaţii.
306. Îmbinările conductelor de combustibil şi armatura trebuie să fie metalice, etanşe şi să
excludă scurgerea combustibilului.
Conductele de combustibil trebuie să aibă minimum două ventile de închidere, unul la
rezervorul de consum, al doilea la instalaţia de uscare, fiind destinate pentru întreruperea
debitării combustibilului la instalaţie în caz de avarie sau incendiu.
307. Înainte de a începe lucrul trebuie să ne convingem că instalaţia nu-i defectată,
sistemele de alimentare cu combustibil şi de ungere sînt etanşe, injectoarele şi supapele
electromagnetice nu sînt defectate, elementele rotitoare sînt bine fixate, curelele de transmisie
sînt bine întinse, instalaţiile şi echipamentele electrice nu sînt defectate.
308. Pentru a exclude ieşirea produselor de ardere (flăcărilor şi scînteilor) din canalele de
evacuare a fumului şi din colectorul schimbătorului de căldură în locurile de îmbinare a
acestora trebuie de prevăzut îmbinarea lor rigidă (prin sudare).
În locurile de îmbinare a camerei de ardere a schimbătorului de căldură la părţile anterioare
şi posterioare ale canalului de evacuare a fumului trebuie să se sudeze plăci virole metalice cu
lăţimea de 30 mm, care exclud formarea crăpăturilor străpunse.
309. Elementele din lemn (poliţele din placaj pentru ermetizare, barele, stîlpii), fixate la
părţile superioare şi inferioare ale agregatului de pregătire a aerului, precum şi panourile de
placaj, acoperişul de deasupra schimbătorului de căldură, care poate contribui la izbucnirea şi
răspîndirea incendiului, trebuie înlocuite cu cele incombustibile.
310. Elementele din lemn ale instalaţiilor de uscare: căpriorii, barele, astereala, panourile
de placaj trebuie tratate anual cu materiale ignifuge.
311. Pentru a evita pătrunderea în schimbătorul de căldură a frunzelor de tutun şi altor
materiale combustibile trebuie montate plase verticale din metal cu dimensiunile ochiurilor de
maximum 5 x 5 mm. Plasa trebuie separată pe deplin de secţia agregatului de la camera de
uscare.
312. Pentru a limita răspîndirea incendiului la izbucnirea lui instalaţiile de uscare trebuie
încărcate astfel încît uscătoarele cu tutun verde să succeadă cu cele cu tutun uscat.
313. Instalaţiile electrice şi rezervoarele de păstrare a motorinei trebuie să fie legate la
pămînt şi dotate cu paratrăsnet.
314. După fiecare ciclu de uscare trebuie efectuat:
controlul locurilor arse de pe pereţii schimbătorului de căldură şi starea îmbinărilor prin
sudură;
controlul şi curăţarea de rugină şi arsură a gurilor de vărsare a combustibilului din
schimbătorul de căldură;
curăţarea camerelor de praful combustibil şi de frunze;

202
198
 reglarea rostului electrozilor de aprindere şi a dispozitivului automat de debitare a
combustibilului.
315. Se interzice:
pornirea instalaţiei de producere a căldurii fără purjarea camerei de ardere cu aer proaspăt,
precum şi cu motorul deconectat al ventilatorului principal;
utilizarea mufelor şi furtunurilor combustibile pentru unirea conductelor de combustibil;
lăsarea fără supraveghere a instalaţiilor în funcţiune;
exploatarea instalaţiei cu sistemele de comandă automată cu regimurile de uscare a
tutunului defectate;
exploatarea instalaţiei cu supapa electromagnetică defectată, cu injectorul şi interstiţiul
electrozilor de aprindere nereglate;
exploatarea instalaţiilor fără sticlă la ferestruica de observare;
exploatarea instalaţiei cu releul cu vid şi detectorul de temperatură defecte.
316. La fiecare complex de uscare a tutunului trebuie de instalat un rezervor de incendiu cu
capacitatea de minimum 50 m3 apă, mijloacele de debitare a apei (minimum 10 l/s) şi
furtunuri - minimum 200 m.
317. Pentru fiecare grup de instalaţii de uscare (6 bucaţi) trebuie să existe: 6 stingătoare cu
spumă chimică, cu capacitatea de minimum 10 l fiecare; un stingător cu bioxid de carbon (3
l); o ladă cu nisip şi inventarul necesar de stingere.
318. În cazul în care există o conductă exterioară de apă, la ea trebuie să se monteze
minimum 2 hidranţi cu 40 m de furtunuri fiecare şi ţevi de refulare.
319. La izbucnirea incendiului personalul de deservire este obligat:
să oprească debitarea combustibilului în injector;
să deconecteze instalaţia;
să comunice despre izbucnirea incendiului serviciul pompieri şi salvatori;
să adune membrii FBP;
să acţioneze la stingerea incendiului, totodată, să ia măsurile de siguranţă la foc a
instalaţiilor vecine de uscare a tutunului.

XII. OBIECTIVE DE TRANSPORT

Transportul auto

320. Pentru încăperile de depozitare a mijloacelor de transport în număr de peste 25 unităţi

trebuie elaborat un plan de amplasare cu descrierea modului şi succesiunii de evacuare a lor
în caz de incendiu.
321. Încăperile şi terenurile deschise pentru parcarea mijloacelor de transport (cu excepţia
mijloacelor de transport individuale) trebuie dotate cu cabluri şi bare de remorcare, luînd în
calcul - un cablu (o bară) la zece unităţi de tehnică.
322. În încăperile de sub acoperişurile de protecţie şi pe terenurile deschise de păstrare a
transportului se interzice:
de a parca mai multe mijloace de transport decît numărul indicat în norme, de a încălca
planul de amplasare, de a micşora distanţa dintre automobile;
de a bloca căile de circulaţie şi porţile de ieşire a transportului;
de a efectua lucrări de fierărie, termice, de sudare, de zugrăvire şi de prelucrare a lemnului,
precum şi spălarea pieselor cu utilizarea LUI şi LC;
de a ţine mijloacele de transport cu capacele rezervoarelor de combustibil deschise, precum
şi în cazul scurgerii combustibilului şi uleiului;
de a alimenta mijloacele de transport cu combustibil şi de a-l deşerta din ele;
de a păstra ambalajul de la combustibil, precum şi combustibilul şi uleiul (cu excepţia

203
199
garajelor transportului individual);
de a reîncărca acumulatoarele direct pe mijloacele de transport;
de a încălzi motoarele cu focul deschis (ruguri, făclii, lămpi de lipit), de a utiliza focul
deschis pentru iluminare;
de a parca la parcajele comune mijloacele de transportare a LUI şi LC, precum şi GC.
323. În garajele individuale, suplimentar la prevederile de la pct. 322 se interzice păstrarea
mobilei, obiectelor de uz casnic executate din materiale combustibile etc., precum şi rezerve
de combustibil care depăşesc cantitatea de LUI-20 l, LC- 5 l.

Transportul feroviar
324. Amplasarea chioşcurilor şi gheretelor de comerţ, precum şi prestarea de alte servicii
pentru călători în clădirile gărilor se admite numai cu coordonarea organelor SSMCI.
325. Stelajele din camerele de păstrare a bagajelor trebuie executate din materiale
incombustibile. Nu se admite amenajarea antresolurilor.
326. La depourile de locomotive şi bazele de rezervă a locomotivelor se interzice:
gararea în depou a locomotivelor, al căror focar mai funcţionează, precum şi aprinderea
focarelor în boxe, în afara limitelor de acţiune a hotelor de evacuare a fumului;
curăţarea focarelor şi cenuşarelor în boxele de depou şi în alte locuri nestabilite;
oprirea şi parcarea materialului rulant încărcat cu LUI, LC, lichide periculoase sau cu alte
încărcături combustibile la o distanţă mai mică de 50 m de la locul stabilit pentru curăţarea
focarului locomotivei;
gararea în depou a cisternelor cu LUI , LC, precum şi a cisternelor goale, în care anterior s-
au păstrat aceste substanţe, dacă ele în prealabil n-au fost tratate cu abur.
327. Canalele de evacuare a zgurii trebuie situate la distanţa de minimum 50 m de la
depozitele de materiale combustibile, precum şi de la clădirile cu gradul IV şi V de rezistenţă
la foc. Zgura şi tăciunii din locurile de curăţare a focarelor trebuie stinse cu apă şi evacuate cu
regularitate.
328. Bazele de rezervă a locomotivelor trebuie amplasate distanţat de căile principale, cu
îngrădiri sigure şi instalaţii de iluminat exterioare.
329. Terenurile repartizate pentru staţiile (punctele) de spălare şi tratare cu abur trebuie să
corespundă prevederilor pentru procesul tehnologic tipizat al staţiilor şi să fie amplasate la o
distanţă de minimum 30 m de la calea ferată şi de la cele mai apropiate linii de staţie şi de
tracţiune, şi la o distanţă de minimum 50 m de la clădirile şi instalaţiile feroviare vecine.
Terenurile pe care se face tratarea cisternelor trebuie să aibă o îmbrăcăminte dură, care nu
permite pătrunderea în sol a produselor petroliere.
330. Aducerea cisternelor la locurile de tratare se efectuează numai cu ajutorul
locomotivelor (locotractoarelor), utilate cu stingătoare de scîntei. În timpul tragerii cisternei
se pun ca acoperire cel puţin două vagoane cu patru osii. Nu se admite ca locomotivele să se
apropie de locurile de curăţare la o distanţă mai mică de 20 m şi această distanţă se
marchează printr-un indicator care interzice mişcarea în continuare.
331. Dispozitivele de deversare, capacele gurilor de încărcare a cisternelor aduse pentru
tratare la centrele (punctele) de spălare-opărire trebuie să fie închise. Cisternele tratate trebuie
dotate cu armatură de închidere în stare perfectă de funcţionare.
332. Liniile de cale ferată pe care se efectuează alimentarea supapelor dispozitivelor de
golire a cisternelor, trebuie dotate cu jgheaburi sau cu alte aparate pentru captarea rămăşiţelor
de produse petroliere.
Gurile şi gropile de descărcare de la paharele de decantare şi conducte trebuie să fie
permanent închise cu capace. Pe timpul alimentării supapelor trebuie utilizate numai lanterne
cu acumulator şi instrumente antiscîntei.

204
200
 333. Rezervoarele, conductele, estacadele, cisternele pentru golire şi liniile feroviare de
golire-umplere trebuie prevăzute cu prize sigure de legare la pămînt pentru înlăturarea
electricităţii statice.
334. Scările metalice portabile şi mobile trebuie dotate cu cîrlige de aramă şi cu tălpi de
cauciuc.
335. Interiorul cisternelor şi cazanelor se admite de iluminat numai cu lanterne cu
acumulator. Conectarea şi deconectarea lanternelor trebuie sa se efectueze în exteriorul
cisternelor şi a cazanelor.
336. Suprafaţa estacadelor şi terenurilor trebuie curăţate de rămăşiţele produselor petroliere
şi spălate cu apa fierbinte minimum o dată pe schimb.
337. Pe terenul staţiilor (punctelor) de spălare-opărire se interzice:
intersectarea de către liniile electrice aeriene a căilor ferate, clădirilor şi instalaţiilor;
utilizarea pe timpul executării lucrărilor în interiorul cisternei, a încălţămintei bătute cu
flecuri metalice sau cuie;
vărsarea resturilor de LUI şi LC împreună cu apa şi condensatul în reţeaua comună de
canalizare, în canale deschise, şanţuri, rîpi etc.;
utilizarea, în scopul pătrunderii persoanelor în interiorul cisternei, a scărilor portabile
metalice, precum şi a scărilor de lemn, întărite cu plăci metalice;
lăsarea cîrpelor de şters în interiorul cisternelor supuse reviziei şi pe suprafaţa lor
exterioară;
intrarea locomotivelor în depourile de curăţare şi sub estacade.
338. Zona de expropriere a căilor ferate trebuie curăţată de uscături, resturi de la tăiere,
arbuşti, traverse vechi şi de alt gunoi combustibil. Materialele indicate trebuie evacuate la
timp de pe zona de expropriere.
339. Lichidele uşor inflamabile şi lichidele combustibile vărsate pe linii trebuie acoperite
cu nisip sau pămînt şi evacuate în exteriorul zonei de expropriere.
340. Traversele şi barele, la păstrarea lor provizorie pe liniile curente şi la staţii trebuie
stivuite.
Terenul pentru stive şi teritoriul pe o distanţă de minimum 3 m trebuie curăţate de iarbă
uscată şi alt material combustibil, arat sau săpat pe perimetru.
341. Traversele şi barele pot fi stivuite paralel cu calea ferată la o distanţă de minimum 30
m de la construcţii şi instalaţii, la 10 m - de la căile de circulaţie activă a trenurilor, la 6 m -
de la căile de altă natură şi la o distanţă de minimum 1,5 ori înălţimea unui stîlp de la axa
liniilor electrice şi a liniilor de telecomunicaţii. Distanţele între stivele de traverse trebuie să
fie de minimum 1m, iar distanţa dintre fiecare pereche de stive de minimum 20 m.
La volumul depozitului de traverse şi bare peste 5000 m3, trebuie să se respecte condiţiile
prevăzute în normele speciale de proiectare a depozitelor de materiale lemnoase.
342. Se interzice depozitarea fînului, paielor şi lemnelor la o distanţă mai mică de 50 m de
la poduri, instalaţii feroviare, linii de circulaţie activă a trenurilor, precum şi sub liniile
electrice şi de telecomunicaţii.
343. În zona de expropriere nu se admite aprinderea focului, arderea vreascurilor,
surcelelor, precum şi lăsarea arborilor şi arbuştilor uscaţi.
344. Podurile construite în masivele de păduri trebuie înconjurate cu fîşii mineralizate cu
lăţimea de minimum 1,4 m pe perimetrul exterior al zonei de expropriere.
Loturile de pămînt de sub poduri, în raza de 50 m, trebuie curăţate de iarbă, arbuşti,
uscături şi de alt gunoi combustibil.
345. La podurile metalice cu podina din lemn, cu lungimea de peste 50 m, şi la podurile de
lemn cu lungimea de peste 10 m, la utilizarea locomotivelor cu abur, de ambele părţi ale
capetelor podurilor, la o distanţă de 30 m de la poduri, trebuie instalate semne de avertizare

205
201
“Închide cenuşarul !”.
346. Punţile de lemn montate pe deasupra căilor ferate trebuie placate pe partea inferioară
cu tablă metalică, pe o lăţime de minimum 4 m, ambele mărgini fiind lăsate în jos cu 30 cm.
347. Odată cu îngheţarea rîurilor, la fiecare pod de lemn sau de fier cu podina din lemn, se
amenajează copci (care nu îngheaţă) şi căi de acces la ele în scopul captării apei în caz de
incendiu. Locul aflării copcilor trebuie marcat cu indicatoare.
348. La toate podurile şi punţile se interzice:
amenajarea sub poduri, sub punţi sau în apropierea lor a depozitelor de materiale, a
locurilor de staţionare pentru nave, plute, şlepuri şi bărci;
alimentarea pe poduri, punţi şi sub ele a felinarelor cu gaz lampant şi a rezervoarelor
agregatelor cu motoare cu benzină;
lăsarea suprastructurilor şi a altor elemente de construcţie necurăţate de produsele
petroliere;
arderea sub poduri a ierbii uscate, a arbuştilor şi a altor materiale combustibile;
efectuarea lucrărilor cu focul fără acordul organelor SSMCI.
349. Liniile de cale ferată pentru staţionarea vagoanelor bazei de material rulant trebuie
dotate cu schimbătoare de cale pentru a asigura retragerea şi dispersarea materialului rulant în
caz de incendiu.
350. Vagoanele în care se amplasează ateliere de producţie, şcoli, instituţii pentru copii etc.
trebuie situate în grupe separate, distanţa de siguranţă pînă la casele de locuit fiind de
minimum 15 m.
351. În cazul în care lipsesc sursele artificiale sau naturale de alimentare cu apă în locurile
de amplasare a bazelor de material rulant al căii ferate trebuie să se formeze rezerve de apă
pentru stingerea incendiilor în cisterne de cale ferată sau alte recipiente în volum de 50
m3 pentru fiecare grupă (10-15 unităţi) de vagoane.
352. Fiecare garnitură de cale ferată mobilă trebuie să aibă legătură telefonică cu cea mai
apropiată gară pentru apelare la serviciile de intervenţie a pompierilor. La punctele de
staţionare a vagoanelor trebuie montată o instalaţie de înştiinţare despre incendiu.

XIII. TRANSPORTAREA SUBSTANŢELOR ŞI MATERIALELOR

CU PERICOL DE EXPLOZIE-INCENDIU ŞI DE INCENDIU

353. Încărcăturile periculoase trebuie prezentate de către expeditori pentru a fi transportate

în ambalaj şi material de ambalaj, conform standardelor şi prescripţiilor tehnice pentru
produsele respective.
Materialul de ambalaj şi ambalajul trebuie să fie rezistente, fără defecte, pentru a exclude
totalmente scurgerea şi împrăştierea încărcăturii şi a asigura păstrarea şi siguranţa ei în timpul
transportării. Materialele din care este fabricat ambalajul trebuie să fie inerte în raport cu
conţinutul încărcăturii.
354. Autocisternele care transportă LUI şi LC trebuie dotate cu prize de legare la pămînt
sigure, cu mijloace de stingere a incendiilor de primă intervenţie şi marcate în conformitate
cu gradul de pericol al încărcăturii, iar ţevile de eşapament trebuie dotate cu stingătoare de
scîntei.
355. Încărcăturile cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu, care degajă gaze sau
vapori uşor inflamabili, toxici, caustici sau corozivi, devin explozibile la uscare şi prezintă
pericol intrînd în reacţie cu aerul şi umezeala, precum şi încărcăturile cu proprietăţi de
oxidare trebuie ambalate ermetic.
356. Încărcăturile periculoase în ambalaj de sticlă trebuie aşezate în lăzi rezistente sau lăzi
compartimentate (de lemn, plastic, metal) umplînd spaţiile libere dintre ambalaje cu materiale

206
202
incombustibile şi absorbante.
Pereţii lăzilor şi ai lăzilor compartimentate (îngrădite) trebuie să depăşească înălţimea
buteliilor şi borcanelor închise cu 5 cm. La transportarea coletelor cu încărcături periculoase,
în ambalaj de sticlă, acestea trebuie aşezate în lăzi de lemn etanşate şi închise cu capace.
357. Încărcăturile periculoase ambalate în borcane, bidoane şi canistre de metal sau de
plastic, trebuie ambalate suplimentar în lăzi de lemn sau compartimentate (îngrădite).
358. Încărcăturile periculoase solide pulverulante, ambalate în saci, dacă un astfel de
ambalaj este prevăzut de standarde sau de prescripţiile tehnice pentru produsul respectiv,
trebuie expediate în vagoane complete (separate).
La transportarea coletelor cu încărcături periculoase, acestea trebuie ambalate suplimentar
în ambalaj dur pentru transportare (în cilindri de metal sau de placaj).
359. La prezentarea pentru transport a încărcăturilor lichide periculoase ambalajul trebuie
umplut pînă la norma stabilită de standarde sau de prescripţiile tehnice pentru produsul
respectiv.
360. Nu se admite aşezarea în acelaşi vagon sau container a încărcăturilor periculoase de
diferite grupe, precum şi a unor încărcături periculoase din aceeaşi grupă, dar pentru care nu
se admite transportul împreună.
361. La încărcarea în vagoane, lăzile cu acizi se pun vizavi de lăzile cu LUI şi LC. Lăzile
se pun compact una lîngă alta şi se fixează bine.
362. Buteliile cu gaze toxice şi toxice uşor inflamabile, precum şi buteliile goale în care au
fost asemenea gaze, trebuie transportate numai în vagoane sau în containere complete
(separate).
363. Buteliile cu gaze combustibile şi toxice se încarcă în poziţie orizontală cu supapele de
siguranţa în aceeaşi parte.
Buteliile cu gaze pot fi aşezate (încărcate) în poziţie verticală numai în cazul în care fiecare
butelie este dotată cu inel de protecţie şi în condiţia că sînt aşezate absolut compact, care
exclude mişcarea sau căderea lor. Golurile de uşă trebuie să fie protejate cu scînduri cu
grosimea de minimum 40 mm, în scopul excluderii acţiunii încărcăturii la uşă.
În cazurile excepţionale la transportare se admite încărcarea buteliilor fără inel de protecţie.
În asemenea situaţii fiecare rînd de butelii trebuie separat prin scînduri în care sînt prevăzute
locaşuri pentru butelii.
Nu se admite utilizarea în calitate de strat intermediar între butelii (vase) fîn, paie şi alte
materiale uşor inflamabile.
LUI şi LC trebuie prezentate pentru transport în butoaie standardizate etanşe şi plumbuite.
Vagoanele pentru transportarea izopropilinitratului şi saminului atît cele încărcate, cît şi
cele goale trebuie însoţite de o echipă de specialişti ai expeditorului (destinatarului)
încărcăturii.
364. Debitarea la locurile de muncă a LUI, LC şi a GC trebuie prevăzută, de regulă, prin
metode centralizate de transport.
Nu se admite utilizarea ambalajului deschis pentru debitarea LUI şi LC la locurile de
muncă.
365. La pozarea (trasarea) conductelor de GC, LUI şi LC în clădiri şi instalaţii trebuie:
să se astupe ermetic golurile (fisurile, neetanşietăţile), în locurile de trecere a conductelor
prin elemente de construcţie, cu materiale incombustibile pe toată grosimea pereţilor clădirii;
să se utilizeze batardouri impermeabile la gaze (diafragme) din materiale incombustibile în
locurile de trecere a canalelor şi şanţurilor (deschise sau închise) dintr-o încăpere în alta;
să se vopsească conductele conform prevederilor standardelor în vigoare.
366. Pentru pomparea GC şi LUI trebuie, de regulă, să se utilizeze pompe fără
presgarnitură sau pompe etanşate la partea frontală.

