Schizofrenia vorbirii în limbi

Un titlu dur, dar cât se poate de adevărat în zilele noastre. Înainte de a aborda
subiectul acestui articol, vreau să înlătur câteva perspective greşite în ceea ce
priveşte articolul. Acest articol, nu este scris cu scopul de a demonstra, dacă
vorbirea în limbi este adevarată sau nu, sau dacă se mai practică vorbirea în
limbi (prin Adevaratul Duh Sfant) în ziua de astazi sau nu. Acest articol, este
scris cu scopul de a prezenta ceea ce se întâmplă cu adevarat, atunci când cei
aşa-zişi „botezaţi cu Duhul Sfânt” încep să borboresească nişte cuvinte fără
logică, fără tâlc sau cursivitate, repetând de mai multe ori aceleaşi cuvinte
(urlând) sau aceeaşi silabă până li se „limbă plimba-n gură” susţinând că ei
vorbesc şi în limbi îngereşti sau cereşti, pe lângă cele omeneşti. Şi, de parcă nu
era destul, dupa ce fac acest număr ”minunat”, vin la tine şi îţi spun
urmatoarele : ”Dacă nu ai vorbirea în limbi, nu ai Duhul Sfânt” sau : ”Daca nu
vorbeşti în limbi, nu ai fost botezat cu Duhul Sfânt.” Şi pentru că aceste aberaţii
mi-au fost spuse de mai multe ori, de diferite persoane, am început să studiez
acest caz mai amănunţit şi am ajuns la o concluzie, că aceşti oameni pe care i-
am descris mai sus, au ajuns nişte schizofrenici care se laudă cu schizofrenia
lor, pe care o atribuie „Duhului Sfânt”. Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă
cuvântul „schizofrenie” : ”Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea şi
destrămarea progresivă a funcţilor pshice şi prin pierderea contactului cu
realitatea.” Pentru mai multe detalii:
”https://dexonline.ro/definitie/schizofrenie”

Schizofrenicii pe care i-am prezentat mai sus, susţin două lucruri pe care deja
le-am menţionat, dar am să o mai fac încă o dată.

1. Dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul Sfânt, iar Duhul

Sfânt nu este un dar, ci este semnul Duhului Sfânt (pentru a
demonstra că ai primit Duhul).
2. Există limbi îngereşti pe care ei le vorbesc.
Aceste două subiecte le voi aborda în acest articol şi voi demonstra be baza
Scripturii, că aceste lucruri nu sunt adevarate, ci sunt false. Dar sunt susţinute,
pentru a apăra schizofrenia de care nu vor să se despartă.
1 VORBIREA ÎN LIMBI ESTE UN DAR AL DUHULUI SFÂNT, NU UN SMEN AL
DUHULUI SFÂNT.

Oamenii au avut Duhul Sfânt, pot avea Duhul Sfânt şi au Duhul Sfânt, fără să fi
primit darul vorbiri în limbi.

ARGUMENTE :

1. a) DUHUL SFÂNT PREZENTAT ÎN VECHIUL TESTAMENT. În

Vechiul Testament, ne este relatat că, o mulţime de proroci şi
slujitorii a lui Dumnezeu, au avut Duhul Sfânt, fără să fi vorbit
vreodată în limbi. Exemple : David, Ilie, Isaia, etc. Niciunde nu
ne este relatat că ar fi vorbit în alte limbi, sau în limbi
îngereşti (închipuite). Aşadar, Biblia (VT) ne relatează că, poţi
avea Duhul Sfânt şi fără să vorbeşti în limbi.
2. b) DOMNUL ISUS NU A VORBIT ÎN LIMBI DELOC.
El este Exemplul pe care trebuie să-L urmeze orice credincios care a primit
Duhul Sfânt a lui Dumnezeu. Noi, trebuie sa călcăm pe urmele Lui şi să ne
asemănăm tot mai mult cu El în omul lăuntric. Dar, se pare că, în mintea celor
prezentaţi mai sus, care insistă că: “dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul
Sfânt”, “Domnul Isus nu a avut niciodată Duhul Sfânt, deoarece, nu a vorbit în
limbi.” Divinitatea care s-a întrupat pe acest pământ şi prin care avem intrarea
la Tatăl, conform acestei teorii eretice, nu a avut Duhul Sfânt. “Săracul Domnul
Isus, probabil că, dacă traia (în trup) acum pe acest pământ, ar fi fost dus la
stăruinţă pentru Duhul Sfânt, ca să-L aiba şi El.” Asta se întâmplă când eşti
schizofrenic, te desparţi de realitate şi te apropii de “baliverne”.

