INTRODUCERE.............................................................................................................................1
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND ALEGEREA
PARTENERULUI...........................................................................................................................2
1.1. Polemici de gen in spațiul contemporan...............................................................................2
1.2. De la strategia zestrei, la independenţa în alegerea partenerului conjugal...........................8
1.3. Strategii de alegere a partenerului.......................................................................................11
CAPІTOLUL 2. METODOLOGІA CERCETĂRІІ......................................................................18
MOTIVAȚIA ALEGERII PARTENERULUI DE CUPLU..........................................................18
2.1. Scopul, obiectivele şi ipotezele cercetării...........................................................................18
2.2.Descrierea lotului de cercetare.............................................................................................19
2.3. Metode utilizate...................................................................................................................21
2.4.Analiza şi interpretarea datelor............................................................................................22
CONCLUZII..................................................................................................................................39
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................40
ANEXE..........................................................................................................................................42
1
INTRODUCERE
Unele persoane își formează în timpul copilăriei și adolescenței un tip ideal de partener,
care de cele mai multe ori nu se întâlnește în viață. În general, bărbații sunt atrași de calitățile
fizice ale fetei, în timp ce pentru fată mai importante sunt inteligența, modul de comportare felul
lui de a fi ( liniștit sau nervos ).
În alegerea perechii de viață, mulți tineri sunt influențați de experiența de familie,
respectiv de relațiile dintre părinți. În general, alegerea partenerului trebuie făcută după ce
aceasta a fost cunoscut în diferite situații, în acțiuni de grup și mai ales în timp.
În ciuda faptului că are un caracter obligatoriu, căsătoria este supusă unor numeroase
determinări, întrucât ea declanșează multiple consecințe sociale, afective, morale și juridice care
privesc atât partenerii cuplului cât și descendenții acestora.
Psihologii și sociologii ca și geneticenii au pus adesea problema compatibilității
conjugale, însă nu există o teorie sistematic eleborată care să indice cuplurile cu caracteristici
individuale ce pot duce la compatibilitate sau incompatibilitate. După unii autori, asocierea celor
compatibili ar fi optimă atunci când anumite trăsături ale partenerilor sunt complementare,
întrucât o trăsătură a unui partener poate fi atenuată ( moderată ) de o trăsătură complementară
moderatoare la celălalt partener.
Tema aleasă spre dezbatere în această lucrare este una de actualitate, cuplul conjugal
fiind studiat din mai multe puncte de vedere de către mulţi cercetători, pe categorii diferite de
vârstă şi categorii sociale.
La baza alegerii temei a stat dorinţa de a afla mai multe despre modul de alegerea a
partenerului conjugal, în consolidarea relaţiei lor, cum ajung să devină o familie.
2
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND
ALEGEREA PARTENERULUI
3
Familia este prima unitate cu care copiii au continuu contact şi primul context în care se
dezvoltă pattern-urile socializării. Ea este o lume cu care nimic nu se poate compara şi, totodată,
cel mai important „agent al socializării”.(Voinea, 2005,p.65)
Familia se formează prin compromis şi înţelegere, dragoste şi ajutor reciproc. Cu toţii
cunoaştem diferenţele majore care există între bărbaţi şi femei din punct de vedere al modului în
care gândesc şi privesc unele lucruri. Însă s-a demonstrat ştiinţific faptul că deosebirile
respective sunt mai mult decât normale, ele fiind apanajul importantelor deosebiri genetice dintre
femei şi bărbaţi. Toate acestea se materializează în carenţele de comunicare care există între cele
două sexe. Iar lipsa de comunicare duce inevitabil la controverse, făcând într-un final imposibilă
convieţuirea partenerilor unui cuplu. Miile de studii făcute au dovedit că, într-adevăr, există
deosebiri sexuale semnificative, dar deosebirile psihologice de natură genetică sunt cele care
afectează comunicarea dintre sexe. (Mitrofan, I., Ciupercă, C., 2002,p. 15)
Imaginea familiei ca un tot armonic în care se modelează prin interacţiuni pozitive
personalitatea membrilor săi şi care absoarbe dificultăţile lor de toate genurile este una destul de
idilică. De cealaltă parte, abordările ce deplasează accentul pe calculul rece al intereselor
pragmatice, pe conflict şi violenţe nu reflectă nici ele corect viaţa cotidiană a familiilor obişnuite.
Cele mai multe familii se situează în zona centrală a intervalului armonie-conflict. În
societatea tradiţională, stabilitatea şi buna înţelegere în grupul domestic era dată de
complementaritatea rolurilor de bărbaţi şi femei. În societăţile rurale europene, bărbatul avea
rolul dominant şi de producţie, iar femeii (cu toate că femeia participa şi ea la activităţile
productive), îi reveneau aproape în întregime sarcinile menajer-domestice (gătit, confecţionarea
de îmbrăcăminte, îngrijirea copiilor). Rolurile erau complementare dar puternic diferenţiate.
În societatea industrială, grupul domestic are funcţii mai mult de consum. Şi aici însă
tatăl este principalul aducător de venituri, el este centrat pe "câştigarea pâinii", iar mama pe
treburile casnice şi afective.
În societatea contemporană, femeile par a fi egale barbaților: au aceleași drepturi, legea
este aceeași pentru ambele sexe, însă, de la echitatea juridică şi până la cea socială, uneori,
diferenţa este mare. Bărbaţii şi femeile apar, când în relaţii ierarhizate, când egalitari, când în
competiţie etc. De asemenea, din punct de vedere neurobiologic, femeile și barbații sunt diferiți.
Cerasela Tudose susține ca bărbații și femeile s-au dezvoltat și au evoluat diferit datorită
activităților pe care aceștia trebuiau să le desfășoare zilnic. “barbații au vânat, femeile au cules
4
recolta. Bărbații au protejat, femeile au hrănit. Ca urmare corpurile și mințile lor au evoluat
diferit” (Tudose, 2005, p.8). Astfel, barbatul este descris social ca fiind o ființă puternică,
protectoare și îndemanatică, în timp ce femeia este sensibilă, atentă și grijulie. In spatiul
contemporan aceste trasaturi nu mai tin cont de gen deoarece femeia nu mai este casnica, iar
barbatul nu mai este singura persoana din casa care trebuie sa garanteze singur resursele
materiale. Debutul femeii pe piata muncii a fost unul dificil, deoarece femeia era considerata
inferioara barbatului, iar ideea de a avea acelasi status, nu era agreata în comunitate. Tragediile
sociale, cum ar fi razboiul de exemplu, “a creat presiunea largirii accesului femeilor pe piata
fortei de munca si in special pe piata industriala, de productie, ceea ce implicit a deterninat
schimbarea stilului de viata…”(Bulai si Stanciugelu, 2004, p 20).
Astfel, femeia a devenit puternica, independenta, libera. Viata de familie, casatoria au
cazut pe un plan secund, iar viata profesionala, cariera, dezvoltarea personala au tranformat
femeia intr-un pion important in societatea contemporana. Cercetarile arata ca pe de o parte
barbatii nu pot avea mai multe activitati in acelasi timp, in timp ce femeile dispun de capacitatea
de a face mai multe lucruri, care nu au legatura intre ele, in acelasi timp. Nu putem spune ca la
fel se intampla si atunci cand vine vorba despre viata profesionala si cea de familie. “Barbatii
sunt prezentati ca integrandu-si in activitate responsabilitati publice si private (familiale), in timp
ce femeile sunt aratate ca traind in doua lumi opuse, conflictuale: viata politica si cea de cuplu”.