207
203
 367. La conductele, la care secţiunea funcţionează parţial (incomplet), trebuie montate
dispozitive de închidere hidraulică.
368. Ambalajele de sticlă cu LUI şi LC cu capacitatea de 10 litri sau mai mare trebuie
aşezate în coşuri împletite sau în lăzi compartimentate din lemn, iar ambalajele de sticlă cu
capacitatea sub 10 litri - în lăzi de lemn cu utilizarea materialelor de imobilizare (fixare).
Aceste materiale, care servesc drept amortizare la şocuri, trebuie să fie absorbante, pentru ca,
în caz de spargere a vasului, să îmbibe lichidul vărsat.
369. Exploatarea transportoarelor, elevatoarelor, ţevilor cu scurgere gravitaţională şi
pneumatică se admite numai dacă adăposturile în locurile de eliminare a prafului sînt perfect
etanşate. Ventilaţia trebuie să asigure aspiraţia continuă şi eficientă a prafului de sub aceste
adăposturi.
370. În perioada exploatării instalaţiilor de transport pneumatic şi gravitaţional (la
deplasarea produsului prin conducte) nu se admite depunerea prafului pe conducte. Curăţarea
conductelor trebuie efectuată conform graficului aprobat.
371. Transportoarele şi instalaţiile de transport pneumatic se pun în funcţiune numai după
ce se verifică riguros funcţionarea lor prin mersul în gol, dacă în ele nu există obiecte străine,
există unsoare în rulmenţi, precum şi funcţionarea normală a dispozitivelor de protecţie.
372. Autoblocarea electromotoarelor utilajului tehnologic cu motoarele maşinilor de
purjare cu aer, din care produsul se debitează în reţeaua respectivă de transport pneumatic,
trebuie să fie în stare perfectă şi verificată de fiecare dată cînd se pune în funcţiune utilajul.
373. Pentru a exclude îngrămădirea şi reţinerea produselor pulverulente pe transportoare,
acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de blocare automată în scopul opririi în caz de avarie.
374. Nu se admite exploatarea transportoarelor şi elevatoarelor elicoidale defecte (lipsa de
spaţiu între elice şi peretele jgheabului; existenţa frecării între benzi, cupe şi pereţii
jgheabului).
375. Rolele transportoarelor şi a tobelor de întindere trebuie să se rotească uşor. Nu se
admite remorcarea benzii, precum şi gresarea tobelor dispozitivului de acţionare cu bitum,
colofoniu şi cu alte materiale combustibile.
376. Pentru a opri funcţionarea utilajului tehnologic din secţie şi a deconecta sistemul de
aspiraţie şi de ventilaţie în caz de aprindere în elevatoare, conductele pneumatice,
gravitaţionale şi în alte tipuri de transportoare, la fiecare etaj, lîngă casa scării, trebuie
montate butoane speciale.
377. Nu se admite exploatarea conductelor de aspiraţie şi celor de transportoare a
materialelor mărunţite, la care dispozitivele automate de protecţie contra propagării focului
sînt defectate sau închise.
378. Golurile la barierele antifoc menite pentru trecerea transportoarelor, benzilor rulante
etc. trebuie protejate cu dispozitive de protecţie contra propagării focului (uşi, porţi, perdele
de apă etc.).
379. La transportarea substanţelor cu pericol de explozie-incendiu, atît cu mijloace de
transport, cît şi la fiecare loc de încărcătură, trebuie instalate simboluri de securitate.
380. La transportarea substanţelor cu pericol de explozie-incendiu se interzice:
frînarea bruscă, izbiturile, zdruncinăturile;
transportarea buteliilor cu GC fără saboţi de frînă de protecţie;
lăsarea mijloacelor de transport fără supraveghere.
381. Locurile de încărcare şi de descărcare a substanţelor şi materialelor cu pericol de
explozie-incendiu şi de incendiu trebuie dotate cu:
dispozitive speciale care asigură condiţiile de siguranţă la incendiu a lucrărilor orientate
spre excluderea producerii incendiilor. Totodată pentru vasele de sticlă trebuie prevăzute
cărucioare sau tărgi speciale cu locaşuri pentru încărcăturile ambalate respectiv. Se admite

208
204
transportul vaselor de sticlă în coşuri integre, cu mînere, care fac posibilă deplasarea lor de
către două persoane;
mijloace de stingere a incendiului şi de lichidare a situaţiilor de avarie;
instalaţii de iluminat staţionare sau provizorii corespunzătoare categoriei zonei conform
NMIE.
382. În locurile de încărcare-descărcare a încărcăturilor cu pericol de explozie-incendiu şi
de incendiu nu se admite utilizarea focului deschis.
383. Mecanismele de încărcare-descărcare utilizate trebuie să fie în stare bună de
funcţionare.
384. Conducătorii auto şi maşiniştii care sînt în aşteptarea lucrărilor de încărcare sau de
descărcare, precum şi pe timpul executării acestor lucrări, nu trebuie să lase mijloacele de
transport fără supraveghere.
385. Mijloacele de transport (vagoanele, caroseriile, remorcile, containerele etc.) trase
pentru încărcarea cu substanţe şi materiale cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu,
trebuie să fie în bună stare şi curăţate de alte substanţe.
386. În cazul în care se constată că ambalajul (vasul, pachetul etc.) este defectat,
substanţele cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu vărsate sau împrăştiate trebuie
înlăturate, iar pardoseala curăţată.
387. La executarea lucrărilor de încărcare-descărcare a încărcăturilor cu pericol de
explozie-incendiu şi de incendiu lucrătorii sînt obligaţi să respecte prevederile marcajelor şi
ale inscripţiilor de avertizare de pe ambalaj.
388. Nu se admite efectuarea lucrărilor de încărcare-descărcare a substanţelor şi
materialelor cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu în timpul funcţionării motorului
automobilului, precum şi în timpul ploii, dacă materialele şi substanţele numite mai sus au
tendinţă de autoaprindere la interacţiunea cu apa.
389. Încărcăturile cu pericol de explozie-incendiu şi de incendiu din vagoane, containere şi
din caroseriile automobilelor trebuie bine fixate pentru a exclude mişcarea lor pe timpul
deplasării.
390. La efectuarea operaţiilor tehnologice ce ţin de umplerea şi vărsarea LUI şi LC trebuie
respectate următoarele prevederi:
trapele şi capacele trebuie deschise lent, fără smuncituri şi lovituri, utilizînd instrumente
antiscîntei;
nu se admite efectuarea lucrărilor de încărcare-descărcare a materialelor şi substanţelor din
recipiente stropite cu LUI şi LC;
armatura (furtunurile, îmbinările demontabile, protecţia antistatică etc.) trebuie să fie în
stare bună de funcţionare.
391. Înainte de umplerea rezervoarelor, cisternelor, vaselor etc. cu lichid, trebuie să se
verifice dacă funcţionează perfect dispozitivul de măsurare a nivelului de lichid.
392. Măsurarea nivelului de lichid din rezervor şi luarea probelor, de regulă, trebuie să se
efectueze la lumina de zi. În rest, noaptea şi seara, cînd nu se vede bine, lucrătorii trebuie să
utilizeze numai lanterne cu acumulator în execuţie antiexplozie.
Nu se admite măsurarea nivelului şi luarea probelor pe timp de furtună, precum şi în timpul
pompării produsului în sau din rezervor.
393. Golirea şi umplerea recipientelor cu LUI şi LC trebuie să se efectueze prin conducte şi
furtunuri cu îmbinări de racordare perfecte şi numai după verificarea corectitudinii de
deschidere şi închidere a vanelor respective. Armatura de închidere trebuie deschisă pe
deplin.
394. Debitarea gravitaţională (“prin jet fluient”) a produsului în rezervor, recipient etc., nu
se admite. Viteza de umplere (golire) a rezervorului nu trebuie să depăşească capacitatea

209
205
totală de trecere a supapelor de aerisire şi de siguranţă (sau a racordului de ventilare) montate
pe rezervor.
395. După terminarea descărcării încărcăturilor cu pericol de explozie-incendiu şi de
incendiu este necesar să se examineze atent vagonul, containerul sau caroseria automobilului,
să se adune şi să se înlăture rămăşiţele de substanţe transportate şi gunoiul.

XIV. OBIECTIVE DESTINATE PENTRU DEPOZITARE

Prevederi generale

396. Păstrarea în depozite şi încăperi a substanţelor şi materialelor trebuie să se efectueze

luînd în considerare proprietăţile lor fizice şi chimice (capacitatea de oxidare, de autoîncălzire
şi inflamare la contactul cu umezeala, cu aerul etc.). Criteriile de compatibilitate şi
omogenitate ale substanţelor de stingere se determină de regulile corespunzătoare în modul
stabilit.
Păstrarea în aceeaşi secţie a cauciucului sau a anvelopelor pentru automobile împreună cu
alte materiale, indiferent de omogenitatea substanţelor de stingere utilizate, nu se admite.
397. Buteliile cu GC, recipientele (vasele, buteliile şi alt ambalaj) cu LUI şi LC, precum şi
ambalajele cu aerosol trebuie protejate împotriva acţiunii razelor solare şi a altor acţiuni
termice.
398. Depozitarea ambalajelor cu aerosol în depozitele cu multe nivele se admite în
compartimente de incendiu numai la nivel superior, iar cantitatea lor nu trebuie să
depăşească 100 mii.
Capacitatea totală a depozitului nu trebuie să depăşească 500 mii de ambalaje. În
depozitele comune se admite păstrarea ambalajelor cu aserosol în cantitate de maximum 3 mii
bucăţi. În compartimente izolate ale depozitului comun se admite păstrarea a maximum 10
mii de ambalaje (cutii).
399. Pe terenuri deschise sau sub acoperişuri de protecţie se admite păstrarea ambalajelor
cu aerosol numai în containere incombustibile.
400. În încăperile de depozitare fără stelaje materialele trebuie să se păstreze în stive.
Vizavi de golurile de uşă ale încăperilor de depozitare trebuie să se lase o trecere cu lăţimea
egala cu lăţimea uşii, însă nu mai îngustă de 1 m.
La fiecare 6 m de lungime a depozitului trebuie amenajate treceri transversale cu lăţimea
de minimum 0,8 m.
401. Distanţa dintre corpurile de iluminat şi mărfurile depozitate trebuie să fie de minimum
0,5 m.
402. Parcarea şi reparaţia mijloacelor de încărcare-descărcare şi a celor de transport în
încăperile de depozitare şi pe debarcadere nu se admite.
Încărcăturile şi materialele descărcate pe rampă (platformă) la sfîrşitul zilei de lucru trebuie
înlăturate.
403. În clădirile depozitelor toate operaţiile legate de deschiderea ambalajelor, verificare,
reparaţii mărunte, de preambalare a produselor, pregătirea amestecurilor de lichide cu pericol
de incendiu (vopsele nitro, lacuri etc.) trebuie efectuate în încăperi separate de la locul de
păstrare.
404. Automobilele, autoîncărcătoarele, automacaralele şi alte tipuri de tehnică de încărcat
nu trebuie să se apropie de scîrte, stive şi şoproane, unde se păstrează nutreţul fibros,
materialele fibroase, la distanţe mai mici de 3 m, inclusiv în cazul în care aceste mijloace de
încărcare-descărcare sînt dotate cu stingătoare de scîntei.
405. Echipamentul electric al depozitelor la finele zilei de lucru trebuie scos de sub

210
206
tensiune (deconectat). Dispozitivele menite pentru întreruperea alimentării cu energie
electrică a depozitelor trebuie instalate în afara încăperii de depozitare, pe un perete construit
din materiale incombustibile sau pe un stîlp special, încorporate într-un dulap sau cutie cu
accesorii pentru a putea fi plumbuite şi puse sub lăcată.
406. Nu se admite montarea instalaţiei de iluminat de serviciu în încăperile de depozitare,
precum şi exploatarea aragazelor, aparatelor electrice de încălzit şi montarea prizelor de
curent electric.
407. La păstrarea materialelor pe terenuri deschise aria unei singure secţii (a unei singure
stive) nu trebuie să depăşească 300 m2, iar distanţele de siguranţă dintre stive trebuie să fie de
minimum 6 m.
408. În clădirile de pe teritoriul bazelor şi a depozitelor nu se admite cazarea (locuirea)
personalului sau a altor persoane.
409. Intrarea locomotivelor în încăperile de depozitare de categoriile A, Б şi B nu se
admite.
410. În cămările secţiilor nu se admite păstrarea LUI şi LC în cantităţi care depăşesc
normele respective. La locurile de lucru cantitatea acestor lichide nu trebuie să depăşească
necesarul pentru un schimb de lucru.
411. Nu se admite păstrarea materialelor combustibile sau a celor incombustibile în
ambalaj combustibil în încăperile de la subsol şi demisol, dacă acestea nu au ferestre cu curte
de lumină pentru evacuarea fumului şi dacă casele scărilor comune ale clădirii comunică cu
aceste etaje.

Depozitele pentru păstrarea LUI, LC şi altor

lichide cu pericol de incendiu

1) Parcurile de rezervoare
412. Terenurile bazelor (depozitelor) de produse petroliere, staţiilor de pompare trebuie
îngrădite cu garduri cu înălţimea de minimum 2 m.
413. Diguirile din jurul rezervoarelor, precum şi locurile de trecere peste ele trebuie
întreţinute în stare perfectă. Terenurile din interiorul îndiguirilor trebuie să fie nivelate şi
acoperite cu nisip.
414. Se interzice:
exploatarea utilajului şi a armaturii de închidere neetanşe;
micşorarea înălţimii diguirilor, stabilită în normativele de proiectare;
exploatarea rezervoarelor deformate şi fisurate, precum şi a utilajelor, aparatelor de control
şi măsurare, conductelor de transport a produselor şi dispozitivelor staţionare de protecţie
împotriva incendiilor defectate;
existenţa arborilor şi arbuştilor în interiorul îndiguirilor;
instalarea rezervoarelor pe fundaţie combustibilă;
supraîncărcarea rezervoarelor şi cisternelor;
luarea de probe din rezervoare în timpul golirii sau turnării produselor petroliere;
golirea şi turnarea produselor petroliere pe timp de furtună.
415. Supapele respiratoare şi opritoarele de foc trebuie verificate privind corespunderea lor
prevederilor din fişa tehnică, minimum o dată pe lună, iar la temperatura aerului sub 0°C -
minimum o dată în 10 zile.
La revizia armăturii de răsuflare supapele şi plasele trebuie curăţate de gheaţă. Încălzirea
lor trebuie efectuată numai prin metode care exclud pericolul de apariţie a incendiului.
416. Luarea de probe şi măsurarea nivelului se efectuează numai utilizînd dispozitive din
materiale antiscîntei.

211
207
 417. Parcul de rezervoare trebuie să dispună de o rezervă de mijloace şi substanţe de
stingere în cantitatea necesară pentru stingerea incendiului la rezervorul cu capacitatea cea
mai mare, conform normativelor speciale.

2) Păstrarea în ambalaje
418. Clădirile pentru păstrarea LC în ambalaje nu trebuie să depăşească înălţimea de 3
etaje, iar cele pentru păstrarea LUI - cu un singur etaj.
Păstrarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate peste 120°C, în cantităţi sub 30 m3,
se admite în depozite subterane construite din materiale combustibile cu pardoseala executată
din materiale incombustibile şi dacă pe acoperişul acestor depozite este depus un strat de
pămînt bine bătătorit cu grosimea de minimum 0,2 m.
419. Păstrarea împreună, în aceeaşi încăpere, a LUI şi LC ambalate se admite numai dacă
cantitatea lor nu depăşeşte 100 m3.
420. În depozite, dacă butoaiele cu LUI şi LC se aşază manual, ele se depozitează pe
pardoseală, în maximum două rînduri. Dacă acest lucru se face mecanizat, atunci butoaiele cu
LC se aşază în maximum 5 rînduri, iar cele cu LUI - în maximum 3 rînduri.
Lăţimea stivei nu trebuie să depăşească lăţimea a două butoaie. Lăţimea trecerilor
principale pentru transportarea butoaielor trebuie prevăzută de minimum 1,8 m, iar între stive
- de minimum 1 m.
421. Păstrarea lichidelor se admite numai în ambalaje fără defecte. Lichidul vărsat trebuie
imediat înlăturat.
422. Terenurile deschise pentru păstrarea produselor petroliere în ambalaje trebuie
îngrădite cu un dig de pămînt sau cu un perete plin incombustibil cu o înălţime de minimum
0,5 m şi planuri înclinate de acces la aceste terenuri.
423. Terenurile trebuie supraînălţate cu 0,2 m faţă de teritoriul din jur şi înconjurate cu un
şanţ pentru evacuarea apelor uzate.
424. În limitele unui teren îndiguit se admite depozitarea a maximum 4 stive de butoaie cu
dimensiunile de 25x15 m, cu distanţa de siguranţă între ele de minimum 10 m, iar între stive
şi dig (perete) de minimum 5 m.
Distanţa dintre stivele a două terenuri se stabileşte de minimum 20 m.
425. Deasupra terenurilor se admite construirea acoperişurilor de protecţie din materiale
incombustibile.
426. Nu se admite vărsarea produselor petroliere, precum şi păstrarea materialului de
ambalare şi a ambalajului în interiorul depozitelor şi pe terenurile îndiguite.

Păstrarea gazelor
427. Depozitele pentru păstrarea buteliilor cu GC trebuie să fie cu un singur nivel cu
acoperişuri cu elemente uşor zburătoare şi fără încăperi în pod (cerdac).
Ferestrele încăperilor de păstrare a buteliilor cu gaze trebuie vopsite în alb sau dotate cu
dispozitive incombustibile de protecţie contra razelor solare.
În cazul în care buteliile se păstrează pe terenuri deschise construcţiile de protecţie contra
depunerilor atmosferice şi razelor solare trebuie executate din materiale incombustibile.
428. Amplasarea instalaţiilor de butelii în grup se admite lîngă pereţii exteriori plini (fără
goluri).
Dulapurile şi cabinele în care se păstrează buteliile trebuie executate din materiale
incombustibile şi să aibă ventilaţie naturală, care exclude acumularea în ele a amestecurilor
explozive.
429. Buteliile cu GC trebuie păstrate separat de buteliile cu oxigen, aer comprimat, clor,
fluor şi de alţi oxidanţi, precum şi separat de buteliile cu gaze toxice.

212
208
 430. La păstrarea şi transportarea buteliilor cu oxigen nu se admite căderea pe ele a uleiului
(grăsimii) şi contactul armăturii buteliilor cu materiale impregnate cu ulei.
La rostogolirea manuală a buteliilor cu oxigen nu se admite apucarea cu mîna a ventilelor
(supapelor).
431. În încăperile de păstrare a gazelor trebuie să existe gazoanalizatoare perfecte pentru
concentraţii subexplozive, iar în cazul în care acestea lipsesc, conducătorul obiectivului
trebuie să stabilească modul de luare a probelor şi de control al concentraţiei.
432. În cazul depistării scurgerii de gaze din butelii acestea trebuie scoase din depozit şi
transportate într-un loc lipsit de pericol.
433. În depozitul în care se păstrează butelii cu GC nu se admit persoane, a căror
încălţăminte este bătută în cuie sau flecuri de metal.
434. Buteliile cu GC care au saboţi trebuie să se păstreze în poziţie verticală în nişe,
compartimente şi pe alte dispozitive care exclud căderea lor.
Buteliile fără saboţi trebuie să se păstreze în poziţie orizontală pe cadre sau pe stelaje. În
acest caz înălţimea stivei nu trebuie să depăşească 1,5 m, iar ventilele trebuie să fie închise cu
capace de protecţie şi orientate în aceeaşi direcţie.
435. Păstrarea substanţelor, materialelor şi a utilajelor de altă natură în depozitele pentru
gaze nu se admite.
436. Încăperile depozitelor cu GC trebuie asigurate cu ventilaţie naturală.

Păstrarea produselor agricole

1) Păstrarea nutreţului fibros
437. Păstrarea rezervelor de nutreţ fibros se admite numai în construcţii anexe sau
încorporate, separate de clădirile fermelor prin pereţi plini (pereţi despărţitori) şi planşee cu
limita de rezistenţă la foc de minimum REI 45.
Construcţiile anexe şi cele încorporate trebuie să aibă ieşiri nemijlocit în exterior.
438. Stogurile, şoproanele şi stivele de nutreţ fibros trebuie amplasate la distanţe de
minimum 15 m de la liniile de energie electrică, de minimum 20 m de la drumuri şi de
minimum 50 m de la clădiri şi instalaţii.
439. Terenurile pentru amplasarea stogurilor, precum şi a perechilor de stoguri sau stive
trebuie înconjurate cu o fîşie arată nu mai îngustă de 4 m. Distanţa de la marginea fîşiei pînă
la stogul de pe teren trebuie să fie de minimum 15 m, iar pînă la stogul aparte - de minimum 5
m.
Aria fundaţiei unui stog nu trebuie să depăşească 100 m2, iar cea a stivei de fîn sau paie
presate - 400 m2.
Distanţa de siguranţă între stive, şoproane şi stoguri aparte trebuie să fie de minimum 20
m. În cazul în care stivele, şoproanele şi stogurile se aşază în perechi, distanţa între stive şi
şoproane trebuie să fie de minimum 6 m, iar între perechile acestora de minimum 30 m.
440. În cazul în care fînul clădit în clăi sau stive este umed, trebuie să se organizeze
controlul valorilor de temperatură a fînului.
441. Tractoarele şi automobilele utilizate la depozitele de nutreţ fibros trebuie dotate cu
stingătoare de scîntei.
Tractoarele de tracţiune în timpul efectuării lucrărilor de descărcare nu trebuie să se
apropie de stive la distanţe mai mici de 3 m.
2) Păstrarea cerealelor
442. Înainte de începutul campaniei de recoltare depozitele şi uscătoriile de cereale trebuie
verificate privind gradul lor de pregătire pentru utilizare. Defectele depistate trebuie
remediate pînă la începutul lucrărilor de uscare şi de primire a cerealelor.
Depozitele de cereale trebuie amenajate în clădiri separate. Porţile lor trebuie să se