1. c) BIBILIA (NT) PREZINTĂ VORBIREA ÎN LIMBI CA FIIND UN

DAR AL DUHULUI SFÂNT. 1Corinteni 1:4- „Sunt felurite
daruri, dar este acelaşi Duh”
Iar în continuarea versetului sunt prezentate darurile spirituale, printre care şi
“vorbirea în limbi”:

1 Corinteni12:5-10-“sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite

lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se
dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul,
să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă
datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul
tămăduirilor prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia;
altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea
limbilor.”

“Unuia îi este dat într-un fel, altuia într-un alt fel”. Dacă toţi ar fi beneficiat de
toate darurile, scria aşa : “Unuia îi este dat într-un fel şi tot aceluiaşi îi este dat
în acelaşi fel”. Dar nu scrie niciunde acest lucru. Totuşi, unde scrie că, acelaşi
dar (vorbirea în limbi) este dat tuturor? Nicăieri ! Şi încă ceva, Duhul le dă cum
voieşte El nu cum voiesc oamenii. Şi le dă în parte, nu la “oală” acelaşi dar.

1 Corinteni 12:11- “Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă
fiecăruia în parte cum voieşte.”

Sfârşitul capitolului 12, pune accentul mai puternic pe acest adevăr absolut, (că
nu toţi care au Duhul Sfânt, trebuie să vorbească în limbi)

1 Corinteni 12:28- “Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea,

proroci; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce
au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi.”

Se vede clar o ordine a slujitorilor, cu diferite daruri rânduite de Dumnezeu.

După cum scrie, unii au darul minunilor, “apoi cei ce” (sunt şi alţii care au alte
feluri de daruri). Încă odată, nu spune ca au toţi aceleaşi daruri şi nu scrie
niciunde că, dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul Sfânt. Daca era atât de
important acest lucru, se găsea cel puţin un verset care să scrie literar : ”Nu ai
Duhul Sfant dacă nu vorbeşti în limbi” Sau : ”Doar cei care vorbesc în alte
limbi au Duhul Sfânt.” Şi apoi, mai tare accentuează apostolul Pavel şi face
distincţia în continuare spunând : ”Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci?
Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor?
Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?” -1 Corinteni 12: 29,30

Sunt menţionate exact aceleaşi daruri, care sunt menţionate şi în versetul 28.
Este clar că nu toţi. Toţi sunteţi apostoli? Nu! Toţi sunteţi proroci? Nu! Toţi
sunteţi învăţători? Nu! Toţi sunteţi făcători de minuni? Nu! Toţi aveţi darul
tămăduirilor? Nu! Toţi vorbiţi în alte limbi? Da! Ciudat, nu? Cum de dintre
toate darurile, doar pe acesta îl împărtăşiţi toţi? Nu cumva, pentru că acesta
este cel mai uşor de imitat, de falsificat? Probabil acesta este motivul, pentru
că, dacă nu ar fi fost aşa, toti aţi fi vindecat. Deci : ”Toţi vorbiţi în limbi? Nu!
Toţi tălmăciţi? Nu! Este vorbirea în limbi un dar al Duhului Sfânt? Da!

Există un singur verset, în care se spune că vorbirea în limbi este un

“semn”,dar nu spune că, vorbirea în limbi este semnul Duhului Sfânt, cum
pretind unii, ci spune că este un “semn pentru cei necredincioşi”.

“Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei
necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi,
ci pentru cei credincioşi”-1 Corinteni 14:22

Darul vorbirii în limbi, a fost dat unora, nu la toţi, ca să slujească ca semn celor
necredincioşi. Iar contextul acestui text, ne relatează despre ce necredincioşi
este vorba.

Verstul 21 al aceluiaşi capitol spune aşa: “În Lege este scris: „Voi vorbi
norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor
asculta, zice Domnul.”

