UNIVERSITATEA “BABEŞ BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI

PROIECT : ŢARA BASCILOR-SPANIA

TURISM RURAL

PROFESOR:
ŞEF LUCRARI DR. PUIU VIOREL STUDENTE:
RUS MARCELA
ŞALGĂU MARINELA
GRUPA -8

Cluj-Napoca
 

2010

CUPRINS

1.Noţiuni introductive

2.Aspecte generale ale Ţării bascilor

2.1Date intoductive

2.2 Geografia Ţării bascilor

2.3 Cultura bască

2.4 Euskera limba proprie
3.Zone pentru practicarea turismului rural in Ţara bascilor
3.1 Pagoeta
3.2 Guipuzcoa
 

Ţara bascilor-Spania
Turism rural

1.Notiuni introductive
 
Etimologic vorbind, cuvântul „turism” îşi are originile în englezescul "tour" (călătorie),
sau "to tour", "to make a tour" (a călători, a face o călătorie, a colinda) care a apărut în Anglia în
 jurul anilor 1700, desemnând acţiunea de a voiaja în Europa şi în Franţa. Termenul englez
derivă, la rândul lui, din cuvântul francez "tour" (călătorie, plimbare, mişcare în aer liber,
drumeţie în circuit), fiind apoi preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de
agrement, destindere, recreere, plăcere. Termenul francez derivă însă din cuvântul grec "tournos"
şi respectiv din cel latin "turnus" şi înseamnă călătorie în circuit, spre deosebire de "periplu"
(călătorie în circuit, dar numai pe mare, în jurul unei insule, ţări, continent sau în jurul
  pământului). Expresia în ebraică "tour" corespunde noţiunii de călătorie de descoperire,
recunoaştere, explorare. Derivat din acestea este termenul "turist", care defineşte acea persoană
care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.
Fiind o activitate în continuă evoluţie şi afirmare, turismul are parte de o atenţie
accentuată, oferită de specialişti, care încearcă să-i stabilească dimensiunile în timp şi spaţiu,
conţinutul, caracteristicile, factorii de influenţă, „într-un cuvânt să-l definească”.
Datând din anul 1880, definiţia lui E. Guyer-Freuler exprimă că „turismul, în
sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii
de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului
de receptivitate pentru frumuseţile naturii.”1
J.Medecin considera că „turismul este o activitate din timpul liber care constă în a

 Păcurar, Al., Geografia Turismului Internaţional , Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004
1
 

voiaja sau a locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei
şi culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte ale activităţii umane şi a unor peisaje
necunoscute”.2 
În concepţia noastră, prin turism se înţelege în primul rând, ansamblul de activităţi prin
care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi
locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a
face sport, pentru odihnă sau tratament, iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea
tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ
şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător,
în general
Turismul rural reprezinta un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare si servire a
mesei, caracterizat printr-o oferta de servicii localizate în mici centre rurale. Cladirile au
capacitate redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care
aminteste de locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita gastronomiei locale
traditionale si de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau
rustic dar nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
Turismul rural este un fenomen de data recenta .In tari europene se practica de cateva
decenii spontan sau organizat. Ceea ce este nou insa, se refera la dimensiunea fenomenului in
spatial rural. Aceasta expansiune este determinata de existenta a doua motivatii pentru turismul
rural ; pe de-o parte este vorba de relansarea si dezvoltarea domeniului rural, iar pe de alta parte
de o forma de turism alternativa, la turismul de masa, traditional.

După J.W. Kloeze, turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice
care se desfăşoară în mediul rural. O alternativă la definiţiile de mai sus ne furnizează P.
 Nistureanu: “Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi
condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi
uman”.

Aşadar, considerăm că turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul
rural şi care presupune valorificarea resursele turistice locale, participarea turiştilor la diferite

2
 Ibidem
 

activităţi tradiţionale locale şi cazarea şi alimentarea acestora în structuri de primire turistică

specifice (pensiuni turistice, pensiuni agroturistice, gospodării ţărăneşti etc.). Turismul rural
constituie o alternativă a turismului tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice,
 precum şi a ofertei turistice “standard” – de tip industrial.