213
209
deschidă în exterior şi să nu fie baricadate.
443. La păstrarea cerealelor în grămezi, distanţa de la vîrful grămezii pînă la elementele de
acoperire combustibile, precum şi pînă la corpurile de iluminat şi cablurile electrice trebuie să
fie de minimum 0,5 m.
În locurile de transportare a cerealelor prin golurile barierelor antifoc trebuie instalate
dispozitive de protecţie.
444. Se interzice:
păstrarea cerealelor împreună cu diferite materiale şi utilaje;
utilizarea în interiorul încăperilor de depozitare a maşinilor de curăţat şi a altor maşini cu
motoare cu ardere internă;
exploatarea mecanismelor mobile cu porţile din ambele părţi ale depozitului închise;
punerea în funcţie (aprinderea) uscătoriilor care funcţionează cu combustibil solid, utilizînd
în acest scop LUI şi LC, iar a uscătoriilor care funcţionează cu combustibil lichid - utilizînd
pentru pornirea lor torţe;
exploatarea uscătoriilor la care sînt defectate aparatele de control a temperaturii, a
automaticii pentru deconectarea debitării combustibilului în cazul în care se stinge flacăra din
focar, precum şi a sistemului de electroaprindere sau dacă acestea lipsesc;
turnarea cerealelor la un nivel care depăşeşte nivelul benzii de transportor şi admiterea
frecării benzii de elementele transportorului.
445. Verificarea temperaturii cerealelor în timpul funcţionării uscătoriei trebuie realizată
prin luarea de probe minimum la fiecare 2 ore.
Praful şi cerealele se îndepărtează de pe suprafaţa mecanismelor de încărcare-descărcare
ale uscătoriei după 24 ore de funcţionare.
446. Uscătoria mobilă trebuie instalată la o distanţă de minimum 10 m de la clădirea
depozitului de cereale.
Focarele uscătoriilor trebuie construite astfel, încît scînteile să nu iasă din ele. Coşurile de
fum trebuie utilate cu stingătoare de scîntei, iar în locurile de trecere prin elementele de
construcţii combustibile trebuie prevăzute despărţiri antifoc.
447. La ventilarea cerealelor în depozite ventilatoarele trebuie instalate la o distanţă de
minimum 2,5 m de la pereţii combustibili. Conductele de aer trebuie construite din materiale
incombustibile.
Păstrarea materialelor lemnoase
1) Prevederi generale
448. Depozitele de materiale lemnoase cu capacitatea mai mare de 2 mii m3 trebuie să
corespundă normelor speciale de proiectare a depozitelor de materiale lemnoase.
449. Pentru depozitele de materiale lemnoase, cu capacitatea mai mică de 2 mii m3, trebuie
elaborate şi coordonate cu organele SSMCI planuri de amplasare a stivelor, cu indicarea
volumului maximum de păstrare a acestora, distanţelor de siguranţă şi a căilor de acces la
stive, precum şi între stive şi obiectivele vecine.
450. Nu se admite depozitarea materialelor lemnoase, utilajelor etc. pe suprafaţa spaţiului
de siguranţă dintre stive.
451. Locurile desinate pentru stive trebuie curăţate pînă la pămînt, înlăturînd iarba, gunoiul
şi alte resturi combustibile, sau acoperite cu un strat de nisip, pămînt sau pietriş cu grosimea
de minimum 15 cm.
452. Pentru fiecare depozit trebuie elaborat planul operativ de stingere a incendiilor, cu
stabilirea acţiunilor de desfacere a stivelor, a grămezilor de lemn tăiat, de şiţă etc., luînd în
considerare posibilitatea de antrenare a angajaţilor şi tehnicii agentului economic respectiv.
Anual, înainte de începerea perioadei de primăvară-vară, cînd e frecvent pericolul de
incendiu, planul trebuie perfectat prin antrenarea tuturor schimburilor de angajaţi ai agentului

214
210
economic şi a subdiviziunilor respective a serviciului pompieri şi salvatori.
453. Cu excepţia mijloacelor de primă intervenţie la incendiu, la depozite trebuie
amenajate posturi cu o rezervă de diferite tipuri de tehnică de intervenţie în cantităţile stabilite
de planurile operative de stingere.
454. Nu se admite executarea în depozit a lucrărilor care nu ţin de păstrarea materialelor
lemnoase.
455. Încăperile pentru încălzirea angajaţilor pot fi amenajate la depozitele materialelor
lemnoase numai în clădiri aparte cu condiţia că se respectă distanţele de siguranţă la incendiu
şi cu avizul organelor SSMCI.
Pentru încălzirea acestor încăperi se admite utilizarea aparatelor electrice numai de
construcţie industrială (uzinală).
456. Troliurile cu motoare cu ardere internă trebuie amplasate la minimum 15 m de la
stivele de lemn rotund.
Terenul din jurul troliului trebuie curăţat de resturi lemnoase, de coajă şi de alte deşeuri şi
gunoi combustibil. Se admite păstrarea combustibilului şi lubrifianţilor pentru alimentarea
motoarelor în cantitate de maximum un butoi la o distanţă de minimum10 m de la troliu şi de
minimum 20 m de la cea mai apropiată stivă.

2) Depozite de cherestea
457. La stivuirea şi desfacerea stivelor de cherestea pachetele de transport trebuie să fie
aşezate numai de o parte a căii de circulaţie, totodată, lăţimea carosabilului trebuie să fie de
minimum 4 m. Volumul total de cherestea nestivuită nu trebuie să depăşească cantitatea de
cherestea primită la depozit pe parcursul a 24 ore.
458. Aşezarea pachetelor de transport pe suprafaţa spaţiului de siguranţă la incendiu şi în
căile de acces la sursele de apă pentru stins incendiu nu se admite.
459. Trierea şi aşezarea pachetelor în caz de încetare temporară a funcţionării
mecanismelor, precum şi păstrarea materialului de acoperire şi a fururii trebuie să se
efectueze pe terenuri speciale.
460. Învelirea pachetelor de transport cu hîrtie impermeabilă la apă (în cazul cînd această
operaţiune nu a fost executată în cadrul procesului unic tehnologic) trebuie efectuată pe
terenuri speciale.
461. Hîrtia impermeabilă uzată, bucăţile şi resturile de hîrtie trebuie adunate în containere,
iar locurile de păstrare a acestora se determină de comun acord cu organele SSMCI.
462. În depozitele închise lăţimea trecerii între stive şi proeminenţele pereţilor clădirii
trebuie să fie de minimum 0,8 m. Vizavi de golurile de uşă ale depozitului trebuie să rămînă o
trecere cu lăţimea egală cu lăţimea uşii, însă nu mai mică de 1 m.
463. În depozitele închise nu se admit pereţi despărţitori şi încăperi de serviciu.
464. Pardoseala depozitelor închise şi a terenurilor de sub acoperişurile de protecţie trebuie
construită din materiale incombustibile.

3) Depozite de draniţă

465. Păstrarea draniţei se admite în depozitele închise, buncăre şi pe terenuri deschise, a

căror fundaţie este construită din materiale incombustibile.
466. Cabinele în care se află electromotoarele conveierelor pentru transportarea draniţei
trebuie să fie de gradul I şi II de rezistenţă la foc.
467. Pentru controlul temperaturii de încălzire a draniţei în interiorul grămezii trebuie să se
prevadă canale din materiale incombustibile dotate cu traductoare termoelectrice.

215
211
Depozite de cărbune
468. Terenurile de depozitare a cărbunelui trebuie executate astfel încît să excludă
inundarea lor de apele de revărsare sau de cele subterane.
469. Se înterzice:
recepţionarea la depozit a cărbunelui cu focare evidente de autoaprindere;
transportarea cărbunelui mocnit cu ajutorul benzii de rulare şi descărcarea lui în buncăre
sau în mijloacele de transport feroviar;
stivuirea cărbunelui deasupra surselor de căldură (conductelor de abur, conductelor de apă
caldă, canalelor de aer încălzit etc.), precum şi deasupra cablurilor electrice şi a conductelor
de produse petroliere sau de gaze.
470. Cărbunele de diferite mărci se depozitează în stive separate.
471. Nu se admite ca în timpul depozitării cărbunelui şi pe parcursul păstrării lui să
nimerească în stive ţesături, hîrtie, fîn, precum şi alte deşeuri combustibile.
Combustibilul solid (cărbunele etc.) intrat în depozit pentru păstrare îndelungată, trebuie
descărcat din vagoane şi stivuit în cel mai scurt timp. Nu se admite păstrarea combustibilului
descărcat în grămezi neordonate mai mult de 48 ore.
În scopul executării lucrărilor reglementate privind stivele, precum şi pentru trecerea
mecanismelor şi automobilelor de intervenţie, distanţa de la marginea tălpii stivelor şi pînă la
gardul sau fundaţia căilor de rulare a macaralei trebuie să fie de minimum 3 m, iar pînă la
marginea exterioară a capului de şină sau a bordurii autostrăzii - de minimum 2 m.
Nu se admite acoperirea căilor de circulaţie (trecere) cu combustibil solid şi baricadarea
acestora cu utilaje.
472. La depozit trebuie asigurat un control sistematic al temperaturii din interiorul stivelor
de cărbune utilizînd în acest scop ţevi de metal şi termometre instalate în toluzuri sau prin alte
metode sigure.
În cazul în care temperatura depăşeşte 60°C trebuie să se efectueze compactarea stivelor în
locurile cu valori de temperatură ridicate, înlăturarea cărbunelui încălzit sau intervenţie sigură
de altă natură, orientată spre reducerea temperaturii.
Stivele în care se observă ridicarea valorilor termice trebuie consumate în primul rînd.
473. Stingerea ori răcirea cărbunelui utilizînd apa nemijlocit în stive nu se admite.
Cărbunele aprins trebuie stins cu apă numai după scoaterea lui din stive.
474. Cărbunele autoaprins, după răcire sau stingere nu se admite să fie stivuit.
475. Încăperile pentru păstrarea cărbunelui, amenajate la subsolul sau la primul etaj al
clădirilor de producţie, trebuie separate prin bariere antifoc.

XV. LUCRĂRILE DE CONSTRUCŢIE-MONTAJ

ŞI DE RESTAURARE

476. Pînă la începutul lucrărilor de construcţie pe şantier trebuie demolate toate

construcţiile de pe suprafaţa spaţiilor de siguranţă la incendiu, precum şi finalizată construirea
remizei de pompieri (conform normelor în vigoare).
La păstrarea construcţiilor existente pe teren trebuie elaborate măsuri de apărare împotriva
incendiilor.
477. Amplasarea clădirilor şi instalaţiilor de producţie, de depozitare şi auxiliare pe şantier
trebuie să corespundă planului general, elaborat în componenţa proiectului de organizare a
lucrărilor de construcţii, luînd în considerare prevederile prevăzute în prezenta Reglementare
tehnică şi în normele de proiectare.
Nu se admite amplasarea construcţiilor pe şantier cu abateri de la normele şi regulile în
vigoare şi de la planul general aprobat.

216
212
 478. La şantierul cu aria de 3 ha şi mai mult trebuie să existe minimum 2 intrări din direcţii
opuse. Îmbrăcămintea drumurilor trebuie să permită accesul automobilelor de intervenţie în
orice anotimp. Poarta de intrare trebuie să aibă o lăţime de minimum 4 m.
La intrarea pe şantier trebuie instalate (afişate) planuri, în care sînt indicate clădirile şi
instalaţiile în execuţie, intrările, căile de acces, locul de aflare a surselor de apă, a mijloacelor
de stîngere a incendiului şi de telecomunicaţii.
479. Spre fiecare dintre clădirile în construcţie şi cele în exploatare (inclusiv spre cele
provizorii), spre locurile deschise de păstrare a materialelor, elementelor şi utilajelor de
construcţie, trebuie asigurat accesul liber al automobilelor.
Amenajarea drumurilor şi căilor de acces pentru automobilele de intervenţie la clădirile în
construcţie trebuie finalizată pînă la începerea lucrărilor principale de construcţie. De-a
lungul clădirilor cu lăţimea de peste 18 m, accesul pentru automobile trebuie să fie de ambele
părţi longitudinale, iar dacă lăţimea depăşeşte 100 m din toate părţile clădirii. Distanţa de la
marginea părţii carosabile pînă la pereţii clădirilor, instalaţiilor şi terenurilor nu trebuie să
depăşească 25 m.
480. Terenurile amenajate pentru depozitarea dechisă a materialelor combustibile, precum
şi pentru construcţiile de producţie, depozitare şi auxiliare, executate din materiale
combustibile, trebuie curăţate de iarba uscată, buruiene, scoarţă şi vreascuri.
În caz de păstrare pe terenuri deschise a materialelor de construcţie combustibile (materiale
lemnoase şi cherestea, carton gudronat, carton asfaltat etc.) a pieselor şi elementelor de
construcţie din materiale combustibile, precum şi utilajelor şi încărcăturilor în ambalaj
combustibil, aceste materiale trebuie aşezate în stive sau în grup cu aria de maximum 100 m2.
Între stive (grupuri de stive) şi între acestea şi clădirile (instalaţiile) în construcţie sau
auxiliare trebuie să fie o distanţă de minimum 24 m.
481. În clădirile în construcţie, cu acordul organelor SSMCI, se admite amplasarea
atelierelor şi a depozitelor provizorii (cu excepţia depozitelor de substanţe şi materiale
combustibile, depozitelor de utilaje costisitoare, valoroase, precum şi a celor în ambalaj
combustibil, încăperilor de producţie sau a utilajelor care ţin de prelucrarea materialelor
combustibile) cu condiţia respectării prevederilor prezentei Reglementări tehnice.
Amenajarea încăperilor adminisrativ-sociale se admite în porţiuni separate ale clădirilor
prin pereţi despărţitori antifoc plini de tipul 1 şi cu planşee de tipul 3.
Amenajarea depozitelor (cămărilor), atelierelor şi încăperilor administrativ-sociale
provizorii în clădirile în construcţie din elemente metalice portante neprotejate şi panouri cu
termoizolaţie din polimeri combustibili nu se admite.
482. Varul nestins trebuie păstrat în încăperile de depozitare închise şi separate. Pardoseala
în aceste încăperi trebuie supraînălţată faţă de sol cu minimum 0,2 m. La păstrarea varului
nestins trebuie prevăzute măsuri pentru excluderea pătrunderii apei.
Gropile pentru stingerea varului trebuie amplasate la distanţa de minimum 5 m de la
depozitul de păstrare a varului şi la distanţa de minimum 15 m de la alte clădiri, instalaţii şi
depozite.
483. La reconstrucţia, extinderea, reutilarea tehnică, reparaţia capitală şi la darea în
exploatare a obiectelor pe părţi, partea în construcţie trebuie separată de cea în exploatare prin
pereţi despărţitori antifoc de tipul 1 şi cu planşee antifoc de tipul 3. Totodată, trebuie
respectate condiţiile de evacuare în siguranţă a persoanelor din compartimentele clădirilor şi
instalaţiilor.
484. În cazul în care clădirile în construcţie vor avea 3 sau mai multe etaje, scările trebuie
montate concomitent cu executarea casei scării.
485. Utilizarea la casele scării a scărilor mobile din lemn se admite doar în clădirile cu
maximum două etaje.

217
213
 Se admite, în perioada executării lucrărilor de construcţie, în scopul protejării treptelor,
acoperirea lor cu materiale combustibile.
486. Scările de incendiu exterioare şi parapetul de la acoperişul clădirilor în construcţie
trebuie montate imediat după montarea structurilor portante.
Montarea schelelor pentru construcţia clădirilor trebuie efectuată conform prevederilor
normelor de proiectare şi de apărare împotriva incendiilor referitoare la căile de evacuare.
Schelele şi cofrajul din lemn trebuie impregnate cu substanţă ignifugă.
Schelele şi cofrajul montate în exteriorul clădirilor pot fi ignifugate (superficial) cu
substanţă ignifugă numai în perioada de vară.
487. La construcţia clădirilor cu trei şi mai multe etaje trebuie folosite, de regulă, schelele
de metal din inventar.
Schelele pentru construcţie, la fiecare 40 m pe perimetrul lor, trebuie dotate cu o scară
simplă sau cu o scară dublă, însă nu mai puţin decît cu două scări (scări duble) pentru toată
clădirea.
Podina şi eşafodajul schelei trebuie periodic curăţate, după finalizarea lucrărilor se înlătură
molozul, zăpada, stratul de gheaţă superficial, format deasupra stratului iniţial, iar în caz de
necesitate, se acoperă cu nisip.
Nu se admite termoizolarea elementelor schelelor cu materiale combustibile (placaj,
plastic, PFL, pînză de cort etc.).
488. Pentru evacuarea persoanelor din instalaţii înalte (coşurile de fum, turnurile de răcire,
barajele, silozurile etc.) trebuie amenajate minimum două scări din materiale incombustibile
pentru întreaga perioadă de construcţie.
489. Cofrajul din materiale combustibile se admite a fi construit simultan numai pentru trei
etaje. După ce betonul atinge rezistenţa necesară cofrajul de lemn şi schelele trebuie scoase
din interiorul clădirii.
490. Executarea lucrărilor în interiorul clădirilor şi instalaţiilor, utilizînd substanţe şi
materiale combustibile, concomitent cu efectuarea altor lucrări de construcţie-montaj cu
utilizarea focului deschis (sudarea etc.) nu se admite.
491. Lucrările de termoprotecţie a structurilor metalice, în scopul majorării gradului lor de
rezistenţă la foc, trebuie executate concomitent cu înălţarea clădirii. Nu se admite folosirea
termoprotecţiei, în scopurile sus-numite, în locurile care exclud posibilitatea schimbării
(reînnoirii) sau restabilirii ei periodice.
492. În cazul în care în interiorul clădirilor există materiale combustibile, trebuie
întreprinse măsuri pentru prevenirea propagării incendiului prin golurile din pereţi şi planşee
(să se ermetizeze îmbinările pereţilor interiori şi exteriori şi cele ale planşeelor dintre etaje,
locurile de trecere a comunicaţiilor inginereşti, asigurînd limita necesară de rezistenţă la foc).
În cazul în care golurile din clădiri şi instalaţii se ermetizează provizoriu, în acest scop se
utilizează materiale incombustibile şi slab combustibile.
493. Construcţiile provizorii, pentru executarea pardoselii şi a altor lucrări, trebuie realizate
din materiale incombustibile şi slab combustibile.
494. Lucrările de montare a elementelor de construcţie cu termoizolaţie combustibilă sau
cu utilizarea termoizolanţilor combustibili trebuie executate în baza permiselor de lucru,
eliberate executanţilor de lucrări şi semnate de responsabilul de asigurare a apărării împotriva
incendiilor a şantierului.
În permisul de lucru trebuie să se indice: locul, consecutivitatea tehnologică, metodele de
executare, măsurile concrete de prevenire a incendiilor, numele persoanelor responsabile şi
termenul lui de valabilitate.
La locurile de executare a lucrărilor trebuie afişate aviziere “Atenţie! Termoizolant uşor
inflamabil!”.

218
214
 495. Aşezarea termoizolantului combustibil şi executarea covorului hidroizolant pe
acoperiri, aranjarea stratului de protecţie din pietriş, montarea elementelor de închidere
utilizînd în acest scop termoizolanţi combustibili se efectuează pe sectoare cu aria de
maximum 400 m2.
În locurile de executare a lucrărilor cantitatea de termoizolant şi de materiale pentru
învelitori în rulouri nu trebuie să depăşească necesarul pentru un singur schimb de lucru.
După terminarea schimbului de lucru nu se admite lăsarea termoizolantului combustibil
nefolosit, a panourilor nemontate cu asemenea termoizolanţi, şi a rulourilor de materiale
pentru învelitori, în interiorul sau pe acoperişul clădirilor, precum şi în distanţele de siguranţă
la incendiu.
496. După executarea termoizolaţiei în compartiment (secţie) trebuie înlăturate resturile şi
aplicate straturile de protecţie antifoc prevăzute de proiect. Suprafaţa neprotejată cu
termoizolant combustibil, în procesul de executare a lucrărilor, nu trebuie să depăşească 400
m2.
497. În cazul în care căptuşeala din metal a panourilor cu termoizolanţi combustibili este
deteriorată, trebuie să se întreprindă imediat acţiuni privind reparaţia şi restaurarea lor,
utilizînd în acest scop îmbinările mecanice (cu şuruburi etc.).
498. Pînă la începerea montării panourilor cu termoizolanţi din polimeri, aşezarea lor pe
acoperiş şi efectuarea lucrărilor de montare a învelitorii trebuie executate toate îngrădirile şi
ieşirile pe acoperişul clădirilor conform proiectului (din casa scării, pe scările exterioare).
Pentru a anunţa despre izbucnirea incendiului în apropierea ieşirilor pe acoperiş trebuie
instalate telefoane sau puse la dispoziţie alte mijloace de comunicaţii.
La executarea lucrărilor de amenajare a acoperişului cu aria de 1000 m2 şi mai mult,
utilizînd termoizolanţii combustibili, pe acoperiş, pentru stingerea incendiilor, trebuie
prevăzută montarea unei conducte provizorii de apă. Distanţa dintre hidranţii de incendiu
trebuie calculată, pornind de la condiţia de debitare cu apă (oricărui punct al acoperişului) cu
minimum două jeturi cu debitul de 5 l/s fiecare.
499. La executarea lucrărilor de hidroizolaţie şi a izolaţiei împotriva umidităţii la
învelitoare, de montare a panourilor cu termoizolanţi combustibili nu se admite executarea
lucrărilor de sudare şi alte lucrări cu focul.
Toate lucrările cu utilizarea focului deschis trebuie efectuate pînă la începutul utilizării
materialelor combustibile.
500. Nu se admite umplerea cu mastic bituminos a nervurilor podinei profilate la lipirea
stratului de izolaţie împotriva umidităţii şi îngroşarea straturilor de mastic neprevăzute de
proiect.
501. Utilizarea agregatelor pentru netezirea materialelor în rulouri cu strat îngroşat se
admite la executarea acoperişurilor numai pe plăci şi planşee de beton armat cu utilizarea
termoizolantului incombustibil.
Alimentarea cu combustibil a agregatelor pe acoperiş trebuie efectuată într-un loc special,
dotat cu două stingătoare şi cu o ladă cu nisip.
Nu se admite păstrarea pe acoperiş a combustibilului pentru alimentarea agregatelor şi a
ambalajului.
502. Pentru încălzirea clădirilor mobile (de inventar), de regulă, trebuie utilizate calorifere
de abur şi de apă, precum şi aparatele de încălzire electrică de producţie industrială.
503. Uscarea hainelor şi încălţămintei trebuie efectuată în încăperi, clădiri sau instalaţii
special amenajate în acest scop, încălzite centralizat cu apă sau cu utilizarea caloriferelor cu
apă.
Amenajarea uscătoriilor în tambure şi în alte încăperi situate în apropierea ieşirilor din
clădiri nu se admite.

