Nasterea Domnului

Nașterea Domnului, Nașterea lui Iisus sau denumită pe scurt Nașterea se referă la

descrierea nașterii lui Iisus Hristos, așa cum apare în Evanghelia după Luca și cea
după Matei și uneori la descrierea din unele texte apocrife.
Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut
în Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria
călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Iisus este născut acolo și pus
într-o iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca
să-l adore. În relatarea lui Matei, magii urmează o stea până la Betleem pentru a aduce
daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din
Betleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se
restabilește în Nazaret.
Crăciunul este sărbătoarea creștină a nașterii lui Isus, celebrată la 25
decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an.
Unele culte cum ar fi cele neoprotestante, nu sărbătoresc Nașterea
Domnului sau Crăciunul susținând că nu există nici o dovadă biblică că Iisus s-ar fi născut
pe această dată și că, din contra, există dovezi care arată că Iisus nu s-a născut pe această
dată.
În teologia creștină Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam[2] ca
împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului
om, Adam. Reprezentarea artistică a Nașterii Domnului (en) a fost un subiect major pentru
artiștii creștini din secolul al IV-lea. Începând cu secolul al XIII-lea, Scena Nașterii a subliniat
umilința lui Iisus și a promovat o imagine diferită de simbolistica timpurie ca "Domnul și
Stăpân", afectând abordările de bază ale evanghelizării pastorale creștine.
Naşterea Domnului Iisus Hristos este un eveniment biblic despre care aflăm din Sfintele
Evanghelii de la Matei şi Luca. În acelaşi timp, despre Naşterea Domnului avem informaţii
pe care le găsim în Tradiţia Bisericii. Pe lângă aceste elemente avem şi certitudinea istorică
a realităţii Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest lucru îl desprindem din faptul că
Hristos Se naşte în timpul primului împărat al Imperiului Roman, Octavian Augustus, şi al
regelui iudeu Irod. Un alt personaj istoric menţionat în Sfânta Evanghelie de la Luca este
Quirinius - legatul roman al Siriei, care împlineşte decretul imperial al împăratului Octavian
Augustus de recenzare a populaţiei din spaţiul guvernat de el în numele Romei. Chiar dacă
Iudeea era doar un regat asociat al Imperiului Roman şi nu o provincie, trebuia să
împlinească acest decret imperial. În baza acestei porunci, toţi locuitorii erau nevoiţi să
meargă să fie recenzaţi în localitatea de origine a familiei lor. Dreptul Iosif împreună cu
Sfânta Fecioară Maria, „care era însărcinată” (Luca 2, 5), au fost nevoiţi să plece din
„cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era
din casa şi din neamul lui David” (Luca 2, 4). Din textele biblice ştim că Preasfânta Fecioară
Maria era logodnica Dreptului Iosif, iar din cele aghiografice aflăm că el era un bărbat în
vârstă (de la Părinţii Bisericii ştim că avea 80 de ani). Ei ajung în Betleem, unde, din cauza
mulţimii celor care au venit pentru recenzare, nu găsesc loc pentru găzduire şi se
adăpostesc în afara micului oraş din Iudeea, în una din peşterile de lângă această localitate.