Stefan Octavian Iosif

Nastere: 11 septembrie 1875, Brașov

   
Deces: 22 iunie 1913, București

Ștefan Octavian Iosif a fost un poet și

traducator roman, membru fondator al
Societații Scriitorilor Romani.

S-a nascut in Brasov, la 11 octombrie

187.5; este fiul profesorului Stefan Iosif
directorul gimnaziului roman din Scheii
Brasovului. Face gimnaziul in localitate,
   
continua studiile liceale la Sibiu si apoi la
Bucuresti. inca din anii liceului lucreaza intens, compunand versuri, nuvele, drame.
Debuteaza in 1892 in „Revista scoalei" din Craiova. Devine apoi colaborator pasionat
al revistei „Samanatorul" de sub indrumarea lui Nicolae Iorga. Este un traducator
remarcabil din poezia germana, franceza, maghiara. Poet nostalgic si delicat, va fi
lovit din plin de tragedia lui casnica, nascuta in urma prieteniei si colaborarii literare
cu Dimitrie Anghel. Moare, de un atac de congestie, la 22 iunie 1913, in Bucuresti.

Criticul Ion Negoitescu il considera un neoromantic. Istoriile literare il ataseaza

semanatorismuiui, vizand mai ales aria tematica a poeziei sale. Poetul aduce
delicatetea sincera, intimitatea, aerul nostalgic, reveria, intr-un vers considerat minor
dar care vibreaza de sensibilitate. Un dezradacinat care nu-si scrie versul pentru
agora, ci isi intoarce versul catre sine.

Volume de versuri:

Versuri, Bucuresti, Editura Sfetea, 1897;

Patriarhale, Bucuresti, Editura Steinberg, 1901;
Poezii, 190l-1902, Bucuresti, Editura Socec, 1902;
Credinte, Bucuresti, Editura Minerva, 1905;
Cantece, Bucuresti, Editura Flacara, 1912.

Poezia Doina a fost publicata in „Convorbiri literare" din 15 februarie 1900, sub titlul
Noapte. in volum, a aparut in Patriarhale, Bucuresti, 1901.