219
215
 În clădirile din construcţii metalice cu termoizolanţi din polimeri, pe durata executării
lucrărilor de construcţie, se admite utilizarea numai a sistemului de încălzire cu aer sau cu
apă, focarele fiind instalate în exteriorul clădirelor la distanţa de minimum 18 m sau după
perete antifoc.
Distanţa de la conducta termică pînă la elementele de închidere a construcţiilor trebuie să
fie de minimum 100 mm.
504. Nu se admite utilizarea focului deschis, precum şi executarea lucrărilor cu foc şi
utilizarea electrocaloriferilor şi arzătoarelor de gaze cu radiaţie infraroşie pentru încălzirea
barăcilor.
505. Instalaţiile mobile şi staţionare cu arzătoare de gaze cu radiaţie infraroşie trebuie
dotate cu dispozitive de blocare automată care să întrerupă debitarea gazului în caz de
stingere a arzătorului.
506. Instalaţiile mobile cu arzătoare de gaze cu radiaţie infraroşie montate pe pardoseală
trebuie să aibă un suport special stabil. Butelia cu gaze trebuie să se afle la o distanţă de
minimum 1,5 m de la instalaţia respectivă şi de la diferite aparate de încălzire, iar de la
contorul electric, întrerupătoare şi de la alte aparate electrice la o distanţă de minimum 1 m.
Distanţa de la arzătoare pînă la construcţiile incombustibile trebuie să fie de minimum 1,0
m, pînă la cele normal sau puternic combustibile - 0,7 m, iar pînă la cele slab sau moderat
combustibile - 0,4 m.
507. În locurile de funcţionare a instalaţiilor cu arzătoare de gaze cu radiaţie infraroşie nu se
admite păstrarea substanţelor şi materialelor combustibile, precum şi efectuarea lucrărilor
utilizînd aceste substanţe şi materiale.
508. La exploatarea arzătoarelor de radiaţie infraroşie se interzice:
utilizarea instalaţiei în încăperi fără aerisire naturală sau ventilaţie artificială cu frecvenţa
respectivă de schimb a aerului, precum şi la încăperile din subsol şi demisol;
utilizarea arzătorului cu ceramica deteriorată, precum şi cu limbi de foc vizibile;
exploatarea instalaţiei în cazul în care în încăpere există miros de gaze;
îndreptarea razelor termice emise de arzătoare în direcţia materialelor combustibile,
buteliilor cu gaze, conductelor de gaze, cablurilor electrice etc.;
utilizarea instalaţiilor de gaze simultan cu cele care funcţionează cu combustibil solid;
utilizarea focului deschis în apropierea buteliilor de gaze. La executarea lucrărilor pe
terenuri deschise (pentru încălzirea locurilor de muncă şi pentru uscarea sectoarelor umede)
trebuie să se utilizeze numai arzătoare rezistente (stabile) la vînt.
509. Instalaţiile de încălzire a aerului trebuie amplasate la distanţe de minimum 5 m de la
clădirea în construcţie.
Rezervorul pentru combustibil nu trebuie să depăşească volumul de 200 l şi instalat la o
distanţă de minimum 10 m de la încălzitorul de aer, şi la o distanţă de minimum 15 m de la
clădirea în construcţie. Combustibilul trebuie debitat la încălzitorul de aer printr-o conductă
metalică.
Racordurile şi armătura conductelor de combustibil trebuie să fie de producţie industrială
montate astfel încît să excludă scurgerea combustibilului. Pe conducta de combustibil la
rezervorul de consum trebuie montată o supapă de închidere pentru a opri debitarea
combustibilului la instalaţie în caz de incendiu sau de avarie.
510. La montarea şi exploatarea instalaţiilor care funcţionează cu combustibil gazos trebuie
să se respecte următoarele prevederi:
instalaţiile producătoare de căldură trebuie dotate cu arzătoare standardizate, însoţite de
fişe tehnice emise de uzina producătoare;
arzătoarele trebuie să funcţioneze stabil fără desprinderea flăcării şi fără izbucnirea lor în
interiorul arzătorului, în limitele reglării necesare a sarcinii termice a agregatului;

220
216
 ventilaţia încăperii în care sînt montate instalaţiile producătoare de căldură trebuie să
asigure un schimb triplu de aer.
511. Pe timpul exploatării instalaţiilor producătoare de căldură se interzice:
exploatarea instalaţiei cu conducta de combustibil neermetizată, cu îmbinări neetanşe ale
corpului injectorului cu instalaţia; cu coşul de evacuare a fumului defectat, care poate
conduce la pătrunderea produselor de ardere în încăpere; cu electromotoarele şi aparatura de
pornire defectate, precum şi cu electromotorul fără protecţie termică şi alte defecte;
exploatarea instalaţiei cu injectorul dereglat (dacă combustibilul arde nenormal etc.);
utilizarea furtunurilor şi mufelor de cauciuc sau de policlorvinil la îmbinările conductelor
de combustibil;
executarea îngrădirilor combustibile lîngă instalaţie şi lîngă rezervoarele de consum;
încălzirea conductelor de combustibil cu flacără deschisă;
pornirea instalaţiei producătoare de căldură fără purjarea ei cu aer după un timp scurt de
staţionare;
aprinderea amestecului de ardere prin ferestruica de observare;
reglarea rostului între electrozii bujiilor în timpul funcţionării instalaţiei producătoare de
căldură;
exploatarea instalaţiei producătoare de căldură fără plasa de protecţie la colectoarele de
captare a aerului.
512. Nu se admite utilizarea materialelor combustibile pentru stratul intermediar moale
dintre corpul caloriferului electric şi ventilator.
513. La începutul lucrărilor de construcţie principale la şantier trebuie asigurată
alimentarea cu apă pentru stins incendii de la hidranţii respectivi instalaţi la reţeaua exterioară
de alimentare cu apă sau din rezervoare (bazine).
514. Conducta interioară de alimentare cu apă pentru stins incendii şi sistemele automate
de stingere a incendiilor prevăzute de proiect trebuie montate simultan cu construirea
obiectului. Conducta de alimentare cu apă pentru incendii trebuie pusă în funcţie la începutul
lucrărilor de finisare, iar sistemele automate de stingere şi semnalizare a incendiilor - la
momentul începutului lucrărilor de recepţie-reglare (la instalaţiile de cabluri - pînă la pozarea
cablurilor).
515. Pînă la începerea construcţiei instalaţiilor principale şi a bazei materiale de construcţie
trebuie puse la dispoziţie încăperi special încălzite pentru cazarea efectivului de pompieri şi
salvatori, a FBP, precum şi pentru păstrarea tehnicii de intervenţie.
Remizele de pompieri prevăzute de proiect trebuie construite în mod prioritar. Utilizarea
clădirii remizei în alte scopuri nu se admite.

XVI. LUCRĂRILE CU PERICOL DE INCENDIU

Lucrările de vopsire

516. Toate tipurile de vopsele şi de lacuri trebuie preparate şi diluate în încăperi separate,
lîngă peretele exterior cu goluri de fereastră sau pe terenuri deschise. Vopselele trebuie
debitate în mod centralizat, în formă finalizată. Se admite depozitarea vopselelor în cămările
secţiei în cantitatea care nu depăşeşte necesarul pentru un schimb de lucru. Vasele în care s-
au păstrat vopsele şi lacurile trebuie bine închise şi păstrate pe terenuri speciale.
517. Încăperile de vopsire şi de pregătire a vopselelor trebuie dotate cu ventilaţie mecanică
prin refulare şi aspiraţie autonomă şi cu sisteme de aspiraţie locală din halele de vopsire, de la
căzile de imersie (cufundare), de la instalaţiile de smălţuire, de la posturile de vopsire
manuală, de la camerele de uscat etc.
Nu se permite executarea lucrărilor de vopsire dacă sistemul de ventilaţie este închis.

221
217
 518. Vopselele şi diluanţii vărsaţi pe pardoseală trebuie înlăturaţi imediat, utilizînd în acest
scop rumeguşul, apa etc. Nu se admite spălarea pardoselii, pereţilor şi utilajului cu diluanţi
combustibili.
519. Camerele de vopsire trebuie executate din materiale incombustibile şi dotate cu
sisteme locale de aspiraţie autonome, cuplate cu instalaţiile de debitare a aerului comprimat
sau cu pulverizatoarele de vopsire. Rezervoarele de refulare a vopselei la vopsire prin
pulverizare trebuie situate în exteriorul camerelor de vopsire.
520. La vopsirea în cîmpuri electrostatice instalaţiile electrice pentru vopsire trebuie să aibă
un dispozitiv de blocare de protecţie, care exclude pornirea instalaţiilor de vopsire, dacă nu
sînt în funcţiune sistemele de aspiraţie locală sau dacă conveierul staţionează.

Lucrările ce ţin de lipire, de utilizare a masticului,

bitumului, polimerilor şi altor materiale combustibile

521. Încăperile şi zonele de lucru, în care se utilizează substanţe combustibile (prepararea

compoziţiei şi aplicarea ei pe suprafaţa obiectelor) care degajă vapori şi prezintă pericol de
explozie-incendiu şi de incendiu trebuie dotate cu ventilaţie naturală sau cu ventilaţie prin
refulare şi aspiraţie forţată.
Frecvenţa schimbului de aer pentru executarea în siguranţă a lucrărilor se determină în
proiectul de executare a lucrărilor conform calculelor. Persoanele care nu participă direct la
executarea lucrărilor nu trebuie să aibă acces în aceste încăperi. În camerele învecinate este
exclusă aflarea persoanelor şi executarea unor lucrări.
522. În cazul utilizării substanţelor combustibile cantitatea lor la locul de muncă nu trebuie
să depăşească necesarul pentru un schimb de lucru. Recipientele cu substanţe combustibile
trebuie deschise numai înainte de întrebuinţarea acestor substanţe, iar după finalizarea
lucrărilor recipientele se închid bine şi se transmit la depozit.
Ambalajul de la substanţele combustibile trebuie să se păstreze în exteriorul încăperilor,
într-un loc special.
523. Stratul combustibil de acoperire se aplică pe pardoseală, de regulă, la lumina zilei pe
arii de maximum 100 m2. Lucrările încep cu aplicarea stratului pe suprafeţele mai îndepărtate
de ieşirile din încăperi, iar pe coridoare - după finalizarea lucrărilor respective în încăperi.
524. Răşina epoxidică, cleiul şi masticul, inclusiv vopseaua pe bază de răşini sintetice şi
încleierea materialelor din polimeri în plăci şi rulouri se efectuează după finalizarea tuturor
lucrărilor de construcţie-montaj şi tehnico-sanitare, înaintea vopsirii finale a încăperilor.
525. Pentru efectuarea lucrărilor cu utilizarea substanţelor combustibile trebuie să se
utilizeze scule antiscîntei (de aluminiu, cupru, masă plastică, bronz etc.). Sculele şi
echipamentul utilizate la executarea lucrărilor care ţin de aplicarea substanţelor combustibile
trebuie spălate pe un teren deschis sau în încăperi cu ventilaţie.
526. Încăperile în care se utilizează substanţe şi materiale combustibile trebuie dotate cu
mijloace de primă intervenţie la incendiu, calculînd cîte două stingătoare şi cîte o prelată
ignifugă pentru 100 m2 de arie a încăperii.
527. Cazanele pentru topirea bitumului şi răşinii nu trebuie să fie defectate. Nu se admite
instalarea cazanelor în încăperi de cerdac (pod) şi pe acoperişuri.
528. Fiecare cazan trebuie să se închidă etanş şi dotat cu capac din materiale
incombustibile. Se permite umplerea cazanelor numai cu 3/4 din capacitatea totală. Materialul
cu care se umple cazanul trebuie să fie uscat.
529. Pentru evitarea vărsării masticului în focar şi aprinderea lui, cazanul trebuie instalat
înclinat în aşa fel încît marginea lui, aflată deasupra focarului, să fie cu 5-6 cm mai sus decît
cea opusă. Deasupra gurii focarului cazanului trebuie instalată o copertină basculantă din

222
218
material incombustibil.
530. După finalizarea lucrărilor focarele cazanelor trebuie stinse şi stropite cu apă.
531. Pentru stingerea incendiilor locurile de topire a bitumului trebuie dotate cu lăzi cu
nisip uscat cu capacitatea de 0,5 m3, cu lopeţi şi cu stingătoare.
532. În cazul în care cazanele mobile funcţionează cu gaz lichefiat buteliile în cantitate de
maximum două trebuie să se afle în dulapuri care se aerisesc, executate din materiale
incombustibile, aşezate la o distanţă de minimum 20 m de la cazanele în funcţiune. Aceste
dulapuri trebuie ţinute permanent încuiate.
533. Deasupra cazanului de bitum, instalat la aer liber, trebuie construit un acoperiş de
protecţie din materiale incombustibile.
534. Locul de topire şi încălzire a masticului trebuie înconjurat cu un dig (sau în jurul
acestui loc să se construiască o bordură din materiale incombustibile), cu înălţime de
minimum 0,3 m.
535. Se admite instalarea cazanelor în grupe de maximum 3. Distanţa dintre grupe trebuie
să fie de minimum 9 m. Locul de topire şi încălzire a masticului şi bitumului trebuie amplasat
pe teren special şi situat la o distanţă de minimum:
30 m de la clădirile şi instalaţiile de gradul IV şi V de rezistenţă la foc;
20 m de la clădirile şi instalaţiile de gradul III de rezistenţă la foc;
10 m de la clădirile şi instalaţiile de gradul I şi II de rezistenţă la foc.
536. Încălzirea compoziţiilor de bitum în interiorul încăperilor trebuie să se efectueze în
rezervoare cu încălzire electrică. Nu se admite utilizarea în acest scop a aparatelor
(dispozitivelor) cu foc deschis.
537. Transportarea masticului de bitum fierbinte la locurile de muncă se efectuează:
în rezervoare speciale de metal, de forma unui trunchi de con orientat cu partea cea lată în
jos, capacele cărora se închid ermetic. Capacele rezervoarelor trebuie să aibă accesorii de
închidere care exclud deschiderea rezervorului în timpul căderii lui. Transportarea masticului
în vase deschise nu se admite;
cu ajutorul pompei, prin conducta de metal fixată pe sectoarele verticale ale construcţiei,
evitînd scurgerea. Pe sectoarele orizontale se admite debitarea masticului prin furtunuri
termorezistente.
În locurile de racordare a furtunului la conducta de metal trebuie să se îmbrace o manta
(cutie) de protecţie cu lungimea de 40-50 cm din foaie de cort sau din alt material.
După umplerea rezervorului instalaţiei pentru utilizarea masticului, masticul trebuie
pompat din conductă.
538. În timpul topirii şi încălzirii compoziţiilor de bitum nu se admite lăsarea cazanelor
fără supraveghere.
539. În procesul de pregătire a masticului de bitum nu se admite încălzirea diluanţilor.
540. La amestecare bitumul cald trebuie să se toarne în diluant (benzină, terebentină etc.).
Amestecul se admite numai cu unelte din lemn.
Temperatura bitumului la momentul pregătirii compoziţiei nu trebuie să depăşească 70°C.
541. Nu se admite utilizarea focului deschis în raza de 50 m de la locul unde se amestecă
bitumul cu diluanţi.

Lucrările cu focul
542. Pentru executarea tuturor tipurilor de lucrări cu focul în locuri temporare (cu excepţia
şantierelor de construcţie şi a caselor particulare), conducătorul obiectivului este obligat să
elibereze “Permis de lucru cu focul”.
543. Locurile de executare a lucrărilor cu focul trebuie dotate cu mijloace de primă
intervenţie (stingător, ladă cu nisip şi lopată, găleată, apă).

223
219
 544. Nu se admite amplasarea locurilor permanente de executare a lucrărilor, ce ţin de
utilizarea focului, în încăperi unde există pericol de explozie-incendiu şi de incendiu.
545. Utilajul tehnologic, la care se prevede executarea lucrărilor cu focul, trebuie adus în
stare perfectă pentru a evita explozia şi incendierea prin:
eliberarea de substanţe cu pericol de incendiu şi explozie;
deconectarea de la comunicaţiile în funcţiune (cu excepţia comunicaţiilor utilizate pentru
pregătirea lucrărilor cu focul);
curăţarea preventivă, spălare, tratare cu aburi, aerisire, sorbţie, flegmatizare etc.
546. La tratarea cu aburi în interiorul utilajului tehnologic temperatura aburului debitat nu
trebuie să depăşească valorile egale cu 80% din temperatura de inflamabilitate a vaporilor
(gazelor) combustibili.
547. Utilajul tehnologic trebuie spălat la concentraţii în el a vaporilor (gazelor) în afara
limitelor lor de inflamare sau într-un regim electrostatic nepericulos.
548. Metoda de curăţare a încăperilor, precum şi a echipamentului şi a comunicaţiilor, la
care se execută lucrările cu focul, nu trebuie să aducă la formarea amestecurilor explozibile
de vapori sau praf cu aerul şi la apariţia surselor de aprindere.
549. Pentru a exclude pătrunderea părticelelor de metal înfierbîntate în încăperile alăturate,
la etajele vecine etc. toate trapele - de vizitare, tehnologice, precum şi alte goluri de ventilare-
montare în planşee, în pereţi şi în pereţii despărţitori ai încăperilor în care se efectuează
lucrările cu focul - trebuie astupate cu materiale incombustibile.
Locul efectuării lucrărilor cu focul trebuie curăţat de substanţele şi materialele
combustibile în raza indicată în tabelul de mai jos.
mea punctului de sudare deasupra 0 2 3 4 6 8 10 Peste 10
ului pardoselii sau al suprafeţei terenului
at, m
minimă a zonei de curăţare, m 5 8 9 10 11 12 13 14

550. Elementele de construcţie care se află în limita razelor indicate, podina de pardoseală,
materialele de finisare şi placare, precum şi izolaţia şi părţile utilajului, executate din
materiale combustibile, trebuie protejate împotriva scînteilor cu ecrane de metal, cu pînză de
azbest sau cu alte materiale incombustibile şi, în caz de necesitate, stropite cu apă.
551. În încăperile în care se execută lucrări cu utilizarea focului, toate uşile care unesc
încăperile în cauză cu altele, inclusiv uşile tamburelor-ecluză, trebuie închise etanş.
Ferestrele, în funcţie de anotimp, de temperatura din încăpere, de durată, volumul şi gradul de
pericol al lucrărilor cu focul, trebuie, în măsura posibilităţilor, să fie deschise.
552. Încăperile în care e posibilă concentrarea vaporilor de LUI, LC şi GC, înaintea
executării lucrărilor cu focul, trebuie aerisite.
553. Locurile de executare a lucrărilor de sudare şi de tăiere din interiorul clădirilor şi
încăperilor, ale căror elemente de construcţie conţin materiale combustibile, trebuie izolate
printr-un perete despărţitor plin din material incombustibil. Totodată, înălţimea acestui perete
trebuie să fie de minimum 1,8 m, iar spaţiul dintre peretele despărţitor şi pardoseală de
minimum 5 cm. Pentru a evita împrăştierea părticelelor de metal fierbinţi, spaţiul menţionat
trebuie protejat cu o plasă din material incombustibil cu ochiuri de maximum 1,0x1,0 mm.
554. Înainte de a începe lucrările cu focul şi în timpul executării lor, trebuie să se
controleze starea mediului de vapori-gaze-aer în utilajul tehnologic, care este supus lucrărilor
menţionate, precum şi în zona cu pericol.
În cazul în care se măreşte conţinutul de substanţe combustibile sau se reduce nivelul de
concentrare a flegmatizatorului în zona periculoasă sau în utilajul tehnologic, pînă la valorile
limită admisibile de concentrare a vaporilor (gazelor), lucrările cu focul trebuie imediat

224
220
încetate.
555. Nu se admite deschiderea trapelor şi a capacelor utilajului tehnologic, descărcarea,
transportarea şi turnarea produselor, încărcarea lor prin trape deschise, precum şi alte
operaţiuni care pot conduce la izbucnirea incendiilor şi exploziilor din cauza gradului mare de
concentrare a gazelor şi a prafului în locurile unde se efectuează lucrările cu focul.
556. În timpul întreruperilor în lucru, precum şi la sfîrşitul schimbului de lucru, aparatura
de sudat trebuie deconectată, inclusiv de la reţeaua electrică, furtunurile trebuie dezunite şi
eliberate de lichide şi gaze combustibile, iar în lămpile de lipit presiunea trebuie redusă la
“0”.
După terminarea lucrărilor toată aparatura şi utilajul trebuie strînse şi păstrate în încăperi
(locuri) speciale.
557. În cazurile în care se amenajează mai mult de 6 posturi de executare a lucrărilor cu
focul (ateliere de sudat, de tăiat) trebuie prevăzută alimentarea centralizată cu energie
electrică şi cu gaze.
558. În atelierul de sudat, dacă există maximum 6 posturi de executare a lucrărilor cu focul,
se admite ca fiecare post să aibă cîte o butelie de rezervă cu oxigen şi una cu gaz combustibil.
Buteliile de rezervă trebuie protejate cu panouri din materiale incombustibile sau să se
păstreze în construcţii anexate la atelier.
559. În timpul executării lucrărilor cu focul se interzice:
începerea lucrărilor, dacă aparatura este defectată;
efectuarea lucrărilor cu focul pe suprafaţa elementelor de construcţie şi a pieselor proaspăt
vopsite;
utilizarea îmbrăcămintei şi a mănuşilor cu pete de ulei, grăsime, benzină, gaz lampant şi
alte lichide combustibile;
păstrarea în cabinele de sudat a îmbrăcămintei LUI, LC şi a altor materiale combustibile;
admiterea elevilor, precum şi a lucrătorilor care nu dispun de certificate de calificare
şi taloane care vizează securitatea antiincendiu, la executarea independentă a lucrărilor cu
focul;
admiterea atingerii conductorilor electrici cu corpul buteliei cu gaze comprimate, lichefiate
sau dizolvate;
efectuarea lucrărilor la aparatele şi comunicaţiile umplute cu substanţe combustibile şi
toxice, precum şi la cele ce se află sub tensiune electrică;
efectuarea simultană a lucrărilor cu focul la executarea hidroizolaţiei şi a barierei de vapori
pe acoperişuri, la montarea panourilor cu termoizolaţie combustibilă, precum şi la încleierea
îmbrăcămintei pe pardoseală şi la finisarea încăperilor cu aplicarea vopselelor, cleiurilor,
masticului şi a altor materiale combustibile.
560. Nu se admite efectuarea lucrărilor cu focul pe suprafaţa elementelor de construcţie ale
clădirilor executate din structuri metalice uşoare şi cu termoizolant termic combustibil.

Lucrările de sudare cu gaze

561. Generatoarele de acetilenă portabile trebuie instalate pe terenuri deschise. Se admite
funcţionarea lor temporară în încăperi bine aerisite.
Generatoarele de acetilenă trebuie îngrădite şi instalate la distanţe de minimum 10 m de la
locul unde se execută lucrările cu focul, precum şi de la locul de captare a aerului de către
compresoare şi ventilatoare.
În locurile de instalare a generatorului de acetilenă trebuie afişate pancarte:
“Intrarea persoanelor străine interzisă - pericol de foc”, “Fumatul interzis”, “Trecerea cu
focul deschis interzisă”.
562. După terminarea lucrărilor carbura de calciu din generatorul portabil trebuie epuizată.