2.Aspecte generale ale Ţării bascilor

2.1 Date intoductive

Euskal Herria sau País Vasco sau Vasconia (Ţara Bascilor) este ţara tuturor bascilor privită
din punct de vedere istoric, cultural, lingvistic şi al identităţii. Se poate traduce, de asemenea, ca
“Pueblo Vasco” (Poporul Basc), colectivul care locuieşte aici de cel puţin câteva milenii.
Ţara Bascilor se divide în trei spaţii juridice şi politice diferite: Comunitatea Autonomă
Euskadi sau Comunitatea Autonomă Ţara Bascilor, cum spune Statutul de Autonomie, include
teritoriile Álava-Araba, Bizkaia şi Gipuzkoa având capitalele la Vitoria-Gasteiz (Álava-Araba),
Bilbao (Bizkaia), Donostia-San Sebastián (Gipuzkoa).
Comunitatea Autonomă Navarra (Navarra sau Nafarroa), cu capitala la Pamplona-Iruñea.
Iparralde (partea de nord) sau Ţara Bascilor franceză, sau Ț ara Bascilor continentală, este 
formată, la rândul său, din teritoriile Lapurdi,
Zuberoa şi Baja Navarra (Behenafarroa), ale cărei capitale sunt, în ordine, Baiona, Maule şi
Donibane Garazi (Saint Jean Pied de Port). În timp ce două dintre acestea (Comunitatea
Autonomă Ţara Bascilor şi Comunitatea Autonomă Navarra) fac parte din statul spaniol şi sunt
cunoscute sub denumirea de Hegoalde (partea sudică) sau Ț ara Bascilor peninsulară, Iparralde 
aparţine Republicii Franceze.

Țara Bascilor este, aşadar, suma acestor trei spaţii politice, sau, dacă se doreşte, a celor 
şapte teritorii (sau şase dacă se consider împreună cele două Navarra: Navarra şi Baja Navarra).

Conform unei glume celebre în Bilbao, un cetăţean al oraşului intră la un moment dat într-
un magazin şi cere “o hartă bilbaiană a lumii”. Proprietarul magazinului răspunde netulburat:
“emisfera dreaptă sau stângă”? Astfel este privită istoria lumii din perspectivă bască, fiindcă
 

uneori, bascii consideră că ei reprezintă “lumea”. Se simt, în mod inexplicabil, asiguraţi, în ceea
ce priveşte locul lor între celelalte naţiuni. Dar şi mai important decât atât, bascii încearcă pe de-
o parte să se “integreze” în lume, iar pe de altă parte, îşi protejează identitatea unică, specifică
lor.

Nici un cuvânt nu-i descrie mai bine pe basci decât termenul “separatişti”, un termen pe
care refuză să-l folosească. Chiar dacă bascii sunt nişte insulari, pe insula lor se construiesc în
 permanenţă poduri care s-o lege de uscat.Gândindu-ne la dimensiunea redusă ca număr a
 populaţiei bascilor, e, totuşi, remarcabil faptul că au adus contribuţii însemnate la istoria lumii. În
epoca marilor expediţii, ei au fost exploratorii care-au făcut legătura între Europa, America de
 Nord, America de Sud, Africa şi Asia. În zorii capitalismului, ei au fost printre primii capitalişti,
făcând primele încercări în direcţia comerţului liber la scară mondială şi în ceea ce priveşte
introducerea preţurilor competitive, pentru a sparge monopolurile. În perioada de-nceput a
revoluţiei industriale, ei au devenit industriaşi de elită: constructori de nave, oţelari şi artizani.
Azi, în epoca globalizării, chiar menţinându-şi vechea identitate tribală, ei sunt pregătiţi să intre
într-o lume fără frontiere.

2.2 Geografia Ţării bascilor

Fig 1. Harta administrativ-teritoriala

 

