Legenda lui Mos Craciun - n Romnia

n Dicionar onomastic romnesc, Crciun este un substantiv, personificat n folclor

ca Mo Crciun.[11] Romulus Vulcnescu prezint legenda personajului: Mitul arhaic al unui
cioban-zeu-mo este transfigurat n mitul unui cioban demonic care refuz s-o primeasc pe
Fecioara Maria s nasc n staulul lui. Soia lui Crciun (Crciuna sau Crciuneasa, n studiul lui
Pericle Papahagi) o primete ntr-ascuns i moete pe Isus, fapt pentru care Crciun i taie
minile,[12] dar Fecioara Maria i le lipete la loc. Minunea l convertete pe Crciun la cretinism
(religie care nu apruse nc). De bucurie c nevasta lui a scpat de pedeapsa lui necugetat,
Crciun aprinde un rug de cioate de brad n curtea lui i joac hora cu toate slugile sale. Dup joc
mparte Fecioarei Maria daruri pstoreti (lapte, ca, urd, smntn) pentru ea i fiul ei.[13]
Etnologul afirm c Mo Crciun reprezint o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus
la naterea sa i c este simbolul tipului creator. Sintagma mo din numele su nseamn
ntemeietor, ziditor, nceptor.[13]

Semnificaia srbtorii actuale de Crciun este specific geto-dacilor. n aceeai zi se

celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea i renaterea zeului solar de origine iranian, Mithra,
i, dup trei secole de la apariia cretinismului, a nceput s se serbeze naterea lui Isus.
Determinantul Mo (Crciun) semnific vrsta naintat a zeului care trebuia s moar i s se
nasc de Anul Nou. Existena lui dura 365 sau 366 de zile, mbtrnea, deceda i nvia la
nceputul anului urmtor. n tradiiile populare, Crciunul apare fie ca o zeitate cu puteri
supranaturale, fie ca un om obinuit (un btrn, pastor cu barba de omt, vecin cu Mo Ajun,
etc).[14] Vestimentaia lui era alctuit din costum popular, anotimpul sugerat fiind primvara.[8]
Vechimea numelui e dovedit de existena cuvntului, n variante, n aromn i megleno-
romn.[13]

1. ^ a b c Oana Stoica Mujea, Mo Crciun. ntre pres i publicitate. Revista Noi,

nu!. Accesat la 23 decembrie 2009.

2. ^ a b c Mo Crciun: furt de identitate. Radio Romnia Actualiti. Accesat la 24

decembrie 2009.

3. ^ a b O, ce veste minunata!. Curentul. Accesat la 27 decembrie 2009.

4. ^ Constantinescu, N., A., Dicionar onomastic romnesc, 1963, Editura

Academiei Republicii Populare Romne, Bucureti, pg.36

5. ^ Adevrul dureros: Mo Crciun i-a tiat minile soiei sale , EVZ, 19 dec. 2012

6. ^ a b c Livia Popa, Pe urmele tradiiei. floarealbastra.clubromantic.ro. Accesat la 23

decembrie 2009.

7. ^ Manuela Golea, Colindtorii din Bucureti ncalc dou elemente importante

n datin: timpul i spaiul. Romnia Liber. Accesat la 24 decembrie 2009
 Pe urmele traditiei
Cand a aparut Mos Craciun?
De cand dateaza sarbatoarea Craciunului?
Ce semnificatie are pomul de Craciun?