225
221
Nămolul calcaros extras din generator trebuie încărcat în vase speciale şi descărcat în gropi
sau buncăre speciale.
Gropile de nămol descoperite trebuie îngrădite cu bariere, iar cele închise trebuie să aibă
planşee incombustibile, ventilaţie prin aspiraţie şi trape de descărcare a nămolului.
Fumatul şi utilizarea focului deschis în raza mai mică de 10 m de la locul de păstrare a
nămolului nu se admite. Despre aceasta trebuie să se prevină prin semne de interdicţie.
563. Fixarea furtunurilor de transportare a gazelor la niplurile de racordare a aparaturii,
arzătoarelor, tăietoarelor şi reductoarelor trebuie să fie sigură şi executată cu aplicarea
brăţarelor de fixare.
Se admite în locul brăţarelor furtunurile să fie fixate cel puţin în două locuri pe lungimea
niplului cu sîrmă de legat recoaptă, moale.
Pe niplurile închizătoarelor hidraulice furtunurile se îmbracă strîns, dar nu se fixează.
564. Carbura de calciu trebuie păstrată în încăperi uscate care se aerisesc.
Nu se admite amenajarea depozitelor pentru păstrarea carburii de calciu în subsoluri şi în
locurile care pot fi inundate.
565. Vasele cu carbură de calciu pot fi păstrate în depozite, în poziţie orizontală sau
verticală.
În depozitele mecanizate se admite păstrarea vaselor cu carbură de calciu în poziţie
verticală, în trei niveluri. În cazurile în care mecanizaţia lipseşte - în poziţie orizontală în
maximum trei niveluri şi maximum două niveluri dacă se păstrează în poziţie verticală.
Nivelurile trebuie separate cu scînduri cu grosimea de 40-50 mm.
Lăţimea trecerilor dintre vasele cu carbură de calciu stivuite trebuie să fie de minimum 1,5
m.
566. În încăperile pentru instalaţiile de acetilenă, în care nu există depozit intermediar
pentru carbura de calciu, se admite păstrarea concomitentă a maximum 160 kg carbură de
calciu, însă din această cantitate se admite să se păstreze în mod deschis maximum un vas
(tobă).
567. Vasele cu carbură de calciu deschise trebuie să se protejeze cu capace de etanşare la
pătrunderea apei în interiorul lor.
568. În locurile de păstrare şi de deschidere a vaselor cu carbură de calciu este interzis
fumatul, utilizarea focului deschis şi utilizarea instrumentelor producătoare de scîntei.
569. Buteliile cu gaze trebuie păstrate şi transportate numai cu capacele de protecţie
înşurubate pe gîtul lor. În timpul transportării trebuie evitate loviturile şi zguduiturile.
Buteliile trebuie transportate la locul lucrărilor de sudură în cărucioare speciale, pe tărgi,
sănii. Nu se admite cărarea buteliilor pe umeri şi în mîini.
570. Buteliile cu gaze, în timpul păstrării, transportării şi exploatării, trebuie protejate
contra acţiunii razelor solare şi altor surse de căldură.
În încăperi buteliile trebuie instalate la o distanţă de minimum 1 m de la aparatele de
încălzire şi sobe şi la o distanţă de minimum 5 m de la sursele de căldură cu foc deschis.
Distanţa (pe orizontală) de la arzătoare pînă la instalaţiile by-pas de rampă (în grup) trebuie
să fie de minimum 10 m, iar pînă la buteliile cu oxigen sau cu GC (păstrate cîte una) de
minimum 5 m.
Păstrarea în aceeaşi încăpere a buteliilor cu oxigen şi cu GC, precum şi a vaselor cu
carbura de calciu, vopsea, ulei şi grăsimi nu se admite.
571. La manipularea buteliilor cu oxigen şi cu GC goale trebuie să se respecte aceleaşi
măsuri de protecţie ca şi la manipularea celor pline.
572. La executarea lucrărilor de sudare şi de tăiere cu gaze se interzice:
încălzirea generatoarelor de acetilenă, conductelor, vanelor, reductoarelor îngheţate, precum
şi altor piese ale instalaţiilor de sudare prin utilizarea focului deschis sau a obiectelor

226
222
incandescente;
contactul buteliilor de oxigen, a reductoarelor şi a altui echipament de sudare cu diferite
uleiuri, îmbrăcăminte şi cîrpe îmbinate cu ulei;
executarea de către doi sudori a lucrărilor de sudură de la un singur închizător hidraulic;
încărcarea aparatului cu carbură de calciu cu granulaţia sporită sau împingerea ei în pîlnia
de încărcare a aparatului cu ajutorul verigelor de metal şi sîrmă, precum şi efectuarea
lucrărilor utilizînd praful de carbură;
încărcarea carburii de calciu în coşuri umede sau cu prezenţa apei în colectorul de gaze,
precum şi încărcarea cu carbură a coşurilor depăşind jumătate din capacitatea lor, în cazul
funcţionării generatoarelor “apă peste carbură”;
purjarea cu oxigen a furtunului pentru GC şi a furtunului pentru oxigen cu GC, precum şi
schimbarea reciprocă a furtunurilor în timpul funcţionării;
utilizarea furtunurilor, lungimea cărora depăşeşte 30 m, iar în caz de executare a lucrărilor
de montaj - 40 m;
răsucirea, îndoirea, strivirea furtunurilor conductoare de gaze;
mutarea generatorului avînd în colectorul de gaze acetilenă;
forţarea funcţionării generatoarelor de acetilenă prin mărirea intenţionată a presiunii
gazelor sau prin mărirea încărcăturii de o singură dată a carburii de calciu;
utilizarea instrumentelor de cupru pentru deschiderea vaselor cu carbură de calciu, precum
şi cuprul în calitate de material pentru lipitul aparaturii cu acetilenă şi în alte locuri în care
este posibil contactul cu acetilena.

Lucrările de sudare electrică

573. Pardoseala din încăperile în care se organizează locuri permanente de efectuare a
lucrărilor de sudură trebuie să fie din materiale incombustibile. Se admite executarea
pardoselilor din calupuri de lemn pe temelie incombustibilă, în încăperile, în care se
efectuează sudarea fără încălzirea prealabilă a pieselor.
574. Nu se admite utilizarea cablurilor fără izolaţie sau cu izolaţia deteriorată, precum şi
utilizarea siguranţelor electrice nestandardizate.
575. Firele de sudat trebuie unite prin presare, sudare, lipire sau cu ajutorul clemelor
speciale. Conductoarele electrice se unesc la portelectrod, la piesa de sudat şi la aparatul de
sudat cu ajutorul papucilor de cablu din cupru fixaţi cu şuruburi şi piuliţe.
576. Cablurile racordate la aparatele de sudat, la panourile de distribuţie şi la alt
echipament, precum şi la locurile unde se efectuează lucrări de sudură, trebuie bine izolate,
iar în locurile necesare trebuie protejate împotriva acţiunii temperaturilor înalte, deteriorărilor
mecanice sau acţiunilor chimice.
577. Cablurile (firile) aparatelor de sudare electrică trebuie amplasate la o distanţă de
minimum 0,5 m de la conductele de oxigen şi la minimum 1 m de la conductele de acetilenă
şi alte GC.
578. În calitate de conductor de retur care uneşte piesa de sudat cu sursa de curent pentru
sudare pot servi conductoarele-bare de oţel sau de aluminiu de diferite profiluri, plăcile de
sudat, stelajele şi chiar elementele care se sudează cu condiţia că secţiunea acestora asigură
trecerea fără pericol a curentului conform condiţiilor de încălzire.
Unirea între ele a unor elemente aparte, utilizate în calitate de conductor de retur, trebuie să
se efectueze cu ajutorul şuruburilor, presei de mînă (cu şurub) şi a clemelor de legare.
579. Utilizarea în calitate de conductor de retur a căilor ferate locale, a reţelelor de legare la
pămînt sau de legare la nul, precum şi a elementelor metalice ale clădirilor, comunicaţiilor şi
utilajului tehnologic nu se admite. În aceste cazuri sudarea se execută utilizînd două fire.
580. La executarea lucrărilor de sudare electrică în încăperi şi instalaţii cu pericol de

227
223
explozie-incendiu şi de incendiu conductorul de retur de la piesa care se sudează pînă la sursa
de curent trebuie să se execute numai cu un conductor izolat, avînd calitatea izolaţiei
minimum ca şi cea a conductorului direct, unit la portelectrod.
581. Construcţia portelectrodului pentru sudarea manuală trebuie să asigure fixarea fiabilă
a electrozilor şi schimbarea lor rapidă, precum şi excluderea posibilităţii de scurtcircuit a
corpului lui cu piesa care se sudează în timpul întreruperilor temporare în lucru sau la căderea
lui întîmplătoare pe suprafaţa obiectelor metalice. Mînerul portelectrodului trebuie executat
din material incombustibil, electroizolant şi termoizolant.
582. Electrozii utilizaţi la executarea lucrărilor de sudare trebuie să fie de fabricaţie
industrială şi să corespundă valorii nominale a curentului de sudare.
La schimbarea electrozilor, resturile lor se aruncă într-o ladă specială de metal, situată în
apropierea locului de executare a lucrărilor de sudură.
Pînă la începerea sudării, electrozii trebuie bine uscaţi la temperaturi prescrise în fişele
tehnice pentru tipurile concrete de înveliş al electrozilor. Stratul de învelire al electrozilor
trebuie să fie uniform (omogen), compact, fără umflături, afluenţe şi crăpături.
583. Echipamentul de sudare electrică în timpul exploatării trebuie legat la pămînt. Afară de
legarea la pămînt a echipamentului de bază de sudare electrică trebuie nemijlocit să se lege la
pămînt acele, clemele bobinei secundare a transformatorului de sudare la care este conectat
firul, care duce la piesa ce se sudează (conductorul de retur).
584. Deasupra echipamentului portabil şi mobil de sudare electrică, care se exploatează în
aer liber, trebuie să se execute un acoperiş din materiale incombustibile pentru protecţia lui
contra depunerilor atmosferice.
585. Agregatul şi aparatura de pornire, după terminarea lucrărilor, trebuie curăţate zilnic.
Deservirea tehnică şi reparaţia preventivă planificată a echipamentului de sudare trebuie
efectuate conform graficului.
586. Temperatura de încălzire a unor elemente ale echipamentului de sudare
(transformatoare, rulmenţi, perii, contactele circuitului secundar etc.) nu trebuie să depăşească
75°C.
587. Alimentarea arcului la echipamentul de sudare hidrogenă-atomică trebuie asigurată de
la un transformator separat. Alimentarea directă a arcului de la reţeaua de distribuire prin
intermediul regulatorului de curent de orice tip nu se admite.
588. La sudarea hidrogenă-atomică la arzător trebuie prevăzută deconectarea automată a
tensiunii şi încetarea debitării hidrogenului în caz de rupere a circuitului.
Se interzice funcţionarea fără supraveghere a arzătoarelor aprinse.
589. La executarea lucrărilor de sudare electrică în zonele cu pericol de explozie-incendiu:
se recomandă utilizarea surselor de curent continuu sau a surselor speciale de curent
alternativ, care includ în construcţia sa generatoare de impuls, care măresc tensiunea dintre
electrozi şi piesa de sudat în momentul amorsării repetate a arcului (sursa de alimentare de tip
“descărcare”);
se recomandă ca în zonele cu pericol de incendiu de clasa П-II locurile greu accesibile
pentru înlăturarea prafului să fie tratate cu soluţie de 2% de spumogen în proporţie de 1 litru
pentru 1 m2;
sudarea în poziţie verticală şi pe tavan trebuie executată cu electrozi cu diametrul de
maximum 4 mm. Totodată, mărimea curentului de sudare trebuie să fie cu 20% mai mică
decît la sudarea în poziţie orizontală inferioară;
înainte de a conecta echipamentul de sudare electrică trebuie de a se convinge că electrodul
în portelectrod lipseşte.

228
224
 Tăierea metalului
590. La executarea lucrărilor de taiere cu utilizarea benzinei şi a petrolului lampant locul
de executare a lucrărilor respective trebuie amenajat ca şi în cazul executării lucrărilor de
sudare electrică. O atenţie deosebită trebuie de acordat prevenirii vărsării şi păstrării conform
normelor a LUI şi LC, respectării regimului de tăiere şi de întreţinere a rezervorului cu
combustibil.
591. Păstrarea rezervei de combustibil la locul de executare a lucrărilor de tăiere cu
utilizarea benzinei şi a petrolului lampant se admite în cantităţi ce nu depăşesc necesarul
pentru un schimb de lucru. Combustibilul trebuie păstrat în rezervoare speciale care se închid
ermetic, nedeteriorate şi care nu se sparg, la o distanţă de minimum 10 m de la locul
executării lucrărilor respective.
592. Pentru executarea lucrărilor de tăiere cu utilizarea benzinei şi a petrolului lampant
trebuie de folosit combustibil fără amestecuri şi fără apă. Nu se admite umplerea rezervorului
mai mult de 3/4 din capacitatea lui.
593. Rezervorul pentru combustibil trebuie să fie în bună stare şi etanş. Rezervoarele care
nu au rezistat la încercările hidraulice la presiunea de 1 Mpa (din care curge combustibilul
sau care au pompa sau manometru defectate) nu se admit pentru exploatare.
594. Înainte de începerea lucrărilor se verifică starea tehnică a armăturii aparatului de tăiat
cu utilizarea benzinei şi a petrolului lampant, etanşeitatea îmbinărilor furniturilor cu niplu,
integritatea filetului piuliţelor şi racordurilor basculante.
595. Încălzirea evaporatorului tăietorului prin aprinderea LUI sau a LC turnat în acest scop
la locul de executare a lucrărilor nu se admite.
596. Rezervorul cu combustibil trebuie să se afle la o distanţă de minimum 5 m de la
buteliile cu oxigen şi de la sursa cu focul deschis, şi la minimum 3 m de la locul de lucru.
Totodată, rezervorul trebuie situat astfel, încît pe suprafaţa lui să nu cadă scîntei şi flacări în
timpul executării lucrărilor.
597. La executarea lucrărilor de tăiere cu utilizarea benzinei şi a petrolului lampant se
interzice:
ca presiunea aerului din rezervorul cu combustibil să depăşească presiunea de lucru a
oxigenului din tăietor;
supraîncălzirea evaporatorului pînă la roşu-vişiniu, precum şi suspendarea tăietorului în
poziţie verticală, cu capul în sus, în timpul executării lucrărilor;
strîngerea, răsucirea sau îndoirea furtunurilor de alimentare a tăietorului cu oxigen sau cu
combustibil;
utilizarea furtunurilor de oxigen pentru debitarea benzinei sau a petrolului lampant la
tăietor.

Lucrările de lipire

598. Locurile de executare a lucrărilor de lipire a metalelor trebuie curăţate de materialele

combustibile, iar elementele de construcţie, executate din materiale combustibile şi aflate la
mai puţin de 5 m distanţă, trebuie protejate cu ecrane din materiale incombustibile sau udate
cu apă (soluţie din apă cu spumogen etc.).
599. Lămpile de lipit trebuie păstrate în stare perfectă şi minimum o dată pe lună să se
verifice rezistenţa şi etanşeitatea lor, înscriind rezultatele şi data verificării într-un registru
special. Totodată, lămpile minimum o dată pe an, trebuie supuse încercărilor hidraulice de
control.
600. Fiecare lampă de lipit trebuie să aibă o fişă tehnică, în care să fie indicate rezultatele
încercărilor hidraulice executate la uzină şi presiunea de lucru admisibilă. Supapele de

229
225
siguranţă trebuie reglate la presiunea prescrisă, iar manometrele lămpilor să fie în stare bună
de funcţionare.
601. Lămpile de lipit trebuie alimentate cu combustibil şi aprinse în locuri special
amenajate în acest scop.
602. Pentru a evita izbucnirea flăcării din lămpile de lipit, combustibilul cu care este
alimentată lampa trebuie curăţat de impurităţi şi apă.
603. Pentru a evita explozia lămpii de lipit se interzice:
utilizarea în calitate de combustibil a benzinei sau amesticului de benzină cu petrol lampant
pentru alimentarea lămpilor care funcţionează cu petrol lampant;
majorarea presiunii în rezervorul lămpii, la pomparea aerului, peste presiunea admisibilă,
indicată în fişa tehnică;
umplerea rezervorului lămpii peste ѕ din capacitatea lui;
deşurubarea elicei de aer şi a dopului de turnare a combustibilului în timpul cînd lampa
arde sau dacă ea nu s-a răcit după ce a fost stinsă;
reparaţia lămpii, precum şi golirea sau umplerea ei cu combustibil în apropierea focului
deschis (chibritul arzînd, ţigară aprinsă etc.).

XVII. PREVEDERILE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA

INCENDIILOR PENTRU CLĂDIRILE DE CULT

604. Sfeşnicele, corpurile de iluminat şi alte dispozitive cu foc deschis trebuie instalate pe
suporturi incombustibile. Ele trebuie bine fixate de pardoseală pentru excluderea căderii lor.
605. La exploatarea instalaţiilor de încălzire trebuie respectată prezenta Reglementare
tehnică. Încălzirea cu sobe în clădirile de cult trebuie verificată anual, înainte de începerea
sezonului de încălzire.
606. Încălzirea sobelor trebuie efectuată sub supraveghere şi terminată pînă la începutul
activităţilor cu aglomeraţie de persoane în clădirile de cult.
607. Lichidele combustibile (pentru candele, corpuri de iluminat etc.) trebuie păstrate în
dulapuri de metal. În încăpere se admite păstrarea a cel mult 5 l de LC.
608. Turnarea LC în candele şi corpuri de iluminat trebuie efectuată dintr-un vas închis ce
nu se sparge, pe tavă din material incombustibil.
Lichidul combustibil trebuie turnat în candele şi în corpurile de iluminat numai în lipsa
flăcării deschise, iar în cazul în care funcţionează aparatele electrocasnice conectate la reţea,
la o distanţă de cel puţin 1 m de la aceste aparate.
609. Rezerva de LC pentru alimentarea candelelor şi corpurilor de iluminat din casa (sala)
de rugăciuni trebuie păstrată într-un vas de metal, în volum care nu depăşeşte necesarul
pentru 24 ore.
610. Se interzice efectuarea lucrărilor cu focul în clădirile de cult în timpul ritualului, în
prezenţa enoriaşilor.
611. Clădirile de cult trebuie dotate cu sisteme de înştiinţare în caz de incendiu.
612. Clădirile de cult (biserici, mănăstiri, case de rugăciuni etc.) trebuie să se proiecteze şi
să se execute conform normativelor speciale.

Anexa nr.1
la Reglementarea tehnică “Reguli generale
de apărare împotriva incendiilor în Republica
Moldova” RT DSE 1.01-2005

230
226
 PREVEDERI
referitoare la elaborarea instrucţiunilor privind
măsurile de apărare împotriva incendiilor
1. Instrucţiunile privind măsurile de apărare împotriva incendiilor trebuie elaborate în baza
standardelor şi normelor de ramură, Regulilor generale de apărare împotriva incendiilor în
Republica Moldova, prevederilor actelor normativ-tehnice şi altor acte care conţin prevederi
de apărare împotriva incendiilor, luînd în considerare specificul pericolului de incendiu al
clădirilor şi instalaţiilor, proceselor tehnologice, utilajelor tehnologice şi de producţie.
2. Instrucţiunile privind măsurile de apărare împotriva incendiilor necesită coordonare cu
organele SSMCI.
3. Instrucţiunile, privind măsurile de apărare împotriva incendiilor, trebuie să reflecte:
a) modul de întreţinere a teritoriului, clădirilor şi încăperilor, inclusiv a căilor de evacuare;
b) activităţile privind asigurarea apărării împotriva incendiilor a proceselor tehnologice,
exploatarea utilajelor, efectuarea lucrărilor cu pericol de incendiu;
c) modul şi normele de păstrare şi de transportare a substanţelor şi materialelor cu pericol
de explozie-incendiu şi de incendiu;
d) locurile destinate pentru fumat, pentru utilizarea focului deschis şi pentru executarea
lucrărilor cu focul;
e) modul de colectare, păstrare şi evacuare a substanţelor şi materialelor combustibile, de
întreţinere şi de păstrare a îmbrăcămintei speciale;
f) indicaţiile limită ale aparatelor de control şi măsurare (manometrele, termometrele ş.a.),
depăşirea cărora pot provoca incendiu sau explozie;
g) obligaţiunile şi acţiunile lucrătorilor în caz de incendiu, inclusiv:
regulile de anunţare (chemare) a serviciului de pompieri şi salvatori;
modul de oprire în caz de avarie a utilajului tehnologic;
modul deconectării ventilaţiei şi a echipamentului electric;
regulile de utilizare a mijloacelor de stingere a incendiilor şi a instalaţiilor automate de
stingere a incendiilor;
modul de evacuare a persoanelor, substanţelor combustibile şi a valorilor materiale;
modul de examinare şi de lichidare a pericolului de incendiu şi explozie la încăperile
întreprinderilor (clădirilor, instalaţiilor).

Anexa nr.2
la Reglementarea tehnică “Reguli generale
de apărare împotriva incendiilor în Republica
Moldova” RT DSE 1.01-2005

DETERMINAREA
cantităţii necesare de mijloace de
intervenţie pentru stingerea incendiilor

1. La determinarea tipurilor şi cantităţii de mijloace de primă intervenţie la stingerea

incendiilor e necesar de luat în considerare proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor
combustibile utilizate şi pericolul de incendiu al lor, reacţia lor cu substanţele de stingere a
incendiilor, precum şi aria încăperilor de producţie, terenurilor şi instalaţiilor deschise.
2. Pînzele de azbest, ţesăturile din lînă aspră şi pîslă cu dimensiunile de cel puţin 1x1 m
sînt destinate pentru stingerea focarelor mici de incendiu în cazul aprinderii substanţelor,
arderea cărora nu poate să aibă loc fără pătrunderea aerului. În locurile de aplicare şi păstrare
a LUI şi LC dimensiunile pînzelor pot fi mărite (2x1,5; 2x2 m).

231
227
 Fiecare din mijloacele enumerate urmează a fi aplicate pentru stingerea incendiilor de
clasele “A”, “B”, “D”, “(E)” potrivit calculului una pentru fiecare 200 m.p. de suprafaţă.
3. Butoaiele pentru păstrarea apei trebuie să dispună de un volum de cel puţin 0,2 m cub şi
completate cu un set de găleţi.
Lăzile pentru nisip trebuie să dispună de un volum de 0,5, 1,0 şi 3,0 m cub şi completate cu
lopată de construcţie. Construcţia lăzii trebuie să asigure comoditatea extragerii nisipului şi să
excludă pătrunderea precipitaţiilor în aceasta.
4. Completarea echipamentului tehnologic cu stingătoare de incendiu se efectuează
conform prevederilor condiţiilor tehnice a acestora sau a regulilor respective de apărare
împotriva incendiilor.
5. Completarea echipamentului de import cu stingătoare de incendiu se efectuează conform
condiţiilor contractului de livrare a acestuia.
6. Alegerea tipului şi calcularea numărului necesar de stingătoare trebuie efectuat, în funcţie
de capacitatea lor de stingere, de suprafaţa limită a localului, de clasa incendiului (a
substanţelor şi materialelor combustibile) din încăperile obiectivului conform ISO nr. 3941-
77:

clasa A - incendii cu arderea substanţelor solide, în majoritatea lor de origine

organică, arderea cărora este însoţită de mocnire (lemnul, textilele,
hîrtia);
clasa B - incendii cu arderea lichidelor combustibile sau a substanţelor solide
fuzibile;
clasa C - incendii cu arderea gazelor;
clasa D - incendii cu arderea metalelor şi a aliajelor lor;
clasa (E) - incendii cu arderea instalaţiilor electrice.

