Colind - Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit

Spre stea au călătorit
și-au mers după cum citim
Până la Ierusalim
Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a acuns
și le-a fost a se plimba
Prin oraș a întreba.

Unde S-a născut, zicând:

Un Crai mare de curând?
Iar Irod împărat
Auzind s-a tulburat.
Pe crai grabnic i-a chemat
și în taină i-a-ntrebat
Ispitindu-i vru setos
Ca să afle pe Hristos.

Craii dacă au plecat

Steaua iar s-a arătat
și a mers pân'a stătut
Und' era Pruncul născut.
Și cu toți s-au bucurat
Pe Hristos dac-au aflat
Cu daruri s-au închinat
Ca unui Mare-mpărat
Singura marturie scripturistica ce face referire directa la magii de la Rasarit este Evanghelia
dupa Matei. Primele treisprezece versete ale celui de-al doilea capitol, in care ne este relatata
istoria magilor, nu ne ofera insa detalii cu privire la tara de provenienta, la data sosirii, la
numele, la infatisarea si numarul lor. Acest fapt a dezamagit pe unii dintre cercetatorii
moderni rationalisti care considera acesta relatare drept fictiune, alaturand-o asa numitelor
“legende ale copilariei lui Iisus”, ca adaugiri apocrife la Evanghelii. Foarte probabil,
Evanghelistul Matei nu le-a consemnat pentru ca nu le-a considerat esentiale. In realitate, alta
a fost insemnatatea inchinarii magilor inaintea Pruncului Hristos relatate succint in
Evanghelie. Sfanta Traditie a fost insa cea care a afirmat, a imbogatit si a pastrat acest inteles
pana astazi in Biserica. Astfel, prin Traditie, magii de la Rasarit, au fost in tot acest timp,
“foarte prezenti” in cultul si viata Bisericii. Ne vorbesc despre magi Sfintii Parinti in
talcuirile si omiliile lor la Evanghelia dupa Matei, reprezentarile iconografice, dar si
imnografia.

Magi sau imparati?

Atat in Vechiul cat si in Noul Testament cuvantul mag are sensul de “magician”, “vrajitor”.
Sfantul Iustin, Origen, Sfantul Augustin, Sfantul Ieronim gasesc acelasi inteles in cel de-al
doilea capitol al Evangheliei dupa Matei, chiar daca nu putem afirma ca aceasta ar fi
interpretarea unanima. Un tropar din Mineiul pe decembrie intareste acest aspect: "Pe magi,
ucenicii vrajitorului Valaam, ii cheama Hristos, spre cunostinta prin stea si Cel ce imbraca
cerul cu nori si de Care se cutremura heruvimii in iesle se culca, si in pestera incape cel ce
umple toate”. De obicei, in cantarile bisericesti ni se spune ca au fost imparati ai persilor. La
acest lucru a contribuit faptul ca s-a considerat ca Ps. 71,10-11 ar face referire la acestia:
“Imparatii Tarsisului si insulele daruri vor aduce, imparatii arabilor si ai reginei Saba
prinoase vor aduce. Si se vor inchina lui toti imparatii pamantului, toate neamurile vor sluji
lui."

La Rasarit ... care este tara de provenienta?

Primii scriitori bisericesti au inteles magii ca venind din o singura regiune (de obicei Persia).
Nu avem insa o traditie unanima asupra a ceea ce insemna "la Rasarit”. Ar insemna Babilon
dupa Sfantul Maxim si Teodot de Ancira; Persia dupa Sfantul Clement de Alexandria si
Sfantul Chiril al Alexandriei; Arabia, potrivit Sfantului Justin, Tertulian si Sfantului Epifanie.
La est de Palestina, numai Media, Persia, Asiria si Babilonia aveau magi preoti in vremea
nasterii lui Hristos. Din una din aceste parti ale imperiului Part puteau veni magii. Au trecut
probabil prin desertul sirian, ce se intinde intre Eufrat si Siria, trecand prin Alep, si calatorind
catre Damasc si spre sud, prin ceea ce in prezent este calea spre Mecca, pastrand Marea
Galileii si Iordanul spre vest, pana au trecut pe langa Ierihon. Din Persia de unde se
presupune ca ar fi venit este o distanta de 1000-1200 mile. Putea fi parcursa intre trei si
doisprezece luni cu camila. Au fost de asemenea multe saptamani de pregatire. Magii ar fi
putut ajunge in Ierusalim la un an dupa ce steaua s-ar fi aratat. In sec. VIII, istoricul si
teologul anglo-saxon Beda Venerabilul a inregistrat o traditie tarzie potrivit carei cei trei
magi ar fi reprezentat fiecare cele trei parti ale lumii – Africa, Asia si Europa – si ca ar fi
descendenti din fiii lui Noe.