Cuvantul Craciun se pare ca deriva din creatio care in limba latina inseamna nastere,
creatie, zidire. Dar nu este exclus ca originea cuvantului sa fi fost anterioara, provenind dintr-
un termen care si in limba dacilor putea sa fi insemnat tot creatio sau ceva asemanator,
explica Romulus Vulcanescu. Cuvantul Craciun (cu sensul romanesc) este raspandit si la
slavii din localitatile limitrofe granitelor etnice romanesti: pentru toti ceilalti slavi numele
acestei sarbatori face parte din terminologia crestina. Ungurii au
cuvantul Karacson (Karacsony), cu acelasi sens ca la romni.
Mitul arhaic al unui cioban-zeu-mos este transfigurat in mitul
unui cioban demonic care refuza sa primeasca pe Fecioara Maria sa
nasca in staulul lui. Sotia lui Craciun (Craciuna sau Craciuneasa, in
studiul lui Pericle Papahagi) o primeste intr-ascuns si moseste pe Isus,
fapta pentru care Craciun ii taie mainile, dar Fecioara Maria i le lipeste
la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism (inca nedefinit
la acea data in Istoria Religiilor). De bucurie ca nevasta lui a scapat de
pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug de cioate de brad in
curtea lui si joaca hora cu toate slugile sale. Dupa joc imparte Fecioarei Maria daruri
pastoresti (lapte, cas, urda, smantana) pentru ea si fiul ei. De aici, transfigurarea lui Mos
Craciun intr-un sfant care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se
suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evaghelica, le aduceau regii-magi in
staulul noului Mesia: aur, smirna si tamaie. Mos Craciun, persoana mitica anterioara
crestinismului primitiv in Dacia, transsimbolizeaza in versiune mitologica crestina pe cei trei
magi in viziunea lui Romulus Vulcanescu. Craciun, afirma tot el, este o faptura sacra ce
simbolizeaza prin excelenta tipul creator, ceea ce romanii numeau tempus factum, in care
toate se faceau si se desfaceau. In mitologia geto-daca e posibil sa fi fost reprezentat printr-un
stramos ce simboliza echilibrul elementelor in stadiul facerii lor, al inceputului procesului
celor necreate si nedate in vileag. Pe pamant marcheaza hierofania timpului sacru in solstitiul
de iarna, a capului de an sau rastimpul dintre doi ani. Sensul cuvantului Mos din sintagma
Mos Craciun inseamna dupa unii intemeietor, ziditor, incepator.
 Vechimea numelui Craciun pastrat pentru Nasterea Domnului a fost folosit, de toti
romnii din cele mai vechi timpuri, afirmatie dovedita de existenta cuvantului, in variante, in
aromna si megleno-romna.
Sarbatoarea Craciunului la romni, afirma Pr. Augustin Rusu, este la fel de veche ca
si vechimea crestinismului lor. Etnogeneza poporului roman a fost simultana cu crestinismul
sau.
Craciunul s-a serbat incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al IV-lea. Se pare ca
totusi, crestinii din rasarit, inca de la inceputul secolului al III-lea sarbatoreau Epifania
(aratarea Domnului), sarbatoare comuna a nasterii si a botezului sau, in ziua de 6 ianuarie.
Sfantul Ioan Gura de Aur arata ca instituirea sarbatorii Craciunului la 25 decembrie s-a facut
intai la Roma. In omilia pe care o tinea in Antiohia, la 25 decembrie, cu ocazia praznuirii
Craciunului, in anul 386 (data nu este sigura, putand fi un an-doi mai tarziu), el spune ca
aceasta sarbatoare se tinea demult in Apus.
De ce 25 decembrie? In aceasta zi paganii celebrau ziua zeului Soare Natalis Invicti
o data cu solstitiul de iarna. Exegetii moderni sunt de parere ca aceasta a fost sarbatoarea
