4.

INSPECȚIA DE RECEPȚIE PRIN

EȘANTIONARE A LOTURILOR DE
PRODUSE

• acceptarea lotului fără inspecție;

• inspecție 100%;
• inspecție prin eșantionare.
Necesitatea aplicării inspecției de recepție prin
eșantionare:
• în unele situații testele sunt distructive;
• inspecția 100% este ineficientă
(eficiența trierii produselor  80%);
• inspecția 0% este riscantă; 1
• după fabricație, produsele sunt transportate la
beneficiar și pot suferi deteriorări;

• eliminarea furnizării intenționate de produse

neconforme;
• controlul procesului nu poate fi aplicat din cauza costului
sau a lipsei de instruire a personalului;
• beneficiarul impune aplicarea unui plan de eșantionare.

2
După natura caracteristicii de calitate, inspecția de
recepție poate fi:
• prin atribute;
• prin variabile.

După tipul eșantionării, planurile de inspecție pot fi:

• Planuri de eșantionare unică;
• Planuri de eșantionare dublă;
• Planuri de eșantionare multiplă;
• Planuri de eșantionare secvențială.

Eșantionarea trebuie să fie aleatorie

3
Inspecția de recepţie prin eșantionare poate fi afectată
de două tipuri de decizii eronate:

1. Respingerea unui lot care ar trebui acceptat

(eroarea de tip I)
Probabilitatea comiterii erorii de tipul I poartă
denumirea de riscul furnizorului, .

2. Acceptarea unui lot care ar trebui respins

(eroarea de tip II)
Probabilitatea comiterii erorii de tipul II se numeşte
riscul beneficiarului, .

4
Se definesc proporțiile de produse neconforme p1 și p2
astfel:
Pa(p1) = 1 - 
Pa(p2) = 

Fracţiunea defectivă p1, pentru care probabilitatea de

acceptare este 1-, se numeşte nivel de calitate
acceptabil AQL (Acceptable Quality Level).

Fracţiunea defectivă p2 se numeşte fracţiune defectivă

tolerată LTPD (Lot Tolerance Percent Defective) sau
nivel de calitate respins RQL (Rejectable Quality Level)
5
 4.1 PLANURI DE EȘANTIONARE UNICĂ
PRIN ATRIBUTE
Decizia de acceptare/respingere a lotului de mărime N
se ia în urma inspecției unui eșantion de mărime n.
d ➔ numărul de produse neconforme depistate în
eşantion.

, , p1 şi p2 ➔ se determină parametrii planului de

eșantionare:
✓ mărimea n a eşantionului care trebuie extras din lot
şi inspectat;
✓ numărul maxim de rebuturi din eşantion pentru
care lotul este acceptat: A.
6
Decizia:
❖ dacă d  A ➔ lotul se acceptă;
❖ dacă d > A ➔ lotul se respinge.

7
Curba Caracteristicii Operative
este o reprezentare grafică a probabilității de acceptare
în funcție de valorile posibile ale proporției de produse
neconforme.
Prin aplicarea planurilor de inspecție de recepție se
dorește ca:
• să se accepte în cea mai mare parte a timpului
loturile care conțin o proporție scăzută de produse
neconforme;
• să nu se accepte prea des loturile cu o proporție
ridicată de produse neconforme.
Curba caracteristicii operative ilustrează măsura în care
este atins acest obiectiv 8
Curba ideală a caracteristicii operative

✓ Nu poate fi obținută aproape niciodată în practică;

✓ Teoretic poate fi obținută prin inspecție100% (dacă inspecția
se realizează fără erori);
✓ Prin mărirea eșantionului, curba reală se apropie de cea
ideală. 9
Curbele caracteristicii operative pot fi de două tipuri:
• Curba caracteristicii operative de tip A
corespunde situației în care operația de eșantionare
se realizează dintr-un lot individual (izolat).
Curba arată probabilitatea cu care va fi acceptat
lotul, în funcție de proporția de produse
neconforme a acestuia;

• Curba caracteristicii operative de tip B

corespunde situației în care operația de eșantionare
se realizează dintr-o serie de loturi, care provin
dintr-un proces (procesul furnizorului).
Curba arată proporția de loturi care vor fi acceptate,
în funcție de fracțiunea defectivă a procesului. 10
11
Proiectarea unui plan de eșantionare unică pe baza
unei curbe a caracteristicii operative specificate