Numarul si numele magilor

Spuneam ca nici numarul, numele si nici descrierea fizica a magilor nu apar in Biblie. Nici
intr-una din primele mentiuni extrabiblice a calatoriei lor, evanghelia apocrifa a copilariei
cunoscuta ca Protoevanghelia lui Iacov, nu se indica numele si numarul magilor. Cu toate
acestea, unele traditii s-au adaugat relatarii biblice, mai intai prin intermediul traditiei orale.
Numarul magilor - trei - deriva din cel al darurilor pe care acestia le-au facut lui Hristos, dupa
cum ne spune Matei. O pictura din Catacomba Domitilei arata patru magi in timp ce una din
Catacomba lui Petru si Marcelin numai doi. Mai multe documente siriene numesc
doisprezece magi. O evanghelie armeana a copilariei de la anul 500, ii numeste pe Melkon,
Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei si Baltazar, Regele Arabiei - fiind cea mai apropiata
marturie de variantele apuseane Melchior, Gaspar si Baltazar.

Magii in talcuirile Sfintilor Parinti

Parintii Bisericii interpreteaza istoria magilor in lumina profetiilor din Vechiului Testament.
Crestinii inteleg traducerea in limba greaca a scripturilor iudaice (Septuaginta) ca fiind textul
sacru ce contine tipurile si figurile ce trimit la venirea lui Iisus ca Mesia. Este posibil ca si
magii sa fi fost familiarizati cu profetiile mesianice. Multi iudei nu s-au mai intors din exil
impreuna cu Neemia. Cand s-a nascut Hristos, exista fara indoiala o populatie de evrei in
Babilon si, probabil, in Persia. Oricum, traditia iudaica a supravietuit in Persia. Mai mult,
Virgiliu, Horatiu, Tacit si Suetoniu dau marturie de faptul ca, in timpul nasterii lui Hristos,
era raspandita in intreg Imperiul Roman o neliniste si o asteptare a unei "perioade de aur" si a
unui eliberator. Mai degraba putem intelege ca magii au fost manati de astfel de influente
ebraice subtile legate de Mesia. Sfantul Iustin Martirul (+165) in Dialogul cu Iudeul Trifon,
interpreteaza magii ca pe implinirea profetiei vechi testamentare cu privire la venirea
Rascumparatorului. Pentru Sfantul Iustin, magii erau preoti ai unui cult oriental si practicieni
ai magiei si astrologiei. Vizita magilor la iesle a reprezentat momentul convertirii lor precum
si momentul renuntarii la practicile idolatre. Sfantul Iustin citeaza relatarea lui Matei, ca pe
un semn oferit lumii potrivit caruia Crestinismul este credinta cea adevarata. Ceea ce poate fi
recunoscut drept cea mai impresionanta exegeza este aceea potrivit careia magii au fost
primii marturisitori ai Sfintei Treimi. Aceasta explica aparitia lor in aproape toate imaginile
artistice si traditiile literare ca trei oameni, diferiti, insa asemanatori. Magii s-au inchinat lui
Hristos ca unui Dumnezeu oferindu-i aur, tamaie si smirna. Parintii au interpretat si au
dezvoltat insemnatatea simbolica a darurilor. Potrivit Sfantului Irineu de Lyon, magii i-au
oferit lui Iisus mir (care era folosit la ungerea cadavrelor) pentru a arata ca Acesta avea sa
moara si ca va fi inmormantat din dragoste pentru oamenii muritori, aur deoarece era un
Imparat in Vesnica Imparatie, si smirna (arsa pe altar ca jertfa) pentru ca era Dumnezeu.
Origen si Sfantul Irineu de Lyon interpreteaza relatarea evanghelica despre magi in lumina
profetiei lui Valaam. "O stea va rasari din Iacob si un sceptru va rasari peste Israel” (Numeri
24-17). Acest aspect este surprins intr-o cantare bisericesca din cadrul Vecerniei din 21
decembrie: "Prorociile vrajitorului Valaam se plinesc, ca cei ce priveau cu uimire la
inselatoriile persienesti, luminandu-se cu stralucirea stelei celei neobisnuite, cu daruri au
insemnat pe Hristos, Soarele cel neapus, Dumenzeu, Imparatul cel in Betleem intrupat si de
bunavoie mort. (Si acum ...21 dec) Dar din paralelism, "Steaua lui Valaam” este si un mare
Print, nu un corp ceresc, dupa cum ne arata o alta cantare: "Cereasca Stea din pantecele tau a
rasarit si pe cititorii in stele i-a indemnat sa o vada, care cu cunostinta ei s-au luminat intru
Duhul, Preacurata Fecioara, pururea binecuvantata.” Papa Leon cel Mare, sustine faptul ca
magii s-au convertit aratand astfel adevarul lui Hristos, pe de-o parte dubla natura (umana si
divina), iar pe de alta, slujirea Imparateasca (davidica si cereasca). Prin urmare, Leon arata ca
drumul magilor catre Iisus poate fi intrepretat ca o alegorie la calatoria sufletului catre
Dumnezeu, dupa cum lumina stelei trebuie sa patrunda atat mintea umana cat si inima,
aratandu-le calea adevarului. In cuvantarile sale la Botezul Domnului, Leon scrie: Cum s-a
intamplat ca acesti trei oameni, care au parasit casele lor si tarile lor fara a-l vedea pe Iisus, si
nu cunosteau nimic concret despre el, sa arate o asa inchinare, oferindu-i daruri atat de
speciale? Steaua a fost cea care a atras privirile lor, insa razele adevarului au patruns in
inimile lor, astfel incat inainte ca acestia sa porneasca in calatorie, mai intai au inteles ca
Celui caruia erau promisi, I se cuveneau aur pentru regalitate, tamaie ca unui Dumnezeu si
mir ca unuia ce avea sa moara. Acelasi aspect este evidentiat in cantarile bisericesti ce preced
Nasterea Domnului: "Pe magi cheama Mirele Bisericii Darurile acestora la primeste Fiul
Fecioarei.” (Ceasuri) - " Din Persia, magii aur, smirna si tamaie au adus de demult
Imparatului, Celui ce S-a nascut, si Dumnezeu. Iar noi acum, mai inainte praznuind Nasterea
Lui, cu buna cinstire sa-I aducem din suflet, nadejde, credinta si dragoste, laudand pe
Fecioara.”, sau acest tropar din Canonul Inaintepraznuirii: "Magii cei din Persia cunoscandu-
Te pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, Imparat nascut din Fecioara pe pamant, s-au grabit sa
se inchine Tie cu daruri.” Este sigur faptul ca magilor li s-a spus in vis sa se intoarca pe alta
cale in tara lor. Nici acest aspect nu putea fi trecut cu vederea de catre Sfintii Parinti. Multi
dintre ei au vazut in acest detaliu convertirea magilor, schimbarea care s-a produs in sufletele
lor odata ce au cunoscut Adevarul. Scriind din Cartagina, la o generatie dupa Sfantul Iustin,
parintele apostolic Tertulian dezvolta argumentele lui Sfantului Iustin, sugerand ca visul
magilor care le-a spus sa se intoarca la casele lor pe alta ruta, nu trebuie inteles numai literar,
ci si ca o mustrare pentru a parasi obiceiurile si practicile idolatre. In acest sens, cantarile
bisericesti afirma ca magii au primit lumina Duhului Sfant: "Cereasca Stea din pantacele tau
a rasarit si pe cititorii in stele i-a indemnat sa o vada, care cu cunostinta ei s-au luminat intru
Duhul, Preacurata Fecioara, pururea binecuvantata.”

