Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nașterea Domnului
Sărbătorită de creștini
Data 25 decembrie
Evenimentele din
Cuprins
Semnificație
În teologia creștină Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam[ ca
împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului om,
Adam. Reprezentarea artistică a Nașterii Domnului (en) a fost un subiect major pentru artiștii
creștini din secolul al IV-lea. Începând cu secolul al XIII-lea, Scena Nașterii a subliniat umilința
lui Iisus și a promovat o imagine diferită de simbolistica timpurie ca "Domnul și Stăpân",
afectând abordările de bază ale evanghelizării pastorale creștine.
Analize istorice
Data nașterii[
Iată ce se spune într-o enciclopedie: „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25
decembrie este destul de obscur, dar în general se crede că această zi a fost aleasă ca să coincidă
cu sărbătorile păgâne care se țineau în preajma solstițiului de iarnă, când zilele încep să crească,
pentru a se celebra "renașterea soarelui". Saturnaliile romane (o sărbătoare dedicată lui Saturn,
zeul agriculturii, și forței reînnoite a soarelui) se țineau tot în acea perioadă și se consideră că
unele obiceiuri de Crăciun își au rădăcinile în această sărbătoare păgână antică
O altă lucrare declară: „Data nașterii lui Cristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică nici ziua,
nici luna acesteia. Potrivit ipotezei lui H. Usener, care este acceptată în prezent de cei mai mulți
erudiți, data nașterii lui Cristos a fost fixată la solstițiul de iarnă (25 decembrie în calendarul
iulian, 6 ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele își începe drumul înapoi
spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua nașterii
soarelui invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare drept principalul zeu
protector al imperiului și i-a dedicat un templu în Campus Martius. Crăciunul a luat ființă într-un
timp când cultul soarelui era deosebit de înfloritor la Roma“. — New Catholic
Encyclopedia (1967), vol. III, p. 656.
Cercetători moderni, cum ar fi E. P. Sanders, Geza Vermes și Marcus Borg consideră narațiunile
privind nașterea lui Isus ca fiind non-istorice, argumentând că există contradicții între ele. [6][7]
[8]
Pe de altă parte, cercetătorul biblic Mark D. Roberts încearcă să găsească o relatare armonizată
a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată. [9] Mulți cercetători biblici
consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că evangheliile au fost
scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări istorice.[10][11][12][13]
Relatările din cele două evanghelii din Noul Testament nu menționează o dată sau un an al
nașterii lui Isus, iar Karl Rahner afirmă că, în general, evangheliile nu oferă suficiente detalii
asupra datelor spre satisfacția cerințelor istoricilor moderni.[14] Cei mai mulți cercetători moderni
nu văd poveștile nașterii din Luca și Matei drept fapte istorice reale,[15][16] iar, din acest motiv, nu
le consideră drept o metodă de încredere pentru a determina data nașterii lui Isus. [17] Karl
Rahner afirmă că autorii evangheliilor s-au concentrat în general pe elemente teologice mai
degrabă decât pe cronologii istorice.[18]
Nu s-a născut iarna
Turmele de oi. Păstorii trăiau sub cerul liber și . . . făceau noaptea de strajă lângă turmele
lor (Luca 2:8). O carte remarcă faptul că oile stăteau sub cerul liber începând cu săptămâna
dinaintea Paștelui [sfârșitul lunii martie] până la jumătatea lunii noiembrie. Apoi adaugă: Iarna
[oile] stăteau în staule, iar acest amănunt este suficient pentru a înțelege că data la care se ține de
obicei Crăciunul, într-o lună de iarnă, este puțin probabil să fie corectă, deoarece Evanghelia
spune că păstorii se aflau pe câmp (Daily Life in the Time of Jesus).