Curba caracteristicii operative trebuie să treacă prin

două puncte specificate:
𝑃𝑎 𝑝1 = 1 − 𝛼
ቊ
𝑃𝑎 𝑝2 = 𝛽

Cazul curbei caracteristicii operative de tip A

𝐴
𝐶𝐷𝑑1 ∙ 𝐶𝑁−𝐷
𝑛−𝑑
1 D1 = Np1
෍ 𝑛 =1−𝛼
𝐶𝑁
𝑑=0 D2 = Np2
𝐴
𝐶𝐷𝑑2 ∙ 𝐶𝑁−𝐷
𝑛−𝑑
2
෍ 𝑛 =𝛽
𝐶𝑁 12
𝑑=0
 𝐴
𝐶𝐷𝑑1 ∙ 𝐶𝑁−𝐷
𝑛−𝑑
1
෍ 𝑛 ≥1−𝛼
𝐶𝑁
𝑑=0
𝐴
𝐶𝐷𝑑2 ∙ 𝐶𝑁−𝐷
𝑛−𝑑
2
෍ 𝑛 ≤𝛽
𝐶𝑁
𝑑=0

Cazul curbei caracteristicii operative de tip B

𝐴

෍ 𝐶𝑛𝑑 ∙ 𝑝1𝑑 ∙ 1 − 𝑝1 𝑛−𝑑

=1−𝛼
𝑑=0
𝐴

෍ 𝐶𝑛𝑑 ∙ 𝑝2𝑑 ∙ 1 − 𝑝2 𝑛−𝑑

=𝛽
13
𝑑=0
 𝐴

෍ 𝐶𝑛𝑑 ∙ 𝑝1𝑑 ∙ 1 − 𝑝1 𝑛−𝑑 ≥1−𝛼

𝑑=0
𝐴

෍ 𝐶𝑛𝑑 ∙ 𝑝2𝑑 ∙ 1 − 𝑝2 𝑛−𝑑 ≤𝛽

𝑑=0

14
Nomograma binomială (Larson)

15
16
Inspecția de Rectificare
Activitatea de inspecție afectează calitatea finală a
producţiei livrate.

• Loturile respinse necesită o inspecție 100%;

• Produsele defective depistate în timpul eşantionării

şi al inspecţiei 100% sunt înlocuite cu produse
conforme;

• Se presupune că inspecţia se realizează fără erori.

17
18
CALITATEA MEDIE REZULTATĂ (AOQ)
În loturile de mărime N asupra cărora se aplică planul
de inspecţie, vor exista:
1. n produse extrase în eșantion;
2. N-n produse care sunt:
a. sau inspectate 100%;
b. sau acceptate.
În categoria 2b, vor fi, în medie p(N - n) produse
defective.
Deoarece categoria 2b va apărea în proporţie de Pa
din timp, planul de eşantionare, va genera în medie,
loturi care conţin Pap(N - n) produse defective.
Pa p( N − n )
AOQ = AOQ = Pa  p
N 19
 AOQ
0.0
00

0.001
0.002
0.003
0.004
0.005
0.006
0.007
0.008
0.009
0.01

0
0.0
05
0.0
10
0.0
15
0.0
20
0.0
25
AOQL

pM
0.0
30
0.0
35
0.0
40
0.0
45
0.0
50

p
0.0
55
0.0
60
0.0
65
0.0
70
0.0
75
0.0
A= 1

80
n= 89

0.0
85
0.0
90
0.0
95
0.1
00
20
NUMĂRUL TOTAL MEDIU DE PRODUSE INSPECTATE (ATI)

ATI = n + (1 − Pa )( N − n)

210
200
190
180
170
160
150
140 n = 10
130
120 A=2
ATI

110
100 N = 200
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5 0.55 0.6 0.65 0.7 0.75 0.8 0.85 0.9 0.95 1

21
 4.2 PLANURI DE EȘANTIONARE DUBLĂ
PRIN ATRIBUTE
Lot de mărime N ➔ se extrage un eşantion de mărime n1
➔ numărul de defective în primul eşantion = d1

Dacă d1  A1 ➔ lotul este acceptat;

Dacă d1 >A2 ➔ lotul este respins;
Dacă A1 < d1  A2 ➔ se extrage eşantionul de mărime n2.

