Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile focului cu

ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,

în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus. Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile
focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,
în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus. Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile
focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,
în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus. Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile
focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,
în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus. Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile
focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,
în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus. Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile
focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,
în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus. Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă [3] legat de sărbătorile
focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”,
în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna
„crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune
crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol
Invictus.