(Dragomir, 2002, p 112) . Odata cu dezvoltarea unei cariere care presupune ocuparea unui
perioade foarte mari de timp, femeia isi sacrifica viata de familie, se indeparteaza de copii si de
sot, acesta din urma simtindu-se ofensat de propria-i partenera de viata.
Efectuând o anchetă minuţioasă asupra distribuţiei sarcinilor domestice în Franţa,
constată o corelaţie moderată între activitatea profesională feminină şi participarea mai aproape
de egalitate a soţului şi a soţiei la diverse activităţi. Calculând un scor global a mai multor treburi
domestice (bucătărie, cumpărarea de îmbrăcăminte, reparaţii, etc.), el găseşte următoarea
distribuţie: 6,86 la femeile casnice, 6,55 la femeile din comerţul artizanal, 6,74 la femeile
muncitoare, 6,57 la funcţionare şi 6,26 la cadre superioare (intelectuale). Acest scor este unul al
participării relative a bărbatului şi a femeii, situaţia de participare egală fiind dată de 4 puncte
pentru fiecare. (A. Michel 1974)
5
Datele de mai sus ne arată că indiferent de profesie, femeile participă în mai mare măsură
la efectuarea sarcinilor gospodăreşti. Ne indică, de asemenea, că diferenţele dintre femeia
casnică şi cea cu slujbă este relativ mică, mai ales la femeile muncitoare.
Dintr-o perspectiva psihosocială, structura de roluri constituie una dintre caracteristicile
importante ale familiei şi reflectă obligaţiile fiecărui soţ, cât de strânse sunt legate de gen, în ce
măsură sunt determinate de voinţa şi dorinţa partenerilor conjugali în ce măsură de tradiţii şi alţi
factori externi. Structura rolurilor familiale se schimbă pe parcursul ciclului evolutiv al familiei.
Dacă într-o anumită etapă a dezvoltării familiei satisfacţia în viaţa familială este determinată de
relaţiile tradiţionale (ex: În perioada apariţiei copilului), atunci în alte perioade satisfacţia este
determinată de creşterea egalitarismului în relaţiile conjugale (Eshlemant, 1981: apud Aleşina
Iu., 1987). Structura de rol în cadrul familiei, susţine Alioşina, este determinată şi de alte
evenimente din viaţa membrilor ei – schimbarea locului de trai, schimbarea serviciului. Dar
aceste schimbări, de cele mai multe ori sunt nesemnificative şi treptate. Repartizarea rolurilor
între partenerii conjugali, nu este nici pe de parte, unica caracteristică a structurii de rol în
familie. Există şi alţi parametrii ce pot fi utilizaţi pentru o descriere mai amplă a relaţiilor
familiale. Printre aceştia se numără: identificarea persoanei cu rolul; competenţa de rol,
conflictualitatea rolului, ş. a. Analiza psihologică a mecanismelor ce intervin în structura şi
funcţionarea cuplului marital trebuie să fie prioritară în studiul familiei având în vedere
specificul unic al acestuia.( Nuţa.2002,p.43)
Este adevarat ca in societate contemporana, femeile si barbatii sunt egali, dar cu toate
acestea comunitatea are anumite asteptari de la o femeie, pe care nu le poate avea de la un barbat.
Femeia se va ingriji tot timpul de nevoile copiilor ei, de curatenie, de gatit. Daca un copil merge
murdar la scoala, persoana care va fi judecata pentru tinuta acestuia va fi mama. La fel se
intampla si daca este dezordine in casa, sau daca a venit seara si cina nu e gata. In timp ce
barbatul nu va fi niciodata blamat ca becul din holul de la intrare s-a ars si nu a fost schimbat,
sau ca masina de spalat nu functioneaza.
În cadrul familiei, exista o complementaritate intre rolurile femeii si rolurile barbatului,
dar acest fapt nu mai este acceptat de femeia moderna, pentru care timpul liber nu mai exista.
“Desi, din ce in ce mai multe femei participa, intr-o mai mica sau mai mare masura, la bugetul
familiei, sau chiar total, multi barbati nu participa deloc la muncile casnice, astfel incat cele mai
multe femei au un volum dublu de munca” (Tudose, 2005, pp 146-147). Putem spune ca din
6
acest motiv, numarul uniunilor consensuale a crescut. O femeie care are propriul venit, o
locuinta, o masina, o femeie independent prefera sa intarzie mariajul sau sa nu se casatoreasca cu
un barbat care nu este cel putin la fel de realizata ca si ea. Iar acesta nu este un motiv suficient
pentru un mariaj puternic, “majoritatea casatoriilor, de exemplu, se destrama datorita
inabilitatilor partenerilor de a performa rolurile asociate statusurilor de sot si sotie, acumulandu-
se treptat o serie de tensiuni care duc in final la ruperea cuplului marital” (Bulai si Stanciugelu,
2004, p 27). Daca in urma cu un secol, femeia era dependenta din punct de vedere financiar de
sotul ei, accepta si comportamente si atitudini mai putin placute din partea barbatului. In prezent,
independenta financiara, ii ofera acesteia posibilitatea de a hotari singura daca mai vrea sau nu sa
persiste intr-o relatie de care nu este multumita.
O relatie care sa ofere implinire reciproca partenerilor presupune o comunicare profunda
si personalitati echilibrate, mature.
Cercetătorii domeniului familiei afirmă că procesul comunicării ghidează funcţionalitatea
cuplului conjugal şi a familiei, iar în contextul problemelor complexe şi a stresului cu care se
confruntă familiile societăţii contemporane, acest proces trebuie definit şi înţeles.. Aceasta
reprezinta cheia unei relatii frumoase si de durata intre parteneri. Problemele pot fi prevenite prin
comunicare. (Mitrofan, Stoica, C. D. 2005,p.155) De cele mai multe ori facem lucruri care pot fi
deranjante pentru cei din jurul nostru, insa acest fapt poate fi prevenit prin comunicare si atentie.
Este adevarat ca in cuplu, femeia este cea care vorbeste mai mult, deoarece asa cum am spus si
mai sus, ea pune accent pe detalii, incearca sa ii explice barbatului totul, cu lux de amanunte.
Insa, de multe ori, tot acest efort este fara succes, deoarece barbatul nu reuseste sa proceseze un
val atat de mare de informatii. “Femeia vorbeste cu glas tare, adica poate fi auzita, in vreme ca
barbatul vorbeste in gand. La el nu exista o zona precisa in creier pentru vorbire, acest lucru
convenind tipului sau de stare mentala. Cand se iveste o problema, el isi vorbeste in gand, iar ea
vorbeste cu altii” (Tudose, 2005, p.78). Asa se intampla de obicei, cand este suparata, femeia
este cea care se plange si critica fiecare perosnaj care a suparat-o vreodata. Barbatul cand este
suparat, gandeste si analizeaza, dar tace. Aceasta tacere poate fi sesizata de catre partenera, si
bineinteles ca va fi criticata si neinteles. In tacere, el incearca sa gaseasca solutii pentru
problemele existente, acest fapt este interpretat de ea ca fiind indiferenta din partea lui. Astfel,
ambii parteneri devin stresati si agitati, intrand intr-un conflict fara sa aiba cu adevarat un motiv.