Numărul de defective din al doilea eşantion = d2

Dacă d1+ d2  A2 ➔ lotul se acceptă;

Dacă d1+ d2 > A2 ➔ lotul se respinge. 22
 n1 = n 2
parametrii planului: R= A1 A2 pn1
p2/p1 Pa = 0.95 Pa = 0.10
n1, n2, A1 şi A2 ➔ 11.90 0 1 0.21 2.50
7.54 1 2 0.52 3.92
sunt obținuți cu 6.79 0 2 0.43 2.96
ajutorul unor tabele 5.39 1 3 0.76 4.11
obținute pe baza 4.65 2 4 1.16 5.39
4.25 1 4 1.04 4.42
distribuţiei Poisson. 3.88 2 5 1.43 5.55
3.63 3 6 1.87 6.78
3.38 2 6 1.72 5.82
3.21 3 7 2.15 6.91
3.09 4 8 2.62 8.10
2.85 4 9 2.90 8.26
2.60 5 11 3.68 9.56
2.44 5 12 4.00 9.77
2.32 5 13 4.35 10.08
2.22 5 14 4.70 10.45
2.12 5 16 5.39 11.41 23
 R= A1 A2 pn1
n 2 = 2n1
p2/p1 Pa = 0.95 Pa = 0.10
14.50 0 1 0.16 2.32
8.07 0 2 0.30 2.42
6.48 1 3 0.60 3.89
5.39 0 3 0.49 2.64
5.09 1 4 0.77 3.92
4.31 0 4 0.68 2.93
4.19 1 5 0.96 4.02
3.60 1 6 1.16 4.17
3.26 2 8 1.68 5.47
2.96 3 10 2.27 6.72
2.77 3 11 2.46 6.82
2.62 4 13 3.07 8.05
2.46 4 14 3.29 8.11
2.21 3 15 3.41 7.55
1.97 4 20 4.75 9.35
1.74 6 30 7.45 12.96 24
În practică, inspecţia celui de-al doilea eşantion este
de obicei terminată şi lotul se respinge în momentul
când
numărul total de defective din cele două eşantioane
depăşeşte numărul de acceptare A2
(inspecţie trunchiată).

25
 4.3 PLANURI DE EȘANTIONARE
SECVENȚIALĂ PRIN ATRIBUTE
• Se bazează pe testul raportului de probabilitate
secvențială dezvoltat de către Wald (1947);
• Decizia se ia după inspecția fiecărui produs în parte.

Metoda grafică
Număr de defective

XR= h2+sn
Respingere

Continuare
XA= - h1+sn
h2 Acceptare

h1 n
26
 1−  1− 
lg lg
 
h1 = h2 =
p2 (1 − p1 ) p2 (1 − p1 )
lg lg
p1 (1 − p2 ) p1 (1 − p2 )

1 − p1
lg
1 − p2
s=
p2 (1 − p1 )
lg
p1 (1 − p2 )
27
Metoda scorului

Scorul pornește de la valoarea 0.

• produs conform extras ➔ se adaugă la scor
valoarea 1;
• produs neconform extras ➔ se scade din scor
valoarea (1-s)/s.

Decizia:
H
• scor ≥ h1 /s ➔ lotul se acceptă;
• scor ≤ -h2 /s ➔ lotul se respinge.
-Hꞌ
 4.4 PLANURI DE EȘANTIONARE UNICĂ
PRIN VARIABILE

• eşantion mai mic decât în cazul planurilor prin atribute;

• realizarea de măsurători precise costă mai mult decât
simpla clasificare a produselor necesară în cazul aplicării
planurilor de eșantionare prin atribute;

• pentru fiecare caracteristică de calitate inspectată este

necesară aplicarea unui plan separat de eșantionare;

• rezultatele depind de distribuţia caracteristicii de

calitate.
29
Planuri de eșantionare unică prin variabile:
cazul când abaterea standard este cunoscută
A. Planuri de eșantionare cu o singură limită de
specificaţie
Cazul când caracteristica de calitate are o limită
inferioară de specificație LIS
• eşantion de mărime n ➔ se calculează statistica zinf
• dacă zinf  k ➔ lotul se acceptă;
• dacă zinf < k ➔ lotul se respinge.

𝑥ҧ − 𝐿𝐼𝑆
𝑧𝑖𝑛𝑓 =
𝜎
30
Cazul când caracteristica de calitate are o limită
superioară de specificație LSS

• eşantion de mărime n ➔ se calculează statistica zsup

• dacă zsup  k ➔ lotul se acceptă;
• dacă zsup < k ➔ lotul se respinge.