care foarte probabil a determinat alegerea zilei de 25 decembrie pentru fixarea sarbatorii
Craciunului Nasterea Domnului, intrucat Biserica a considerat ca are un adevarat adversar
in sarbatoarea nasterii acestui zeu solar, atat de raspandita, la care, de multe ori, participau si
crestini, mai ales din cei porveniti din fostii credinciosi ai acestui cult. Ea nu putea sa-i faca sa
renunte dintr-odata. Astfel a aparut nevoia sa fixeze in aceasta zi sarbatoarea Nasterii
adevatului Dumnezeu. Lucru relativ simplu, intrucat atat Vechiul cat si Noul Testament
abunda inn metafore solare. Soarele fiind cel mai minunat si stralucit lucru din lumea creata,
comparatia cu el era cat se poate de fireasca, asa dupa cum explica Pr. N. Niculescu
Leordeni, pentru a da o idee mai limpede despre puterea si stralucirea Mantuitorului.
Traditia bradului, a coroanei sau a ghirlandei, ca simbol al nepieirii dateaza din
antichitate si isi are originea la egipteni, chinezi si evrei. Un cult fusese larg raspandit si
printre popoarele pagane din Europa si a ramas, dupa convertirea acestora la crestinims, in
ritualurile scandinave ale impodobirii casei si a acareturilor cu crengi verzi de Anul Nou, in
credinta ca alunga spiritele rele. De Craciun se mai obisnuia si asezarea unui bradut pentru
pasari. Obiceiul a fost preluat si de germani. Cand erau la jumatatea sarbatorilor, ei aduceau
un brad de Craciun in fata intrarii in casa sau in casa. Bradul de Craciun, in acceptia moderna,
isi are originea in vestul Germaniei. Intr-o inscenare medievala populara despre Adam si Eva
aparea un brad in ale carui crengi erau agatate mere (Pomul Vietii), simbolizand Gradina
Raiului. In ziua de 24 decembrie, inchinata sarbatorii lui Adam si Eva, germanii tineau in
casele lor un Pom al Vietii pe care-l impodobeau cu azimioare (unul din simbolurile
eucharistice si semnul crestin al mantuirii), mai tarziu turta dulce si alte dulciuri. Tot ei
 ridicau in aceeasi incapere si o Piramida a Craciunului, o constructie din lemn, prevazuta cu
rafturi, in care se puneau figurine de Craciun decorate cu crengi de brad, lumanari si o stea.
La inceputul secolului al XVI-lea, Pomul Vietii si Piramida Craciunului luasera deja forma a
ceea ce cunoastem acum ca este bradul de Craciun. Doua secole mai tarziu, obiceiul este
raspandit printre germanii protestanti, dar abia in cel urmator devine cu adevarat o traditie
germana.
Pe la anul 1800 obiceiul este intalnit in Austria, elvetia, polonia si Olanda. Obiceiul este
adus in Anglia de printul Albert, sotul reginei Victoria. In Statele Unite ale Americii obiceul
ajunge o data cu emigrantii germani., inca din secolul al XVII-lea. In China si Japonia, bradul
de Craciun a fost adus de misionarii americani in secolelel XIX si XX.
Obiceiul impodobirii bradului de Craciun la romni e posibil sa fi fost introdus de
credinciosii protestanti si catolici la intoarcerea lor din calatoriile pe care le faceau la rude sau
pentru negot. Pe la jumatatea secolului trecut erau destui tineri care mergeau sa studieze in
Austria, Germania sau Franta. Incantati de obiceiuri necunoscute lor pana atunci, nu este
exclus sa fi adus si ei la intoarcerea acasa moda impodobirii bradului de Craciun.
Insa indiferent de ce au spus si vor spune unii sau altii despre originea sa, bradul ramane
piesa centrala a Sarbatorilor, despre care se pot istorisi nenumarate legende...
Sursa: Mitologie romana Romulus Vulcanescu, Lucrarea consacrata sarbatorii
Craciunului a Pr. N. Niculescu - Leordeni, aparuta in Glasul Bisericii Articole si studii.