7
Conflictul in cadrul familiei, conform Iolandei Mitrofan este primul semn al unei
disfunctiii conjugale. Aceasta sustine ca intensitatea si frecventa conflictelor dintre membrii
familiei conduce la alterarea progresiva a relatiilor dintre acestia. (Mitrofan, şi Ciupercă, 2002, p
23) Remedierea conflictelor are la baza comunicarea si ascultarea partenerului. Problemele nu
pot fi rezolvate daca nu se stie de existenta lor.
O alta directie spre care ne putem indrepta atentia este reprezentata de statutul
socioprofesional, atat al femeilor cat si al barbatilor. Desi exista egalitate intre barbati si femei, in
familie exista, totusi, o persoana care este mai autoritara. In principiu, aceasta persoana este
aceeasi care aduce banii in casa. Bineinteles ca exista diferente intre deciziile luate intr-o familie
in care tatal este cel care are un venit, si familiile in care mama este cea care sustine financiar
familia. Cand femeia este cea care lucreaza, sau are un salariu mai mare decat partenerul ei,
acesta din urma se simte inferior si intra in depresie. La fel se intampla si cu femeile casnice,
“acestea din urma ocupandu-se doar de gospodarie si de copii au un statut social mai scazut chiar
in fata membrilor propriului grup familial. Interesant este ca femeile casnice casatorite declara in
proportie mai mare decat cele necasatorite sau casatorite, dar avand un loc de munca, faptul ca
sunt fericite” (Ilut, 2005, p.148). Remarcam, in citatul de mai sus, ca fericirea nu depinde de
statutul profesional al unei persoane. Fericirea femeilor casnice are la baza implinirea
persoanala,casatoria, familia si copiii, chiar daca din punct de vedere social statusul acestora nu
este unul foarte inalt, ba chiar din contra.( Miller, 2005, p.55)
Reinhold Dorrzapf introduce conceptul de casatorie din dragoste. “ Din pacate casatoria
din dragoste are o hiba: ea se contracteaza in clipa supremei extazieri reciproce, care nu poate fi
pastrata pe durata. Candva, plictiseala cotidianului si rutina obisnuintei, vor raci foscul acesta”
( Dorrzapf, 1999, p 244). O casatorie realizata din focul pasiunii fata de partener, poate sfarsi cu
un divort, deoarece dragostea care a stat la baza casatoriei se va diminua treptat. Inainte de a lua
decizia de a se casatori, persoana trebuie sa isi cunoasca partenerul de viata, deoarece trebuie sa
fie dispusa sa ii accepte calitatile si defectele pentru tot restul vietii.
Fericirea unei persoane depinde in mare parte si de constiinta acesteia si de
compromisurile pe care le-a facut in viata si care i-au schimbat traiectoria existentei. Interesant
este faptul ca fericirea unei persoane este conditionata de sentimentele si ratiunea acesteia.
(Kernberg, F.,O.,2009,p.27)
8
În concluzie, înțelegerea diferențelor dintre bărbați și femei devine un avantaj sau o
resursa deoarece poate stimula păstrarea armoniei conjugale și chiar în aplanarea conflictelor.
9
cаută să rаţioneze, în timp ce аnimа аre un cаrаcter erotico-emoţionаl. Iubireа
devineаceааlchimie psihologică prin cаre cei doi reuşesc să devină unul (Jung, 1994).
Alegerea partenerului de viaţă este o decizie importantă, un rezultat al unui proces
complex, care nu întotdeauna este perceput şi obiectivabil, bazat în special pe conştientizarea
propriilor sentimente, dar influenţat esenţial de părinţi, amici, societate. Această alegere este una
dintre cele mai importante pe care le realizează individul în viaţa sa şi care se reflectă asupra
tuturor sferelor vieţii sale, asupra modului de viaţă, cu toate că nu este exclusă nici alegerea
profesiei, a locului de trai, a tipului de activitate etc. ( Jinaru, Jinaru., 2008,p.133)
Dacă în societăţile arhaice şi tradiţionale mariajul era o afacere ce satisfăcea interesele
foarte prozaice ale familiei, tribului ca întreg, actualmente, datorită factorilor economici, politici,
socioculturali, alegerea partenerului de viaţă este din ce în ce mai mult o problemă a individului
în cauză.
Trăim într-o societate modernă în care, cel putin teoretic persoanele se căsătoresc cu cine
doresc, dar sunt situaţii în care tinerii, părinţii, rudele, prietenii etc. intră în alertă. Încearcă să-i
facă cunoştinţă cu diferite persoane de sex opus, ca în nici un caz fata mamei să nu rămână „fată
bătrână” (acelaşi lucru şi în cazul băieţilor). Fără ca cei doi să se cunoască prea bine, lucrurile
sunt aranjate pe la spate, iar tinerilor nu le rămâne decât să pronunţe „da” în faţa altarului.
(Godeanu, 2011, p.49)
Pentru a ne alege partenerul de viata trebuie sa atingem cat de cat iubirea matura. Asa
cum zice Adriana Deculescu (1969) :”Adevarata dragoste este contopirea fizica, plus acel
sentiment care, plecand de la cunoastere si apreciere, de la sinceritate deplina, de la respect
reciproc, descopera zi de zi noi calitati umane, noi valori umane; care gaseste in sensibilitatea si
capacitatea afectiva a doua personalitati diferite o structura identica, capabila sa realizeze o
tesatura unica, indestructibila si de neinlocuit; care transforma persoana iubita intr-un simbol
afectiv, in fata caruia tendintele egoiste, instinctele si impulsurile necontrolate dispar si sunt
inlocuite cu o singura dorinta: fericirea celui drag”. (Deculescu, 1969 apud Moreau, 2006, p 64)
Aceasta iubire matura se gaseste sau ar trebui sa se gaseasca mai ales in casnicii. Inainte
de a face pasul spre casatorie, tinerii indragostiti ar trebui sa-si dea seama cat de importanta este
latura emotional-afectiva intr-o relatie, caci iubirea este esenta casatoriei, iar omul imatur nu este
capabil sa iubeasca.
10
Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru
evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala a implinirii conjugale, a comuniunii bio-
psiho-sociale.
În cadrul societatilor traditionale, dominate de criterii economico-sociale, normele
instituţionale sunt cele care reglementează functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel,
normele institutionale prescriu cine se poate căsători sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu
cine; sarcinile părinţilor pentru realizarea unei căsătorii avantajoase a copiilor lor, din punct de
vedere socio-economic; necesitatea şi rolul unor intermediari (petitori) pentru sprijinirea
părinţilor şi tinerilor în adoptarea unei decizii maritale satisfacatoare;centrarea pe sexualitatea de
tip procreativ (Godeanu, 2010, p.87).
În prezent sunt multe culturi în care apartenenţa la o castă, statutul economic,
descendenţa etnică si rasială primează.
În societatea modernă, actuala, dominata de criterii socio-afective, proprie culturii
europene, tinerii se căsătoresc din cu totul alte motive. Familia modernă asează pe primul plan
valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale, satisfactia sexuala, socializarea si educarea
copiilor etc. Copiii nu mai reprezinta scopul fundamental al familiei moderne, iar numarul in
crestere al femeilor angajate profesional desfiinteaza argumentul economic in alegerea
partenerului. Astfel, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie -
asteapta iubire, implinire, prietenie, respect, putere decizionala, implicare profesionala si succes
in cariera. (Moreau, 2006, p 65)
Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe
alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula
maritala cea mai dezirabila.