Traversată de paralela 43º, Ţara Bascilor este situată în extremul occidental al Munţilor 
Pririnei şi este scăldată de apele Golfului Bizkaia (Marea Cantabrică). Acesta este locul în care
 poporul basc a continuat să existe ca şi comunitate de-a lungul mileniilor, deoarece se presupune
că bascii şi laponii sunt supravieţuitori ai perioadei paleotitice superioare, fiind, cu siguranț ă, 
 predecesori ai celor trei tipuri de europeni de la sfârşitul neoliticului şi începutul epocii de bronz:
aşa-numitul tip nordic, cel mediteranean şi cel alpin. În acest spaţiu geografic şi-a păstrat propria
limbă, “euskera” (limba bască), probabil cea mai veche limbă de pe continentul european.
Ocupă o suprafaţă de 20.664 km² şi are aproximativ trei milioane de locuitori. Este vorba,
aşadar, de un popor mic şi vechi, cu o puternică identitate proprie, având o istorie şi o cultură
aparte.
Clima sa este temperată, fără mari variaţii de temperatură, dar destul de ploioasă (2.000
mm/ an în zonele umede şi 500 mm în lunca râului Ebro). Se disting trei tipuri de climă:
subalpină în zona Pirineilor, atlantică sau temperat-umedă pe coastă şi mediteranean-continentală
în sudul provinciei Araba, centrul şi sudul Navarrei (călduroasă vara, rece iarna).
Există două bazine hidrografice prezentând diferenţe evidente: cel cantabric şi cel
mediteranean. În bazinul cantabric (în nord) se concentrează cea mai mare parte a populaţiei şi a
industriei, în
timp ce bazinul mediteranean, delimitat la sud de râul Ebro, are un caracter preponderent agricol,
 predominând localităţile mai mici.
Partea de nord a Ţării Bascilor, Iparralde, reprezintă 15% din teritoriu iar partea de sud,
Hegoalde, care include Comunitatea Autonomă Ţara Bascilor şi Navarra, ocupă 85%. Ţara
Bascilor din Franţa nu dispune de o administraţie proprie. După Revoluţia Franceză, a fost
inclusă în Departamentul Pirineii de Jos, alături de ţinuturile din Bearn. În prezent, majoritatea
socială şi politică din Iparralde solicită constituirea unui departament propriu în Franţa,
Departamentul Ţării Bascilor. 72% din populaţia Ţării Bascilor locuieşte în Euskadi, în timp ce
în Navarra locuiesc 19% din locuitorii săi, iar în Iparralde 9%. Dacă la sfârşitul secolului XIX,
odată cu industrializarea, în Bizkaia şi Gipuzkoa sosiseră mulţi imigranţi, cu precădere din
Castilla, Navarra, Galicia, La Rioja şi Extremadura, în anii 1950-1970 a avut loc un alt proces
 puternic de migraţie, spre Araba şi Navarra.
Creşterea demografică a fost redusă în ultimii ani. Imigraţia de la începutul secolului XXI
a însemnat un nou impuls.
 

2.3 Cultura bască

Aşa cum se precizează în Planul Basc de Cultură, cultura bască este rezultatul a trei
contribuţii. În primul rând, şi cea mai importantă, este cultura de bază, moştenită de către basci,
în al doilea rând, culturile dobândite şi asumate ca fiind proprii, iar în al treilea rând, cultura
societăţii basce actuale, a cetăţenilor săi, în ansamblu.
Din prima izvorăsc istoria, limba, simbolurile, instituţiile, artele, evoluţia modului de viaţă, etc.
În cea de a doua categorie îşi are originea îmbogăţirea culturală şi alte limbi. Din cea de-a treia
 provin diversitatea, metisajul cultural şi adaptarea la schimbările vertiginoase ce se produc în ţară
şi în lume.
Cultura bască este o cultură aparte, diferită, în ciuda faptului că, din motive istorice şi
 politice, este influenţată de două culture puternice, cea spaniolă şi cea franceză. Deşi situaţia s-a
îmbunătăţit considerabil, nu au dispărut întotalitate riscurile care ameninţă supravieţuirea limbii
 basce (euskera). Chiar mai mult decât atât, toţi bascii, în funcţie de locul de reşedinţă, vorbesc
limba spaniolă sau franceză, dar nu şi limba bască. În timp ce toţi bascii stăpânesc “erdara”
(spaniola sau franceza), doar cei numiţi “euskaldunes” (vorbitori al limbii basce) sunt bilingvi,
restul fiind monolingvi (cunosc doar o limbă). În funcţie de gradul de cunoaştere şi stăpânire al
limbii distingem între cultura bască în limba bască (“euskal kultura” propiu-zisă),cultura bască în
“erdara” (spaniolă sau franceză), şi cultura bască care nu se bazează pe limbă. Toate acestea,
împreună, alcătuiesc cultura bască (“euskal herriaren kultura”).
Diversitatea culturală care domină societatea bască în present conduce, în ciuda existenţei
unor păreri comune, la imposibilitatea realizării unui consens general între basci cu privire la
elementele care definesc, în fond, identitatea bască şi tratamentul său public.Factorul politic
influenţează la rândul său acest aspect.
Legătură strânsă care există între limba şi cultura bască fac caviitorul acesteia din urmă să
depindă atât de euskera cât şi dedezvoltarea, în ansamblu, a culturii, sub toate aspectele sale.
 