Mo Crciun, "Tatl Belugului"

Unii istorici spun c nainte de naterea lui Hristos, exista, n vechea Dacie, o srbtoare
legat de solstiiul de iarn n centrul creia se afla figura mitic a unui printe al familiei, un
Mo. Era "Tatl Belugului".
Crciun este un cuvnt romnesc, ce pare s aib o legtur foarte strns cu noaptea de
trecere n noul an.
Unii filologi cred c acest cuvnt, rmas tainic pn astzi, vine din latinescul creatio,
natere, i l asociaz cu Naterea lui Iisus Hristos, din 25 decembrie.
Alii sunt de prere c vine de la numele buteanului, pe care, orice familie l ardea n
vatr, n noaptea de Crciun, noaptea de veghe dintre ani.
Un vechi colind romnesc de moi sun aa: "Voi moi strmoi, s-mi fii tot voioi, s-
mi dai spor n cas, mult pe mas, cu mult ajutor n cmpul cu flori!"
 O, ce veste minunata!

In fiecare an, in aceeasi zi de iarna, crestinii isi amintesc de copilul Isus, ivit sub o stea
fara seaman in Bethleem. Incepand de atunci, pulseaza neintrerupt timpul sacru al mitului in
credinta si ritualul care dau tarie launtrica oricarui crestin. Zile intesate cu datini si obiceiuri,
traditii si superstitii, dar si bunatati si daruri. In Cartea de Craciun, de la Editura Humanitas,
Sorin Lavric va invita la o calatorie in lumea acestor datini. Sarbatoare cardinala a crestinatatii,
Craciunul este acelasi si totusi altul, pentru fiecare natiune. Decembrie si ianuarie aduc in scena
cete si cortegii costumate, focuri si lumanari, vrajitoare si spiridusi, episcopi darnici si demoni
amenintatori. Iar din acest amestec straniu de practici magice si dramaturgie biblica nu lipseste
niciodata cantecul - firul de melancolie care leaga anii intre ei.

Pomul de Craciun

Bradul argintat de beteala din casele noastre este deopotriva

tanar si batran. Crengile lui verzi insufleteau odinioara iernile romane,
in vreme ce crestinii vad in vigoarea lui simbolul pomului vietii din
Gradina Edenului. Cu toate acestea, copacul impodobit de Craciun e un
obicei germanic raspandit doar de cateva decenii. Venerat in toate
religiile precrestine, arborele izbuteste sa dainuie intr-un chip
inaccesibil omului: se vestejeste si -moare- in fiecare toamna, pentru a
renaste, inflorind, in primavara urmatoare. Bradul pare sa intruchipeze
izbanda definitiva a vietii asupra mortii, viata vesnica la care omul
nazuieste dintotdeauna. Or, o singura faptura a putut -inflori- din
moarte: Iisus.

Coroana, ramura, brad

Inca in secolul al IV-lea, Efrem Sirul scria ca de Sarbatoarea Epifaniei crestinii isi
impodobesc casele cu coroane si ramuri de copac, sugerand astfel renasterea naturii. Trebuie
spus insa ca, la acea epoca, obiceiul impodobirii caselor cu ramuri si mladite fragede era atat de
raspandit in Imperiul Roman, incat el nu poate fi asociat exclusiv Epifaniei. Abia incepand din
secolul al XVI-lea, se poate vorbi de o traditie crestina - avandu-si originea in Germania - a
decorarii incaperilor cu ramuri de brad si vasc. Cronicarul german Balthasar Beck pomeneste, in
anul 1600, de existenta, in Alsacia, a obiceiului de a atarna brazi de tavanul incaperii, obicei
practicat mai cu seama de feluritele bresle mestesugaresti. Acelasi cronicar mentioneaza pentru
prima oara prezenta unui asemenea brad, folosit ca podoaba in -camera domnilor-. Din
Germania, obiceiul bradului de Craciun se va raspandi treptat in Europa Occidentala si ulterior in
America. In Anglia, traditia a fost introdusa de printul Albert, sotul de origine germana al reginei
Victoria, iar in Franta ea a patruns gratie printesei germane Helene von Mecklemburg, care s-a
casatorit cu ducele de Orleans. In Romania, obiceiul bradului de Craciun apare si se raspandeste
cu repeziciune abia in secolul XX.
 Despre brad la romani

Daca pomul de Craciun a intrat de putina vreme in casele noastre, bradul a ocupat
dintotdeauna un loc important in mitologia populara romaneasca. Intr-o tara ale carei paduri de
brad se intindeau altadata pe imense suprafete, intre om si copacul mereu verde s-a statornicit o
comunitate naturala. Vasile Parvan remarca in Getica faptul ca, pentru geto-daci, bradul era un
copac sacru. Se presupune ca in comuna primitiva bradul era un adevarat totem: imaginea lui
putea fi tatuata, marcata pe obiecte de cult, tesuta in stofa vesmintelor de ceremonie sau sculptata
in piatra. In mitologia romaneasca, bradul apare in trei ipostaze: ca arbore cosmic, cu radacini,
tulpina si coroana, simbolizand lumea in intregul ei; ca arbore ceresc - intruchipand vigoarea si
fermitatea terestra - capacitatea de regenerare a naturii, tineretea fara batranete.