La intrebarea de ce se casatoresc/nu se casatoresc oamenii, J. C. Coleman indica:
compatibilitate sexuală, teama de singurătate, nevoia de prieten (companion), siguranţa finaciară,
fuga de restricţii parentale, dorinţa de a fi important pentru cineva etc.
Din categoria raţiunilor pentru care oamenii nu se căsătoresc, mai des întâlnite sunt
următoarele motivaţii:precauţie faţă de modelul tradiţional de familie, neîncrederea în sexul opus
sau frica şi chiar refuzul de intimitate. (Coleman, 1988)
11
Intr-o cercetare pe populaţia românească Oana Iugulescu a identificat 5 tipuri de motivaţii
maritale: dorinţa comuna de a-si continua viaţa într-un mod satisfacator (51,5%), conformism
social şi familial (36,3%), depăşirea situaţiei prezente (6,0%), satisfacţia actuală (3,0%),
siguranţa unui viitor (3,0%). (Iugulescu, 1995)
Este interesantă diferenţa dintre sexe in motivatia pentru casatorie: astfel, bărbaţii în
procent de 52,9% apreciază ca determinant pentru decizia maritală conformismul social, pe cand
femeile il mentioneaza doar in proportie de 18,7%. In proportie apropiata, pe sexe, este ales
motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare. (Brusset, 2009, p.178)
In ceea ce priveste motivaţia de menţinere a cuplului, au fost mentionate: prezenţa
copiilor, realizările comune, obligaţia, dorinţa comună de a-şi continua evoluţia în sens pozitiv,
teama de schimbare, starea de fericire prezentă şi speranţa unor viitoare schimbări cu implicaţii
pozitive.
Şi în acest caz sunt diferenţe semnificative pe sexe. La bărbati, motivul realizărilor
comune este susţinut de 76,4%, în timp ce femeile doar 25% îl susţin.
Trifonas Zahariadis, afirma ca alegerea partenerului presupune dorinte inconstiente
prestabilite. “Ceva ce este cunoscut din contactul parintilor si mai ales din contactul cu parintele
de celalalt sex ne aduce alaturi de partenerul ales. Prapastiile ce s-au mentinut sau le-am
inmagazinat din drama parinteasca se deschid din nou, in legatura cu partenerul ales, si isi cer
solutionarea. Casatoria si cladirea familiei ajuta rescrierea legaturii cu parintii nostri. Retrairea
conditiilor din copilarie ofera ocazia indreptarii, imbunatatirii actiunilor sau, dimpotriva, a
refacerii greselilor”. (Zaharidiadis,2011, p. 65)
12
Alegerea viitorului partener de viaţă este influenţată de un şir de factori, printre care se
enumeră imaginea partenerului ideal, care este mai mult sau mai puţin percepută, însă prezentă la
fiecare dintre noi. La crearea acestui model contribuie experienţa personală, experienţa obţinută
în familia de origine, stereotipurile sociale şi idealul care există în grupul de persoane a căror
opinie este importantă pentru subiectul în cauză.
În cazul în care modelul real se deosebeşte radical de modelul ideal, iar aşteptările de la
viaţa de cuplu nu s-au realizat, atunci în relaţia de cuplu intervine perioada de criză. Din acest
considerent, cu cât mai atenţi vor fi tinerii în momentul alegerii partenerului de viaţă, cu atât
viaţa de cuplu va fi mai armonioasă.( Bowlby, J. 2011,p.199)
Alegerea partenerului a fost analizată atât de sociologi cât şi de psihologii sociali. Ei au
inventariat un număr mare de criterii care ghidează alegerea partenerului din câmpul persoanelor
eligibile. Aceste criterii pot intra în funcţiune concomitent sau succesiv şi pot avea consecinţe
importante asupra atracţiei, asupra dezvoltării intimităţii şi a sentimentului iubirii mutuale.
Criterii de alegere a partenerului conjugal
Pentru a decide alegerea partenerului, persoana trebuie să-şi clarifice mai intai dorinţele,
să ştie ce doreşte de la cel/cea cu care intentioneaza să se căsătorească. J. C. Coleman (1998):
ca să poţi alege trebuie să ştii ce doreşti.
In acest sens, ar fi utila realizarea unei liste care sa cuprinda cateva aspecte ale
potentialului partener (Wanderer si Fabian, 1979):
1. aspectul exterior (înălţime, ochi, păr etc.),
2. trăsături de personalitate – umor, optimism, incredere etc.
3. potenţial economic – carieră, moşteniri
4. credinţe şi valori
5. interese speciale şi abilitati.
Raspunsurile s-ar putea grupa in 2 categorii :
a) trebuie - cuprinde aspecte la care nu putem tolera nici o abatere; este bine şi - cuprinde
aspecte, particularităţi la care putem să renunţăm.
P. Ilut identifica mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statutul
socioprofesional, rasa, etnie, religie. (Ilut, 2005, pp. 102-109)
Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice – se casatoresc proportional mai
mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatoriile intre persoane
13
cu statut socio-demografic, cultural, educational, religios, etnic, rasial diferit, este statistic mai
redusa.
a) varsta – in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de
aceeasi varsta sau de varsta apropiata.
La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la
femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei Centrale
si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani
la femei si 28 de ani la barbati).
b) statutul socio-profesional
Homogamia socio-profesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze
marital intre ei in acord cu clasa, statutul socio-profesional, gradul de scolaritate. S. Chelcea si A.
Chelcea au constatat experimental ca alegerea partenerului pe baza criteriului profesional
prezinta cel mai indicat indice de endogrupare. Homogamia opereaza nu numai pentru statutul
socio-profesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor.
c) rasa, etnia si religia
Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata atunci cand este vorba de rasa si
etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre persoane de culoare diferita este destul de rara).
Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si
catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura
simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului.
Cele mai multe cercetări susţin că alegerea partenerului se bazează pe o operaţie de
filtrare, adică pe o selecţie la nivelul mai multor criterii: proximitate, similaritate-
complementaritate, atracţie personala, compatibilitate. (Rich, Kravitz, 2006,154)
Criteriul/filtrul proximitatii
In mediul rural, in comunitatile mai izolate, partenerii se aleg pe temeiul vecinătăţii,
apropierii. In mediul urban, partenerul este gasit la şcoală, printre colegi, la locul de muncă (40%
dintr-un eşantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat în 1981 de J. Erikson se află în
această ultimă situaţie, iar 13%, după acelaşi psiholog au crescut împreună şi s-au căsătorit după
ce au împlinit vârsta permisă; ultimii au cea mai scăzută rată de divorţ dintre toate categoriile).
In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut arata ca proximitatea spatiala are o mare valoare in
incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice: etnie, statut
14
socioprofesional, religie, varsta. Ea este intim asociata cu proximitatea si similaritatea culturala.
( Ilut,2005, pp. 109-110)
Criteriul/filtrul similaritate-complementaritate
Similaritatea exprimă proverbul “cine se aseamana se adună”, din punct de vedere al
varstei, rasei, religiei, clasei sociale, intereselor comune, valorilor, educatiei, studiilor, pe cand
complementaritatea, exprima conceptia populara conform careia, “contrariile se atrag”.