 
Fig.2 Mănăstirea Yuso în La Rioj

Contribuţii la cultura globală :

Sebastian Elanco

(1476-1526), marinar, primul care a făcut înconjurul lumii pe mare, arătând că pământul este
rotund. A navigat cu Magellan din Portugalia, dar a sfârşit călătoria la trei ani după ce acesta a
fost ucis.

Pelota vasca

(sau mingea bască), cunoscută şi sub denumirea de “jai alai”, este cel mai violent, mai zgomotos
şi claustrofobic joc din lume. Se joacă în faţa unui zid înălţat (sau fronton), şi a fost exportat în
America de Nord şi de Sud.

Miguel de Unamuno

(1864-1936) –cărturar şi poet, l-a sfidat în mod curajos pe generalul franchist Millan Astray,
spunând: “Vencera pero no convencera” (veţi învinge, dar nu veţi convinge); a fost concediat din
funcţia de rector al Universităţii Salamanca şi a murit falit, câteva luni mai târziu.

Prima democratie a Europei

Bascii pretind a fi făcut pionierat în organizarea primei adunări democratice, acum o mie de ani,
când fermierii şi păstorii au cerut ca regii Spaniei să le recunoască drepturile, sub ramurile unui
 

 bătrân stejar, la Gernika (Guernica). Copacul a fost doborât anul trecut, după ce se uscase, în
august.

Sf. Ignatius de Loyola

A fondat ordinul Iezuiţilor în 1534 şi a fost canonizat în 1622. Provenea dintr-o veche familie
nobilă. Şi-a pierdut un picior, fiind împuşcat în timp ce apăra castelul Pamplona de invazia
francezilor. S-a convertit la creştinism, după citirea unor cărţi sfinte; a scris o carte despre
„exerciţiile spirituale”. A fost întemniţat de către Inchiziţie pentru „promovarea de doctrine
 periculoase”

2.4 Euskera limba proprie

Limba bască este o limbă preindoeuropeană, cu o istorie milenară .De-a lungul

secolelor,teritoriul în care se vorbea limba bască a cunoscut numeroase modificări. Conservată şi
transmisă din generaţie în generaţie în sânul familiei, limba bască cunoaşte, în zilele noastre, un
important proces de revigorare, însufleţit de o voinţă colectivă generalizată. De-a lungul istoriei,
limba bască a fost adesea prigonită aflânduse mereu într-o poziţie defavorizată. Până nu demult,
“erdara” a avut un caracter unic şi obligatoriu în cadrul sistemului educativ. În prezent, observăm
o dezvoltare considerabilă a limbii basce prin intermediul sistemului de învățământ. Educaţia
 publică în Euskadi se realizează, în principal, în limba bască (“euskal eskola publikoa”, adică
şcoala publică bască) existând, de asemenea, “ikastolas”, centre de învăţământ private cu predare
în limba bască, autogestionate de către părinţi şi care îşi au originea într-o mişcare educativă
 populară apărută în timpul franchismului, care reprima folosirea limbii basce.
Cu toate acestea, folosirea limbii basce continuă să fie redusă datorită convieţuirii sale
cu limbi care se folosesc în mod current şi care, datorită gradului mai ridicat de cunoaştere şi
utilizare, nu necesită o susţinere specială. Astfel, comunicarea între persoanele bilingve şi cele
monolingve se face în “erdara” făcând ca uzul social al limbii basce să fie mult inferior gradului
său social real de cunoaştere. Fenomenul, binecunoscut lingviştilor, se numeşte diglosie şi
acţionează mereu în favoarea limbii dominante sau majoritare, în speţă, “erdara.
 