Istoria lui Mos Craciun

Crciunul a devenit srbtoare legal n multe ri abia n secolul al XIX-lea. Nu au

existat brazi mpodobii i colinde dintotdeauna. Pn la faima actual de personaj retras n
Laponia, care ntr-o noapte face nconjurul lumii pentru a mpri daruri, Mo Crciun a parcurs
un drum lung.
Reprezentrile lui Mo Crciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel c ntre imaginea
acestuia n vechea cultur popular de frate mai bogat i mai inimos al lui Mo Ajun i
imaginea contemporan de personaj iubit de copii exist mari diferene.
Tradiiile contemporane despre sfntul Crciun, despre Moul darnic i bun,
ncrcat cu daruri multe sunt printre puinele influene livreti ptrunse n cultura popular de
la vest la est i de la ora la sat.
Mai mult de un mileniu, cretinii au srbtorit Anul Nou n ziua de Crciun (25
decembrie) n imediata apropiere a Solstiiului de iarn: la Roma pn n secolul al XIII-lea, n
Frana pn n anul 1564, n Rusia pn n vremea arului Petru cel Mare, n rile Romne pn
la sfritul secolului al XIX-lea.
La romni amintirea acelor vremuri este nc proaspt, de vreme ce n unele sate
bnene i transilvnene ziua de 1 ianuarie se numete Crciunul Mic, nu Anul Nou. n spaiul
sud-est european, Crciunul a fost o srbtoare solstiial, cnd oamenii celebrau divinitatea
solar.
 Termenul de mo indic vrsta zeului adorat, care trebuie s moar i s renasc
mpreun cu timpul calendaristic. Peste srbtoarea autohton a Crciunului s-au suprapus
Saturnaliile romane (la nceputul mileniului 1 .H. zeul Saturn se celebra ntre 17 i 23
decembrie).

Povestea lui Mo Crciun

Din vechime se tie c Maica Domnului, fiind cuprins de durerile naterii, i-a cerut
adpost lui Mo Ajun. Motivnd c este srac, el a refuzat-o, dar i-a ndrumat paii spre fratele
lui mai mic i mai bogat, Mo Crciun. n unele legende populare i colinde, Mo Ajun apare ca
cioban sau baci la turmele fratelui. Cine a fost acest personaj att de important? n cultura
popular romneasc, Crciun apare ca personaj cu trsturi ambivalente: are puteri miraculoase,
ca eroii i zeii din basme, dar are i caliti tipic umane. Este btrn (are o barb lung) i bogat
(de vreme ce are turme i dare de mn), dar face i figur apocrif (S-a nscut naintea tuturor
sfinilor, fiind mai mare peste ciobanii din satul n care s-a nscut Hristos).

Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul volumului Zile i mituri. Calendarul ranului
romn, legendele Naterii ne invit n peisajul etnografic al unui sat pastoral, unde triau Mo
Ajun i Mo Crciun, care avea case mari i multe grajduri. Pe neateptate, n viaa lor apare o
femeie necunoscut care, simind c i-a venit vremea s nasc, le cere ajutorul. Dac primul o
refuz, cel de-al doilea i ntinde o mn. Netiind ns c femeia este Maica Domnului, nu o
primete n cas i o trimite s nasc n grajdul vitelor. Crciuneasa o ajut s nasc, fr tirea
soului ei, dar este pedepsit apoi de el cu tierea minilor din coate. Cnd Crciun afl c n
grajdul su s-a nscut Domnul Iisus, se ciete i i cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul
cretin, Sfntul cel mai btrn, soul femeii care a moit-o pe Maria. Se spune c el s-a cit
att de mult, nct a doua zi i-a mprit ntreaga avere copiilor sraci, de unde tradiia de a face
daruri de Crciun, mai ales copiilor.
 n satele de pe Valea Mureului, Crciunul este nc legat de anumite credine populare
care se pstreaz i n prezent, iar obiceiul de a oferi daruri i are originile ntr-o legend pe care
numai btrnii o mai cunosc.
Crciunul este singurul cuvnt n limba romn care desemneaz Naterea Domnului.
Legendele spun c Mo Crciun era un cioban ru, care nu a vrut s o lase pe Maica Domnului s
nasc n staulul su.
n satul Harpia, oamenii cred c dac primul care intr n cas de Crciun este un brbat
este un semn de bunstare i sntate pentru anul urmtor. Pentru a atrage binele asupra caselor
lor, oamenii in masa ntins toat noaptea.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crciun care se pstreaz cel mai bine n toate
satele romneti. Pe lng mesajul mistic, multe obiceiuri practicate n aceast zi sunt legate de
cultul fertilitii i de atragerea binelui asupra gospodriilor.
n unele sate se pstreaz i un alt obicei: cel mai n vrst membru al familiei trebuie s
arunce n faa colindtorilor boabe de gru i de porumb. Btrnii spun c dac boabele peste
care au trecut colindtorii vor fi date ginilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de
asemenea, c vor avea o recolt foarte bun n anul urmtor dac vor amesteca smna pe care o
vor pune n brazd cu boabele folosite n ajun la primirea colindtorilor.

Oliver Cromwell a interzis colindele de Crciun

Unul dintre cele mai ndrgite obiceiuri de Crciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a
decis c muzica este nepotrivit pentru o zi solemn cum este Crciunul a fost Oliver Cromwell,
care n secolul al XVII-lea a interzis colindele.

Cel mai vechi cntec cretin de Crciun este Jesus refulsit omnium, compus de St. Hilary din
Poitiers, n secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dup un colind englezesc este unul scris
de Ritson, n 1410.

n 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunat cu o zi naintea Crciunului c
orga bisericii sale s-a stricat i nu poate fi reparat la timp pentru slujba de Crciun. Foarte trist
din aceast pricin, el s-a apucat s scrie trei piese care s poat fi cntate de cor, acompaniat la
chitar. Una dintre ele era Silent Night, Holy Night, care azi este cntat n peste 180 de limbi

de milioane de persoane.

Povestea bradului de Crciun

O alt poveste mai puin cunoscut legat de Crciun este faptul c n secolul al VII-lea
clugrii foloseau forma triunghiular a bradului pentru a descrie Sfnta Treime. n jurul anului
1500, oamenii au nceput s vad n bradul de Crciun un simbol al copacului din Paradis i au
atrnat n el mere roii, simbol al pcatului originar. n secolul al XVI-lea, familiile cretine au
nceput s decoreze brazii cu hrtie colorat, fructe i dulciuri. Dar mai nainte, n secolul al XII-
lea, oamenii obinuiau s atrne brazii de Crciun n tavan, cu vrful n jos, ca simbol al
cretintii.
Primii cretini nu celebrau naterea lui Iisus. Srbtoarea naterii era considerat n luna
septembrie, odat cu Ros Hashana (srbtoare din calendarul iudaic).
n anul 264, Saturnaliile au czut n 25 decembrie i mpratul roman Aurelian a
proclamat aceast dat Natalis Solis Invicti, festivalul naterii invincibilului Soare.
n anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dat oficial data naterii lui Iisus ca
fiind 25 decembrie.
n 325, mpratul Constantin cel Mare a introdus oficial Crciunul ca srbtoare care
celebreaz naterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica s fie zi sfnt ntr-o
sptmn de apte zile i a introdus Patele cu dat variabil. Cu toate acestea, cele mai multe
ri nu au acceptat Crciunul ca srbtoare legal dect din secolul al XIX-lea. n Statele Unite,
Alabama a fost primul stat care a adoptat Crciunul ca srbtoare legal, n 1836. Oklahoma a
fost ultimul stat, n 1907.

Ion Ghinoiu, autorul volumului Zile i mituri. Calendarul ranului romn