Încă din 1902, Pearson remarcă similarităţile morfologice ca factor de alegere maritala:
persoanele cu talie ridicată sau scăzută se căsătoresc între ele în procent mai mare decât aleator;
la fel în privinţa formei, mărimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaţiei pielii.(Baran-
Pescaru, 2004,p.214)
Nielson menţionează căsătoriile “asortative” între persoane cu tulburări psihice, cu
acelaşi tip de deficienţe etc.
Complementaritatea este fenomenul psiho-social opus, în care alegerea partenerului se
bazează pe aprecierea în celălalt a elementelor pe care nu le posedă alegătorul.
R. Winch, autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciază că operăm
preferenţial în baza unor patternuri de natură să ne asigure siguranţa, confortul, ataşamentul ( ex.:
respectuoşii, timizii, supuşii sunt atraşi de persoanele dominatoare, puternice).
I. Mitrofan apreciaza ca alegerile si căsătoriile bazate pe similaritate psihologică, marcate
de tendinţa identificării sunt supuse devitalizării, uniformizării, pe cand cele bazate pe
complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dacă viaţa lor este mai tumultoasă.
Aici, raportul dintre aria cognoscibilă şi aria incognoscibilă, a surprizei, a misterului, a
imprevizibilului, este mult mai mare decât în căsătoriile fondate pe similaritate.
Kerckoff a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in descrierea si
explicarea alegerii partenerului. Intr-o prima etapa, similaritatea de valori si atitudini actioneaza
ca un filtru pentru a continua sau nu relatia – de pilda, daca se constata o disimilaritate cu privire
la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari sanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa
– pentru ca, mai tarziu, complementaritatea sa devina dominanta.
Criteriul/filtrul atracţiei personale şi al compatibilităţii
Atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si casatorie,
indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Atracţia pentru celălalt poate fi provocată de
15
modalităţi erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: culoarea ochilor,
privirea, conturul buzelor, gestica, intuirea dorinţelor, aşteptărilor celuilalt etc.
Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica: inteligenta,
caracterul, comportamentul („frumusetea sufleteasca”).( Mitrofan, 2002,p.76)
De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului
conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul „sindrom al dragostei romantice”
este W. Goode (1959) (idealizarea celui iubit, conceptia de unul (una) si numai unul (una),
dragostea le invinge pe toate, lasarea in voia emotiilor personale).
Dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere. Fara dragoste
(romantica), casatoria este goala, uscata (Ilut, 2005, p. 100). Anchetele transculturale arata ca in
aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume figureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte
declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002).
In multe alte culturi, insa, casatoriile sunt aranjate si in rare cazuri negocierile familiei
sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in Europa, multa vreme, pana in
perioada moderna, casatoria din dragoste era o exceptie (Giddens, 2000).
Conştientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la: întărirea valoririzării celuilalt,
apariţia unor noi trebuinţe de mai bună cunoaştere şi comunicare interpersonala, diminuarea
tensiunii emoţional-cognitive.
Omul matur emotional
Este acela care stie sa-si controleze impulsurile si emotiile, nu cauta vinovati cand
lucrurile nu merg bine; este generos, bun, modest si sincer, invata din greseli si respecta parerile
celorlalti.( Akhtar, , 2006,p.216)
Omul imatur emotional
Este acela care nu-si asuma responsabilitatea propriilor fapte, este egoist, nu se tine de
cuvant, este dependent de altii, isi iese usor din fire, se lauda si nu suporta critica. „ nu exista
maturitate perfecta, fiinta umana nu o poate atinge...Atata timp cat suntem afectati de pacat, si
vom fi pana la sfarsitul vremii, niciunul din noi nu va atinge maturitatea nescesara unei casnicii
perfecte. Dar acest lucru nu ne indrepatateste sa renuntam la lupta pentru desavarsire. Viata cere
fiecarui om sa creasca si sa se maturizeze emotional. Fericirea nu poate veni decat dinauntrul
fiintei”. ( Fritze apud Goron, p.30)
16
Oamenii isi aleg partenerii in functie de un ideal si de ceea ce le lipseste lor. Florin Druta
(1998) spune ca” omul este in cautarea partenerului ideal care sa-l satisfaca din punct de vedere
valoric”; „fiecare din viitorii soti asteapta de la celalalt acele dimensiuni valorice ce-i lipsesc”;
„in spatele cuvintelor te iubesc se afla mize si asteptari care dovedesc ca relatia de dragoste nu e
prea simpla” (Amiel, Lee Sargent,. 2004,p.121)
Atunci cand decidem ca suntem destul de maturi pentru un pas atat de important precum
casnicia putem sa facem acest pas; si ne putem da seama ca suntem destul de maturi cand simtim
ca celalalt partener ne va completa si ca viata alaturi de el ne va permite o dezvoltare pe plan
social si personal.
Mai recent, tot mai mulţi cercetători pun accentul asupra rolului modelelor interne de
ataşament, în calitatea lor de criterii importante în “alegerea” partenerului şi în stabilirea unei
relaţii intime. Aceste modele servesc drept ghid în căutarea persoanei iubite. Din această
perspectivă, fiecare dintre noi are tendinţa de a re-crea în relaţiile amoroase propriul model intim
de ataşament.
Modelul ataşamentului primar, apărut de timpuriu în copilărie, evoluează în timp. De
exemplu, unii adulţi care anterior au stabilit slabe legături afective cu membrii familiei de
origine, legături instabile şi insecurizante sunt capabili să analizeze şi să accepte relaţiile lor din
copilărie şi să-şi creeze un nou model interior. Indiferent dacă modelul urmat de tânărul adult
este produsul unei re-definiţii sau al ipotezelor precoce, neschimbate, el influenţează aşteptările
cu privire la partener, tipul partenerului ales, atitudinea adoptată faţă de acesta şi stabilitatea
relaţiei.
C. Hazan şi Ph. Shaver (1987, 1990) au evaluat prezenţa celor trei tipuri de ataşament la
un număr mare de subiecţi. Astfel, din cei 600 de subiecţi de vârstă adultă, 56% aparţin
modelului sau stilul securizant, 25% aparţin stilul evitare/eschivare, iar 19% stilului
anxios/ambivalent. Rezultatele obţinute de autorii menţionaţi coincid în mare măsură cu cele
obţinute în cazul copiilor.
Adulţii puternic ataşaţi, aparţinând stilului securizant, afirmă că au beneficiat de relaţii
affective calde şi stabile în copilărie sau îşi definesc relaţiile actuale ca implicând încredere,
fericire şi prietenie. (Baker, 2007,p.77).
Ei au tendinţa de a avea încredere în ceilalţi, de a-şi considera partenerul prieten, iar ca
iubiţi, sunt încrezători în reciprocitatea sentimentelor, fiind rareori geloşi. Adulţilor aparţinând
17
stilului evitare/eschivare le este teamă de relaţiile apropiate. Ei sunt neîncrezători în ceilalţi, evită
intimitatea, se confesează foarte puţin şi îi acceptă greu pe ceilalţi, fiind mai nefericiţi în relaţiile
lor. Adulţii cu un stil anxios/ambivalent sunt nesiguri cu privire la relaţia lor, geloşi şi au dubii
cu privire la reciprocitatea sentimentelor. Viaţa lor afectivă este plină de trăiri extreme, opuse, au
preocupări obsesive şi un libido puternic.