𝐿𝑆𝑆 − 𝑥ҧ
𝑧𝑠𝑢𝑝 =
𝜎

31
B. Planuri de eșantionare cu două limite de specificaţie
Dacă LIS și LSS sunt suficient de depărtate una de alta,
atunci va exista fracțiune defectivă doar la un singur capăt
al intervalului de toleranță și
un plan cu două limite de specificație va fi format din
două planuri separate cu o singură limită de specificație,
unul aplicat pentru limita inferioară iar celălalt pentru
limita superioară.
În acest caz, lotul se acceptă dacă
zinf  k și zsup  k
iar în caz contrar, lotul se respinge. 32
Pentru a se stabili dacă pot fi utilizate două planuri cu o
singură limită de specificație

• Se calculează statistica zp cu ajutorul relației:

𝐿𝑆𝑆 − 𝐿𝐼𝑆
𝑧𝑝 =
2𝜎

• Se calculează p* : aria de sub curba normală

situată în dreapta lui zp.

2p* : proporția minimă de produse neconforme

33
Decizia:
o dacă 2p* ≤ p1/2 atunci se vor utiliza două planuri
cu o singură limită;
o dacă p1/2 < 2p* ≤ p1 limitele de specificație pot fi
prea apropiate și pot apărea produse
neconforme la ambele capete ale intervalului de
toleranță atunci când distribuția este centrată ➔

se vor determina pinf și psup astfel încât

pinf + psup = p1,
atunci când distribuția se deplasează între
limitele de specificație.
➔ 34
cea mai mare dintre cele două proporții se va utiliza
în locul lui p1 la aplicarea a două planuri cu o limită
de specificație

o dacă p1 < 2p* < p2, specificațiile planurilor

trebuie reconsiderate;
o dacă 2p* ≥ p2, lotul se va respinge direct.

35
Parametrii planului:
2
 z  + z 
n =  
 z1 − z 2 

z z k1 + k 2
k1 = z1 − k2 = z2 + k=
n n 2

z z z1 z2

  p1 p2

36
Planuri de eșantionare unică prin variabile: cazul
când abaterea standard este necunoscută

Cazul când caracteristica de calitate are o limită

inferioară de specificație LIS
În această situație, procedura de aplicare a Metodei k
este următoarea:

Din lot se extrage un eșantion aleatoriu de mărime n;

𝑥ҧ − 𝐿𝐼𝑆
𝑧𝑖𝑛𝑓 =
𝑠

37
 o dacă 𝒛𝒊𝒏𝒇 ≥ 𝒌 lotul se acceptă;
o dacă 𝒛𝒊𝒏𝒇 < 𝒌 lotul se respinge.

Cazul când caracteristica de calitate are o limită

superioară de specificație LSS
În această situație, procedura de aplicare a Metodei k
este următoarea:

Din lot se extrage un eșantion aleatoriu de mărime n;

𝐿𝑆𝑆 − 𝑥ҧ
𝑧𝑠𝑢𝑝 =
𝑠
38
 o dacă 𝒛𝒔𝒖𝒑 ≥ 𝒌 lotul se acceptă;
o dacă 𝒛𝒔𝒖𝒑 < 𝒌 lotul se respinge.

Cazul când caracteristica de calitate are două limite

de specificație, LIS și LSS
În această situație, se compară mai întâi abaterea
standard a eșantionului cu valoarea maximă a
abaterii standard MSD
• Se calculează aria p** situată la dreapta lui 𝒛𝒑∗ = 𝒌;
• Se calculează valoarea lui 𝒛𝒑∗∗ , pentru care aria din
dreapta sa este egală cu p**/2;
39
 𝐿𝑆𝑆 − 𝐿𝐼𝑆
𝑀𝑆𝐷 ≅
2 ⋅ 𝑧𝑝∗∗

• Dacă s ≤ MSD atunci se aplică două planuri

separate cu o singură limită de specificație.
Decizia se ia astfel:
lotul se acceptă dacă 𝒛𝒊𝒏𝒇 ≥ 𝒌 și 𝒛𝒔𝒖𝒑 ≥ 𝒌, iar în
caz contrar lotul se respinge.

• Dacă s > MSD atunci lotul se respinge direct

deoarece abaterea standard este prea mare

40
 𝑧𝛼 𝑧2 + 𝑧𝛽 𝑧1
𝑘=
𝑧𝛼 + 𝑧𝛽

2
𝑘2 𝑧𝛼 + 𝑧𝛽
𝑛 = 1+
2 𝑧1 − 𝑧2

41