Norodul este poporul Israel, buzele străine sunt neamurile şi profeţiile din lege
s-au împlinit la cincizecime şi nu numai. Acum haideţi să punem versetele
unul după altul, în ordinea în care sunt scrise: “În Lege este scris: „Voi vorbi
norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor
asculta, zice Domnul.” Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei
credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu
pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi”

Acum că, versetul 21 completează versetul 22, se înţelege mult mai limpede
cine sunt necredincioşii, de ce unora le-a fost dat să vorbească în limbi, şi că
scrie “semn pentru necredincioşi”, nu “semn al Duhului Sfânt.” Mai intreb înca
o dată : ”Unde scrie că, vorbirea în limbi este semnul Duhului Sfânt, aşa cum
spun majoritatea ce o practică?” Niciunde! O altă întrebare, cei care cereţi ca
alţii să vorbească în limbi, pentru a vă demonstra dacă au Duhul Sfânt sau nu,
din ce postură puneţi aceasta intrebare, din postura de credincioşi sau din
postura de necredincioşi? Pentru că : ”este un semn pentru cei necredincioşi”,
pentru ca ei să creadă.

În concluzie, vorbirea în limbi este un dar al Duhului Sfânt, nu un semn al

Duhului Sfânt, ci un semn pentru necredincioşii din vechime a poporului
Israel. Asta, dacă vrem să fim fideli termenilor în Scriptură…

Iar dacă cineva vrea să-şi justifice schizofrenia cu texte biblice din cartea
Faptelor Apostolilor, spunând că : ”toţi care au primit Duhul Sfânt au vorbit în
limbi”, le spun de pe acum, în cartea Faptele Apostolilor, sunt şi cazuri în care
se spune că au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi nu menţionează niciunde că ar fi
vorbit în limbi. Exemple: Famenul Etiopean, Apostolul Pavel, etc.

2. BIBLIA NU RELATEAZĂ CĂ EXISTĂ LIMBI ÎNGEREŞTI

Pentru prima dată, darul vorbirii în limbi l-au primit apostolii, la pogorârea
Duhului Sfânt, relatată în Biblie în cartea Faptelor Apostolilor, capitolul 2. Toţi
apostolii au vorbit în limbi omeneşti, fără să borborosească aceleaşi cuvinte
sau aceeaşi silabă de mai multe ori. Şi lucrul acesta s-a întâmplat cu un scop
anume, ca cei ce îi aud (necredincioşii- iudei, persani, cirieni, etc.), să audă
lucruri minunate despre Dumnezeu în limba lor natală. Pentru că vorbirea în
limbi este un semn pentru cei necredincioşi, nu pentru cei credincioşi.

Faptele Apostolilor 2:4-11- “Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să
vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau
atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub
cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită,
pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi
ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi
auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi,
mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia,
Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau
prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile
minunate ale lui Dumnezeu!”
Confirmarea acestui text se vede şi prin faptul că uncenicii au vorbit în limbi
reale, iar acest lucru este confirmat de cuvântul grecesc (limbi) “glossa”, care
se referă la limbile umane. Ocazional, termenul “glossa” poate să se refere şi la
organul limbii. Totusi, cel mai des, in Scripturii se referă la limbile umane. De
exemplu, cuvântul glossa apare de aproximativ treizeci de ori în Septuaginta
(versiunea greacă a Vechiului Testament), şi întodeauna cu sensul de limbi
umane. Biblia nu relatează niciunde că, cineva vreodată ar fi vorbit în limbi
îngeresti sau „ceresti”, aşa cum spun o mulţime de „predicatori” astăzi.