3.Zone pentru practicarea turismului rural in Ţara bascilor

 
Fig.3 Harta Muntele Pagoeta
3.1 Pagoeta

Scurtă descriere:

Pagoeta este cel mai apropiat munte de satele Aia şi Laurgain, şi în apropiere de oraşele de
coastă a Zarautz şi Orio . Muntele dispune de un parc natural numit Pagoeta Park care are in
dotare un muzeu şi zone de picnic.Se pot organiza excursii in zone deosebite cu privelisti de
neuitat.
Parcul Natural acoperă o suprafaţă de 2.860 hectare si include oraşele Aia, Zarautz şi Zestoa
facand parte din lanţul muntos Guipuzcoa de coastă.Zona si imprejurimile sale contin urme
importante din trecut.
Animalele si pasarile care le intalnim pe muntele Pagoeta sunt: mistreti, jderi , cerbi, bursuc
si pisica salbatica.
Parcul are doua tipuri principale de vegetatie: paduri natural si tufisuri. Există, de asemenea,
 pasuni intinse sus în munţi şi în jurul fermelor. Cateva exemple sunt: paduri de stejar ,arbuşti,
livezi etc. Padurile de fag, de asemenea se regasesc în zonele mai înalte (Pagoeta înseamnă un
loc cu copaci de fag în limba bască).Pagoeta este cunoscuta pentru frumoasele gradini botanice.
 

Baze de cazare şi tarife:

Pensiunea Zarautz: este situate la o distanta de aproximativ 6 kilometrii de Pagoeta fiind
numita si “country house” adica casa la tara.Are in dotare doua etaje, cu o capacitate de 10-13
locuri , situandu-se si in apropierea statiuni San Sebastian la o distanta de 22 de
kilometrii.Dispune de teren pentru tenis, golf cu o vedere panoramic extraoridara.Preturile incep
de la 40 de dolari pe noapte,iar pentru grupuri de 10-13 persoane 270-300 de dolari/noapte .

 
Casa Rural Ekoigoa : este situate in aparopierea Muntelui Pagoeta,dispune de 10 camere si
conditi de inalta calitate.Pretul incepe de la 60 de dolari pe noapte.
 

Casa Rural Jesuskoa :situata la cativa kilometrii de Parcul Pagoeta , avand in dotare 10
camere , oferind toate conditiile necesare.Dispune de o priveliste superba, oferind totodata si
linistea necesare unui seruj relaxant.Preturile incep de la 70 de dolari pe noapte avand
camera cu conditii de calitate superioara.

Alte locuri de cazare pentru turisti veniti

in Pagoeta sunt  fermele din aceasta
zona.

Tipurile de turism rural practicate in

Pagoeta:

Pricipalele tipuri de turism practicate in

Muntele Pagoeta sunt:

Turism rural doarece aceasta zona intruneste cateva elementele specifice acestei categorii de
turism si anume:

-apropierea de natura

-absenta multimii

-liniste

-un mediu ambiant “nemecanizat”

-senzatia de comunitate si stabilitate , de traire a unei istorii, vie si trainica

-posibilitatea de cunoastere indeaproape a acelor locuri si a localnicilor 

- posibiliattea prelevari de imagini legate de identitatea indivizilor comunitatii

Al doilea tip de turism practicat in cadrul turismului rural este turismul verde datorita
Muntelui Pagoeta si in special a Parcului Natural.
 

Turismul verde este defint drept o activiatate turistica practicata in zonele de provincie, dar 
si in zonele slab populate, in zonele de coasta mai putin implicate in activitati de turism, ca si in
unele zone montane ce nu au o destinatie speciala privind practicarea sporturilor de iarna.

In momentul de fata se apreciaza ca turismul verde este cantonat in comunitatile rurale care
se gasesc in spatial sau in apropierea unor parcuri natural , parcuri nationale, rezervatii ale
 biosferei si rezervatii natural.

Iubitorii turismului verde sunt cei care apreciaza in mod deosebit produsele ecoturistice.

Pagoeta este unul dintre cele mai deosebite zone ale Ţării bascilor pentru practicarea
turismului rural. Peisajul extraordinar, linistea , multitudinea speciilor de plante si
animale,aerul curat ,sunt doar cateva din lucrurile care te vor face sa iubesti Muntele
 Pagoeta!!!Merita vizitat in special de iubitori de turism rural si ecoturism!

3 .2 Guipuzcoa

Guipuzcoa este cea mai mică provincie spaniolă, în care majoritatea locuitorilor au un
 puternic ataşament fată de cultură, faţă de identitatea lor, bască.Principala zonă cu interes turistic
o constituie ţărmul (Costa Vasca). Situat pe malul Mării Cantabrice, acesta dezvăluie privirilor 
 plaje spectaculoase şi formaţiuni geologice neobişnuite pe vârfurile Debba şi Zumaia.Una dintre
cele mai cunoscute imagini ale acestei regiuni este cea a golfului La Concha din capitala San
Sebastian (sau Donostia, în limba bască). Golful are două plaje: Ondarreta şi plaja La Concha şi
o insulă, insula Santa Clara.

