Însemnãri exegetice
Diferenþa dintre profeþie
ºi vorbirea în limbi, conform
1 Corinteni 14
Unul dintre textele biblice care pune probleme comentatorilor
biblici se gãseºte în 1 Corinteni 14:22: „Prin urmare, limbile sunt un
semn nu pentru cei credincioºi, ci pentru cei necredincioºi. Proorocia,
dimpotrivã, este un semn nu pentru cei necredincioºi, ci pentru cei
credincioºi.”
A
firmaþia este dificilã
fiindcã pare sã contra-
zicã versetele 23 ºi 24.
Când Pavel spune cã „limbile sunt un
semn pentru cei necredincioºi”, ne-am
aºtepta ca acest „semn” sã-i convingã
ºi sã-i determine sã creadã. De fapt,
versetul 23 spune exact opusul: dacã
intrã un necredincios în bisericã ºi toþi
vorbesc în limbi, nou-venitul ajunge
sã creadã cã membrii bisericii sunt
nebuni (gr. ouk erousin hoti mainesthe,
14:23). Inutil sã mai adãugãm, Pavel
dã de înþeles cã, în faþa unei asemenea
experienþe, un vizitator nu se va con-
verti. Dar dificultãþile textului nu se
opresc aici. Tot în 14:22 Pavel spune
cã profeþia nu este pentru cei necredin-
cioºi, ci pentru credincioºi. Peste douã
versete citim opusul: prin profeþie,
necredinciosul care intrã în bisericã
ajunge sã fie convins de starea lui
vinovatã, este judecat de toþi, cade cu
faþa la pãmânt ºi recunoaºte cã Dumnezeu
este în mijlocul comunitãþii de creºtini.
Ca sã înþelegem firul argumentaþiei
pauline, trebuie sã luãm o anumitã
distanþã faþã de text.
Trei pledoarii în trei capitole
(12–14)
1) Capitolul 12 este o pledoarie
foarte concentratã despre unitatea în
bisericã. Da, existã o diversitate de
harisme, spune Pavel, dar toate trebuie
sã se manifeste în unitate, fiindcã
biserica este un singur trup. Când erau
pãgâni ºi mergeau la temple, corintenii
se manifestau haotic. Acum, când au
primit Duhul Sfânt, în viaþa lor trebuie
sã se manifeste anumite consecinþe
(12:1-3), între care ºi (mai ales) unitatea.
2) Capitolul 13 este o pledoarie
înflãcãratã despre dragoste. Da, existã
o diversitate de harisme, dar ce folos
4 Cuvântul Adevãrului
dacã manifestarea lor nu este însoþitã
de dragoste? Altfel spus, vorbirea în
limbi (omeneºti sau îngereºti), profeþia,
cunoaºterea supranaturalã ºi credinþa
care mutã munþii, generozitatea supre-
mã sau chiar disponibilitatea pentru
martiraj sunt nimic dacã nu sunt înso-
þite de dragoste.
3) Capitolul 14 este o pledoarie
pentru bunã cuviinþã ºi ordine (gr.
euschemonos kai kata taxin) în mani-
festarea harismelor. Cuvântul – cheie
este edificare (zidire). Vorbirea în
limbi ºi profeþia trebuie urmãrite, dar
nu fãrã a ºti în ce scop ºi cu ce efect.
Diferenþa dintre profeþie ºi
limbi
Capitolul 14 trateazã pe larg problema
vorbirii în limbi ºi a profeþiei. Atât la
început (v. 1), cât ºi la final (v. 39), apos-
tolul îi încurajeazã pe credincioºi sã
caute „«darurile» duhovniceºti” (gr.
ta pneumatika) ºi mai ales sã profe-
þeascã. Totuºi, el atrage atenþia asupra
deosebirii dintre vorbirea în limbi ºi
profeþie. În context comunitar, pro-
feþia este mai importantã (v. 3), fiindcã
aduce oamenilor (credincioºilor)
zidire (oikodomen) îndemn (paraklesin)
ºi mângâiere (parathymian). Din
perspectiva efectului asupra bisericii,
cel ce profeþeºte este mai mare (i.e. mai
important) decât cel vorbeºte în limbi.
Dupã o parantezã despre necesitatea
inteligibilitãþii mesajului rostit în
bisericã, apostolul revine asupra
necesitãþii de a urmãri zidirea comu-
nitãþii (v. 12), apoi dã exemplul sãu
personal, arãtând cã, deºi vorbeºte în
limbi mai mult decât corintenii, în
comunitate preferã sã vorbeascã cinci
cuvinte inteligibile decât o mie în altã
limbã (v. 19).
Ajungem astfel ºi la versetul de
Dr. EMANUEL CONÞAC
Lector universitar Institutul
Teologic Penticostal Bucureºti
la care am pornit. Pavel îi îndeamnã
pe corinteni sã nu fie copii la minte,
sugerând astfel cã predilecþia corin-
tenilor pentru harisme spectaculoase
(vorbirea extaticã în limbi), manifes-
tate în public, este semnul imaturitãþii
(al copilãriei) spirituale (14:20).
Urmeazã un argument din Scripturã
(citat liber din Is. 28:11–12): Dumne-
zeu anunþã cã va vorbi Israelului
necredincios prin „alte limbi” ºi prin
„buze strãine”, dar nici aºa nu vor
asculta. În context, referirea este la
invadatorul strãin, Asiria, prin care
Dumnezeu va da o lecþie poporului
sãu infidel (conform promisiunii din
Deut. 28:49).
Ce vrea sã spunã Pavel prin acest
verset? Dumnezeu s-a folosit de
„(vorbitori de) limbi necunoscute”
(heteroglossois) pentru a vorbi unui
popor necredincios (în cazul nostru,
Israel), dar fãrã efect, fiindcã oamenii
n-au ascultat ºi nu s-au convertit. Aplicaþia
este urmãtoarea: vorbirea în limbi este
un factor de înstrãinare pentru necre-
dincioºii din Corint. O manifestare
colectivã a vorbirii în limbi i-ar face
pe necredincioºi sã plece din bisericã,
sub motiv cã membrii ei sunt nebuni
(gr. ouk erousin hoti mainesthe, 14:23).
Va fi devenit clar cã termenul
„semn” (v. 22) trebuie înþeles ca „semn
care stârneºte opoziþie” (ca în Luca
2:34), adicã un semn care provoacã o
reacþie de respingere. Este clar, din ce
spune Pavel, cã vorbirea în limbi
(neînþeleasã) devine pentru necredin-
cios un obstacol. Din cauza lui, omul
respinge integral mesajul creºtin al
bisericii din Corint ºi pierde ocazia
de a veni la mântuire.
Cu profeþia lucrurile stau altfel.