Există un singur verset în Biblie, unde apare scris „Chiar dacă aş vorbi în limbi
omeneşti şi îngereşti,….”- 1 Corinteni 13:1

Dar în acest verset, nu scrie că a facut acest lucru, ci apare: ”Chiar dacă”, (dar
vom reveni imediat la acest aspect) Iar pe baza acestui verset, pe care nu l-a
analizat niciunul dintre ei, susţin cu tărie că, borboroseala lor este adevărată şi
că ei le spun taine lui Dumnezeu în limbi îngereşti. -Mi-aş face cruce să mă
vadă toata lumea, dar nu pot în scris-

Să analizăm puţin acest verset în contextul lui. Ţinând cont că e primul verset
din capitolul 13, ne vom uita şi la ultimul verset din capitolul 12, unde spune in
felul urmăror: „Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale
nespus mai bună.” (1Corinteni 12:31)

Înainte ca apostolul Pavel să prezinte acest verset, după ce explică darurile

Duhului Sfânt, despre care am scris mai sus, le spune celor din Corint că le va
“arăta o cale nesupus mai bună”. Adică, o cale mai bună decât cea a darurilor
spirituale pe care le-a explicat, printre care şi vorbirea în limbi. Asta pentru cei
care au uitat că dragostea şi toata roada Duhului Sfânt este mai importantă
decât toate darurile spirituale, inclusiv decât vorbirea în limbi.

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o
aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” -1 Corinteni 13:1

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti”. Aici foloseşte un adevăr absolut,

pentru că există mai multe limbi omeneşti, dar când spune că: “şi îngereşti”,
apostolul Pavel foloseşte o hiperbolă prin care exagerează intenționat
însușirile caracteristice a fenomenului vorbirii în limbi, cu scopul de a-i
impresiona pe cititori mai puternic, pentru a sublinia cât de importantă este
dragostea. Şi acest lucru nu-l face numai în acest verset, ci o face în continuare
şi în versetele 2 si 3. Versetul 2 : ”Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş
cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa
încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.”

“Şi chiar dacă aş avea darul prorociei”-Din nou un adevăr absolut, dar urmat
de o exagerare absolută “aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa”. Cu toţii
suntem conştienţi că, niciunul dintre noi, nu cunoaştem şi nu putem să
cunoaştem toate tainele şi toată ştiinţa existentă. În concluzie, şi aceasta este o
hiperbolă pentru a accentua dragostea. Toţi ştim că, până ce murim, trebuie să
tot învăţăm. În acest verset, apostolul Pavel întăreste ceea ce vrea să exprime,
cu încă o hiperbola: ”chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi
munţii”.

Ştiu că acest citat, a fost preluat de la Domnul Isus de apostolul Pavel şi folosit
în acest context, dar este tot o hiperbolă, pentru că lucrul acesta nu s-a
întâmplat niciodată.

Matei 17:20: „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus, „Adevărat vă
spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui
acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”

Până la urmă, Dumnezeu împarte şi credinţa (Efeseni 2:8) şi niciunul nu a

primit de 2000 de ani încoace această credinţă, încât să mute munţii.

Dacă întreb: ”care dintre voi vorbeşte în limbi îngereşti?”, toţi schizofrenicii o
să-mi raspundă că ei. Dacă întreb: “care dintre voi cunoaşte toate tainele şi
toată ştiinţa? Toţi vor răspunde că niciunul. Mai sunt şi excepţii, micinoşii.
Dacă întreb: ”Câţi dintre voi aţi mutat munţii prin credinţa pe care aţi primit-
o?” Din nou, niciunul! Cum se face că, din toate hiperbolele pe care le prezintă
apostolul Pavel în acest text, doar la una îi daţi credibiltate şi la celelalte nu?
Aceeaşi concluzie: ”Pentru că doar pe aceasta puteti să o falsificaţi.”
Versetul 3: ”Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor,
chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la
nimic.”

În urma acestui verset, vreau să adresez două întrebări celor care “vorbesc în
limbi îngereşti”.

1. Câţi v-aţi împărţit toată averea pentru hrana săracilor?

2. Câţi v-aţi dat trupul să fie ars?
Nu vreau să-mi răspundeţi la aceaste 2 întrebări, pentru că ştiu deja răspunsul.
Atat timp cât aveţi acces la internet de pe resursele dumneavoastră, mai aveţi
ceva din avere şi dacă sunteţi în viaţă şi citiţi articolul, nu v-a fost ars trupul.

