Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care

aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care
aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care
aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care
aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care
aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care
aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care
aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie
(adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici
un detaliu despre data nașterii lui Isus.[7]
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat
copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase,
mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.[11]