Collins şi Read (1990) au observat că adulţii care au un model securizant de ataşament au
tendinţa de a prefera partenerii cu un stil similar, în timp ce adulţii care aparţin modelelor de
ataşament mai slab (evitare/eschivare sau anxios/ambivalent) nu se preferă între ei. Cele mai
nefericite relaţii apar în două situaţii: 1. atunci când femeia are un model anxios/ambivalent
cuplul este împiedicat să funcţioneze, din cauză că soţia este prea dependentă şi geloasă -
caracteristici care displac în mod deosebit bărbaţilor şi 2. atunci când bărbatul are un model de
tip evitare/eschivare se instalează tot o relaţie nefericită, ceea ce-i confirmă credinţa că mariajul,
viaţa de cuplu nu-i va aduce mare lucru. Totuşi corelaţiile între modelele de ataşament şi
calitatea unei relaţii sau între modele şi comportamentul partenerilor este în general scăzută.
În concluzie procesul de alegere a partenerului de cuplu, cu toate aspectele sale
definitorii, este o etapă fundamentală în devenirea familiei, căreia i-a fost acordată o atenţie
deosebită din partea cercetătorilor de-a lungul timpului.
18
CAPІTOLUL 2. METODOLOGІA CERCETĂRІІ
MOTIVAȚIA ALEGERII PARTENERULUI DE CUPLU
19
2.2.Descrierea lotului de cercetare
Lotul supus cercetării a cuprins un număr total de 100 de respondenţi care locuiesc în
București, deoarece tema cercetării mele, este de mare întindere, cuplul conjugal fiind studiat din
mai multe puncte de vedere de către mulţi cercetători, pe categorii diferite de vârstă şi categorii
sociale.
Reprezentarea grafică a eşantionului din punct de vedere al sexului acestora, a fost:
45
55
masculin feminin
20
Fig.2.2. Vârsta (%)
Din acest punct de vedere am stabilit că puţin mai mult de jumătate dintre respondenţi,
55%, sunt persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani inclusiv. Este cazul celor care abia au
reuşit să treacă de frământările specifice adolescenţilor şi bazându-se pe o experienţă minimă
încearcă să creeze relaţii de cuplu, care se vor cât mai de durată. O treime dintre respondenţi,
30%, este reprezentată în eşantionul studiat, de către persoanele cu vârste cuprinse între 26 de ani
şi 35 de ani inclusiv. Acestea au depăşit vârsta de minimă formare a unei experienţe relaţionale,
au căpătat un grad mai ridicat de maturitate şi căutările acestora în formarea unui cuplu conjugal
sunt mai sortite unei reuşite. Procentual, sunt urmaţi de o zecime dintre respondenţi, 10%, care
au vârste cuprinse între 36 şi 45 de ani. În cazul acestora, relaţia de cuplu conjugal, are ea însăşi
un gram de maturitate sporit fată de cei amintiţi anterior. Sunt persoane care au avut parte şi
timpul necesar trecerii prin anumite experienţe de viaţă care nu au făcut decât să contribuie
pozitiv în legăturile ce se creează într-un cuplu conjugal odată cu trecerea anilor. Sunt persoane
care au deja întemeiate familii, care sunt la rândul lor părinţi şi care pot exprima păreri bazate pe
fapte trăite despre o relaţie de cuplu.
Gradul de maturitate maxim al eşantionului studiat este dat de 5% dintre respondenţi,
care au vârste de peste 45 de ani. Aceştia au răspuns chestionarului aplicat cu sinceritate
deoarece au considerat că vârsta lor este una suficient de matură pentru a împărtăşi şi celor aflaţi
la început de drum într-o relaţie, care sunt în opinia lor, principiile ce stau la baza unei relaţii
stabile şi de lungă durată.
21
2.3. Metode utilizate
Pentru realizarea părţii de cercetare a lucrării mele am abordat o metodă cantitativă şi
anume ancheta sociologică al cărui instrument principal este chestionarul de opinie.
Tehnicile de realizare a anchetei au un evident caracter standardizat (nu se permit abateri
de la schema de realizare stabilită anterior). Pentru asigurarea reprezentativităţii ancheta se
realizează pe eşantioane mari. În cazul meu am realizat un eşantion de 100 de respondenţi,
studiul evidenţiind, nu mai degrabă anumite tendinţe de alegere a partenerului conjugal. Ancheta
sociologică a urmărit colectarea unor informaţii relativ simple (datorită numărului mare de
indivizi cercetat). Prelucrarea datelor culese prin metoda anchetei a presupus folosirea
procedurilor statistice standard.
Am realizat ancheta sociologică culegând informaţii de la persoane în mod individual
(spre deosebire de interviu, care poate fi şi de grup).
În ancheta pe care am întreprins-o, am utilizat un chestionar, prin care am încercat să
surprind câteva dintre aspectele esenţiale subliniate în literatura de specialitate, pe tema alegerea
partenerului de viaţă.
Chestionarul folosit (prezentat în anexă) a fost format din 18 întrebări închise,
semideschise şi deschise.
2.4.Analiza şi interpretarea datelor
Se spune în popor că relaţia de cuplu sau familia este un loc în care „principiile sunt
ciocănite şi ascuţite pe nicovala vieţii de zi cu zi”. În acest context pot afirma că de a lungul
timpului alegerea unui partener de viaţă a avut la bază anumite reguli şi principii moştenite de la
părinţii fiecăruia dintre noi. Cât de importante sunt principiile şi regulile ce le presupune
formarea unei relaţii de cuplu, am dorit să aflu de la respondenţii implicaţi în cercetarea mea.
Răspunsurile primite au fost următoarele:
22
100
80 68
60
40 25
20 2 5
0
casatoria este un e mai bine sa te nu ma casatoresc alta
pas important casatoresti dupa niciodata
30 de ani
23
100
70
80
60
40
12
20 8 10
0
au sansa de a se sunt indecenti sunt prea libertini alta
cunoaste mai bine
24
nu are dreptul de a încălca principiile şi regulile moştenite prin tradiţie de la părinţii noştri. Un
procent de 8% dintre subiecţii chestionaţi sunt de părere că cei care se lasă angrenaţi într-o relaţie
de concubinaj sunt „prea libertini” şi ar trebui ca societatea şi chiar propria lor morală să îi oblige
la asumarea unor decizii serioase în ceea ce priveşte relaţia lor de cuplu. Aceştia sunt de părere
că relaţia de cuplu se poate maturiza atâta timp cât cei doi parteneri depăşesc împreună
provocările ivite, dar în spiritul unor principii sănătoase şi a unor reguli dinainte ştiute, atâta timp
cât în relaţia de cuplu există iubire şi respect reciproc. O zecime dintre respondenţi au ales ca
variantă de răspuns „alta” şi au exemplificat astfel: au încă nevoie de sprijinul material al
familiei, nu sunt siguri de sentimentelor lor pentru a implicaţi relaţiile lor reguli şi principii, nu
ştiu încă ce doresc de la relaţia în care sunt implicaţi, etc. Deoarece am constatat că există
serioase opinii contra unor relaţii provizorii care să nu implice angajamente definitive şi
permanente, am chestionat respondenţii în legătură cu câteva dintre problemele pe care ei le
consideră un impediment în stabilitatea unor relaţii de cuplu.