Plaja La Concha este dotată cu facilităţi pentru sporturile nautice şi tot ceea ce este necesar 
 pentru o vacanţă perfectă. În timpul nopţii, promenada ce mărgineşte plaja este iluminată, creând
o atmosferă feerică.

Pe lângă plaje, există şi multe construcţii importante sub aspect cultural şi istoric.

Palatul Miramar – Palacio de Miramar  în spaniolă – se află la întâlnirea plajelor La

Concha şi Ondarreta. Palatul a fost construit în 1889, de arhitectul basc Jose Goicoa, pentru
regina Maria Cristina – a cărei statuie poate fi văzută la capătul plajei Ondarreta. Complexul
 palatului cuprinde mai multe parcuri, grădini şi câteva clădiri, fiind o reşedinţă de vară.
 

Muzeul Naval  se află în portul oraşului San Sebastian, într-o clădire din secolul XVIII şi
este dedicat importanţei mării în istoria regiunii basce. Acest muzeu cuprinde unelte şi materiale
folosite la construcţia bărcilor, instrumente de navigaţie şi machete de vase. Muzeul Naval mai
are o bibliotecă specializată, arhivă video şi oferă tururi ghidate pentru grupuri de adulţi şi
şcolari.

Muntele Igueldo, la 184 m altitudine, oferă privelişti panoramice ale oraşului San
Sebastián, ale portului şi insulei Santa Clara.Situat între munte şi mare, San Sebastián este una
dintre cele mai frumoase oraşe din întreaga Spanie. Este cunoscut de asemenea, şi pentru
festivalurile de film şi jazz, pentru plaje şi sărbători.

Bază de cazare

Casa Kortazar:este situate in satul Guipuzcoa, fiind construita in stil rustic ,in special pentru
iubitorii de turism rural.Are o capacitate de 13 persoane, priveliste deosebita,liniste si o ambianta
rustica.In apropiere exista ferme, pentru practicarea agroturismului.In aceasta zona se pot
cunoaste obiceiurile si gastronomia specifica zonei Guipuzcoa.Preturile incep de la 50 de euro.

Tipurile de turism practicate in aceasta zona sunt:

• Turism rural datorita zonei , ambiantei ,mediului tipic rural si a activitatilor practicate.

• Agroturism,deoarce cazare se poate face in gospodari taranesti , avand legatura directa cu

activitati agricole, iar sursa de venit principala fiind cea desfasurata in ferma proprie.
 

• Turismul verde :la mare , la munte , la tara deoarece aceasta zona se alfa in aprorierea
muntelui Igueldo si a La Concha.

• Turism cultural, sportive si de aventura, se practicain aceasta zona datorita plajelor din
apropiere si a muntelui Igueldo.

Concluzii: 

Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de marca de
natura sa suscite interesul turistului. Conditia prealabila .este ca marca sa fie autentica, originala,
iar eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoastere a si ulterior recunoasterea si
cautarea ei.Emblematica definitorie a acestora este multipla : calitatea peisajului si caldura
sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, îndeletnicirile traditionale, portul
 popular, obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp comun.

Bibliografie

Păcurar, Al., Geografia Turismului Internaţional , Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
 Napoca, 2004
 

Haizea Saenz, José Antonio (coord),  Ama Lur. Geografía física y humana de Euskal Herria .
(“Ama Lur. Geografia fizicǎ și umană a Țǎrii Bascilor”) (5 volume), Lur, 1999.

Eustat, “Euskal Urtekari Estatistikoa” - “Anuario Estadístico Vasco”(“Anuarul Statistic al

Comunitǎții Autonome Ț ara Bascilor”). Guvernul
Basc, 2005 și 2007.

Site-ul wikipedia. org.

http://ro.altermedia.info/cultura/istoria-lumii-dup-basci_2422.html

http://www.kultura.ejgv.euskadi.net/r466614/es/contenidos/informacion/ezagutu_eh/es_eza_eh/a
djuntos/eza_ru.pdf 

http://scrieliber.ro/2011/11/16/tara-bascilor-1-provincia-guipuzcoa/
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap9

http://www.greenagenda.org/img_upload/93e765c8739c6010c3a0a1197d1d5c54/Manual_Turis
m_Rural.pdf