Nașterea Domnului, 

Nașterea lui Iisus sau denumită pe scurt Nașterea se referă la

descrierea nașterii lui Iisus Hristos, așa cum apare în Evanghelia după Luca și cea
după Matei și uneori la descrierea din unele texte apocrife.
Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut
în Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria
călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Iisus este născut acolo și pus într-o
iesle.[1] Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l
adore. În relatarea lui Matei, magii urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui
Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care
au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în
Nazaret.
Crăciunul este sărbătoarea creștină a nașterii lui Isus, celebrată la 25 decembrie (în calendarul
gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an.
Unele culte cum ar fi cele neoprotestante, nu sărbătoresc Nașterea
Domnului sau Crăciunul susținând că nu există nici o dovadă biblică că Iisus s-ar fi născut pe
această dată și că, din contra, există dovezi care arată că Iisus nu s-a născut pe această dată.

Nașterea Domnului, icoană din patrimoniul muzeului grăniceresc năsăudean

Semnificație[modificare | modificare sursă]
În teologia creștină Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam[2] ca
împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului om,
Adam. Reprezentarea artistică a Nașterii Domnului (en) a fost un subiect major pentru artiștii
creștini din secolul al IV-lea. Începând cu secolul al XIII-lea, Scena Nașterii a subliniat umilința
lui Iisus și a promovat o imagine diferită de simbolistica timpurie ca "Domnul și Stăpân",
afectând abordările de bază ale evanghelizării pastorale creștine.[3][4][5]

Textul Noului Testament[modificare | modificare sursă]

Evanghelia după Matei[modificare | modificare sursă]
Evanghelia după Luca[modificare | modificare sursă]

Analize istorice[modificare | modificare sursă]

Data nașterii[modificare | modificare sursă]
Iată ce se spune într-o enciclopedie: „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25
decembrie este destul de obscur, dar în general se crede că această zi a fost aleasă ca să
coincidă cu sărbătorile păgâne care se țineau în preajma solstițiului de iarnă, când zilele încep
să crească, pentru a se celebra "renașterea soarelui". Saturnaliile romane (o sărbătoare
dedicată lui Saturn, zeul agriculturii, și forței reînnoite a soarelui) se țineau tot în acea perioadă
și se consideră că unele obiceiuri de Crăciun își au rădăcinile în această sărbătoare păgână
antică“. — The Encyclopedia Americana (1977), vol. VI, p. 666.
O altă lucrare declară: „Data nașterii lui Cristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică nici ziua,
nici luna acesteia. Potrivit ipotezei lui H. Usener, care este acceptată în prezent de cei mai mulți
erudiți, data nașterii lui Cristos a fost fixată la solstițiul de iarnă (25 decembrie în calendarul
iulian, 6 ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele își începe drumul
înapoi spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua
nașterii soarelui invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare drept
principalul zeu protector al imperiului și i-a dedicat un templu în Campus Martius. Crăciunul a
luat ființă într-un timp când cultul soarelui era deosebit de înfloritor la Roma“. — New Catholic
Encyclopedia (1967), vol. III, p. 656.
Cercetători moderni, cum ar fi E. P. Sanders, Geza Vermes și Marcus Borg consideră
narațiunile privind nașterea lui Isus ca fiind non-istorice, argumentând că există contradicții între
ele.[6][7][8] Pe de altă parte, cercetătorul biblic Mark D. Roberts încearcă să găsească o relatare
armonizată a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată.[9] Mulți
cercetători biblici consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că
evangheliile au fost scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări istorice.[10][11][12]
[13]

Relatările din cele două evanghelii din Noul Testament nu menționează o dată sau un an al
nașterii lui Isus, iar Karl Rahner afirmă că, în general, evangheliile nu oferă suficiente detalii
asupra datelor spre satisfacția cerințelor istoricilor moderni.[14] Cei mai mulți cercetători moderni
nu văd poveștile nașterii din Luca și Matei drept fapte istorice reale,[15][16] iar, din acest motiv, nu
le consideră drept o metodă de încredere pentru a determina data nașterii lui Isus.[17] Karl
Rahner afirmă că autorii evangheliilor s-au concentrat în general pe elemente teologice mai
degrabă decât pe cronologii istorice.[18]

Nu s-a născut iarna[modificare | modificare sursă]

Turmele de oi. Păstorii trăiau sub cerul liber și . . . făceau noaptea de strajă lângă turmele
lor (Luca 2:8). O carte remarcă faptul că oile stăteau sub cerul liber începând cu săptămâna
dinaintea Paștelui [sfârșitul lunii martie] până la jumătatea lunii noiembrie. Apoi adaugă: Iarna
[oile] stăteau în staule, iar acest amănunt este suficient pentru a înțelege că data la care se ține
de obicei Crăciunul, într-o lună de iarnă, este puțin probabil să fie corectă, deoarece Evanghelia
spune că păstorii se aflau pe câmp (Daily Life in the Time of Jesus).