Staţi liniştiţi, nu mi-aş fi dorit niciodată să faceţi acest lucru şi cred că nici
Dumnezeu nu şi-ar fi dorit aceasta de la voi, la fel cum nu-şi doreşte nici să
borborosiţi cuvinte pe care nu le cunoaşteţi şi spuneţi că sunt îngereşti.
Dumnezeu a cerut anumitor oameni să-şi împartă toată averea şi să dea la
săraci, (tânărul bogat), la fel cum a cerut şi unor aumiţi proroci să prorocească.
Dar, Dumnezeu nu a cerut niciodată cuiva, să mearga şi să-şi dea trupul să fie
ars pentru El, la fel cum nu a cerut nimănui niciodată să vorbească în limbi
îngereşti. Unde scrie: ”Du-te şi aruncă-te în foc pentru mine?”, sau unde scrie:
”Vorbiţi în limbi îngereşti” ? Se vede cu ochiul liber că, în aceste vereste,
apostolul Pavel foloseşte ilustraţii extreme şi un limbaj hiperbolic pentru a
sublinia valoarea dragostei.

Cei care vorbesc în limbi “angelice”, nu au cum să aibă darul tălmăcirii.

Orice limbă vorbită în biserică, trebuie tradusă cu darul interpretării. (1

Corinteni 12:10; 14:27)-Cuvântul pentru “tălmăcire” este “hermeneuo” de unde
avem (hermeneutica) care se referea la o “traducere” sau la o “redare exactă a
înţelesului.” Ar fi imposibil să traduci borboroseli fără sens, din moment ce
traducerea necesită înţelesuri concrete într-o limbă ca să fie redate corect în
alta.

Norm Geisler a spus urmatoarele despre acest subiect: ”Faptul că limbile

despre care vorbeşte Pavel in 1 Corinteni puteau fi “interpretate” arată că era
vorba de un limbaj ce avea sens. Altfel nu ar fi existat o “interpretare”, ci o
invenţie a înţelesului. Astfel, darul “ interpretării” (1 Corinteni 12:30; 14:5,13)
susţine faptul că limbile reale care puteau fi traduse în beneficiul tuturor prin
intermediul acestui dar special al interpretării.”

Un alt verset, de unde dragii noştri schizofrenici deduc că ar exista limbi

îngereşti, se găseşte în 1 Corinteni 12:10: ”diferite limbi” nu înseamnă că unele
dintre acestea sunt limbi reale, iar alte simple borboroseli. Cuvăntul grescesc
pentru “diferite” este “genos”, de unde obţinem cuvăntul gen. Genos se referă
la o familie, grup, rasă sau naţiune. Lingviştii fac deseori referire la “familii”
sau “grupe” de limbi şi exact acesta este scopul apostolului Pavel: există în
lume diferite familii de limbi şi acest dar le-a permis unor credincioşi să
vorbească într-o varietate de limbi. În Fapte 2, Luca a subliniat aceeaşi idee în
versetele 9-11 unde a explicat faptul că limbile vorbite atunci proveneau din
cel putin şaisprezece regiuni diferite.

În concluzie: ”Puteşi să vă justificaţi această practică cât doriţi, susţinând că,

aceasta vă face să vă simţiţi mai aproape de Dumnezeu, nu există nicio
justificare biblică pentru o astfel de borboroseală.

Din păcate, aproximativ 600 de milioane de “creştini” susţin faptul că au primit

de la Duhul Sfănt, darul propriei lor limbi spirituale. Sau “limba lor îngerească
de la îngerul lor păzitor.”

Deci, când vă rugaţi: ”Borborosiţi o mulţime de cuvinte care nu au nici un

înţeles şi faceţi-o cât mai mult, doar aşa veţi fi ascultaţi şi zidiţi spiritual. Dacă
nu funcţionează, puteţi să rostiţi de mai multe ori aceeaşi silabă, cu siguranţă o
să fiţi ascultaţi”

Aşa înţeleg schizofrenicii versetul din Matei 6:7: “Când vă rugaţi, să nu

bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime
de vorbe, vor fi ascultaţi.”

Nu am nici o treabă cu cei care vorbesc în limbi omeneşti şi care susţin că

acesta este un dar de la Duhul Sfânt. Asta cred, e problema lor şi pe ei îi
consider oameni normali. Însă când vine vorba despre aceea pe care i-am
menţionat în articol, nu sunt de aceeaşi părere, ci sunt de părerea caremi-am
exprimat-o în titlu.