Am vãzut cã, potrivit lui Pavel, ea este
menitã pentru cei credincioºi, cu
efectele deja menþionate (zidire,
mângâiere etc.). Ideea cã profeþia îi are
în vedere pe credincioºi este reluatã
în v. 22 (gr. he de propheteia ou tois
apistois alla tois pisteusosin).
Profeþia este pentru
credincioºi… ºi nu numai
Interesant este cã, deºi în mod tipic
profeþia se adreseazã credincioºilor,
efectele ei pot sã fie mult mai
cuprinzãtoare. Când o comparã cu
„limbile”, Pavel scrie cã, spre deose-
bire de ele, profeþia are efecte benefice
pentru necredincios. Starea sufleteascã
a acestuia este dezvãluitã ºi omul recu-
noaºte existenþa lui Dumnezeu în
mijlocul comunitãþii pe care o vizi-
teazã.
Aºadar, profeþia în sine este
menitã pentru zidirea bisericii în
primul ºi-n primul rând, dar poate avea
consecinþe dincolo de scopul „de
bazã”. Altfel spus, când oamenii pro-
feþesc în bisericã, ei nu-i au în vedere
pe necredincioºi. Nu cu acest scop
profeþesc, ci fiindcã prin ei Dumnezeu
vorbeºte bisericii. Dar este posibil ca
din aceasta acþiune (inteligibilã) sã
rezulte „convingerea” ºi „judecarea”
unui necredincios care s-ar întâmpla
sã fie în bisericã.
În final, ne putem întreba: cum se
prezintã, din perspectiva efectelor,
vorbirea ºi în limbi ºi profeþia? Vor-
birea în limbi: a) efect asupra propriei
persoane – pozitiv; b) efect asupra
bisericii – zero (dacã nu este tãlmã-
citã); c) efect asupra strãinilor –
negativ (oamenii nu se pocãiesc, aºa
cum nu s-au pocãit la „vorbirea în
Însemnãri exegetice
limbi” a invadatorilor asirieni). Prin
contrast, situaþia în cazul profeþiei se
prezintã dupã cum urmeazã: 1) efect
asupra bisericii – pozitiv (zidire,
mângâiere, încurajare); 2) efect asupra
strãinilor – pozitiv (convertire, recu-
noaºterea prezenþei lui Dumnezeu în
bisericã).
Nu este deci de mirare cã apostolul
recomandã vorbirea în limbi în cadru
particular (v. 2, 4) ºi restrângerea ei în
cadru comunitar (v. 28). Cât despre pro-
feþie, ea trebuie exercitatã public ºi evaluatã
(v. 29) de ceilalþi. Cu alte cuvinte, în bise-
rica din Corint nu este loc de cercuri
selecte ºi revelaþii particulare. Cine are
un mesaj profetic nu vorbeºte ex cathedra,
ci îºi supune mesajul evaluãrii. Îndemnul
final este: fiþi zeloºi în a profeþi ºi nu
împiedicaþi vorbirea în limbi (în par-
ticular sau tãlmãcitã), dar totul în chip
cuviincios ºi cu rânduialã (ordine).

M
U
N S
T I
E O
L N
E U
L
U
I
B otez noutestamental la Biserica Penticostalã
Muntele Sionului din Petrila, oficiat în data
de 25 aprilie 2010 de pastorii Boanþã Lazãr ºi Vãduva
Ioan, celor 34 de candidaþi care au încheiat legãmânt
cu Domnul. A predicat Daniel Rãducanu, evanghelist
ºi primar al localitãþii Baru Mare, judeþul Hunedoara.

***
Sãrbãtoare în cadrul bisericii penticostale Muntele
Sionului din Petrila, judeþul Hunedoara, în data de 12
august 2010, cu prilejul ordinãrii fraþilor Ardelean
Alexandru Ioan, în slujba de presbiter ºi a fratelui
Cheian Viorel, în slujba de diacon. La eveniment au
participat Pavel Riviº Tipei, preºedintele Cultului,
Mircea Demean, pastor judeþean ºi pastorii Boanþã
Lazãr, Morar Mihai, Botãnel Grigore ºi Vãduva Ioan.

Cuvântul Adevãrului 5