Alegerea tipului de stingător (transportabil sau portabil) este determinată de mărimea

focarelor posibile ale incendiului. În cazul în care mărimea lor este considerabilă, este
necesară folosirea stingătoarelor transportabile.
7. Alegînd stingătorul cu limita respectivă de temperatură la utilizarea lui trebuie luate în
considerare condiţiile climaterice de exploatare a clădirilor şi instalaţiilor.
8. În cazul în care sînt posibile focare combinate de incendiu, se preferă alegerea
stingătorului celui mai universal din domeniul de aplicare a lor.
9. Pentru suprafaţa limită a încăperilor de diferite categorii (suprafaţa maximă protejată de
un stingător sau de cîteva) trebuie prevăzut un număr de stingătoare din tipurile prevăzute în
tabelele nr. 1 şi nr. 2 înaintea semnului “++” sau “+”.
10. În clădirile şi instalaţiile publice la fiecare etaj trebuie instalate minimum două
stingătoare portabile.
11. Încăperile de categoria Д pot să nu se doteze cu stingătoare dacă suprafaţa acestora nu
depăşeşte 100 m2.
12. În cazul în care există cîteva încăperi nu prea mari, care ţin de aceeaşi categorie de
pericol de incendiu, numărul necesar de stingătoare se determină conform pct. 9 şi tabelelor
nr. 1 şi nr. 2, luînd în considerare suprafaţa totală a acestor încăperi.
13. Stingătoarele, expediate de la întreprindere pentru a fi reincărcate, trebuie înlocuite cu
numărul respectiv de stingătoare încărcate.
14. La protecţia încăperilor pentru maşinile electrice de calcul (MEC), centralelor
telefonice, muzeelor, băncilor, arhivelor etc. trebuie luat în considerare specificul acţiunii
substanţelor de stingere asupra echipamentului protejat, pieselor, materialelor etc. Se

232
228
recomandă ca încăperile respective să fie dotate cu stingătoare cu haloni şi cu bioxid de
corbon, luînd în calcul concentraţia maximă admisibilă a substanţei de stingere.
15. Încăperile utilate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor se dotează cu
stingătoare într-un număr de 50% din cel calculat.
16. Distanţa de la posibilul focar de incendiu pînă la locul de instalare a stingătorului nu
trebuie să depăşească 20 m pentru clădirile şi instalaţiile publice; 30 m pentru încăperile de
categoriile A, Б şi В; 40 m pentru încăperile de categoriile Г; 70 m pentru încăperile de
categoriile Д.
17. La obiective trebuie desemnată cîte o persoană responsabilă pentru procurarea,
reparaţia, păstrarea şi întreţinerea în stare perfectă şi punerea în aplicare a mijloacelor de
primă intervenţie.
Evidenţa, verificarea şi bunăstarea mijloacelor de primă intervenţie trebuie indicată într-un
registru special de formă liberă.
18. Fiecare stingător instalat la obiectiv trebuie să aibă un număr de ordine de culoare albă,
marcat pe corpul lui cu vopsea albă. Pentru fiecare stingător respectiv se întocmeşte o fişă
tehnică de formă stabilită.
19. Stingătoarele trebuie întreţinute în stare perfectă, periodic fiind supuse reviziei,
controlului şi reîncărcării la timp.
20. Pe timp de iarnă (la temperaturi sub 1°C) stingătoarele trebuie păstrate în încăperi
încălzite.
21. Instalarea mijloacelor de primă intervenţie pe coridoare, în căile de trecere nu trebuie să
împiedice evacuarea în siguranţă a persoanelor. Mijloacele menţionate trebuie instalate în
locuri vizibile, în apropierea ieşirilor din încăpere, la o înălţime de maximum 1,5 m de la
pardoseală.
22. Pînza de azbest, pîsla se recomandă a fi păstrate în cutie metalică cu capac, periodic (o
dată la 3 luni) trebuie uscate şi curăţate de praf.
23. Pentru instalarea mijloacelor de primă intervenţie în încăperile de producere şi
depozitare, precum şi pe teritoriul obiectivelor la fiecare 5000 m. p. trebuie să fie prevăzute
panouri de incendiu.
24. Utilizarea mijloacelor de primă intervenţie în alte scopuri decît cele destinate nu se
admite.

233
229
 ACTE DEPARTAMENTALE

NORME PENTRU ELABORAREA ŞI REALIZAREA MĂSURILOR DE

PROTECŢIE A MUNCII
nr. 40 din 16.08.2001

Publicat : 07.03.2002 în Monitorul Oficial Nr. 33-35 art Nr : 70

APROBATE: ÎNREGISTRATE:
Ministerul Muncii şi Protecţiei Ministerul Justiţiei
Sociale al Republicii Moldova al Republicii Moldova
Ministru _______ Valerian Revenco Ministru ________ Ion Morei
nr. 40 din "16" august 2001 nr. 226 din 28 august 2001

NORME
pentru elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a muncii
1. Prezentele Norme sînt reglementări cu aplicabilitate naţională care cuprind
prevederi minimale obligatorii pentru elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a
muncii.
2. Prin măsuri de protecţie a muncii se înţelege ansamblul lucrărilor şi acţiunilor
tehnice şi organizatorice de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
3. Fiecare angajator, în baza evaluării factorilor de risc la locurile de muncă, va
elabora Planul de măsuri de protecţie a muncii (anexa nr. 1), în conformitate cu Lista-
cadru privind măsurile de protecţie a muncii (anexa nr. 2), Criteriile de acordare
gratuită a echipamentului individual de protecţie şi de lucru (anexa nr. 3) şi Criteriile de
acordare gratuită a alimentaţiei de protecţie şi a preparatelor vitaminoase (anexa nr. 4).
4. Planul de măsuri de protecţie a muncii se elaborează anual cu consultarea
sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor. În cazul încheierii contractului colectiv de
muncă, Planul de măsuri de protecţie a muncii va constitui parte integrantă a acestui
contract.
5. La întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cu locuri de muncă în condiţii de
murdărire excesivă a pielii, fiecărui salariat la aceste locuri de muncă i se va distribui
lunar cîte 400 g săpun, iar la locurile de muncă unde este posibilă acţiunea substanţelor
nocive asupra mîinilor se vor distribui suplimentar unguente de protecţie, conform
normelor specificate în instrucţiunile de utilizare a acestora.
6. Echipamentul individual de protecţie şi de lucru acordat unui salariat trebuie să
asigure protecţia acestuia împotriva tuturor factorilor de risc care acţionează cumulativ
asupra sa în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă.
Angajatorii, prin servicii specializate sau apelînd la serviciile altor întreprinderi, vor
asigura:
1) verificarea periodică a calităţilor de protecţie ale mijloacelor individuale de
protecţie;
2) condiţii pentru curăţarea sau denocivizarea mijloacelor individuale de protecţie;

234
230
 3) condiţii pentru depozitarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor individuale de
protecţie, astfel încît să fie asigurată conservarea calităţilor de protecţie ale acestora.
Angajanţii vor înlocui mijloacele individuale de protecţie în cazul în care acestea nu
mai posedă calităţile de protecţie specifice condiţiilor pentru care au fost acordate,
indiferent de motiv.
7. Alimentaţia de protecţie şi preparatele vitaminoase se distribuie pentru fiecare
schimb, indiferent de durata lui, în zilele efectiv lucrate de salariat în condiţii nocive.
Se interzice înlocuirea alimentaţiei de protecţie şi a preparatelor vitaminoase prin
plata în bani sau în mărfuri.
8. Cheltuielile ce ţin de realizarea măsurilor de protecţie a muncii sînt finanţate
integral din resursele proprii ale întreprinderii, instituţiei, organizaţiei.
Anexa nr.1
la Normele pentru elaborarea şi realizarea
măsurilor de protecţie a muncii
Aprobat
prin Ordinul nr. ___
din ____________
PLANUL
de măsuri de protecţie a muncii
_____________________________________________
(denumirea întreprinderii, instituţiei, organizaţiei)
pe anul _____

Măsuri tehnice şi organizatorice

Valoarea
Tema
Unitatea lucrărilor, Termenul
Nr. lucrărilor, Responsabili
de Volumul mijloacelor, de Notă
d/o mijloacelor, de realizare
măsură acţiunilor, realizare
acţiunilor
(mii lei)
1 2 3 4 5 6 7 8

Anexa nr.1
la Planul de măsuri de protecţie a
muncii pe anul ______
Lista profesiunilor şi a funcţiunilor, exercitarea cărora
impune acordarea gratuită a materialelor igienico-sanitare

Nr.
Profesiuni, funcţii Materiale igienico-sanitare
d/o
1 2 3

235
231
 Anexa nr.2
la Planul de măsuri de protecţie a
muncii pe anul ______
Normativul de acordare gratuită a echipamentului
individual de protecţie şi de lucru

Nr. Profesiuni, Sortimentul mijloacelor individule de protecţie şi Durata

d/o funcţii de lucru utilizării
1 2 3 4

Anexa nr.3
la Planul de măsuri de protecţie a
muncii pe anul ______
Normativul de acordare gratuită a alimentaţiei de
protecţie şi a preparatelor vitaminoase

Nr.
Profesiuni, funcţii Numărul raţiei
d/o
1 2 3

Anexa nr.2
la Normele pentru elaborarea şi realizarea
măsurilor de protecţie a muncii
Lista- cadru
privind măsurile de protecţie a muncii

I. Măsuri tehnice: procurarea, confecţionarea, construirea,

reconstruirea, modernizarea, perfecţionarea, montarea,
amenajarea, reglarea şi repararea
1. Aparate şi dispozitive pentru combaterea electricităţii statice.
2. Aparate şi dispozitive pentru prevenirea exploziilor, incendiilor şi
autoaprinderilor.
3. Aparate şi spaţii pentru reanimare, în sectoarele unde există factori de risc, care
pot genera explozii, incendii, surpări, prăbuşiri, scufundări, scurgeri, deversări, erupţii
etc.
4. Aparatură de semnalizare şi control pentru noxe.
5. Aparatură şi substanţe pentru dezinsecţie şi deratizare.
6. Aparatură şi mobilier pentru punctele şi dispensarele medicale ale întreprinderii.
7. Duşuri şi vestiare pentru îmbrăcămintea proprie a salariaţilor, precum şi pentru
echipamentul individual de protecţie şi de lucru.
8. Podiul din lemn în încăperile de lucru în care pardoselile se umezesc în
permanenţă sau sînt executate din materiale cu inerţie termică.
9. Hidranţi şi rezervoare cu soluţii neutralizante pentru spălare, în locurile de muncă
unde există pericol de arsuri cu substanţe chimice.
10. Instalaţii de aerosoli şi ultraviolete.
11. Instalaţii de apă carbogazoasă pentru secţiile cu microclimat cald.

236
232
 12. Instalaţii de pulverizare a apei pe suprafaţa radiantă.
13. Materiale şi sisteme de semnalizare, avertizare.
14. Posturi medicale de prim ajutor la locurile de muncă care prezintă pericole pentru
accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale.
15. Sisteme, aparate şi dispozitive de combatere a riscurilor mecanice, electrice,
chimice, termice, biologice etc.
16. Sisteme, aparate şi dispozitive pentru îmbunătăţirea microclimatului.
17. Sisteme de izolare a spaţiului de lucru pentru menţinerea microclimatului în
limita valorilor admisibile.
18. Sisteme de protecţie în subteran.
19. Sisteme pentru îmbunătăţirea iluminatului.
20. Sisteme şi dispozitive pentru combaterea radiaţiilor ionizante şi
electromagnetice.
21. Sisteme şi dispozitive pentru combaterea zgomotului şi vibraţiilor.
22. Sisteme şi instalaţii de ventilaţie industrială.
23. Spaţii fixe sau mobile pentru protejarea salariaţilor împotriva condiţiilor
meteorologice necorespunzătoare.
24. Spaţii pentru depozitarea provizorie a reziduurilor industriale nocive care pot
infecta aerul, apa sau solul.
25. Spaţii speciale pentru păstrarea surselor de radiaţii ionizante în vederea prevenirii
iradierii şi contaminării radioactive.
26. Staţii de salvare mobile.
27. Trotuare, treceri, tuneluri, galerii pe teritoriul întreprinderii, organizaţiei,
instituţiei.

II. Măsuri organizatorice

1. Proiectarea ergonomică sau sub aspectul protecţiei muncii a locurilor de muncă şi

a proceselor tehnologice.
2. Optimizarea procedurilor şi metodelor de lucru.
3. Evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă.
4. Examene medicale.
5. Pregătirea personalului în materie protecţie a muncii.
6. Organizarea şi amenajarea cabinetelor staţionare şi mobile de protecţie a muncii.
7. Elaborarea de instrucţiuni privind protecţia muncii.
8. Publicaţii, materiale de pregătire, propagare şi informare în domeniul protecţiei
muncii.
9. Organizarea de conferinţe, consfătuiri, seminare în domeniul protecţiei muncii.
10. Materiale igienico-sanitare.
11. Echipament individual de protecţie şi de lucru.
12. Alimentaţie de protecţie.

237
233
 Anexa nr.3
la Normele pentru elaborarea şi realizarea
măsurilor de protecţie a muncii
Criterii
de acordare gratuită a echipamentului individual de protecţie şi de lucru

Tipul de
Factori Sortimentul de
Pericol de mijloace
Nr periculoşi ce mijloace
accidentare în individuale de Durata
. apar la individuale
muncă sau protecţie şi utilizării,
d/ îndeplinirea de protecţie şi
îmbolnăvire de lucru definit luni
o sarcinii de de lucru care se
profesională prin calitatea de
muncă acordă
protecţie
1 2 3 4 5 6
Rezistentă la şoc
Lovire la cap Cască 24
şi penetraţie
Organe de
Bonetă sau
1 maşini în Tragerea părului sau
basma, şapcă Ajustat pe corp, 12
mişcare a îmbrăcămintei
Combinezon sau cu elastic la 12
personale
costum mîneci şi talie
Rezistentă la şoc
Lovire la cap Cască 24
Cădere de şi penetraţie
2 obiecte de la Cu bombeu
Lezarea labei
înălţime Încălţăminte metalic rezistent 12
piciorului
la şoc
Electroizolante,
pentru tensiune
Electrocutare:-
Mănuşi joasă De
tensiune între 24-
Încălţăminte Electroizolante, serviciu 12
Curent electric:- 380 V
pentru tensiune
atingere directă-
joasă
atingere
Electroizolante,
indirectă-
pentru tensiune De
tensiune de pas
-tensiuni mai mari Mănuşi înaltă serviciu
3 de 380 V Încălţăminte Electroizolante,
pentru tensiune 12
înaltă

24
Rigiditate
dielectrică mare
Cască
- arc electric Arsuri şi orbire Lentile cu
Ochelari
absorbţie în
Pînă la
ultraviolet
uzare
Lucru la Cădere de la Cască Rezistentă la şoc 24
4
înălţime înălţime Centură de şi penetraţie

238
234
 siguranţă Rezistentă la De
(specifică tracţiune şi şoc serviciu
sarcinii de Cu talpă
muncă) antiderapantă 12
Încălţăminte Din metal
Colţari (lucru De
pe stîlp) serviciu
Cască Rezistentă la şoc
Lovire, coliziune cu Vestă de 24
mijloace de avertizare sau Reflectorizante 12
transport înlocuitoriBocan Rezistenţi la 12
Lucru pe căi de ci uzură
circulaţie
Mănuşi sau Termoizolante
5 rutieră, 1
palmare Termoizolante
feroviară, teren Arsuri de la asfaltări 12
Genunchiere Termoizolante
accidentat de drumuri 12
Jambiere Talpă
12
Bocanci termoizolantă
Rezistenţi la
Lezarea gleznelor Bocanci 12
uzură şi impact
Proiectare de
Rezistentă la şoc
6 corpuri sau Lovire la cap Cască 24
şo penetraţie
particule
Cu lentile
Pînă la
Lovire la ochi Ochelari transparente şi
uzare
rezistente la şoc
Rezistentă la şoc Pînă la
Lovire la faţă Vizieră
transparentă uzare
Rezistent la
Şorţ uzură 12
Lovire în regiunea
Burtieră (şocuri Amortizare de
abdominală
puternice) şoc şi rezistentă 12
la penetraţie
Rezistente la
Lovire la mîini Mănuşi 1
uzură
Rezistente la
12
uzură
Ghetre
Rezistente la
Lovire la picioare Jambiere 12
uzură
Încălţăminte
Rezistentă la
12
uzură
Costum sau Rezistent la
Lovire la corp 12
combinezon uzură
Manipulare de Lovire la cap Cască Rezistentă la şoc 24
obiecte tăioase, Mănuşi, palmare Rezistente la 16
7 Tăiere sau înţepare
înţepătoare, sau degetare uzură, rupere şi
la mîini
alunecoase, Mînecuţe penetraţie 12

239
235
 abrazive Cotiere Aderenţă mare
Rezistente la
uzură
Rezistente la
uzură
Rezistente la
uzură şi
Tăiere sau înţepare 12
Şorţ penetraţie
în regiunea
Burtieră Rezistente la
abdominală 12
uzură şi
penetraţie
Rezistente la
uzură şi
penetraţie
12
Rezistente la
Jambiere
Tăierea sau uzură şi
Ghetre 12
înţeparea la picioare penetraţie
Bocanci
Cu feţe şi talpă
12
rezistente la
uzură şi
penetraţie
Din fibre
12
naturale
Bonetă sau Din fibre
12
Manipularea de basma naturale
Lipirea obiectelor
obiecte sau Costum Impermeabile şi
8 de tegumente sau de 12
substanţe Sorţ rezistente la
îmbrăcăminte
adezive Mănuşi solvenţi
1
Cizme Impermeabile şi
rezistente la
12
solvenţi
Suprasolicitarea Centură Pînă la
coloanei vertebrale abdominală uzare
Palmare sau Rezistente la
Lezarea mîinii 1
Manipularea mănuşi uzură
sau transport de Rezistente la
materiale grele, Genunchiere uzură 12
Lezarea labei
9 la limita Bocanci Cu bombeu 12
piciorului
sarcinilor Cizme metalic rezistent 12
maxime la şoc
admisibile Rezistent la
Lezarea umărului Umerar 12
uzură
Lezarea Rezistent la
Şorţ 12
abdomenului uzură
Lucru cu Rănire sau arsură Bonetă sau Din fibre
10
substanţe prin explozie basma naturale

240
236
 explozive - Caschetă Din piele, fără
preparare, Ochelari sau accesorii 12
control şi vizieră metalice 12
manipulare Costum Cu rezistenţă la
Costum şoc şi Pînă la
Şorţ transparenţă uzare
Mănuşi sau Lentile
palmare securizate Pînă la
Mănuşi Din fibre uzare
chirurgicale naturale,
Degetare celulozice, 12
CămăşiLengerie antistatizat, fără
de corp manşetă, cute şi 12
Şosete sau buzunare
ciorapi exterioare şi fără 6
Încălţăminte accesorii
metalice 1
Din piele, fără
accesorii 1
metalice
Din piele, fără 1
accesorii
metalice 6
Din fibre
naturale, 6
celulozice sau
piele naturală 3
Din cauciuc
Din cauciuc 12
Din fibre
naturale
Din fibre
naturale
Din fibre
naturale
Din piele sau
pîslă cu talpă
antistatizată, fără
accesorii
metalice

Lucru în Bonetă sau Din fibre 12

atmosferă cu basma naturale,
Apariţia de explozii
pericol de Costum sau celulozice, 12
11 datorită încărcărilor
explozie- halat antistatizate
electrostatice
formare de MănuşiCămăşi Din fibre 1
amestecuri Lenjerie de corp naturale,

241
237
 explozive Şosete sau celulozice, 6
ciorapi antistatizat
Încălţăminte Din fibre 6
naturale
3
Din fibre
naturale 12
Din fibre
naturale
Din fibre
naturale
Cu talpă
antistatizată, fără
accesorii
metalice
Din fibre
naturale
Tip pompier
Din fibre
naturale,
Bonetă sau
antistatizată şi 12
basma
ignifugată 24
Lucru cu/sau în CascăCostum
Din fibre 12
prezenţa Apariţia de incendii Cămasă
12 naturale 6
substanţelor şi incendii Lenjerie de corp
Din fibre 6
inflamabile Şosete sau
naturale 3
ciorapi
Din fibre 12
Încălţăminte
naturale
Cu talpă
antistatizată, fără
accesorii
metalice
Termoizolantă
Tip pompier
CascăCască 24
Lentile pentru
(pentru 24
radiaţii termice
intervenţii) Pînă la
Termoizolante şi
Ochelari sau uzare
ignifugate
Contact cu vizieră 1
IgnifugatDin
flacără deschisă Mănuşi 12
13 Arsuri termice azbest,
şi/sau particule Costum 12
aluminizat
incandescente Costum 12
termoizolant şi
Şorţ 12
ignifugate
Jambiere 12
Rezistent la foc
Ghetre
şi particule
Încălţăminte 12
incandescente
Rezistent la foc

242
238
 şi particule
incandescente
(ignifugate,
aluminizate)
Rezistent la foc
şi particule
incandescente
(ignifugate,
aluminizate)
Cu talpă şi faţă
termoizolantă
Etanşi şi
rezistenţi în
contact cu agenţi
chimici
Cartuş filtrant
specific
Bonetă sau Rezistent în
basma contact cu agenţi
Ochelari sau chimici 12
vizieră Rezistent în Pînă la
Mască contact cu agenţi uzare
contra gazelor chimici
Lucru cu Costum Impermeabil şi De
substanţe Şorţ rezistent la serviciu
Intocsicaţii acute
periculoase Costum izolant agenţi chimici 12
14 sau cronice, arsuri
şi/sau nocive- (pentru Din fibre 12
chimice
toxice- caustice- intervenţii) naturale 12
corosive Cămaşă Din fibre 6
Lenjerie de corp naturale 6
Mănuşi Rezistente în 13
Şosete sau contact cu agenţi 12
ciorapi chimici 12
Cizme Din fibre
Bocanci naturale
Rezistente în
contact cu agenţi
caustici şi
corosivi
Rezistenţi la
produse toxice
Contact cu Cască Termoizolantă 24
obiecte cu Costum Termoizolant, 12
temperaturi Şorţ rezistent la 12
15 Arsuri termice
ridicate - Mănuşi temperaturi 1
temperatura Jambiere ridicate 12
obiectelor mai Ghetre Rezistent la 12