Cultul magilor

S-a afirmat ca dupa ce s-au intors in tara lor, ulterior, magii ar fi primit botezul de la Sfantul
Apostol Toma propovaduind la randul lor credinta in Hristos. Aceasta traditie apartine unui
scriitor arian si nu apare mai devreme de secolul al VI-lea. Acest autor recunoaste ca scrie
dupa cartea apocrifa a lui Set, si ceea ce scrie despre magi tine de legenda. In sec. IV
Bisericile din Orient celebrau pe sase ianuarie nasterea Domnului, Adorarea Magilor si
Botezul lui Hristos, in timp ce in Occident , Nasterea lui Hristos era sarbatorita pe 25
decembrie. Aceasta data a fost in cele din urma introdusa in biserica Antiohiei de catre
Sfantul Ioan Gura de Aur, trecand apoi in Bisercile din Ierusalim si Alexandria. Pana astazi,
in unele parti ale lumii crestine, pe 6 ianuarie, mai mult decat pe 25 decembrie, este un timp
de a face cadouri, in amintirea darurilor facute de magi lui Hristos. In 490, Imparatul bizantin
Zenon a afirmat ca a descoperit ramasitele celor trei "regi” undeva in Persia, aducandu-le in
Constantinopol. Moastele au ajuns in Apus probabil in timpul Cruciadelor, mai intai in Milan
fiind aduse de Frederik Barbarossa in 1164 in Cologne. Sunt cunoscuti de catre pelerini si
turisti drept "Cei trei Regi din Cologne”. Magii deschid lunga serie nou testamentara - ce se
continua in viata Bisericii pana la sfarsitul acestei lumi - a acelor pagani , a acelor pacatosi,
care ajung sa-L cunoasca si sa-L marturiseasca pe Hristos ca Dumnezeu, inaintea celor
"dreptcredinciosi”. De aceea, intr-un anumit sens, magii sunt exceptia de la regula, insa
numai de la regula umana, nu si de la "cea dumnezeiasca”. Uitam ca Lui Dumnezeu toate-i
sunt cu putinta, si mai uitam ca si noua, oamenilor, ne sunt toate cu putinta prin Dumnezeu.
Si noi putem fi "magi” aducandu-ne, "pe noi insine si unii pe altii”, dar bineplacut lui
Dumnezeu.