100
80 74
70
60 52
48
35 36
40
17 18
20 15 15 12
8
0
alta etnie alta rasa alta religie alta zona
da nu nu pot aprecia
25
partener este cea care reprezintă procentual 12% dintre cei chestionaţi în timp ce procentul
minim de 8% aparţine respondenţilor care cred că este semnificativ într-o relaţie zona din care
provin partenerii. Fiecare partener al unui cuplu, poate veni în sprijinul sau, dimpotrivă, în
detrimentul relaţiei pe care încearcă să o construiască, cu mentalităţile şi principiile rasei din care
face parte, cu obiceiurile etniei de care aparţine şi nu în ultimul rând, fiecare partener are o
anume apartenenţă religioasă pe care încearcă sau nu să o impună în cuplul nou format.
De-a lungul timpului, modul în care s-au format cuplurile au îmbrăcat diferite forme.
Există comunităţi în care căsătoria copiilor este apanajul părinţilor, care fac pentru copiii lor
diverse aranjamente, sunt comunităţi în care se respectă cu stricteţe regula unui „an de logodnă”
şi mai nou, în realitatea zilelor noastre, există posibilitatea încheierii unor contracte prenupţiale.
100
80
70
57
60
60
40
25
20 20 18
20
20
10
0
casatorii aranjate de parinti mentinerea unui an de contracte prenuptiale
logodna
Faptul că procentul majoritar al eşantionului studiat este format din persoane foarte tinere
(18-25 ani) se desprinde şi din analiza răspunsurilor primite la această întrebare. Aproape trei
sferturi dintre respondenţi (70%) şi-au exprimat un dezacord total în ceea ce priveşte
posibilitatea unor căsătorii aranjate de către părinţi, dezacord faţă de păstrarea unei tradiţii
referitoare la logodnă şi dezacord în ceea ce priveşte încheierea unui contract prenupţial. A
exista şi un procent de o cincime dintre respondenţi (20%) care s-au declarat indecişi sau doar
26
neinteresaţi de problematica abordată. Aceştia au ales ca variantă de răspuns „nici acord nici
dezacord”. Doar o zecime dintre respondenţii chestionaţi (10%), s-au declarat în totalitate de
acord cu respectarea unor vechii tradiţii şi a unor reguli în ceea ce priveşte căsătoria celor doi
parteneri ce sunt pe cale să formeze un cuplu. Ei cred în puterea de decizie a părinţilor care pot
aranja căsătorii copiilor lor bazându-se pe experienţa lor de viată sau poate pe anumite
angajamente pe care trebuie să le ia în comunitatea în care trăiesc. Unii sunt de acord şi cu
menţinerea unui an de logodnă din dorinţa de a respecta tradiţia şi tot odată sunt dispuşi să
înţeleagă şi să încheie, în cazul în care realitatea o cere, contracte prenupţiale. Importanţa
situaţiei financiare a partenerilor este u aspect care se poate încadra la respectarea unor reguli.
Poate în unele familii, este important ca partenerul de viaţă să beneficieze de o situaţie materială
mulţumitoare, tot astfel cum poate, în alte familii acest aspect nu reprezintă un impediment.
100%
90%
80%
70%
60%
50% 40% 40%
40%
30% 20%
20%
10%
0%
moment amanat din cauza situatia financiara nu nu pot aprecia
unei situatii financiare influenteaza decizia
modeste
27
parteneri au avut siguranţa unui venit permanent. Diferenţa procentuală de o cincime (20%) este
reprezentată de cei care încă nu şi-au pus această problemă, astfel că au ales ca variantă de
răspuns „nu pot aprecia”. Este cazul celor care au relaţii care încă nu s-au consolidat şi care încă
nu tind spre întemeierea unei căsătorii. Există în societatea noastră şi mentalităţi cu privire la
vârsta partenerilor de cuplu, care ar trebui sau poate nu, să respecte anumite mentalităţi, reguli
sau principii dinainte stabilite. Sunt principii potrivit cărora dacă partenerul este mai în vârstă
decât partenera sa, poate aduce o doză de maturitate în cuplu, dar poate fi considerată această
maturitate şi un impediment deoarece partenerii nu vor avea aceleaşi preocupări sau poate că văd
lucrurile diferit, poate provin din generaţii diferite, etc.
100%
90%
80%
70%
50%
40%
30%
8%
20%
10%
0%
foarte important important neimportant
28
anumite reguli şi principii în alegerea partenerului de viaţă iar una dintre acestea se referă chiar
la o vârstă optimă (în viziunea lor) pe care ar trebui să o aibă persoana alături de care aleg să îşi
petreacă viaţa. Alături de vârstă, consider că poate avea o anume importanţă în relaţia de cuplu şi
statutul profesional al partenerilor.
100%
90%
80%
70%
60% 58%
50%
40% 30%
30%
20% 12%
10%
0%
da nu nu pot aprecia
29
100
80 74
63 62 58 58
60 53 53
40
32
28 28 26
25 24
19 22 18 18
20
12 10
9 8
0
atentia fumusetea frumusetea iubirea intelegerea respectul situatia
exterioara interioara financiara
30
În consecinţă pot spune că Ipoteze nr. 1 „ Dacă alegerea partenerului de viaţă se va face
după anumite reguli şi principii şi bazată pe iubirea reciprocă a celor doi parteneri atunci
şansele de reuşită a relaţiei sunt mari.” se confirmă.
Importanţa sentimentelor dincolo de reguli şi principii în alegerea partenerului de
viaţă
În continuare am chestionat eşantionul de respondenţi cu privire la importanţa pe care o
acordă ei sentimentelor într-o relaţie de cuplu, chiar dacă acest lucru înseamnă să sfideze
anumite reguli şi principii de bază. Acordă ei importanţa necesară dragostei pe care o poartă
partenerului de cuplu chiar dacă ar spune cei din jur că sunt foarte diferiţi, poate nu se potrivesc
din punct de vedere estetic, poate vârsta nu este chiar tocmai cea pe care societatea din jur o
consideră potrivită, etc.
Am dorit să ştiu dacă respondenţii văd în sentimentul de fericire şi prezenţa unei alte
persoane în viaţa lor. Dacă pentru a se simţi împliniţi din punct de vedere emoţional, au nevoie
de sprijinul şi prezenţa unei alte persoane importante în viaţa lor.
100% 94%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 4% 2%
10%
0%
da nu nu pot aprecia
31
respondenţilor care au ales ca variantă de răspuns „nu pot aprecia”. Aceasta deoarece la
momentul chestionării nu exista o relaţie serioasă în viaţa lor şi se consideră abia la început de
drum în viaţă pentru a fi pe deplin convinşi că tot ceea ce va urma în viaţa lor, trebuie străbătut în
doi. În ce măsură este sau nu importantă pentru respondenţi întemeierea unei căsătorii am aflat
după ce şi-au exprimat părerea cu privire la acest aspect. Este important în viaţa fiecărui cuplu ca
decizia de a întemeia o familie să vină dintr-o motivaţie corectă pentru ca aceasta să dureze cât
mai mult în timp.