243
239
 mare de 400C Încălţăminte temperaturi 12
ridicate
Termoizolante,
rezistente la
temperaturi
ridicate
Rezistente la
temperaturi
ridicate
Rezistente la
temperaturi
ridicate
Termoizolante,
rezistente la
temperaturi
ridicate
Termoizolant,
rezistent la
temperaturi
scăzute
Termoizolante,
rezistent la
temperaturi
12
scăzute
CostumŞubă Termoizolante,
Pînă la
Contact cu Căciulă cu rezistent la
uzare
obiecte cu apărători pentru temperaturi
temperaturi urechi scăzute
12
16 scăzute- Degerare Capişon Termoizolante,
temperatura Mănuşi rezistent la
12
obiectelor sub Şosete sau temperaturi
00C ciorapi scăzute
13
Încălţăminte Termoizolante,
rezistent la
12
temperaturi
scăzute
Din
lînăTermoizolant
ă, rezistent la
temperaturi
scăzute
Costum Termoizolant 12
Temperatura Halat (împotriva 12
ridicată a Supraîncălzirea Pantaloni scurţi căldurii) 12
17
aerului - peste organismului CămaşăLenjerie Din pînză, 6
300C de corp termoizolant 6
Încălţăminte (împotriva 12

244
240
 căldurii)
Termoizolant
(împotriva
căldurii)
Din pînză, din
fibre naturale
Din fibre
naturaleÎmpotriv
a căldurii
Temperatura
scăzută a
aerului (frig) -
sub 00C-
circulaţie pe Căciulă cu sau
trasee cu fără apărători
diferenţă de pentru urechi
temperatură de sau capişon Termoizolantă 12
peste 150C- Şubă sau cojocel Termoizolant 12
curenţi de aer pieptar sau vestă Termoizolant 12
Supraîncălzirea
18 cu viteză de vătuită Termoizolante 6
organismului
peste 4m/sec- Costum sau Din 6
subteran pantaloni vătuiţi lînăTermoizolant 3
(+100C)- lucru Mănuşi ă 12
în exterior sau Lenjerie de corp
spaţii Ciorapi - şosete
neîncălzite (sub Încălţăminte
100C) în
perioada
octombrie-
martie
Termoizolantă,
rezistentă la
Pălărie sau
temperaturi
şapcă împotriva 12
înalte
radiaţiilor
Termoreflectante
Ochelari sau Pînă la
Termoreflectant
vizieră uzare
Radiaţii Termoreflectant
Costum 12
termice- Termoreflectante
Supraîncălzirea Şorţ 6
19 intensitatea mai Din pînză din
organismului, arsuri Mănuşi 6
mare de 1 fibre naturaleDin
Cămaşă 6
cal/cm2/min fibre naturale
Lenjerie de corp 6
Din fibre
Şosete sau 3
naturale
ciorapi 12
Termoizolante
JambiereBocanc 12
Cu talpă
i
termoizolantă,
rezistentă la

245
241
 temperaturi
ridicate
Radiaţii
ultraviolete- Cu lentile cu
Pînă la
20 intensitate peste Arsuri Ochelari absorbţie în
uzare
limita maximă ultraviolet
admisă
Din bumbac,
culori închise
Radiaţii laser-
Cu lentile cu
densitatea de Bonetă sau 12
filtru absorbant
energie la basma Pînă la
Arsuri la nivelul pentru radiaţii
21 nivelul corneei Ochelari uzare
ochiului şi pielii laser
şi epidermei Mănuşi 1
Din bumbac,
peste limita Halat 12
culori închise
maximă admisă
Din bumbac,
culori închise
Zgomot- peste
limita maximă Tip intern sau Pînă la
22 Surditate Antifon
admisă, chiar cu extern uzare
intermitenţă
Vibraţii- peste
limita maximă Vibroizolante
Mănuşi Burtieră
admisă penrtu Amortizarea 1
amortizarea
23 uneltele cu care Boală de vibraţii vibraţiilor 12
Pieptar
se lucrează, Amortizarea 12
amortizor
chiar cu vibraţiilor
intermitenţă
Eficienţă
specifică de
reţinerea a
Bonetă sau pulberilor
12
basma Eficienţă
De
Mască contra specifică de
serviciu
prafului reţinerea a
Pînă la
Ochelari pulberilor
Pneumoconioză, uzare
Pulberi netoxice Costum contra Etanşi
24 iritarea epidermei 12
în atmosferă prafului Mănuşi Impermeabil la
sau mucoaselor 1
Cămaţă pulberi
6
Lenjerie de corp Impermeabile
6
Şosete cu Din fibre
3
ciorapi naturale
12
Încălţăminte Din fibre
naturale
Din fibre
naturale

246
242
 Din fibre
naturale
Bonetă sau
Microorganism Tip medical, din
basma
e:- bacterii- tifon
MascăCostum
virusuri- Lavabil şi
Infectarea sau halat
25 richeţii- dezinfectabil
organismului Mănuşi
spirochete- Impermeabile
Cămaşă
ciuperci- Din pînză din
Lenjerie de corp
protozoare fibre naturale
Încălţăminte
Din fibre
naturale
Deplasări pe
suprafeţe
Cu talpă
tăioase,
26 Tăiere sau înţepare Încălţăminte rezistentă la 12
înţepătoar,
penetraţie
alunecoase,
înclinate etc.
Încălţăminte
Cu talpă 12
Alunecare, cădere la Colţari (pentru
antiderapantă De
acelaşinivel gheaţă, pantă
Din metal serviciu
etc)
Deplasări pe
suprafeţe umede Îmbolnăvire datorită Impermeabile la
27 Cizme 12
(sol umed, umidităţii apă
mlăştinos etc.)
Impermeabile la
Pelerină, manta,
apă
scurtă sau 12
Mediu acvatic- Îmbolnăvire datorită Impermeabil la
28 combinezon 12
lucru pe apă umedităţii apă
Costum 12
Impermeabile la
Cizme
apă
Mască de
autosalvare
(pentru
evacuare) Cu autonomie
Atmosferă cu
Dispozitiv limitată a Pînă la
conţinut scăzut
respirator utilizatorului uzură
de oxigen (sub
izolant Cu autonomie Pînă la
29 17% vol) sau Asfixiere
neautonom totală a uzură
noxe cu
(pentru utilizatorului pe Pînă la
concentraţie
intervenţii) o durată limitată uzură
necunoscută
Dispozitiv de timp
izolant autonom
(pentru
intervenţii)
30 Spaţii înguste- Rănire la cap, mîini, Cască Rezistentă la şoc 24

247
243
 lucru în coate, genunchi etc. Bonetă Rezistente la 12
conducte, Costum uzură, sfîşiere 12
cazane, Mînecuţe, Rezistente la 12
recipiente, cotiere uzură, sfîşiere 12
puţuri, straturi Genunchiere Rezistente la 12
şi filioane Fundieră uzură, sfîşiere 12
subţiri în mină, Jambiere Rezistente la 12
canale Ghetre uzură, sfîşiere 12
subterane, Încălţăminte Rezistente la 12
branşamente Centrură de uzurăRezistente
etc. siguranţă la uzură
Rezistente la
uzură
Rezistentă la
tracţiune
Izolare de Bidon pentru Pînă la
31 Deshidratare
sursele de apă apă uzare
Impermiabilă la
apă
Scurtă cu glugă Impermiabilă la 12
Îmbolnăvire datorită sau:- pelerină- apă 12
32 Intemperii
umidităţii manta- Impermiabilă la 12
combinezon apă 12
Impermiabil la
apă
Contact cu Rezistente la
Bonetă sau
corpuri ascuţite, rupere, sfîşiere
basma 12
tăioase, Cu lentile
Ochelari sau Pînă la
agăţătoare etc. rezistente la şoc
33 AgăţareSfîşiere vizieră uzare
(exploatări Rezistente la
Costum sau 12
forestiere, rupere, sfîşiere
combinezon 12
exploatarea Rezistentă la
Încălţăminte
stufului etc.) penetraţie
Poziţia de lucru Rezistente la De
34 Lezarea genunchilor Genunchiere
"în genunchi" uzură serviciu
Pînă la
Pălărie apicultor
uzare
Lucru la stupi Înţepare de către Mănuşi
35 Pînă la
de albine albine Costum sau
uzare
halat
12
Contactul
Unguente de Specifice Pînă la
36 epidermei cu Dermatite, eczeme
protecţie agentului chimic uzare
agenţi chimici
Cîmp electric Descărcări electrice Cască Electroconductiv 24
37 cu intensitate între corpul uman şi Costum ă 12
mai mare de 15 elemente situate la Bocanci Electroconductiv 12

248
244
 kV/m potenţial Cu talpă
diferitInfluienţe electroconductiv
cromozomiale ă
incomplet elucudate
24
Cu plasă din
Cască Pînă la
Cîmp HipertermieModific metalLentile cu
Ochelari uzare
electromagnetic ări celulare şi alte SnO2Tivit cu
38 Costum De
de efecte incomplet plasă din metal
Mănuşi serviciu
radiofrecvenţă elucudate Electroizolante
Încălţăminte 6
Electroizolanteă
12
Lucru în locuri
de muncă cu
condiţii de Bonetă sau
Din fibre
uzură prematură basma, şapcă 12
naturale
39 sau murdărire Costum sau 12
Din fibre
excesivă a halat 12
naturale
îmbrăcămintei Încălţăminte
şi încălţămintei
personale

Anexa nr.4
la Normele pentru elaborarea şi realizarea
măsurilor de protecţie a muncii
Criterii
de acordare gratuită a alimentaţiei de protecţie şi a
preparatelor vitaminoase
Raţia nr.1
de alimentaţie de protecţie pentru salariaţii expuşi la acţiunea
substanţelor radioactive sau surselor de radiaţii ionizate, în cantitate
mai mare de 1 milicurie, utilizate deschis

Tipul alimentelor Unitatea de măsură Raţia zilnică (brut)

Pîine de secară g 100
Făină de grîu g 10
Făină de cartofi g 1
Crupe, macaroane g 25
Boabe g 10
Zahăr g 17
Carne g 70
Peşte g 20
Ficat g 30
Ouă buc. 3/4
Chefir ml 200
Lapte dulce ml 70
Brînză de vacă g 40
Smîntînă g 10
Caşcaval g 10

249
245
Grăsimi g 20
Ulei vegetal g 7
Cartofi g 160
Varză g 150
Morcov g 90
Pastă de roşii g 7
Fructe proaspete g 130
Răchiţele g 5
Pesmeţi g 5
Sare g 5
Ceai g 0,5
Suplimetar se eliberează
Vitamina C (acid ascorbic) mg 150
Compoziţia chimică şi puterea calorică (rotunjit)
Albumine g 59
Grăsimi g 51
Glucide g 159
Calorii kcal. 1380

Raţia nr.2
de alimentaţie de protecţie pentru salariaţii expuşi la acţiunea noxelor ce se degajă la
executarea lucrărilor de producere a azotului, a produselor ce conţin metale alcaline,
plumb, crom, cadmiu, nichel, cupru, zinc şi compuşii lor, fluor şi compuşii lui, clor şi
compuşii lui anorganici, oxizi de azot

Unitatea Raţia
Tipul alimentelor de zilnică
măsură (brut)
Pîine de grîu g 100
Pîine de secară g 100
Făină de grîu g 15
Crupe, macaroane g 40
Cartofi g 100
Legume (varză) g 150
Mazăre verde g 10
Pastă de roşii g 2
Zahăr g 35
Ulei vegetal g 13
Carne g 150
Peşte g 25
Ficat g 25
Grăsimi g 15
Lapte dulce sau chefir ml. 200
Caşcaval g 25
Ouă buc. 1/4
Sare g 5
Ceai g 0,5
Mirodenii în funcţie de necesitate g
Suplimentar se eliberează:

250
246
a) la lucrările cu compuşii fluorului:Vitamina AVitamina
mg 21
C (acid ascorbic)b) la lucrări cu metale alcaline, clor şi
mg 50
compuşii lui anorganici, compuşii cromului, compuşii
mg 21
cianici şi oxizii de azot:Vitamina AVitamina C (acid
mg 00
ascorbic)c) la lucrări cu fosgen:Vitamina C (Acid
mg 100
ascorbic)
Compoziţia chimică şi puterea calorică (rotunjit)
Albumine g 63
Grăsimi g 50
Glucide g 185
Calorii kcal 1481

Anexa nr. 2
la Normele pentru elaborarea
şi realizarea măsurilor de protecţie a muncii
Lista-cadru
privind măsurile de protecţie a muncii
Raţia nr. 3
de alimentaţie de protecţie pentru salariaţii expuşi la acţiunea noxelor ce
se degală la executarea lucrărilor de extragere a materialelor de construcţie
în subteran, lucrărişor cu solvenţi organici hepatoxici

Tipul alimentelor Unitatea de măsură Raţia zilnică (brut)

Pîine de grîu g 100
Pîine de secară g 100
Făină de grîu g 4
Crupe, macaroane g 45
Ceapă, morcov g 20
Carne g 130
Conserve din peşte g 50
Unt g 25
Mazăre g 35
Pastă de roşii g 3
Zahăr g 32
Biscuiţi g 50
Ficat g 25
Sare g 5
Ceai g 1,5
Suplimentar se eliberează
Vitamina C (acid ascorbic) mg 150
Compoziţia chimică şi puterea calorică (rotungit)
Albumine g 53
Grăsimi g 40
Glucide g 189
Calorii kcal. 1364

251
247
 Raţia nr. 5
de alimentaţie de protecţie pentru salariaţii expuşi la acţiunea noxelor
ce se degală la executarea lucrărilor de producţie a rectivelor obţinute
în baza sulfurii de carbon

Raţia
Unitatea de
Tipul alimentelor zilnică
măsură
(brut)
Pîine de grîu g 100
Pîine de secară g 100
Făină de grîu g 15
Crupe, macaroane g 15
Cartofi g 150
Legume g 125
Pastă de roşii g 3
Zahăr g 45
Ulei vegetal g 10
Carne g 100
Peşte g 50
Grăsimi g 15
Lapte dulce sau chefir ml 200
Smîntînă g 20
Brînză de vacă g 110
Ouă buc. 1/4
Sare g 5
Ceai g 0,5
Suplimentar se eliberează:
a) Vitamina C (acid ascorbic) mg 150
b) la lucrări cu compuşii arseniului,
fosforului, mercurului şi cu telur:Vitamina mg 4
B1
Compoziţia chimică şi puterea calorică
(rotungit)
Albumine g 65
Grăsimi g 45
Glucide g 181
Calorii kcal. 1428

Raţia nr. 4
de alimentaţie de protecţie pentru salariaţii expuşi la acţiunea noxelor
ce se degală la executarea lucrărilor de producţie a petrei de var,
cimentului, carbidului, policlorurii de vinil, poliuretanului expandat, masei
plastice expandate, produselor din grafit şi asbest, produselor ce conţin
arseniu, mercur, telur, fosfor şi compuşii lor, presiunii atmosferice crescute

Unitatea de Raţia zilnică

Tipul alimentelor
măsură (brut)
Pîine de grîu g 100
Pîine de secară g 100
Făină de grîu g 3
Crupe, macaroane g 20
Cartofi g 125
Legume g 100

252
248
Pastă de roşii g 3
Zahăr g 40
Ulei vegetal g 15
Carne g 100
Peşte g 35
Ficat g 25
Grăsimi g 17
Lapte dulce sau chefir ml 200
Smîntînă g 10
Brînză de vacă g 35
Ouă buc. 1
Sare g 5
Ceai g 0,5
Suplimentar se eliberează:
Vitamina C (acid ascorbic) mg 150
Vitamina B1 mg 4
Compoziţia chimică şi puterea calorică
(rotungit)
Albumine g 58
Grăsimi g 53
Glucide g 172
Calorii kcal. 1438

Raţia nr. 6
de lapte dulce pentru salariaţii ce lucrează cu următoarele substanţe chimice:
1. Hidrocarburi alifatice şi aliciclice (saturate şi nesaturate):
a) hidrocarburi din seria metanului: butan, izobutan, pentan, izopentan, hexan, octan,
izooctan, nonan;
b) hidrocarburi din seria etilenei: butilenă, amilenă, izobutilenă;
c) hidrocarburi nesaturate ciclice: ciclopentadien, diciclopentadien,
ciclopentadieniltricarbonil de mangan;
d) hidrocarburi aromatice mono - şi polinucleare: benzen, xilen, toluen, etilbenzen,
cumen (diizopropilbenzen), xileni, stireni, difenil, naftălin ş.a.
2. Derivaţii halogenici ai hidrocarburilor din seria alifatică:
a) derivaţii fluorului: fluoretilena, difluoretilena, trifluoretilena, tetrafluoretilena,
trifluorpropilen, difluoretan, decafluorbutan;
b)derivaţii clorului: clorură de metil, clorură de metilen, cloroform, tetraclorură de
carbon, clorură de etil, dicloretan, tricloretan, triclorpropan, tetraclorpentan, clorură de
vinil, dicloretilenă, tricloretilenă, hexaclorciclopentadien, allodan, cloropren, clorură de
alil, clorură de butilenă, hexaclorbutadienă ş.a.;
c) derivaţii bromului: bromură de metilen, bromură de metil, bromură de etil,
dibrometan, tetrabrometan, dibrompropan, bromoform ş.a.;
d) derivaţii iodului: iodură de metil, iodoform, iodură de etil ş.a.;
e) derivaţii halogenici micşti: diclordifluormetan, fluordiclormetan ş.a.
3. Derivaţi halogenici ai hidrocarburilor din seria aromatică:
clorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, tetraclorbenzen, hexaclorbenzen, clorură de
benzil, benzoclorură, clorură de stiren, brombenzen, bromură de benzil ş.a.
4. Clorderivaţii hidrocarburilor monociclice polinucleare:
difenil clorurat, oxiclorură de difenil, clorindan, clornaftaline, heptaclor,
hexaclorciclohexan, policlorcamfen, clorten, simazin, artazin.

253
249
 5. Alcoolii:
a) alcoolii şi glicolii din seria alifatică saturaţi şi nesaturaţi: alcool metilic, alcool
alilic, alcool crotonilic şi restul;
b) derivaţii halogenici ai alcoolurilor din seria alifatică: alcool octafluoramilic,
tetrafluorpropilic şi restul;
c) alcooli din seria aliciclică şi aromatică: alcool benzilic, ciclohexanol şi restul.
6. Fenoluri:
fenol, clorfenol, pentaclorfenol, crezol, hidrochinonă, pentaclor fenolat de sodiu şi
restul.
7. Eteri din seria aliciclică şi aromatică şi
derivaţii halogenici:
eter dimetilic, dietilic, diizopropilic, dibutilic, vinilbutilic, divinilic,
monoclordimetilic, diclordietilic, tetraclordietilic, eteri ai etilenglicolului, a
propilenglicolului, a glicerinei, eteri poliglicolici.
8. Eteri ai fenolului:
gaiacol, eter monobenzilic de hidrochinonă, dinil şi alţii din această serie.
9. Oxizi şi peroxizi organici:
oxid de etilenă, de propilenă, epiclorhidrină, hidroperoxid de izopropilbenzenă,
peroxid de benzen, peroxid de metiletilcetonă, ciclohexanon şi alţi reprezentanţi ai
compuşilor grupei date.
10. Tioalcooli, tiofenoli şi tioeteri: metil, -etil- mercaptani, triclortiofenol,
pentaclortiofenol, sărurile acidului triclorfenoacetic.
11. Aldehide şi cetone substituite şi nesubstituite:
acetaldehida, aldehida formică, benzlaldehidă acetonă, bromacetonă, cloracetonă,
pentacloracetonă, hexacloracetonă, clorcetofenonă, acroleină şi altele din acest şir.
12. Acizii organici, anhidrizii lor, amizii şi
anhidrizii halogenici:
acidul formic, acetic, propionic; anhidrida formică, acetică, propionică, maleică,
ftalică; acizi naftenici, acid clorfenoxiacetic, acizii tio- şi ditiocarbamici; compuşii
acidului carbamic şi deasemenea compuşii diazoici, diazocetoni, diazoeteri.
13. Esterii:
esterii acidului azotic, azotos, sulfuric, clorsulfonic, formic, acetic, propionic, acrilic,
metacrilic şi derivatele lor halogenice.
14. Esterii şi amizii acizilor fosforului:
tricrezilfosfat, tiofos, metafos, metiletiltiofos, mercaptofos, metilmercaptofos,
carbofos, fosfamid, clorofos, octametil, dietilclormonofosfat, metildiclortofosfat,
dimetilclortiofosfat şi restul substanţelor toxice fosfororganice.
15. Nitro şi aminocompuşii seriei alifatice
polimetilenice şi derivaţii lor:
nitroolefine, nitrometan, nitroetan, nitropropan, nitrociclohexan; metilamin,
dimetilamin, trimetilamin, etilamin, polietilenpoliamin, hexametilendiamin,
etanolamin, ciclohexilamin, dicilihexilamin şi restul din seria aceasta.
16. Nitro- şi aminocompuşii seriei aromatice, derivaţii lor:
nitrobenzen, nitrotoluen, nitroxilenă, dinoc, dinoseb, nitronaftalin, nitroclorbenzen,
nitrofenol, nitro- şi aminoanisoli, anilină, acetonanilină, cloranilină, fenilendiamidă,
benzidin, parafenetidin.
17. Chinone:

254
250
 benzochinonă, naftachinonă, antrachinonă, parabenzochinonă, diclornaftachinonă,
benzantrenă.
18. Coloranţi organici:
antrachinoni, nitro- şi nitrozocoloranţi, azocoloranţi, azină, 2-metilfuran (silvan).
19. Compuşi heterocicliei:
furan, tetrahidrofuran, furfurol, tiofen, indol, piridină, pipiridină, pirazolan, purină,
picolină, acid nicotinic, baze purinice şi piridinice, dioxan, hexogen, barbituraţi,
morfolină, semiprodusele lor şi alţi compuşi pentru producerea acestor prepapate.
20. Alcaloizi:
atropin, cocain, opium, morfină, codeină, stricnină, pilocarpină, scopolamină,
anatazină, nicotină, papaverin, salol.
21. Boranii - compuşii borului cu hidrogenul.
22. Halogenii şi derivaţii halogenici:
fluor, clor, brom, iod, acid clorhidric, bromhidric, fluorhidric, hexafluorsilicic,
oxiflor, oxid şi bioxid de clor, trifluorură de clor, clorură de iod.
23. Compuşii sulfului:
sulfură de hidrogen, de carbon, acid clorsulfonic, anhidridă sulfurică, sulfuroasă,
cloranhidrida sulfurică.
24. Seleniul şi compuşii lui:
hidrogenul seleniat, anhidrida selenioasă, acid selenic, selenios, sărurile lui;
oxiclorura de seleniu, compuşii organici ai selenului.
25. Telurul şi compuşii lui.
26. Compuşii azotului:
hidrozina şi derivaţii ei, oxizii azotului, acid azotic, azida de sodiu, clorură de azot,
clorură de nitrozie, hidroxilamin.
27. Fosforul şi compuşii lui:
fosforul alb, roşu, anhidrida fosforică, acidul fosforic şi sărurile lui.
28. Arseniul şi compuşii lui:
anhidrida arsenică, arsenioasă, arsenit de calciu, arsenat de sodiu, de calciu, osarsol.
29. Stibiul şi compuşii lui:
anhidrida stibică şi stibioasă, stibina, clorurile stibiului.
30. Combinaţii cianice:
cianura de hidrogen, de sodiu, potasiu, dician, clorcianură, bromcianură, cianamid de
calciu, cianură de benzil.
31. Nitrilii:
acetonitril, acrilonitril, benzonitril acetoncianhidrină, etilencianhidrină.
32. Izocianaţii:
izocianat de fenil, hexametilendiizocianat, toluilendiizocianat ş.a.
33. Compuşii siliciului în formă de aerosol, ce conţine mai mult de 10% bioxid de
siliciu cristalin liber.
34. Mercurul:
metalic, cianură de mercur, nitrat de mercur, fulminat de mercur, dimetilmercur,
etilmercurclorid, etilmercurfosfat, dietilmercur, clorfenolmercur, mercuracetat,
mercuran şi restul compuşilor cu mercur.
35. Manganul şi compuşii lui:
oxizii manganului, clorura de mangan, sulfatul de mangan, aerosolii celorlalţi
compuşi ai manganului.

