Alți cercetători (între care Aron și Ovid Densusianu,[1] Al. Rosetti,[necesită citare] Al. Graur[necesită citare] ș.a.

)
derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina
vulgară creation/creatiun), deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Deși s-ar putea obiecta că acesta ar
fi o concepție ariană (care socotește că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul
care a creat termenul nu putea cunoaște (și nu se cunoaște nici acum) asemenea subtilități
teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu
acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), așa cum se constată în Evanghelia
învățătoare din 1642 și în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și
celelalte limbi neolatine (romanice) – și nu numai – au derivat numele sărbătorii
(franceză Noël, portugheză Natal, italiană Natale, spaniolă Navidad, engleză Nativity). Alți
cercetători (între care Aron și Ovid Densusianu,[1] Al. Rosetti,[necesită citare] Al. Graur[necesită citare] ș.a.)
derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina
vulgară creation/creatiun), deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Deși s-ar putea obiecta că acesta ar
fi o concepție ariană (care socotește că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul
care a creat termenul nu putea cunoaște (și nu se cunoaște nici acum) asemenea subtilități
teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu
acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), așa cum se constată în Evanghelia
învățătoare din 1642 și în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și
celelalte limbi neolatine (romanice) – și nu numai – au derivat numele sărbătorii
(franceză Noël, portugheză Natal, italiană Natale, spaniolă Navidad, engleză Nativity). Alți
cercetători (între care Aron și Ovid Densusianu,[1] Al. Rosetti,[necesită citare] Al. Graur[necesită citare] ș.a.)
derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina
vulgară creation/creatiun), deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Deși s-ar putea obiecta că acesta ar
fi o concepție ariană (care socotește că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul
care a creat termenul nu putea cunoaște (și nu se cunoaște nici acum) asemenea subtilități
teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu
acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), așa cum se constată în Evanghelia
învățătoare din 1642 și în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și
celelalte limbi neolatine (romanice) – și nu numai – au derivat numele sărbătorii
(franceză Noël, portugheză Natal, italiană Natale, spaniolă Navidad, engleză Nativity). Alți
cercetători (între care Aron și Ovid Densusianu,[1] Al. Rosetti,[necesită citare] Al. Graur[necesită citare] ș.a.)
derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina
vulgară creation/creatiun), deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Deși s-ar putea obiecta că acesta ar
fi o concepție ariană (care socotește că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul
care a creat termenul nu putea cunoaște (și nu se cunoaște nici acum) asemenea subtilități
teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu
acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), așa cum se constată în Evanghelia
învățătoare din 1642 și în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și
celelalte limbi neolatine (romanice) – și nu numai – au derivat numele sărbătorii
(franceză Noël, portugheză Natal, italiană Natale, spaniolă Navidad, engleză Nativity).