100%
85%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 5% 10%
10%
0%
in mare masura in egala masura in mica masura
32
90%
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 6% 2% 2%
10%
0%
deloc in anumite cazuri de cele mai multe intotdeauna
ori
33
100% 90%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
4% 6%
20%
10%
0%
da nu nu stiu
34
100%
90%
80%
70%
50%
60%
40%
50%
40%
30%
10%
20%
10%
0%
da nu nu pot aprecia
35
100%
90%
65%
80%
70%
60%
50%
40%
20% 15%
30%
20%
10%
0%
da nu nu pot aprecia
36
100%
90%
60%
80%
70%
60%
50%
40% 20% 20%
30%
20%
10%
0%
da nu nu stiu
37
100%
90%
80%
70% 50%
60%
50%
40% 25% 20%
30%
20% 5%
10%
0%
studii superioare studii liceale scoala studii gimnaziale
profesionala
38
CONCLUZII
39
BIBLIOGRAFIE
40
16. Kernberg, F.,O. (2009), Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie, Ed. Trei,
Bucureşti
17. Milcu, M., Psihologia relatiilor interpersonale,Editura Polirom, Iasi, 2006
18. Mitrofan, I. (1989). Cuplul conjugal, armonie si dizarmonie. Bucuresti, Editura
stiintifica si enciclopedica
19. Mitrofan, I., Ciuperca, C., (2002). Psihologia si terapia cuplului. Bucuresti: Editura
Sper
20. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2005), Analiza transgeneraţională în Terapia Unificării. O
nouă abordare experienţială a familiei, Ed. SPER, Bucureşti
21. Moreau André, (2007), Psihoterapiile. Metode şi tehnici, Editura Trei, Bucureşti
22. Nuţă, Adrian, Psihologia comunicării în cuplu, Bucureşti, Ed. Sper, 2002
23. Rich, H .Kravitz, M. (2006) Căsnicia perfectă, Ed.Teora. Bucureşti
24. Tudose, C. (2005). Gen si personalitate, psihologie feminine si psihologie masculina.
Bucuresti, Tritonic
25. Vasile Diana Lucia. (2007). Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie, Ed.
a 3a Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
41
ANEXE
Anexa 1.
CHESTIONAR
DA NU NU POT APRECIA
4.1 partenerul aparține
unei alte etnii
4.2 partenerul aparține
unei alte rase
42
4.3 partenerul aparține
unei alte religii
4.4 partenerul provine
din alta zonă
9. Consideraţi că legătura monogamă ar fi forma cea mai raţională a relaţiilor dintre sexe?
9.1 Da
9.2 Nu
9.3 Nu ştiu
43
10.2 Important
10.3 Neimportant
13. Crede-ți că opoziția părinților față de alegerea partenerului copilului lui îi face pe
aceștia ca să își consolideze relația?
13.1 Da. De ce ?
13.2 Nu. De ce?
13.3 Nu pot aprecia
15. Cât de importante sunt aspectele prezentate mai jos pentru dvs. în ceea ce privește
alegerea partenerului?
15.1 Foarte
important
15.2
Important
15.3
Neimportant
16. Sexul :
16.1 Feminin
16.2 Masculin
17. Vârstă
44
17.2 Între 18 şi 25 ani inclusiv
17.3 Între 26 şi 35 ani inclusiv
17.4 Între 36 şi 45 ani inclusiv
17.5 Peste 45 ani
18. Studii :
18.1 Gimnaziale
18.2 Şcoală Profesională
18.3 Studii Liceale
18.4 Studii Superioare
45
Anexa 2. Tabele de frecvenţă
VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 94 4 2 100
% 94 4 2 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
% 2 25 68 5 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
% 8 12 70 10 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
46
Tabel nr. 5. Posibilitatea ca rasa partenerului să influenţeze relaţia de cuplu
VARIANTE DE RĂSPUNS
VARIANTE DE RĂSPUNS
Tabel nr. 7. Posibilitatea ca provenienţa partenerului dintr-o altă zonă geografică să influenţeze
relaţia de cuplu
VARIANTE DE RĂSPUNS
Tabel nr. 8. Măsura în care sunteţi de acord cu aranjarea căsătoriilor de către părinţi
VARIANTE DE RĂSPUNS
dezacord nici dezacord nici acord Total
acord
Abs. 60 20 20 100
% 60 20 20 100
47
Tabel nr.9. Măsura în care sunteţi de acord cu menţinerea tradiţiei logodnei timp de un an
VARIANTE DE RĂSPUNS
dezacord nici dezacord nici acord Total
acord
Abs. 70 20 10 100
% 70 20 10 100
Tabel nr. 10. Măsura în care sunteţi de acord cu existenţa contractelor prenupţiale
VARIANTE DE RĂSPUNS
dezacord nici dezacord nici acord Total
acord
Abs. 25 18 57 100
% 25 18 57 100
Tabel nr. 11. Influenţa situaţiei financiare a partenerilor asupra deciziei de a se căsătorii
VARIANTE DE RĂSPUNS
moment situaţia financiară nu pot Total
amânat influenţează luarea unei aprecia
decizii
Abs. 40 40 20 100
% 40 40 20 100
Tabel nr. 12 Măsura în care sunteţi de acord cu următorul citat : „ Căsătoria este un izvor de
griji, o ştim cu toţii , se cuvine totuşi să ne căsătorim din spirit cetăţenesc.”
VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare măsură în egală măsură în mică Total
măsură
Abs. 5 10 85 100
% 5 10 85 100
48
Tabel nr. 13. Frecvenţa influenţei sfaturilor din reviste asupra alegerii unui partener
VARIANTE DE RĂSPUNS
% 2 2 6 90 100
Tabel nr. 14. Considerarea legăturii monogame ca fiind forma cea mai raţională a relaţiilor dintre
sexe
VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. 90 4 6 100
% 90 4 6 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte important important neimportant Total
Abs. 8 45 47 100
% 8 45 47 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 30 58 12 100
% 30 58 12 100
49
Tabel nr. 17. Considerarea că bărbaţii sunt mai atraşi de femeile „greu de cucerit”
VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 40 10 50 100
% 40 10 50 100
Tabel nr. 18. Influenţa opoziţiei părinţilor faţă de alegerea partenerului copilului în consolidarea
relaţiei de cuplu
VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu pot aprecia Total
Abs. 20 65 15 100
% 20 65 15 100
Tabel nr. 19. Şansele de reuşită a unei relaţii în care părinţii se opun
VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. 20 20 60 100
% 20 20 60 100
Tabel nr. 21. Importanţa frumuseţii exterioare în ceea ce priveşte alegerea partenerului
50
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 53 28 19 100
% 53 28 19 100
Tabel nr. 22. Importanţa frumuseţii interioare în ceea ce priveşte alegerea partenerului
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 26 62 12 100
% 26 62 12 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 58 32 10 100
% 58 32 10 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 74 18 8 100
% 74 18 8 100
51
Tabel nr. 26. Importanţa situaţiei financiare în ceea ce priveşte alegerea partenerului
VARIANTE DE RĂSPUNS
foarte importante importante neimportante Total
Abs. 24 58 18 100
% 24 58 18 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
feminin masculin Total
Abs. 55 45 100
% 55 45 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
% 55 30 10 5 100
VARIANTE DE RĂSPUNS
% 5 20 25 50 100
52
Anexa 3.Tabele de corelaţie
53
Tabel de corelaţie nr. 2
Corelarea variabilei studii cu alte variabile (%)
54
atraşi de femeile Nu 20.00 10.00 30.00 40.00 10=100
„greu de cucerit”? Nu pot aprecia 2.00 34.00 14.00 50.00 50=100
55