255
251
 36. Beriliul şi compuşii lui:
oxid de beriliu, sulfat de beriliu, clorură de beriliu, oxifluorură de beriliu şi aerosolii
lui.
37. Taliul şi compuşii lui:
clorură, nitrat, sulfat, carbonat, acetat de taliu ş.a.
38. Titanul şi compuşii lui.
39. Vanadiul şi compuşii lui:
trioxid, pentaoxid de vanadiu, vanadat de amoniu, sodiu, calciu, clorură de vanadiu.
40. Cromul şi compuşii lui:
trioxid de crom, oxid de crom, aleun de crom, bicromat de amoniu, sodiu, potasiu.
41. Molibdenul şi compuşii lui:
trioxid de molibden, molibdat de amoniu.
42. Nichelul şi compuşii lui:
oxid nichelos, nichelic, hidroxid de nichel.
43. Metanolul.
44. Plumbul şi compuşii lui.*
45. Carbonilii metalelor:
cobaltului, manganului, nichelului.
46. Metalele alcaline:
litiu, cesiu, rubidiu: alcalino-pămîntoase şi compuşii lor.
47. Lantanidele şi compuşii lor.
48. Cadmiul: oxizii şi alţi compuşi ai lui.
49. Negru de fum (funinginea).
50. Compuşii organici ai staniului, borului, siliciului.
51. Antibioticii: biomicin, tetraciclin, sintomicin etc.**
52. Componenţi de provenienţă microbiologică: toxine bacteriene, ficotoxine,
micotoxine.
53. Substanţe toxice: pesticide, herbicide, fungicide.

Tipul Unitatea de Raţia zilnică

alimentelor măsură (brut)
Lapte dulce ml 500

*Salariaţilor ce contactează cu compuşii anorganici ai plumbului, trebuie să li se

distribuie suplimentar la lapte dulce 2 g de pectină sub formă de produse alimentare
vegetale conservate, îmbogăţite cu pectină, sucuri de fructe, băuturi (concentraţia reală
de pectină se indică de către firma producătoare). Se admite substituirea acestor
produse cu sucuri naturale de fructe cu pulpă în cantitate de 250-300 ml. În caz de
contact permanent cu compuşii anorganici ai plumbului se recomandă, în loc de lapte
dulce, să se consume produse lactate acide.
**La producerea şi prelucrarea antibioticelor în loc de lapte dulce trebuie să se
distribuie lapte acru.
Note:
1. La produsele lactate acide se referă: chefirul, iaurtul.
2. Laptele proaspăt sau produsele lactate acide se distribuie de asemenea, salariaţilor
ce efectuează lucrări cu substanţe radioactive în mod deschis, utilizate la lucrările de
categoriile unu şi doi.

256
252
 3. Distribuirea produselor alimentare îmbogăţite cu pectină, a sucurilor de fructe,
băuturilor, precum şi a sucurilor naturale de fructe cu pulpă se va efectua la începutul
lucrului, iar a laptelui proaspăt şi a produselor lactate acide - în decursul zilei de lucru.
Raţia nr.6 nu se extinde asupra salariaţilor ce primesc alimentaţie de protecţie conform
raţiilor 1; 2; 3; 4 şi 5.
[Raţia nr.6 în redacţia Modif. Ministerului Muncii şi Protecţiei sociale din 05.12.02, în
vigoare 31.13.02]
Raţia nr. 7
de preparate vitaminoase pentru salariaţii ce lucrează în condiţii
cu temperatura aerului ridicată (peste 300C) şi radiaţii termice
intensive (mai mare de 1 cal/cm2/min)
Tipul alimentelor Unitatea de măsură Raţia zilnică (brut)
Vitamina A mg 2
Vitamina B1 mg 3
Vitamina B2 mg 3
Vitamina C mg 150
Vitamina PP mg 20
[Raţia nr.7 în redacţia Modif. Ministerului Muncii şi Protecţiei sociale din 05.12.02, în
vigoare 31.13.02]

Raţia nr. 8
de preparate vitaminoase pentru salariaţii ce lucrează la recoltarea tutunului,
fabricarea produselor din tutun, mahorcă şi nicotină

Tipul Unitatea de Raţia zilnică

alimentelor măsură (brut)
Vitamina B1 mg 2
Vitamina C mg 150

[Raţia nr.8 în redacţia Modif. Ministerului Muncii şi Protecţiei sociale din 05.12.02, în vigoare
31.13.02]

257
253
 CONVENŢIA COLECTIVĂ
(nivel naţional) nr. 2 din 9 iulie 2004

Publicat : 16.07.2004 în Monitorul Oficial Nr. 112-118 art Nr : 968 Data intrarii in vigoare :
16.07.2004

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

În scopul stabilirii unor condiţii optime de activitate, al folosirii eficiente a timpului de muncă şi de
odihnă al salariaţilor şi în conformitate cu prevederile Codului muncii, părţile semnatare au
convenit asupra următoarelor.

Art.1. - Pornind de la durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămînă, unităţile

(angajatorii), indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, vor aplica
săptămîna de lucru de 5 zile, cu durata muncii de 8 ore pe zi şi 2 zile de repaus, una din ele fiind
duminica.
Ţinînd cont de specificul muncii, se permite aplicarea altor tipuri de săptămînă de lucru, cu
repartizarea timpului de muncă după cum urmează:
a) săptămîna de lucru de 6 zile cu o zi de repaus, durata zilei de muncă fiind de 7 ore în primele 5
zile şi de 5 ore în ziua a şasea;
b) săptămîna de lucru de 4 zile cu durata muncii de 10 ore pe zi şi 3 zile de repaus;
c) săptămîna de lucru de 4 zile şi jumătate cu durata muncii de 9 ore în primele 4 zile şi de 4 ore în
ziua a cincea şi 2 zile şi jumătate de repaus.
Tipul săptămînii de lucru, timpul începerii şi încheierii lucrului, durata schimbului, întreruperile,
alternarea zilelor lucrătoare şi nelucrătoare se stabilesc prin regulamentul intern al unităţii şi pot fi
clauze ale contractului colectiv sau individual de muncă.

Art.2. - Durata normală a timpului de muncă include:

- pregătirea locului de muncă pentru începerea activităţii;
- îndeplinirea obligaţiilor de muncă;
- refacerea capacităţii de muncă în timpul programului de muncă în legătură cu condiţiile
climaterice deosebite, eforturi fizice şi alţi factori, care se stabilesc în actele normative ale unităţii,
în contractele colective sau individuale de muncă;
- timpul staţionării în aşteptarea dispoziţiei despre începutul activităţii;
- timpul aflării la unitate în cazul deplasării organizate la locul de muncă;
- timpul destinat igienei personale în cazul muncilor insalubre, cu durata stabilită în regulamentul
intern al unităţii sau în contractul colectiv de muncă;
- timpul destinat îmbrăcării şi dezbrăcării echipamentului individual de protecţie, cu durata
stabilită în regulamentul intern al unităţii sau în contractul colectiv de muncă.
Convenţiile colective (nivel teritorial sau ramural) şi contractele colective de muncă pot prevedea şi
alte perioade de timp care se includ în durata normală a timpului de muncă.
[Art.2 modificat prin CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]
Art.21. – Angajatorul este obligat să acorde femeilor însărcinate timp liber pentru trecerea
examenelor medicale prenatale, care se include în timpul de muncă.
[Art.21 introdus prin CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]

Art.3. - În baza art.100 alin.(6) al Codului muncii, pentru profesiile specificate în anexă, care face
parte integrantă din prezenta Convenţie, se permite stabilirea duratei zilnice a timpului de muncă de
12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.

258
254
Art.4. - Unităţile care la momentul adoptării prezentei Convenţii aplică un alt regim de muncă decît
cel prevăzut la articolele 1 şi 3 vor aduce Regulamentul intern privind regimul de muncă în
concordanţă cu prevederile Codului muncii şi ale prezentei Convenţii.

Art. 5. - Unităţile care practică munca în mai multe schimburi vor asigura plata sporurilor de
compensare în mărime de 20 la sută din salariul tarifar orar pentru fiecare oră de muncă în schimbul
II şi 50 la sută din salariul tarifar orar pentru fiecare oră de muncă în schimbul III. În acest caz,
sporul pentru munca prestată în program de noapte (conform prevederilor art.159 al Codului
muncii) nu se plăteşte.

Art. 6. - În cazurile cînd salariaţilor nu li se poate asigura revenirea zilnică de la locul de muncă
situat în afara localităţii la locul permanent de trai, se permite, cu acordul acestora, munca în tură
continuă cu evidenţa globală a timpului de muncă.
Timpul de muncă şi de odihnă în perioada acestei evidenţe este reglementat prin programul muncii
în tură continuă, care se aprobă de angajator în comun cu reprezentanţii salariaţilor şi se aduce la
cunoştinţa salariaţilor cu cel puţin o lună înainte de aplicarea lui.

Art.7. – Atît concediul parţial plătit, cît şi cel suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului pot fi
solicitate şi folosite integral sau pe părţi, în baza unei cereri scrise a salariatului, în orice timp, pînă
cînd copilul împlineşte vîrsta de 3 şi, respectiv, 6 ani. În această perioadă, salariatul poate pleca în
concediu sau reveni la serviciu ori de cîte ori are nevoie şi poate beneficia, în conformitate cu art.97
din Codul muncii, de timp de muncă parţial.
În cazul în care salariatul aflat în unul dintre concediile pentru îngrijirea copilului doreşte să
reînceapă munca înainte de expirarea termenului concediului, acesta va informa, cu cel puţin 15 zile
lucrătoare înainte, angajatorul în scris despre intenţia sa.
[Art.7 în redacţia CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]

Art.8. – Tuturor salariaţilor li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă
de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare prevăzute la art.111 din
Codul muncii.
Concediul de odihnă se acordă anual, în baza unei cereri scrise a salariatului, conform
programării prevăzute la art.116 din Codul muncii.
Programarea concediilor de odihnă anuale se face de angajator, de comun acord cu
reprezentanţii salariaţilor şi este obligatorie atît pentru angajator, cît şi pentru salariat. La
programarea concediilor de odihnă anuale se ţine cont atît de dorinţa salariaţilor, cît şi de
necesitatea asigurării bunei funcţionări a unităţii. La programarea concediilor de odihnă anuale se
vor respecta următoarele condiţii:
- concediul va fi planificat pentru fiecare salariat, astfel încît o dată la 3 ani să coincidă cu
sezonul estival;
- soţii care lucrează la aceeaşi unitate au dreptul la concediu în acelaşi timp.
Angajatorul este obligat să prevină salariatul, în formă scrisă, despre data începerii concediului
de odihnă anual cu cel puţin 14 zile calendaristice înainte.
În cazul amînării concediului de odihnă anual în legătură cu aflarea salariatului în concediu
medical, îndeplinirea de către acesta a unei îndatoriri de stat sau în alte cazuri prevăzute de lege,
angajatorul şi salariatul vor conveni asupra unei noi perioade de acordare a acestuia.
[Art.8 în redacţia CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]

Art. 9. - Concediile de odihnă anuale suplimentare se acordă în condiţiile şi cu duratele indicate în

art. 121 al Codului muncii.
În temeiul alin. (5) art. 121 al Codului muncii, personalului de conducere şi de specialitate a cărui
muncă implică eforturi psiho-emoţionale sporite i se poate acorda un concediu suplimentar plătit cu

259
255
durata de pînă la 7 zile calendaristice. Condiţiile de acordare a concediului suplimentar se stabilesc
în contractul colectiv sau individual de muncă.

Art. 10. - Pînă la aprobarea de către Guvern a Listelor lucrărilor şi locurilor de muncă cu condiţii
vătămătoare, durata concediului de odihnă anual suplimentar plătit pentru salariaţii care lucrează în
condiţii nefavorabile se va stabili în modul prevăzut prin Hotărîrea Guvernului nr. 573 din 1 august
1994, cu transformarea duratelor respective în zile calendaristice în modul indicat în art. 8 al
prezentei Convenţii.

Art. 11. - La prezentarea actelor respective, salariaţii beneficiază de concediu suplimentar plătit pe
motive familiale, exprimat în zile lucrătoare, în următoarele cazuri:
- căsătoria salariatului - 3 zile;
- căsătoria copilului salariatului - 1 zi;
- înfierea copilului - 1 zi;
- decesul părinţilor, socrilor, soţului (soţiei),
copilului - 3 zile;
- decesul fratelui/surorii; bunicului/bunicii - 1 zi;
- părinţilor care au copii în clasele I şi II - 1 zi la începutul anului şcolar
şi 1 zi la sfîrşitul anului şcolar;
- încorporarea în rîndurile Armatei Naţionale
a membrului familiei - 1 zi.
Concediul menţionat se acordă strict în timpul survenirii evenimentului şi nu poate fi transferat în
altă perioadă.
[Art.11 modificat prin CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]
[Art.11 modificat prin CCG10 din 10.08.10, MO160-162/07.09.10 art.878; în vigoare 07.09.10]

Art.111. – Tatăl copilului nou-născut beneficiază de dreptul la un concediu paternal cu o durată

de 3 zile calendaristice, cu menţinerea salariului mediu.
Concediul paternal se acordă în primele 56 de zile de la naşterea copilului, în baza unei cereri
scrise a salariatului.
[Art.111 introdus prin CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]

Art. 12. - Durata pauzei pentru masă se stabileşte prin regulamentul de ordine interioară a unităţii,
cu respectarea următoarelor condiţii:
- în cazul duratei zilnice a timpului de muncă de 6 - 10 ore - la mijlocul programului;
- în cazul duratei zilnice a timpului de muncă de 12 ore - după fiecare 4 ore de muncă;
- în cazul duratei zilnice a timpului de muncă mai mică de 6 ore - la decizia unităţii.
Pauzele pentru odihnă şi refacere a capacităţii de muncă, condiţionate de tehnologia de producţie şi
/ sau de condiţiile climaterice nefavorabile, se stabilesc cu o durată de cel puţin 10 minute la fiecare
2 ore, în încăperi speciale, amenajate de către angajator.
Art.121. – Unităţile cu flux continuu – unităţile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu
condiţiile tehnice şi de producţie (cuptoare de cocsificare, furnale şi cuptoare deschise tip vatra,
staţiile de pompare etc.) sau ca urmare a necesităţii deservirii continue a populaţiei (termo- şi
electrocentrale, centrale telefonice, transportul, instituţiile medico-sanitare etc.).
La unităţile cu flux continuu, durata pauzei de masă se include în timpul de muncă doar pentru
profesiile (funcţiile) şi lucrările cu regim de muncă neîntrerupt.
Durata pauzei de masă se va include în timpul de muncă şi pentru salariaţii care activează la alte
unităţi decît cele cu flux continuu, dacă specificul muncii acestor salariaţi face necesară prezenţa lor
permanentă la locul de muncă (paznici, garda de corp, recepţionişti etc.). Lista acestor profesii
(funcţii) şi activităţi se aprobă prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern al
unităţii.
[Art.121 introdus prin CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]

260
256
Art. 13. - Sub incidenţa prezentei Convenţii cad toate unităţile, indiferent de tipul de proprietate şi
forma de organizare juridică.

Art.14. - Convenţia colectivă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
din partea Guvernului: din partea Patronatelor: din partea Sindicatelor:

Prim-ministru Preşedintele Preşedintele Preşedintele

Confederaţiei Confederaţiei Confederaţiei
Naţionale Sindicatelor Sindicatelor
a Patronatului Libere
"Solidaritate"

VASILE TARLEV LEONID CERESCU PETRU CHIRIAC LEONID MANEA

[Anexa în redacţia CCCNCNC15 din 09.06.15, MO161-165/26.06.15 art.459; în vigoare 26.06.15]

[Anexa modificată prin CCG10 din 10.08.10, MO160-162/07.09.10 art.878; în vigoare 07.09.10]
[Anexa modificată prin CCG3 din 25.07.05, MO101-103/29.07.05 art.826]

Anexă
la Convenţia colectivă (nivel naţional)
nr.2 din 9 iulie 2004

LISTA
ocupaţiilor pentru care se permite durata zilnică a timpului
de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore

Numărul
grupei de bază Denumirea ocupaţiei sau a grupei de bază
sau codul
ocupaţiei
132146 Şef schimb (în industrie)
132471 Şef schimb (în transporturi şi telecomunicaţii)
215106 Dispecer dispeceratul sistemului electroenergetic naţional
215105 Dispecer întreprindere (raion) de reţele
215310 Inginer în telecomunicaţii
311313 Tehnician-energetician
311402 Dispecer la telecomunicaţii
311403 Dispecer la telecomunicaţii antiincendiare
311605 Laborant la analiza chimică
313103 Maşinist (fochist) în sala de cazane
313104 Maşinist la alimentarea cu combustibil
313106 Maşinist la cazane
313116 Maşinist la panoul termic central de comandă a turbinelor cu abur
313117 Maşinist la panourile termice centrale de comandă a cazanelor
313118 Maşinist la sistemul-bloc de comandă a agregatelor (cazan-turbină)
313120 Maşinist-revizor la utilajul de cazane
313121 Maşinist-revizor la utilajul cu turbine

261
257
313122 Maşinist superior în secţia de cazane şi turbine
313125 Maşinist superior la utilajul cu cazane
313203 Aparatist la epurarea chimică a apei
313204 Aparatist la epurarea chimică a apei la centralele electrice
313212 Maşinist la instalaţiile de compresoare
352202 Electromecanic telecomunicaţii
325801 Brancardier
3351 Inspectori de vamă şi frontieră
335504 Inspector de poliţie
421108 Încasator
421111 Operator ghişeu casă de schimb
422301 Funcţionar de serviciu la întreprinderea de telecomunicaţii
422302 Operator la telecomunicaţii
4224 Recepţioneri în domeniul hotelier
422502 Funcţionar de serviciu la biroul de permise
432101 Completator mărfuri
432102 Gestionar depozit
432103 Magaziner
432201 Dispecer
432202 Dispecer eliberarea producţiei finite
432205 Operator serviciu de dispecerat (de producţie şi dispecerizare)
4323 Funcţionari în transporturi
4412 Curieri şi sortatori corespondenţă
441902 Funcţionar de gardă operativ (în detaşamentul de pompieri, controlul
zborurilor, punct de comandă, serviciu de căutare-salvare)
441903 Funcţionar de serviciu pupitru de comandă
5120 Bucătari
5131 Chelneri
5132 Barmani
5141 Coafori
5142 Cosmeticieni şi asimilaţi
5151 Personal de supraveghere, inclusiv pentru activităţi de curăţenie şi întreţinere
în birouri, hoteluri şi alte instituţii
515302 Intendant imobil
516201 Cameristă
516917 Muncitor la băile industriale
5211 Vînzători la standuri şi în pieţe
5221 Vînzători în magazine
5222 Supraveghetori în magazine
5223 Asistenţi vînzări în magazine
523001 Casier bagaje, marfă (încărcături)
523002 Casier bilete
523003 Casier în sala de comerţ
524501 Vînzător la staţiile de alimentare cu combustibil
532102 Evacuator
532104 Infirmier/infirmieră
532106 Îngrijitoare la unităţi de ocrotire socială şi sanitară
5411 Pompieri
5412 Poliţişti

262
258
541401 Agent control acces
541406 Agent pază în incinte
541410 Gardian public
541413 Operator la punctul de supraveghere video
541416 Trăgător
541904 Salvagazist
541905 Salvator pe apă
7126 Instalatori şi montatori de ţevi
723208 Electromecanic la încercarea şi repararea echipamentului electric
723310 Lăcătuş la deservirea centrelor termice
723311 Lăcătuş la deservirea reţelelor termice
741229 Electromontor la deservirea substaţiilor
741230 Electromontor la deservirea utilajului electric de la centralele electrice
741248 Lăcătuş-electrician la întreţinerea automaticii şi a mijloacelor de măsură de la
centralele electrice
741256 Lăcătuş la deservirea utilajului de la centralele electrice
741309 Electromontor în formaţie de întreţinere operativă a instalaţiilor electrice
742214 Electromontor construcţii de linie pentru comunicaţia telefonică şi radioficare
818206 Operator în sala de cazane
818924 Aparatist la obţinerea acidului carbonic
818961 Maşinist la instalaţiile de pompare
818980 Operator la panoul de comandă al utilajului în clădirile de locuit şi publice
818981 Operator la pupitrul de telecomandă al sistemelor de canalizare şi alimentare
cu apă
818983 Operator la staţia de distribuire a gazelor
8312 Frînari, acari şi agenţi de manevră
8341 Operatori de maşini agricole şi forestiere
834305 Liftier
911101 Menajeră
9112 Personal de serviciu în birouri, hoteluri şi alte instituţii
912104 Lenjereasă
933304 Distribuitor produse petroliere
933306 Hamal
933313 Recepţioner-predător încărcătură şi bagaje
962103 Curier special
962105 Expeditor presă
962403 Fochist
962901 Controlor poartă
962902 Garderobier
962907 Paznic
962908 Paznic (portar)
962909 Paznic parcare autoturisme
962911 Portar
962912 Supraveghetor
962913 Supraveghetor cimitir (columbar)
962914 Supraveghetor hotel
962916 Supraveghetor noapte (învăţămînt)
962919 Uşier”.

263
259